Propunere indecenta

La istorie am invatat ca in Comuna Primitiva domina matriarhatul. Nu pentru ca atunci femeile erau conducatorii triburilor, ci pentru ca numele de familie al copiilor erau dupa mama. Se presupune ca femeile erau „folosite” colectiv, asa cum toate bunurile se imparteau in mod egal intre membrii tribului. Adica nu se stia cine erau tatii copiilor. Cred ca inspiratia teoriei matriarhatului vine din natura, de la haitele de lupi.
Teoria moderna a atractiei sexuale porneste de la chimia hormonilor. Sau a feromonilor, care produc atractia nasurilor sexului opus. Se spune ca exista doua tendinte atat la barbati cat si la femei. O tendinta este sociala si una este animalica (asa le-am numit eu). Atractia sociala, pentru ambele sexe, se refera la perpetuarea speciei. Adica barbatii cauta sa-si „imprastie” genele in cat mai multe locuri, pentru a creste sansele supravietuirii genelor, iar femeile isi cauta cate un barbat care sa le ajute la cresterea copiilor. De aceea barbatii cauta, din punct de vedere social, sa se casatoreasca cu o femeie care poate sa-i faca copii sanatosi si de succes in societate, iar pentru asta e nevoie de anumite calitati sau caracteristici fizice si psihice (docila, casnica, fidela, raport talie/solduri etc.). Iar din partea femeilor, latura sociala a atractiei sexuale selecteaza barbatii docili, gospodari, cu functie, putere si bani.
Latura animalica face barbatii sa prefere femeile focoase, cu experienta sexuala si care se pricep la barbati. Adica cu multe calitati pe care si le-au dezvoltat prostituatele. Iar femeile prefera barbatii macho, virili, nestatornici. Cu mult testosteron.
Asta e drama oamenilor de azi. Ca trebuie sa duca o viata dubla, una animalica si una sociala. Casatoriile monogame cred ca au fost inventate pentru ca barbatii aceluiasi trib sa nu se lupte intre ei pentru femei si de aceea ele au fost „distribuite” dupa anumite reguli, ce variaza de la societate la societate. Sa nu pateasca tribul ceea ce patim noi, romanii, cand ne batem intre noi ca chiorii.
Daca un barbat se casatoreste cu o femeie buna de nevasta, aceasta nu-i va indeplini dorintele animalice decat intr-o anumita proportie. Acelasi lucru pentru femei, care, casatorite cu un barbat casnic, vor fi fericite abia la menopauza, caci pana atunci vor trebui sa-si infranga dorintele animalice. Dar latura „salbatica” si animalica nu va fi satisfacuta.
Ce propun eu? Sa trecem din nou la matriarhat. De multa vreme eu cred ca viitorul apartine femeilor, dar altfel imi imaginam asta. Eram orbit de credinta in democratie, egalitate si toate vrajelile pe care mi le-au bagat altii in cap, incepand cu comunistii si pana la cei de azi, ce militeaza pentru democratie. Toti teoreticienii si toate doctrinele sunt ireale, caci nu pornesc de la om, de la ceea ce este omul. Doctrinele pornesc de la ce ar trebui sa fie omul, adica toate doctrinele au in centru un om ideal, care nu exista. In matriarhat existau oameni reali si nu oameni ideali, atunci nu erau indoctrinati ca in ziua de azi. Atunci oamenilor nu li se cerea sa fie intr-un anume fel, nu li se cerea sa fie asa cum nu sunt. Li se cerea sa fie buni vanatori sau alte chestii de astea. Azi ni se cere sa fim altfel decat suntem, de aceea societatea noastra este bazata pe o imagine falsa despre om. Azi ni se impune sa gandim intr-un anume fel, sa simtim intr-un anume fel. Ni se cere sa fim patrioti, muncitori, harnici, sa ne platim impozitele, sa nu incalcam regulile.
Si deci societatea nu poate produce oameni fericiti, ci doar oameni care se pot crede fericiti. Caci noi trebuie sa ne consideram fericiti daca indeplinim niste conditii, dar asta nu inseamna ca suntem cu adevarat fericiti. Insa propaganda oficiala a tuturor statelor, indiferent de orientarea politica, sustine ca cetatenii sunt fericiti. Chiar in tarile bogate, in care cetatenii au lapte, paine, branza, oua sau tot ce vrea muschiul lor, fericirea e cam aceeasi cu cea din tarile sarace.
Ca sa fim fericiti, trebuie sa ne comportam si sa traim asa cum suntem cu adevarat, sa ne indeplinim dorintele adevarate si nu cele educate. Educatia poate fi mai mult sau mai putin eficienta, dar niciodata nu va putea sa ne schimbe natura cu care ne-am nascut.
Am vazut un reportaj despre un baiat care a suferit in frageda copilarie un accident si a fost nevoie sa i se faca operatie de schimbare de sex. Se presupunea atunci si se presupune inca si azi ca, daca educi un baietel sa traiasca ca o fetita, va creste mare ca o femeie in toata regula. Era o teorie la moda in anii trecuti, dar … nu e chiar asa. Baietelul respectiv, al carui caz a fost mediatizat intens datorita intereselor teoreticienilor de a-si demonstra veridicitatea teoriei lor, a ajuns matur, dar nu s-a mai spus nimic de el. De ce? Pentru ca realitatea e alta decat se sustine in teorie. Baietelul isi facuse operatie de schimbare de sex, se transformase inapoi in barbat si povestea ca nu suporta sa se joace cu papusile, dar nu avea incotro. Toata copilaria a fost tare nefericit pentru ca toti ii cereau sa se comporta ca o fetita, iar el ura sa faca lucrul acesta.
In situatia baietelului respectiv suntem noi toti, oamenii care traim „fericiti” in societatea moderna. Suntem educati sa ne comportam asa cum nu suntem de fapt, avem sentimente nepermise, suntem vinovati pentru diverse chestii etc.
Eu propun sa lasam dracului toata educatia despre cine trebuie sa fim si cum trebuie sa fim si sa ne apucam sa fim asa cum suntem facuti sa fim. Sa ne intoarcem in matriarhat.
Barbatii nu se ataseaza de copii decat daca au un nume sau o avere de lasat mostenire, sau daca au nevoie de ajutorul copiilor cand vor fi batrani. Femeile sunt legate psihic de copiii lor. Dar noi, barbatii, ca sa le facem femeilor pe plac, ne atasam de copiii nostri. Daca ne atasam de copiii nostri, de fapt, noi le aratam atasamentul nostru femeilor. Nu e cam complicat? Iar femeile, alegandu-si barbati asezati, gospodari si cu bani, fac asta pentru copiii lor, deci … atasandu-se de barbat, ele arata cat de mult isi iubesc copiii. Barbatul e ceva secundar, util pentru cresterea copiilor, asa cum copiii pentru barbat, sunt un mijloc de a atrage femeia. Asta e relatia pe care am numit-o eu relatia sociala dintre barbati si femei.
In celalalt tip de relatie partenerii nu se gandesc la viitor, la consecinte. Partenerii traiesc in prezent, relatia e intensa si de scurta durata, de obicei, caci prezentul e mereu altul, mereu in schimbare.

