>Intr-o emisiune TV am auzit urmatoarea definitie moderna: constiinta + energie = realitate.
Energia e energie, insa difera de la plan de constiinta la plan de constiinta. Deci percepem realitatea diferit in functie de nivelul constiintei noastre…
Logic, daca constiinta noastra este in stomac, vom gandi cu stomacul. Ne intereseaza tot ce intereseaza aceasta parte a noastra. Simtim tot ce simte stomacul si atunci, pentru ca suntem constienti doar de stomacul nostru, suntem un stomac. Daca traim centrati in orgoliu, atunci suntem orgoliu si toate gandurile si emotiile noastre se raporteaza la orgoliu. Daca traim centrati in sentimente, toate perceptiile noastre sunt in functie de sentimente, iar noi judecam si receptionam lumea din punctul de vedere al sentimentelor. Daca suntem centrati in mental, atunci receptionam lumea gandurilor, iar noi traim undeva intre o lume ideala (educata de principii) si cea reala (pe care o renegam).
Realitatea pe care o traim este realitatea pe care o percepem. De aceea realitatea si viata pe care o traim depinde de planul fiintei noastre in care suntem centrati cu constiinta. Fiinta noastra are multe planuri din care eu am enumerat doar cateva. Se intampla deseori sa traim centrati intr-un plan din care sa nu mai putem iesi. In cazul in care trairile dintr-un plan sunt foarte intense, ajungem sa ne identificam cu planul respectiv si sa ignoram celelalte planuri ale noastre. Si atunci realitatea pe care o traim este doar realitatea din acel plan si ramanem blocati doar in acea realitate. Astfel pierdem aspecte ale realitatii vietii noastre. Traim incomplet, simtim incomplet, suntem fiinte incomplete pentru constiinta si trairile noastre, pentru ca suntem alimentati doar cu energia planului respectiv.
Fiecare plan al existentei noastre are un anumit tip de energie. Acel tip de energie, specific planului respectiv, are puterea de a influenta tot ce tine de acel plan; noi ne dezvoltam in functie de acea energie in acel plan. In momentul in care ramanem blocati intr-un plan, putem trai si influenta viata noastra doar in acel plan. Daca suntem centrati, de exemplu, in stomac (placerile carnale ale materiei), ne putem influenta viata doar din punct de vedere al placerilor fizice, viata emotionala, mentala si sentimentala fiind ascunse pentru noi si neputand interveni acolo. Daca suntem centrati in emotii, atunci sentimentele, placerile fizice, gandurile – au de suferit. Atunci privim viata doar din punct de vedere emotional si putem influenta viata noastra doar din acest plan al sentimentelor. Daca traim centrati in ganduri si ratiune, doar atat traim, piuerzand partile atat de importante ale fiintei noastre cum ar fi sentimentele, emotiile, placerile.
O solutie pentru completarea vietii si influentarea realitatii in care traim este transferul constientei dintr-un plan in alt plan. Pe rand. Cam asa se intampla in viata, insa acest transfer se face pentru perioade indelungate de timp, caci de obicei ramanem blocati la un plan si trecem cu greutate in alte planuri. Aceasta este solutia de a influenta viata noastra pe care o aplicam in prezent. Este o solutie greoaie si ineficienta, caci implicarea constiintei noastre intr-un singur plan taie legaturile noastre cu celelalte planuri si impiedica detasarea, adica capacitatea de a privi un plan al nostru din perspectiva altiu plan. Cum, de exemplu, privim emotiile din punctul de vedere al sentimentelor. Sau placerile, din punctul de vedere al emotiilor. Sau sentimentele, din punctul de vedere al gandurilor.
Ce-ar fi, daca am putea sa ne concentram constiinta in toate planurile deodata? Atunci toate energiile posibile cu care este dotata fiinta noastra ar actiona intr-o singura directie: energia placerilor, impreuna cu energia emotiilor, a sentimentelor si a gandurilor ar actiona pur si simplu asupra intregii realitati cu o putere fantastica. Am influenta realitatea din toate planurile deodata. Ar fi ca o raza laser, (care, de fapt, este o lumina concentrata datorita coerentei razelor ce o compun). Ar fi suficient sa ne gandim la o dorinta si atunci toate energiile noastre (nu numai cele dintr-un plan) s-ar concentra pe acea dorinta, iar astfel dorinta noastra se va indeplini practic instantaneu! In felul acesta putem influenta realitatea materiala pentru ca s-ar declansa capacitatea si puterea noastra de creatie.
Lună: martie 2011
>De ce?
>Am primit un mail in care nu se vorbea prea frumos la adresa sefilor. Glume porcoase. Dar frumoase (pentru ca sunt cam adevarate!).
