>In tarile romane au fost mereu lupte interne. Intotdeauna au fost partide, care s-au luptat intre ele fara mila. Fiecare partida avea un candidat la domnie, care voia sa-si omoare fratele sau varul sau unchiul sau ce grad de rudenie era dusmanul sau de moarte. Da, si asta e interesant si graitor, cei mai mari dusmani erau rude bune.
Cand castiga o partida, cu ajutor fie de la polonezi, fie de la unguri, fie de la turci, ii numea pe cei invinsi „tradatori” de neam si tara. Daca ar fi pierdut, ar fi fost ei numiti tradatori de ceilalti.
De fapt nici nu se punea cu adevarat problema tradarii de patrie, ci a tradarii fata de celalalt candidat. Poporul era o vorba goala, care semnifica „prostimea”, adica cei care nici nu aveau vreun drept de a hotara de partea cui erau. De aceea, boierii apelau la tarile straine pentru ajutor, sa-si doboare dusmanii. Ambele parti procedau, de regula, asa. Asta a dus la slabirea tarilor si dependenta de strainatate. Bineinteles ca nu se punea problema de democratie, asa ceva ar fi fost caraghios la vremea aceea in toata lumea. Chiar un imparat austriac a incercat sa faca reforme democratice, dar cei care ar fi trebuit sa fie avantajati de reforme s-au opus si reformele au fost un esec, o utopie nerealizabila.
Azi cica e democratie. Insa nu e mare diferenta fata de trecut. Partidele tot apeleaza la ajutor dinafara pentru infrangerea dusmanilor (adversarilor) politici. Daca inainte era discutabila tradarea, azi nici nu se pune in discutie cuvantul acesta. Insa eu zic ca e vorba tot de tradare, caci politicienii de azi nu au mostenit legal puterea politica de la parintii lor, ci au castigat-o prin votul populatiei. Daca in trecut erau rasplatiti de domnitor pentru serviciile aduse domniei (adica domnitorului), azi n-ar trebui sa se mai puna problema asa, caci politicienii sunt platiti de stat, adica din banii contribuabililor, ca sa faca ceva pentru cei care i-au ales. Insa, in numele „binelui poporului”, se lupta intre ei, consumand banii celor care i-au ales (investind banii contribuabililor in lupta pentru putere). Asta nu ar fi chiar asa de rau, daca nu ar amesteca, tot in numele poporului, alte tari care au interese in zona. Daca in trecut polonezii sau turcii ne cereau tribut, probabil ca nici azi ajutorul acordat de strainatate nu este degeaba. Deoarece romanii tin cont destul de mult de ceea ce spune un ambasador american, german, englez sau de alta natie din occident (visul nerealizabil al romanului!), acestia isi spun parerile pro sau contra vreunui politician.
Urmarea politicii de cautare a ajutorului pentru castigarea domniei a fost regimul fanariot, in care domnitorul era pur si simplu numit de catre Poarta. Asemanarea e prea mare cu ceea ce se intampla in ziua de azi pentru a nu ne gandi ca, la fel ca acum sute de ani, conducatorii nostri sunt „alesi” din afara tarii, in functie de interesele altor tari. Aceasta este singura explicatie pentru masurile care nu fac decat sa indatoreze tara si urmasii ei fara a avea, insa, rezultate.
Toata chestia asta e posibila doar pentru ca voturile oamenilor pot fi manipulate prin diverse mijloace, probabil „ajutate” din afara cu fonduri si sfaturi.