>Americanofili sau americanofoni?

>Pe vremea lui Iliescu am intrat oficial in lumea francofona. Erau multe voci critice care spuneau ca noi nu suntem francofoni, ci francofili.
Ei, acum, chiar daca facem parte oficial din lumea celor civilizati de francezi, nu suntem nici francofili si nici francofoni. Suntem americanofili. Nu suntem americanofoni, caci de la ei nu avem ce invata. Poate ceva Watergate de la Nixon, dar e mic copil fata de ai nostri. Sau ceva Al Capone, dar in afara de mitraliere nu are nimic in plus fata de ai nostri. Jocuri piranidale? Noi am avut inaintea lor, dar nu au tras dupa ei o lume intreaga in criza economica. Contrabandisti cu alcool? Ai nostri sunt cu tigari si multe altele si nici macar nu avem legea prohibitiei.
Deci noi nu putem fi americanofoni. Poate americanii sa fie romanofoni, caci au ce invata de la noi. Noi suntem americanofili, dar nu in sensul ca suntem simpatizanti de cultura americana, ci intr-un sens asemanator cu al cuvantului „columbofili”, adica crescator de porumbei.
Da, noi suntem crescatori de americani. In doua feluri: americanii si restul lumii isi dezvolta economia de pe urma noastra si … al doilea sens – fiecare roman este incurajat de stat si media sa creasca cate un american. Chiar asa, fiecare roman trebuie sa creasca cate un american in mintea lui. Romanul trebuie sa se transforme in american. Sa bea Coca Cola si sa manance la Mc Donalt’s, caci economia americana are nevoi de sprijin, iar prietenul la nevoie se cunoaste.
Cand vom ajunge americani adevarati, atunci vom fi felicitati de o lume intreaga si vor fi recunoscute eforturile romanilor pe calea democratiei. Oficial, Romania va pasi intre tarile democratice ale lumii.