La plecare, la ora 3, mai mute persoane carora le-am trimis acest mail, sa se distreze si ele, m-au intrebat daca l-am trimis si sefului meu. Eu nu l-am trimis, pentru ca stiu ca nu citeste pps-uri. Insa l-am trimis pe la altii, (printre care si directorului general, caci acesta citea pps-urile de pe calculatorul altuia si, pana la urma, mi-a cerut sa-i trimit si lui, ca sa se simta bine dimineata). Orice om, cat de cat mai rasarit, are simtul umorului (zic eu) si tine la gluma.
Insa oare de ce m-au intrebat oamenii daca am trimis mailul sefului meu? Doar toti au putut vedea ca am trimis mailul si la directorul general.
>Merge intotdeauna
>De cand e lumea si pamantul, oamenii se tem de divinitate. Iar slujitorii Domnului au avut grija sa transfere frica de Dumnezeu si putin asupra lor si a institutiilor religioase. Eu personal nu cred ca trebuie sa-ti fie frica de Cel care doreste sa te ajute cu adevarat, dar… este mai usor sa stapanesti prin frica decat prin incredere, nu?
De aceea politicienii si conducatorii din toate timpurile au mare grija sa-si atraga simpatia si sprijinul slujitorilor lui Dumnezeu prin orice mijloc, cel mai folosit fiind investitiile si donatiile. Ca sa nu mai tinem cont de participarea la slujbe, folosirea in campania electorala a numelui lui Dumnezeu etc.
Populatia nu are curajul sa se opuna, ba chiar apreciaza, in general, sfiosenia politicienilor, chiar daca e falsa. Nu merita sa te pui rau cu Dumnezeu, nu? Nu strica o biserica in plus sau o renovare.
Primarul Romanului este mult mai descurcaret si mai gospodar decat altii de dinaintea lui. Insa stie ca ce trebuie sa faca un politician – trebuia facut. Eu cred ca bisericile au fonduri proprii, dar putin ajutor financiar de la autoritatile locale nu e de refuzat. Nimic de pleasca nu trebuie refuzat, nu? Mai ales daca e pentru Dumnezeu si Biserica.
Aceasta metoda functioneaza intotdeauna.
>Harmalaie in haita noastra
>Ce am auzit de la Wikileaks? Ca diverse personalitati politice romanesti cer ajutorul SUA pentru a-si rezolva problemele personale de cariera politica.
Eu sunt convins ca americanii sunt foarte bine intentionati (ca in Irak sau Afganistan si mai nou – Libia) si ca pentru instaurarea democratiei in oriunde in lume sunt capabili de gesturi frumoase de sacrificiu al intereselor SUA. Insa totul costa, nu? Nimic nu e pe gratis, nici macar acei 20% in plus, asa cum sunt atatea reclame cu oferte speciale. Chiar daca americanii ar oferi gratis ajutorul, tot nu te poti duce la ei sa le ceri ceva dar tu sa ai mana goala. Tot trebuie sa oferi ceva, nu? Si ce poti oferi? Contracte avantajoase pentru americani, facilitati pentru firmele lor, cumperi avioane de care ei nu mai au nevoie, trimiti soldati sa moara in locul soldatilor americani si cine mai stie ce mai pot oferi la schimb, pentru sustinere in politica interna, politicienii romani. E un targ cinstit, nu?
La urma urmei, americanii nu sunt singurii de pe acest pamant care au ceva putere economica si influenta politica. Exista si multe alte ambasade in Bucuresti, nu? Dar despre ele nu a scris nimic in Wikileaks, caci acesta a spionat si publicat doar ce e americanesc. Deci e foarte posibil ca politicienii nostri sa fie oarecum impartiti nu atat in partide politice (sau ideologii), ci, mai ales in sfere de influenta externa. Unii isi lovesc adversarii politici interni cu ajutor american, altii cu ajutor german, altii cu ajutor englez (la urma urmei, poate nu degeaba Mittal a cumparat pe mai nimic aproape intreaga industrie metalurgica din Romania, folosind pila vorbita a lui Tony Blair catre Adrian Nastase) si tot asa.
Asa ceva nu e nou in politica romaneasca. De secole domnitorii castigau domnia ori in functie de cat plateau la Inalta Poarta, ori cu ajutorul armatelor poloneze, unguresti, turcesti, tatarasti si in general cu orice sprijin exterior posibil. Deci – nimic nou sub soare. Omoram adversarul (care e colegul sau compatriotul nostru) cumparand armament strain. Ce mai conteaza ca intreaga economie si intreaga tara are de suferit, in fata nobilului scop de a castiga puterea si de a-ti lovi adversarii? In dragoste, ca si la razboi, totul e permis.
