>In curand, dupa „Parasirea Daciei de catre romani”, care va fi datorita problemelor europenilor cu concurenta navalitorilor asiatici, se poate sa urmeze construirea „Zidului lui Adrian”, undeva cam tot pe unde a fost zidul fizic.
Numai ca acum istoria se repeta pe alta spirala a timpului, in alt plan. Insa la nivel de intentii e aceeasi.
>In 1940, Germania a cucerit Polonia in doua saptamani si Franta in 6 luni. Cine ar fi crezut ca ar fi posibil sa piarda razboiul? In URSS au intrat ca-n branza, luand prizonieri cateva milioane de rusi. Pareau de neoprit si de neinvins. Romania a intrat in razboi alaturi de nemti, sperand ca vor fi in tabara invingatorilor.
Ce a urmat se stie. Am platit pentru ca am intrat in razboi alaturi de invinsi multi, multi ani dupa terminarea razboiului.
Acum am intrat in „structurile euro-atlantice”, cum ne place sa ne laudam. Am intrat din convingere? Nu, am intrat doar ca sa ne capatuim. Am fost sinceri? Nu, am mintit o intreaga Europa. Dar nu-i bai, caci si ei ne-au mintit pe noi. Am fost chit.
Europa e imbatranita. Nu numai ca populatie, ci ca mentalitate. E mai mult decat invechita, e inchistata in succesul secolelor trecute. A pierdut avantajul tehnologiei in competitia cu Asia. A pierdut sau va pierde posibilitatea de a cumpara materii prime ieftine din tarile foste colonii, caci au aparut si alti cumparatori. A inceput sa piarda si pietele de desfacere din Africa, din fostele colonii.
Dar nu numai atat. Si-au perfectionat niste sisteme de reglementari peste reglementari pana s-a ajuns la saturatie. Totul in Europa a devenit procedurat, robotizat, dinainte stabilit. Creativitatea nu mai exista. Cercetarea s-a transformat in ceva ce tine doar de bani. A ajuns la perfectiunea unui sistem exact cum a ajuns acum doua mii de ani Imperiul roman. Istoria se repeta, pe o alta spirala a timpului.
Europa avea nevoie de un suflu nou, de o reinvigorare si a incercat acest lucru largindu-si teritoriile, extinzandu-se spre est. Extinderea a fost sansa Europei de a se regenera, de a-si schimba mentalitatile invechite. Exact asa cum, acum doua mii de ani, Imperiul roman avea nevoie de noi teritorii pentru a-si continua existenta.
Tarile din Est au fost mai mult decat dornice sa ia parte la bunastarea Europei de vest. Europa a avut sansa ca, odata cu largirea, sa beneficieze de ambitia noilor tari, de increderea si optimismul lor, de capacitatea noilor locuitori de a incepe o viata noua, de a se adapta, de a invata. Europa putea fi ceea ce a fost America in secolele trecute: un vis in care oamenii cred ca pot face orice.
Insa nu s-a intamplat asa. Orgoliul si lacomia au hotarat in locul intelepciunii si privirii in perspectiva spre viitor mai indepartat decat cativa ani. In loc sa se foloseasca de noile tari intrate in UE pentru a se reforma, au impus regulile lor stricte peste tot. In loc sa invete ceva din Est, au fortat Estul sa fie ca Vestul. Exact asa cum, acum dopua mii de ani, romanii au folosit tarile cucerite ca surse de sclavi, soldati si surse de materii prime.
Acum, incet dar sigur, Europa si intreaga lume occidentala pierde teren peste tot, in toate domeniile. Occidentul e prea inchistat in conceptiile sale rigide, in stilul de viata devenit inert, fara vlaga. Unde este lumea in care un om vizionar infiinteaza o companie care revolutioneaza si schimba o intreaga viata, cum au fost in epoca de inflorire a stiintei si tehnicii? Siemens, Tesla, Jacquart, Stieffel, Mannesman si multi altii ca ei au avut idei pe care le-au putut pune in practica, infiintand companii care acum sunt adevarati colosi industriali. Dar acum, in Europa sau America, mai exista posibilitatea ca o companie sa creasca atat de mult doar prin idei geniale? Mai exista oameni providentiali, care sa poata schimba cursul istoriei pein ideile lor? Dar mai sunt oameni in Europa care sa doreasca sa descopere ceva genial, sau sa faca ceva ce n-a mai facut nimeni? Nu prea mai exista asemenea oameni deosebiti, care pot influenta istoria. Nu mai exista deoarece sistemul perfect european ii face pe toti oamenii sa isi doreasca o cariera linistita, de succes, o viata tihnita, la adapostul regulilor de protectie europene. Insa doar atat.