>Viitorul e azi?

>Nu, nu e chiar azi, dar e mult mai devreme decat m-am asteptat. Intr-un articol scris mai demult am afirmat ca in 10 – 20 ani vom vorbi cu totii chineza si nu engleza, ca in ziua de azi.
Azi am citit stirea: „China a depasit Japonia si a devenit a doua putere economica a lumii, dupa SUA”.
Nu sunt economist, nu sunt politician, dar am observat limitarea la care au ajuns „tarile civilizate”. Au ajuns la niste reguli atat de stricte incat le opreste pana si mersul inainte. Nu mai sunt capabili de schimbari si de adaptare la nou, de aceea vor stagna. Japonezii au ajuns si ei intr-un impas, tot datorita perfectionarii metodelor tipic japoneze. Atat americanii, cat si europenii si japonezii au ajuns la capatul drumului lor; creativitatea lor s-a impotmolit tocmai datorita organizarii perfecte la care au ajuns.
Chinezii au adaptat toate regulile la stilul lor si de aceea au reusit; au mentinut adaptabilitatea si creativitatea si in felul acesta nu s-au limitat.
Nativii americani erau perfect adaptati la lumea in care traiau. Incasii si aztecii erau de asemeni perfect adaptati la lumea lor. Dar europenii au venit pe pamanturile lor si le-au impus cu forta o alta lume. Nativii nu s-au putut sau nu au vrut sa se adapteze la regulile noi. Au disparut.
Americanii si europenii de azi sunt aproape de timpul in care istoria se repeta, numai ca ei vor fi cei care vor pierde. Nu au capacitatea de a se adapta timpurilor noi. Din pacate, ne vor trage si pe noi dupa ei. Sau mai bine zis ne vom duce singuri, de buna voie.
Spre deosebire de Regele Carol I, care a avut intelepciunea istorica de a nu-si impune vointa impotriva parlamentului atunci cand a acceptat ca Romania sa intre in primul razboi mondial impotriva germanilor, la noi presedintele si-a impus punctul de vedere si am ales axa New York – Londra – Bucuresti. Inca este valabila „axa” asta, dar nu reprezinta viitorul. Iar in prezent, axa asa americano-englezo=romana inseamna ca bem Coca Cola si mancam hamburgheri. Eu nu vad unde este castigul nostru. Cel mai probabil in bancile straine.
Daca era o axa Beijing – Seul – Bucuresti, atunci era de viitor. Asa, acum, am pariat din nou pe pierzatori si vom pierde odata cu ei. Chiar mai mult decat ei.
Timpul zboara, vorbitori de limba engleza, puneti mana si invatati repede limba chineza!