Nu este normal ca noi, oamenii de rand sa platim tot ce este nevoie ca sa castige domnia (sau presedentia) cine stie care feudal? La urma urmei e feudalul nostru, nu? E o datorie de onoare sa sustinem pe baronii, oligarhii si conducatorii nostri.
Fenomenul acesta nu exista doar la nivel foarte inalt. Cand au venit indienii ca stapani la noi in fabrica, directorii, sefii si sefuletii romani s-au intrecut care mai de care sa intre in gratiile stapanilor. Bineinteles ca asta pentru a ocupa anumite pozitii in ierarhie si a-si pastra scaunele sau a da jos de pe scaun pe adversarii lor. S-au mancat intre ei ca javrele dintr-o haita. Cand au venit canadienii s-a intamplat acelasi lucru. Toate mancatoriile astea au costat performantele fabricii. Performantele fabricii au implicat scaderea veniturilor, deci aprofiturilor, deci, normal ca si cresterile salariale au fost stopate. Toti oamenii de rand au avut de suferit doar ca nu stiu care director sa aiba salar ca-n occident. Din cate am auzit, indienii au cumparat si ceva prin Cehia, insa acolo directorii si sefii cehi nu le-au permis indienilor sa se bage. Au fost uniti si si-au facut treaba asa ca inainte, deci fabrica lor a mers mai bine ca a noastra. Nu s-au gasit cozi de topor care sa se planga la indieni de cutare director doar ca sa-i ia locul.
Si la nivel de maistri sau muncitori exista aceasta mancatorie. Maistrii aveau obiceiul sa se planga unul de celalat, pentru a scoate in evidenta cat de buni sunt ei, cei care se plang. Acum fenomenul a scazut foarte mult, caci eu le spuneam in felul urmator: „Ba, daca tu zici despre maistrul de la brigada A ca e prost, iar acesta spune despre maistrul de la brigada B ca e prost, iar acesta spune ca maistrul de la brigada ta (adica tu) ca esti prost, atunci eu ce concluzie pot sa trag? Doar ca toti trei sunteti niste prosti! Toti trei sunteti cu adevarat niste prosti pentru ca nu incercati sa va ajutati unul pe altul, sa va acoperiti unul pe altul. Daca eu, care va cunosc, zic despre voi ca sunteti niste prosti, ce poate sa zica un director? Ca de asta nu merge treaba in 20”, pentru ca are maistri prosti. Iar eu, care nu va schimb, sunt la fel de prost ca voi, pentru ca nu iau nici o masura si nu stiu sa va fac destepti. Si uite asa toti din sectie avem de suferit. Eu vreau sa aud de la voi doar ce e bun la colegii vostri. Nu vreau sa aud barfe. Numai lucruri bune. Ce, maistrul de la brigada B nu stie sa faca nimic bun? Nu se poate asa ceva. Cand mai vii la mine, sa-mi spui doar ce lucruri bune fac colegii tai.” Bineinteles ca nu a fost suficient sa le spun asta o singura data, insa, in cateva luni, au inceput sa coopereze intre ei si treaba a mers mult mai bine.
Aceasta este, in mintea mea, cea mai mare problema a romanilor. Cerand ajutor din afara ca sa ocupi o pozitie bine platita, pentru mine este tradare. Sa faci contracte dezavantajoase pentru statul roman pentru a fi la putere este tradare. Sa te pui bine cu indienii sau canadienii care detin fabrica inseamna tradare.
Nu e complicata problema Romaniei. Doar ca avem prea multi tradatori. Se tradeaza interesele Romaniei pentru interese personale. Pentru ca suntem prea dezbinati si ne mancam intre noi. De castigat au de castigat doar strainii. Noi avem doar de pierdut. Si pierdem in continuu. Si ne miram ca suntem atat de slabi. Pai cum sa nu fim slabi, daca ne batem intre noi?
>Rusinat
>Un popa a vandut un teren care nu era al lui si a disparut cu jumatate de milion de euro.
S-ar parea ca va fi raspopit.
Ma gandesc cu durere in suflet la mustrarile sale de constiinta, pe care le va avea cand va afla vestea, oriunde ar fi el. Se va simti foarte rusinat, asa, facut de rasul tuturor.
Pai daca popii fura ca-n codru, ca sa nu zicem nimic de politicieni, atunci ce pretentie sa mai avem de la unul ca mine? Ce gandeste un om de rand, ca mine?? Ca daca ala a putut sa fure, eu nu sunt prostul prostilor daca nu fur nimic? Noarmal ca mi-e ciuda ca l-am investit cu increderea mea, ca din taxele platitre de mine isi primeste salariul si ca tot eu i-am platit slujbele religioase, cand am avut nevoie.