Aceeasi situatie se observa de la distanta la noi in fabrica. Cate un director, sprijinit din exterior (de sus), fidel pana la moarte celui care l-a pus in functie, ataca tot ce poate, numai pentru a nu pierde sprijinul. Dupa parerea mea, de fapt nici macar nu lupta pentru o tabara romana, ci pentru una din taberele indiana sau canadiana a firmei. E ca si cum s-ar razbiu rusii cu americanii, dar pe teritoriul tarii noastre. Victimele sunt si din randul civililor, adica din randul nostru. De pierdut avem doar noi de pierdut. Asa s-a dus fabrica de rapa si se pune problema inchiderii sectiei in care voi lucra eu. Doar pentru un post bine platit, cineva accepta sa se bage unde nu se pricepe. Asta mi se pare putin imoral, daca nu se gandeste la consecinte. Nici principiul „dupa noi, potopul” nu poate fi aplicat fara sa te gandesti la consecinte, macar morale. Nici sa justifici prin „asa mi s-a dat dispozitie”. Macar daca te gandesti ca ai avut un rol prin nepriceperea ta sa „ajuti” la inchiderea sectiei. Iar daca seful iti da dispozitie sa iei un ciocan si sa dai in cap la unul, sa verifici casca de protectie, tot nu inseamna ca ai executat o dispozitie? Daca strainii n-ar fi gasit asemenea oameni, nu ar fi putut sa faca ce-au facut. Daca toti ar fi avut taria de caracter sa refuze sa faca lucruri cu care nu au fost de acord, acestea nu s-ar fi facut. Caci n-ar fi avut cine sa le faca. Si nici nu se puteau lua masuri impotriva unui intreg colectiv, caci ar fi trebuit sa aduca oameni din afara, oameni care sa munceasca, iar asemenea oameni nu exista, caci cei veniti dinafara nu au venit pentru a munci, ci doar pentru a-si lua salariile.
Iar asta e doar un exemplu minor, dar asa ceva s-a intamplat si se intampla la scara mare. Protectia muncii e cel mai graitor exemplu. Acum doi ani, actualul dir. de protex al muncii a spus, in prezenta mea, unor canadieni veniti in control sanitar la noi in fabrica, ca romanii sunt atat de necivilizati incat isi faceau nevoile peste tot prin sectie, pana a rezolvat el problema asta. Uscaturi sunt peste tot, dar de ce sa ne „mandrim” cu ce e mai rau? Strainii ne arata noua muritorii lor de foame? Oamenii strazii de la ei, care traiesc in cutii de carton, care nu au din ce trai … si probabil ca sunt mai multe exemple negative din tarile lor. Insa acei care nu sunt un exemplu negativ nu sunt amintiti decat ca o minoritate nesemnificativa, pe cand la noi, acei cativa care „ne fac de ras” sunt pusi in fruntea listei de reclamatii la adresa noastra. Normal ca toti strainii au o parere proasta despre noi, daca noi suntem acei care aratam doar ce este negativ, chiar daca e nesemnificativ. Invers, noi avem o parere atat de buna despre altii si pentru ca ei nu ne arata decat partile lor bune, asa cum ei au o parere proasta despre noi pentru ca noi aratam doar asta, dar noi nu suntem aceia in care aruncam cu noroi. Cum spunea un prieten din Canada, romanii nu se respecta pe ei insisi.
Fiecare roman care accepta sa faca lucruri mai putin morale se gandeste ca face doar un compromis. Dar nu e asa, caci din compromis in compromis ajunge sa faca orice i se cere. Compromisul e amagitor, iti da senzatia ca e ceva de moment, insa te acapareaza cu totul si pierzi controlul, ajungand o simpla marioneta.
Compromisul, util sa te ridice putin deasupra celorlalti din colectiv, tel va dobora pe tine insuti.
De ce trebuie sa ne batem intre noi? De ce trebuie sa ne improscam cu noroi?