>Cum se formeaza parvenitii

>

Cand eram in armata, am vazut doi soldati cu mastile de gaze pe fata desfundand un canal. Sergentul ne-a explicat ca wc-urile se infunda daca folosesti hartie de ziar si hartie igienica, care e facuta in asa fel incat sa se inmoaie in contact cu apa si nu se aduna, asa cum se intampla cu alte tipuri de hartie. Mai sunt si alte obiecte care pot infunda wc-ul, de aceea, pentru obiectele folosite sunt puse, in toalete, cosuri de gunoi. Asta e scopul cosurilor de gunoi din toalete, pentru altcava decat hartia igienica, caci toaletele sunt proiectate sa nu se infunde cu hartie igienica.
Dar … cosurile de gunoi sunt pline de hartie igienica. De ce? Pentru ca oamenii nu inteleg rostul lor si vor sa fie „mai catolici decat Papa”. Asta e ideea pe care vreau s-o scot in evidenta: exagerarile din viata au la origini necunoasterea. Intotdeauna, cand nu se intelege un lucru, se aplica reguli. In principiu, asa cum nu exista doua gramezi de balegar identice (vorba unui savant), nu exista nimic identic in lume. Nici obiecte, nici oameni, nici evenimente. Dar noi, oamenii, le categorisim pe toate si le impartim in grupuri de obiecte, in grupuri de idei, in grupuri de evenimente. Fiecarui grup ii asociem niste reguli de folosire si chiar de interpretare. Automatizam totul, pana ajungem niste robotei care doar lucreaza cu reguli si prelucreaza permanent reguli.
Mai este un aspect: cei care nu inteleg ceva intotdeauna vor exagera. In viata avem parte de tot felul de exagerari: marimea buzelor, marimea sanilor, muschii barbatilor, imbracamintea, regulile de politete, regulile de civilizatie, regulile de igiena, regulile religioase, morala sociala, morala individuala, etc. Cei care exagereaza de fapt sunt cei care nu inteleg ceea ce exagereaza, ei doar aplica cu strictete regulile. Acestia sunt numiti de catre mine „parveniti”, caci au intrat intr-o lume pe care nu o inteleg si atunci exagereaza cu regulile de politete, cu regulile de igiena, cu tot ceea ce nu inteleg si de aceea se poate exagera. Asa se formeaza obsedatii de igiena, obsedatii de curatenie, moralistii, habotnicii religiosi. Toti cei care militeaza intens pentru respectarea regulilor sunt de fapt cei care nu le inteleg. Chiar si in Biblie, Isus spune ca daca ti-a cazut vita in fantana in ziua de sabat, stai si te uiti cum moare sau o scoti de acolo? Conform ultraortodocsilor ar trebui sa te uiti cum moare. Logic, daca ei nu inteleg religia, cu siguranta doar prin respectarea regulilor religioase nu vor intra in imparatia cerurilor.
Acestia sunt atat de mandri ca au reusit sa intre intr-o lume pe care o considera superioara (din dorinta de a fi ei insisi superiori celorlalti) incat devin cei mai ferventi sustinatori ai regulilor si cei mai aspri critici ai celor care nu respecta regulile. Ei sunt moralistii. Ei sunt oamenii perfecti, caci in mintea lor, daca respecta cu strictete regulile din lumea din care fac parte, pot ajunge la perfectiune. In felul acesta ei ajung sa creada ca, daca respecta cu strictete niste reguli, ajung niste oameni superiori altora. Oricum, se considera superiori celor care nu respecta regulile in care cred ei, deci … putin sunt perfecti ca ei. Doar cei asemenea lor, care respecta acelasi tip de reguli. Cer celorlalti sa respecte aceleasi reguli ca ei si devin in mintea lor un model pentru cei din jur. Cine nu e ca ei – e o persoana inferioara. Ultraortodoxul il va dispretui pe moralist, moralistul il va dispretui pe cel care respecta doar regulile de politete si tot asa. Acest tip de oameni dispretuiesc pe toata lumea. Numai ei sunt perfecti, caci respecta regulile in care cred ei.
De fapt, in realitate, chiar daca ei nu inteleg rostul regulilor, acestea ajung un fel de religie pentru ei. Si se limiteaza la atat in viata, considerand ca e suficient. Si se considera si fericiti.

>Moare cate putin – Pablo Neruda

>

Moare cate putin cine se transforma in sclavul

obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;

cine nu-si schimba existenta;

cine nu risca sa construiasca ceva nou;

cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea,

cine prefera negrul pe alb si punctele pe „i” in locul unui

vartej de emotii, acele emotii care invata ochii

sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza

sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;

cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;

cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile „responsabile”.

Moare cate putin cine nu calatoreste;

cine nu citeste;

cine nu asculta muzica;

cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea;

cine nu se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect

inainte de a-l fi inceput;

cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si

cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna

ca „a fi viu” cere un efort mult mai mare

decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim

o fericire splendida.

Totul depinde de cum o traim…

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare

Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul

Daca va fi sa plangi, plange de bucurie

Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale

Daca va fi sa furi, fura o sarutare

Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica

Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire

Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti asta in fiecare zi…

>Reinvierea la daci

>S-ar parea ca dacii credeau in nemurire. Mai jos este un citat din Wikipedia, http://ro.wikipedia.org/wiki/Zalmoxis

„Cu privire la credinţa geţilor în nemurire menţionată de Herodot, Eliade, urmând studiile lui Linforth, face o precizare esenţială în înţelegerea cultului zalmoxian, anume că áthanatizein[22] nu înseamnă „a se crede nemuritor”, ci „a se face nemuritor”.[23] Această „imortalizare”, după termenul folosit de Eliade, „se dobândea prin intermediul unei iniţieri, ceea ce apropie cultul instaurat de Zalmoxis de Misterele greceşti şi eleniste”. Deşi ceremoniile propriu-zise nu au fost transcrise de către istorici, informaţiile transmise de Herodot indică, potrivit interpretării lui Eliade, un scenariu mitico-ritual al morţii (ocultare) şi reîntoarcerii pe pământ (epifanie). Iar, cât priveşte semnificaţia magică a singurului ritual transcris de către Herodot, sacrificiul, Eliade îl interpretează drept menit pentru a „reactualiza raporturile dintre geţi şi zeul lor, aşa cum fuseseră ele iniţial, când Zalmoxis se afla printre ei”, constituind, astfel, o „repetiţie simbolică a întemeierii cultului”, similară, doar din punct de vedere funcţional, cu reactualizarea Căii Crucii în creştinism.”