Oare ce-ar fi, daca pedepsele pentru furt ar creste progresiv si cu impactul de imagine negativa si influenta proasta asupra populatiei. Si cu functia si rolul politic din viata publica.
>Armonie
>In Coreea, daca o nota dintr-un concert regal suna fals, era semn ca dinastia se prabuseste, iar tara trece prin revolte si nimicire.
In afara de superstitia normala pentru perioadele acelea, remarc importanta armoniei care trebuie sa se gaseasca atat in muzica, cat si in natura, societate, relatiile umane si mai ales legatura dintre armonia muzicii, armonia societatii si armonia Universului, in general. Adica, daca ceva nu „merge” bine in muzica, inseamna ca dizarmonia se gaseste si in restul Universului. Daca in viata noastra exterioara lipseste armonia, inseamna ca si din viata noastra interioara lipseste. Iar lipsa aromniei din noi afecteaza si pe cei din jur.
>Deformatie profesionala
>Am observat ca, atunci cand intru intr-un magazin, am inceput sa ma deschei la haina, asa cum fac la poarta fabricii dimineata pentru a arata ca nu am o bomba nucleara sau macar niste trinitrotoluen pitit prin buzunarele mele, sau la plecare, cand iarasi ma deschei la haina pentru a arata ca nu am niste tevi de Ø508 mm palmate pe cracul piciorului, care au trecut neobservate la controlul cu detectorul de metal.
Da, am ajuns sa ma deschei instinctiv la haina! Mi se pare ca e asemanator cu urma de cascheta de pe creierul politaiului care fusese confundata cu o circumvolutiune!
Acum n-a chef, dar cu siguranta voi introduce ceva interzis in fabrica, numai demonstrativ, pentru mine insumi. Am mai facut asta si o s-o mai fac. Insa acum n-am chef, deocamdata. Dar merita!
>Lei paralei
>Coalitia a continuat bombardamentele din Libia pentru a proteja civilii de atrocitatile lui Gaddafi.
Acesti civili se pare ca au cucerit cateva pozitii importante, luptand cu mainile goale impotriva armatei atat de bine echipate a lui Gaddafi.
>Demisie onorabila
>Adrian Severin si-a dat demisia din PSD. Avea o atitudine mareata, demna, de parca ar fi acceptat coroana regala. Insa era in fundul gol, asezat pe closet, iar coroana de pe capul era stramba.
>Wiki
>Amuzant cum persoane si posturi tv cu diferite interese de imagine interpreteaza telegramele diplomatice americane.
Nu am rabdarea si interesul necesar sa aud povestile lor, am ramas doar cu impresia de vesnica vrajeala. Teoria chibritului in toate partile, in toate directiile, in toate felurile interpretata. Pana si teoria chibritului este intrerpretata.
La urma urmei, din ce am citit in bara la stiri, nu se spunea nimic nou, nu era vreo dezvaluire a unor vizite extraterestre in Romania sau la Palatul Parlamentului sau la Palatul Cotroceni. Nici despre vizita extraterestrilor de la mine din curtea din spatele casei, pe care am avut-o de la ceva natii de martieni anul trecut, nu stiau nimic americanii. Foarte slab informati, mai mult un fel de sinteza a barfei din presa romaneasca.
Se stie ca Romania e condusa de oligarhi. Se stie ca politicienii nu numai ca sunt simple marionete, ci, cel mai grav lucru posibil, nu pot accede la putere fara sprijinul oligarhilor. Nu pot lua loc la masa puterii fara a intra in hora coruptiei. Sunt mana in mana, colaboreaza fructuos si au rezultate uimitor de bune. Au cucerit Romania, incepand cu primele alegeri „libere” din 1990. Rectific, corectexprimat e „legitimati legal de populatie” in primele alegeri „libere” din 1990.
Deci mare lucru nu au dat la iveala cablogramele Wikileaks. Insa acum, exact ca in bancul ala: „un prost arunca o piatra in balta, iar restul de destepti numara cercurile”. Analize peste analize, toate la fel de sterile. Fiecare incearca sa-si sustina punctul de vedere al imaginii sale folosindu-se de orice cuvand din Wikileaks. Ca la razboi, unde conteaza proprietatile terenului.
Eu am, bineinteles, propria parere, dar e ceva simplist si deloc copmplicat: m-am saturat. Sa-si faca o alta tara si sa plece acolo. Sa ne lase pe noi in pace, sa traim linistiti. Oare de ce trebuie sa avem niste hoti corupti care sa ne conduca?? Asta nu inteleg: fara ei nu se poate? Nu stim sa mergem la munca, nu stim sa cumparam mancare, nu stim sa facem copii?
Pentru toate astea nu prea avem nevoie de voi, politicienilor si oligarhilor!
Printre extreme 