Cei din est erau dornici de lucruri marete, spre deosebire de cei din vest, carora le-a trecut pofta de a se implica atat de mult, de a-si manifesta talentele si personalitatea. Insa, in loc sa-i foloseasca pe cei din est pentru a stimula adevarata manifestare a creativitatii, i-au obligat pe acestia sa devina la fel de pasivi ca cei din vest. Exact asa cum, acum doua mii de ani, romanii practicau romanizarea pe scara larga, incercand sa-i faca pe toti asemenea lor.
Deja sfarsitul suprematiei rasei albe a inceput. Incet-incet, multe firme europene pierd in favoarea celor asiatice. In curand si cei din Africa vor reusi sa-si rezolve problemele cu care se confrunta, probleme in crearea carora si europenii au avut un rol in istorie.
Inceputul sfarsitului decurge incet, ca orice inceput. Suprematia tehnologica e pierduta; acum a inceput pierderea pietelor. Insa, odata cu pierderea terenului, sfarsitul se va apropia din ce in ce mai repede. Exact asa cum, acum doua mii de ani, popoarele numite „barbare” pentru ca nu erau la fel ca ei, au inceput sfarsitul marelui Imperiului Roman.
Noi, cei de aici, am intrat in Europa la inceputul sfarsitului ei. Exact asa cum, acum doua mii de ani, am intrat in Imperiul Roman.
Care e viitorul nostru? Acum doua mii de ani, sfarsitul Imperiului Roman a insemnat haos si inceputul Epocii Intunecate – Evul Mediu. Atunci, romanii ne-au lasat la voia intamplarii. Acum, probabil ca Europa va proceda la fel. Ce naste din pisica, soareci mananca.
>Nimeni nu are nimic cu englezii, insa frustrarea lor pentru ca un concurent de alta nationalitate a avut succes la ei in tara arata ca sunt cam lipsiti de… talent!
Mie mi se pare amuzanta atitudinea englezilor aratata in acest articol. Pentru ca… se pare ca britanicii nu prea mai au talent la ei in tara si… le e ciuda!
>Stam si ne miram si ne enervam si ne plictisim privind si auzind tot felul de „stiri” care acum se numesc „news” sau „news alert” sau alte feluri de „furculisioane” la moda. Pentru vorbitorii de limba engleza nu sunt idiotenii, ar fi idiotenii daca le-ar denumi „stiri” sau „noutati”. Ni se pare ca daca ne numim anumite activitati asa cum sunt denumite in alte tari ne justificam, poate necesitatea si suntem mai „cool”. Se pare ca suntem mai destepti atunci cand spunem „news alert” in loc de „stiri de ultima ora”.
Acum generatia care toaca cei mai multi bani pe tot felul de prostii sunt cei intre 15 – 45 ani. Adica sunt cei care si-au dorit o altfel de societate sau… cei care au invatat engleza in fata televizorului, privind desene animate. Deci acestia sunt publicul tinta, caci acestia au crescut cu televizorul, asa cum generatia mea a crescut cu cheia de gat. Acestia nu numai ca au avut cheia de gat, dat au avut si televizorul legat de gat. Si il au si acum.
Si cum sa nu fie oameni care devoreaza stiri cu columbeni si pepi, daca de mici au fost obisnuiti cu asemenea emisiuni? Privind intamplator sfarsitul unei emisiuni pe MTV, am vazut doar ca fericita gagica care a castigat nu stiu ce la un concurs care nu stiu ce miza are – aceasta a primit premiul colosal: va merge impreuna cu Paris Hilton la o petrecere de VIP-uri! Vaaaaai, ce fericire, ce onoare, sa mergi la o petrecere de VIP-uri! Esti si tu in lumea buna! Te bati cu mana pe burta cu tot felul de oameni realizati, adevarate modele in viata!
Si atunci de ce ne mai miram de stirile noastre banale, pentru dobitoci. De ce nu ne place, doar asa am fost educati, nu? Sa cautam sa castigam, sa parvenim, sa fim cei mai, cele mai si… de fapt nimic. Atat ramane daca dai ifosele deoparte. Nimic. Asta s-a vrut, asta s-a avut. Am ajuns niste dobitoace, numai bine de dus cu zaharelul. Ca pe oi. Nu suntem singurii din lume educati la fel. Cu asemenea modele, noi cum sa fim altfel?
Aceasta „educatie ” este radacina prostiei noastre actuale. Dar sa nu dam vina pe… romani. Acestia au inghitit rahatul de la televizor, pentru ca a inghiti rahat este un vis, este un stil de viata mirific, nu?