>Alimentatie corecta

>

Inca de pe vremea lui Ceausescu am auzit teoria economica a statelor din vest. Era vorba de calitatea produselor. Retin aspectul pentru ca eu intelegeam altfel calitatea. Pentru mine, un roman oarecare, calitatea insemna ca un produs este mai bine executat decat altul, un fruct este mai gustos decat altul. Dar conceptul occidental despre calitate insemna altceva: un produs cu un grad de prelucrare mai ridicat decat altul este de calitate superioara. Pentru mine, puteam compara calitatea unui tarnacop cu un alt tarnacop sau un cutit cu alt cutit.
Pentru ei (acum si pentru noi), un cutit este superior unui tarnacop, caci are mai multa prelucrare, deci un pret superior. Ideea era ca UE sa exporte produse de calitate superioara, adica masini si utilaje cu un grad inalt de prelucrare, care sa implice eventual mai multe industrii.
Adica de ce sa exporte materii prime neprelucrate, cand pot sa exporte microprocesoare? In industria extractiva lucreaza un numar limitat de persoane, impozitul pe profit e doar unul singur, deci castigurile statului si populatiei e mic. Pentru constructia de microprocesoare, in schimb, sunt platiti cei care aprovizioneaza cu materii prime, cei care produc semifabricatele, cei care produc microprocesoarele si cei care le vand. Deci castigul statului si al populatiei implicate e mult mai mare.
Aceeasi strategie a fost aplicata alimentelor. De ce sa cumpar eu cartofi pe care sa-i cumpar si sa-i pregatesc eu? Nu e mai bine sa platesc, in afara de producatorul de cartofi si pe cel care-i curata si-i feliaza, in asa fel incat eu doar sa-i pun la prajit? Statul castiga impozit si de pe profitul fermierului si in plus si de pe profitul celui care-i pregateste si ia impozite la un numar mai mare de angajati. De ce sa cumpar eu o cutie de NES si o punga de zahar si sa dozez eu cafeaua? Nu e mai profitabil pentru stat si producator sa o cumpar gata dozata si ambalata special in pliculete? Mai multe locuri de munca, mai multi patroni, mai multe domenii de investitii, mai multe impozite. Doar eu platesc „boieria”. Si toti consumatorii.
Si gama produselor de genul acesta a crescut de la an la an. Acum se vinde si grau incoltit, care e uscat apoi si ambalat in pungi. Din cate stiu eu, graul incoltit are valoare energetica mare datorita vietii care se dezvolta in el si nu datorita cantitatii de amidon sau ce mai contine graul incoltit. Deci eu nu cumpar nimic in plus fata de paine, de exemplu, daca cumpar grau incoltit gata si uscat si ambalat. Dar exista un numar mai mare de oameni care profita de necesitatea asta creata artificial, de grau incoltit si uscat. Aceeasi problema e cu cerealele, la fel uscate si ambalate. Eu le numesc „paie”, caci au aceeasi valoare pentru mine ca aceea a paielor, cu diferenta ca eu nu sunt o vita decat daca le consum fara sa vad interesele ascunse si lipsa valorii atat de mult aratata in reclame. E sugestiv, caci ne indobitocesc cu reclamele si ne manipuleaza.
Acum trebuie sa consumam lapte degresat, caci face rau la colesterol; trebuie sa consumam numai alimente procesate cat mai mult cu putinta, noi traind cu impresia ca vom fi mai sanatosi. Si pot fi date o multime de exemple de produse alimentare de genul acesta, care sunt prelucrate, iar prin prelucrare si-au pierdut valoarea initiala. Despre conservanti nu mai zic nimic, caci zice toate lumea despre asta si problema e cunoscuta. Dar ce, de cand au aparut oamenii pe pamant, atatea zeci de mii de ani au consumat produse prelucrate si ambalate? Riscul e ca ne pierdem legatura cu natura si apoi cu viata. Si asa traim intre betoane, mai si mancam prostii? Doar ca sa castige unii sau altii mai mult? Bunicul meu a trai 82 ani, bunica mea 92 si au mancat o viata intreaga lapte infestat cu grasime, carne de porc si sunca si tot ce mananca romanii la tara. Probabil ca asta au murit, pana la urma, ca nu au consumat lapte degresat sau paie ambalate.
Goana dupa profit ne-a dezumanizat si am ajuns in aceasta stare de legume vestede, care inghit tot ce ne baga reclamele pe gat. Suntem doar o piata de desfacere. Contrar reclamelor, mancare supraprocesata ne imbolnaveste in loc sa ne salveze viata, asa cum sustin producatorii. Dar cui ii pasa de sanatatea si de viata noastra?