>Cip:- Baieti, de luni voi fi sef in 20″. Nu-mi convine deloc, dar nu am ce face. Treaba e foarte nasoala, va veni Z sa evalueze sectia, sa vada daca se va inchide sau nu. De asta trebuie sa ne concentram toti trei sa redresam sectia. Trebuie sa facem tot posibilul.
Cla: – Eu unde plec?
Cip: – Nu pleci nicaieri, vei sta aici.
Cla: – In ce schimb sa vin?
Cip: – Nu vei lucra in schimburi, te vei duce la operative in locul meu, cand voi fi in concediu.
Pistol: – De ce nu-l lasi sa vina la mine, la Mentenanta? Eu lucrez foarte bine cu el.
Cip: – Trebuie sa stea aici, sa raspunda pentru ce-a facut. Acum se poate inchide definitiv sectia.
Pistol: – El n-are nici o vina, nu se pricepe. Nu putea face mai mult de atat. Nu e vina lui.
Cip: – Ba e vina lui. De ce a acceptat postul, daca nu se pricepe?
Pistol: – Nici eu nu ma pricep, d-apoi el. N-are cum sa se priceapa. Lasa-l in pace.
Cip: – Trebuia sa nu accepte, nu l-a obligat nimeni sa fie sef in 20″. Acum sa vedem cum o scoatem la capat. Vor sa inchida sectia. Eu n-am vrut sa vin aici.
Pistol: – Da, de acum nu vei mai dormi linistit noaptea. Unde erai era foarte bine.
Cip: – Da, n-aveam nici o grija. Acum s-a terminat. Dar n-am putut sa refuz.
Deci a venit Cip sef al sectiei. Si se pune problema inchiderii ei. Bineinteles ca nu sunt multumit. Chiar imi place sectia aia, caci eu nu sunt un „mercenar”, asa cum sunt numiti directorii (romani sau canadieni) veniti dinafara. Li se spune „mercenari” pentru ca vor doar sa faca putin „praf”, sa-si ia salariile si sa plece, de parca fabrica asta ar fi un obiect de unica folosinta (trebuie sa functioneze cat sunt ei pe aici, caci dupa aceea – potopul). Nu le pasa daca iese bine sau nu. Din punctul meu de vedere, acest tip de oameni trebuie, oarecum, izolati. Adica nu trebuie sa colaborezi cu ei, caci oricum iesi in pierdere. N-au venit sa colaboreze cu tine, asta e doar o fatada. Actiunile lor sunt, in general, distructive. Acum toti din fabrica stiu asta. Or mai fi oameni cu capul in nori (ca sa fiu amabil), dar acestia sunt din ce in ce mai putini, si au din ce in ce mai putina importanta.
Dar, cu timpul, mercenarii vor fi eliminati. Doar cei constructivi vor ramane aici. Caci cine se aseamana se aduna, iar mercenarii nu se aseamana cu noi, ei sunt niste venetici (adica veniti). Se vor aduna undeva, cine stie pe unde, nici nu are importanta, caci nu vom mai avea de a face cu ei. Nici nu vom mai auzi de ei.
Asta doar daca aici va mai ramane ceva de pe urma lor. E un fel de cursa contra cronometru. Chiar daca cei mai distructivi au plecat, distrugerile sunt asa de mari incat si noi suntem aproape de a sucomba. Caci ne-au lovit pe la spate, prin proprii nostri oameni, deveniti tradatori (constient sau inconstient – n-are importanta).
Acelasi punct de vedere il am si in privinta politicii din Romania.

>Opozitia: guvernul nu a facut nimic bun si va falimenta tara.
Guvernul: Opozitia a falimentat tara inaintea noastra, iar noi am scos-o din criza, deci suntem salvatorii.

Atat. Restul a fost ceva matematica, influentata de interese.

Ascultand ambele variante, se poate concluziona scurt: nici o diferenta intre discursuri, in afara de vinovatii principali, care sunt, mereu, ceilalti. Eu, daca ascult ambele parti, pot spune: aveti amandoi dreptate! Deci sunteti amandoi vinovati.

De fapt, toti suntem vinovati. Suntem vinovati pentru ca ne-am imbatat cu apa chioara, crezand ce spune ba unul, ba celalalt. Si nu crezand in niste principii, stiluri de guvernare. Adica in liberalism sau social-democratie. Foecare trebuie sa aiba o viziune, dar nu e asa. Chiar toti oamenii au o opinie, dar aceasta este doar despre persoane. Nu, persoanele sunt la fel. Insa au principii de guvernare diferite. De aceea eu votez ideile si nu oamenii. De aceea nu sunt de acord cu votul uninominal.