Voi lansa cartea “Semiotica arhitecturii sau Arhitectura ca filosofie a libertatii” in format electronic si audio. Cititorii interesati sunt rugati sa imi scrie pe adresa de e-mail maria_barbu_68@yahoo.com pentru a afla conditiile de accesare si plata (extrem de modica) pentru textul scris sau pentru cel audio.
Cu prietenie,
Maria Barbu
stăpânii lumii se hrănesc cu sânge,
nasc zei demonici
și se cred nemuritori,
stăpânii lumii sunt niște hoituri
bune de dat la ciori.
în această semi-lumină ne facem jocul iubirii,
în această tristețe încercăm să trăim.
îmi doresc să îi sfâsii pe seniorii întunericului,
aș vrea să le văd inimile negre sparte în bucăți.
știu că va veni o dimineață a eliberării,
știu sigur că ne vom privi însoriți,
că ne vom iubi într-un fel planetar,
sau poate într-un fel și mai rar,
ne vom simți pleoapele minții deschise
și ochiul pineal înflorit.
îmi doresc sa trăim enorm,
deși sunt mulți care-și doresc să fi murit.
Pacificul devastat,
realitatea mai crudă decât în gravurile cu val uriaș.
oare poporul meu e un popor laș
sau mi se pare mie
în crucea ruptă a istoriei?
plânge crusta sfâșiată
a memoriei, plânge cu sânge.
eroii se întorc printre noi ca strigoi și ne hăituie mereu.
uite la ocean, cât e de greu,
uită-te la cei care știu să facă din suferință virtute.
lumea noastră alunecă de pe creastă,
suntem pe niște plute în derivă.
uităm mereu că și moarte ne definește.
fiecare este așa cum moare
și la fel cum trăiește,
simbolul din fruntea mea e singura stea a nopții din jur.
chiar și când moare lumina
tot mai poți fi pur,
poți să te speli cu apă din propria pleoapă.
râd și plâng,
pe rând,
și mă doare pamântul și marea,
lutul și sarea,
carnea și osul,
văzul și mirosul.
mă doare această planetă ca un pântec matern,
ma doare un sân,
ma doare un trunchi.
rugăciunea mea e-n genunchi.
Dumnezeu stă la fel.
la poarta vieții era un străjer
care s-a făcut înger și a zburat,
sau poate s-a demonizat si a căzut în adânc.
stau aici,
scriu și plâng.
sîrme, cipuri, filamente fierbinți,
asta-i iubirea cumpărată.
indusă electronic,
cronic și nenatural.
eu am zăcut ca un ghem de suflet,
ca un porumbel însângerat.
numai așa deprinzi trăirea,
din șuvoiul de bale,
din căderea în propriul tău duh,
din neantul plasmatic al inimii.
altfel, ne jucăm în ecrane,
ne filtrăm in pixeli,
ne stârnim dorințe excentrice
pentru imagini absurde, dar cu ecou visceral.
pentru mine iubirea e vie,
se rupe și se manâncă,
e o bucată de pâine
care merge
și care cântă,
e stropul de stea din viața asta mică.
cere-mi altceva, cere-mi orice.
și pe Dumnezeu ți-L voi da,
iubirea însă, nu.
e a mea.
e aproape incuiată nuca zilei,
e întuneric și frig,
aproape ca în virtual.
numai că acolo mai găsești pe cineva gata să te asculte,
în timp ce în lumea reală
trăim banal și dual.
pe de o parte sobri și cu masca pe figură,
pe dinăuntru
demența face ravagii.
cele mai simple cuvinte ne dezvăluie
aventura existenței noastre,
acea parte ascunsă a inimii, unde e mai sinistru
decât pe lună.
eu îți arăt ție fața mea cea bună,
tu îmi arăți pieptul cel mai larg și mai generos.
am obosit de parcă am fi mers
pe jos
spre propria noastră viață,
cu măștile scoase de pe față,
cu sângele fluturând.
simt cum înmugurește în mine un gând ucigaș.
lasă-mă să-ți fiu petală!
mă lași?
Inca nu inteleg cum poate fi prostit un popor intreg in asemenea hal, asa cum facce gashca pedelista. De fapt, daca ne gandim bine, e foarte simplu: asa cum au facut comunistii cand au confiascat toate averile, deposedandu-i pe oameni si de bogatia personala si afectandu-le pe cale de consecinta si demnitatea individuala, prin intimidare, umilire, manipulare. Tovarasul Basescu si coana Lenutza cunosc bine reteta asta, ca doar securismul lor e bine cimentat in constitutia fiecaruia!
Ce circ grotesc e zilele astea la PDL! Ce zarva de borfasi si borfeturi, de mizerii politice si mahalagioaice administrative! Penibil, dureros de hidos si de trist. Dar asa va trebuie voua, romanilor care i-ati votat! Sa muriti de foame si de frig si de rusine! Si inca nu s-a terminat. Asa va trebuie, ca ati acceptat pomana unor excremente politice si v-ati manjit definitiv! Va meritati soarta. Sa-i mai alegeti si la anul, ca sa va ingroape de tot, oameni prosti si saraci cu duhul!
Cat despre putoarea de cadavru care pluteste peste Romania, ce sa mai spun?
Enjoy!
noaptea cuvintelor mă sperie,
lupii urlând în visul meu.
dincolo de peisajul citadin e un rug aprins,
un ritual magic și poate demoniac.
fiecare dintre noi pare atât de nevinovat,
atât de sincer câteodată, deși e gata să își înjunghie
partenerul,
de discuție,
de beție,
de viață.
ne agățăm de acest fir de speranță, de acest vers
tremurător și fragil,
care ne strânge inima la fel de nervos
precum coronarele.
mi se pare că m-am intors in zadar,
ți se pare ca ai iubit desfrânat,
fără să știi că limitele emoției sunt mult dincolo de viață.
ne furăm respirația,
ne amețim cu șoapte în care alcoolul
e doar un verb,
dar toată straduința noastră e seacă.
dinspre noi spre infinit
e o stea care pleacă
fără nici un regret.
noi rămânem aici,
murind încet.
MariaBarbu Blog - IDEAL şi CREAŢIE 