>Bate si ti se va deschide, cere si ti se va da

>In mintea mea, „Bate si ti se va deschide, cere si ti se va da” este o garantie ca imparatia cerurilor este accesibila tuturor, iar intr-un final toti vom fi acolo.
Relatia noastra cu Divinitatea este de doua tipuri: individuala si colectiva. Noi, toti la un loc, formam o singura entitate care are emotii, ganduri si caracteristici proprii. Ca individ putem sa fim peste nivelul colectivitatii si atunci, accesul in Imparatia cerurilor ne este oferit in mod individual. Putem accede doar daca batem la poarta, asa cum este exprimat in pilda din Biblie. Individual, nimeni nu ne forteaza sa intram acolo, dar avem posibilitatea sa intram de bunavoie. Colectiv, scrie in Biblie ca vom intra intrucatva fortati, cand „va sosi ceasul”. Atunci se spune cam in felul acesta: „Cine nu e gata, va fi luat cu lopata”, adica indiferent de gradul de constientizare a fiecaruia, evolutia noastra pe Pamant va fi incheiata. De aceea eu cred ca e indicat pentru fiecare sa bata singur la portile Imparatiei cerurilor.
Cuvintele „Cere si ti se va da” nu inseamna ca trebuie sa cerem salarii, televizoare, masini sau preamarirea din partea celor din jur; acestea sunt, in general, cerintele tuturor oamenilor catre Divinitate. Caci acestea sunt dorintele noastre de zi cu zi, la astea ne gandim permanent, iar prin gandurile si dorintele noastre noi asta cerem Divinitatii, nefiind constienti ca nu e mare lucru de capul dorintelor astea, adica cerem mult mai putin decat ne ofera Divinitatea. Noua ni se ofera mult mai mult, dar noi facem asa cum au facut zeii antici, cand au avut de ales din oferta oamenilor de jertfe: au ales ceea ce era pe dinafara frumos, dar inauntru doar oase si zgarciuri. Dorintele noastre marunte sunt doar niste zgarciuri fara valoare nutritiva, iar cand va veni vremea, cu zgarciurile vom intra in Imparatia cerurilor, caci atata am cerut, atata vom avea. Mii de vieti am irosit pentru a acumula o cantitate uriasa de zgarciuri care nu ne satura, iar acolo, „dincolo”, acestea nu au chiar nici o valoare. Iar „aici” valoarea zgarciurilor este, de fapt aceeasi ca „dincolo”.
Toate religiile ne indeamna sa cerem valoare, dar noi nu am inteles pana acum ce inseamna valoarea, de aceea ne-am aglomerat sufletul cu emotii care nu ne trebuie si care nu ne vor folosi la nimic. Nu am invatat nici macar ce sa cerem. Ceea ce am cerut ni s-a dat: avem mancare, avem tehnologie, avem comoditate, avem orgoliu plin de satisfactie, avem satisfactia puterii marunte. Toate acestea nu ne vor folosi si deja a inceput sa se evidentieze in lume desertaciunea dorintelor noastre, semn ca nu mai avem mult timp pana se vor deschide portile cerului.
Ceea ce n-am inteles noi, oamenii, este ca toate dorintele marunte pe care le avem nu sunt interzise, nu sunt nocive pentru sufletul nostru, ele sunt o consecinta a ceea ce ne ofera Divinitatea. Au ajuns sa fie nocive pentru ca ne-am axat atat de mult pe ele incat nu mai vedem alte lucruri mult mai importante. Adica nu vedem padurea, in ansamblu, pentru ca ne uitam doar la copaci. Si nici macar la copaci nu ne uitam, noi ne uitam la frunzele copacilor din padure. Sau nici atat.