>Sute si chiar mii de ani, conducatorii au trebuit sa foloseasca metoda afisarii unei superioritati. Spun „au trebuit” pentru ca aceasta metoda a functionat cel mai bine, cu cele mai multe rezultate. Prin afisarea unei superioritati de orice fel, conducatorii castigau autoritate asupra oamenilor. Foloseau metoda superioritatii pentru a arata celor de jos ca sunt puternici, destepti, civilizati, educati, stilati – adica le sunt superiori in cat mai multe domenii, deci merita respect si ascultare pentru superioritatea de care dau dovada. Iar oamenii de jos respectau aceste calitati.
Odata cu revolutiile care au adus in clasa conducatorilor si alte categorii sociale, cum ar fi burghezia, camatarii (bancherii), mestesugarii etc. s-a petrecut o mica schimbare in modul de impresionare a oamenilor de jos. Daca primele clase conducatoare incercau sa impresioneze prin calitati proprii sau de casta (palate, biserici, mersul in letici sau trasuri luxoase, parade, haine deosebite etc), cei nou venioti in clasa puterii nu puteau avea acelasi efect, aceleasi rezultate, deoarece nu erau educati pentru a face asta. De aceea au schimbat metoda, de fapt au adaptat-o conform cu educatia si priceperea lor. Adica au impresionat oamenii de jos nu prin aratarea fastuoasa a calitatilor de clasa, deci au creat o falsa senzatie de superioritate (educatie, bogatie, putere, stil, clasa, etc) prin scoaterea in evidenta a lipsurilor clasei de jos, inlocuind evidentierea propriilor calitati cu evidentierea defectelor clasei de jos. Acesta se numeste un stil distructiv, dar in principiu nu e foarte diferit de celalalt. Ambele stiluri se bazeaza pe crearea senzatiei ca ei sunt superiori sau tu esti inferior.
Etalarea superioritatii se face deseori insotita de controlul emotiilor, caci daca-ti arati emotiile celor de jos, acestia te asemanau cu ei, te considerau om, asa cum erau si ei si deci nu mai puteai face parte dintr-o clasa sociala superioara. Trebuie sa fii sfidator si dispretuitor la adresa celor de jos, pentru a scoate in felul acesta in evidenta superioritatea clasei tale.
In Biblie, Isus spune ca cel mai mare in grad trebuie sa se comporte ca si cum ar fi slujitorul celor mai mici in grad, ca sa-i ajute. Asa ceva e greu de inteles pentru noi si pentru inaintasii nostri, care au folosit biserica pentru a capata autoritate asupra poporului prin construirea de biserici falnice, impunatoare, slujbe impresionante, vesminte fastuoase, discursuri si predici care ….. etc.
Eu am aplicat principiul acesta fara sa-mi dau seama, in mod instinctiv. In loc sa controlez emotiile fata de oameni, le-am aratat ingrijorarile si dorintele mele. M-am purtat cat mai uman, incercand sa arat ca si eu sun la fel de om ca si ei. Rezultatul a fost, initial, slab. Cateva saptamani treburile au mers putin mai prost, insa cu timpul productia a crescut datorita implicarii emotionale a oamenilor.
Acum, e suficient sa-mi exprim o dorinta si se naste aproape imediat o alta dorinta, in interiorul oamenilor, de a indeplini dorinta mea. Lumea s-a schimbat, metoda afisarii superioritatii nu mai functioneaza cu acelasi randament, insa metoda implicarii emotionale functioneaza din ce in ce mai bine. Bineinteles ca exista anumite limite, insa metoda functioneaza. Oamenii sunt oameni si tu trebuie sa fii om cu ei si intre ei.
>Azi se praznuieste, in credinta crestina din toata lumea, Marea Sarbatoare a Zilei Sanatatii si Securitatii in Munca. Pe vremuri se chema NTSM, insa aceste initiale reprezinta chintesenta filozofiei comuniste despre protectia muncii, caci inseamna Norme Tehnice de Securitate in Munca. Urat, caci suna prea sec. Capitalistii stiu sa faca ambalaj frumos din orice, asa ca au schimbat denumirea intr-una mult mai frumoasa si atractiva. Ar putea candida la orice alegeri electorale si ar castiga cu siguranta locuri in Parlament numai vorbind asa frumos despre Protectia Muncii.
Muncitori din toate colturile tarii, impreuna cu ingineri si directori, sarbatoresc azi plini de fericire si elan muncitoresc, implementarea Sistemului de Management al Protectiei Muncii! Acesta este chintesenta grijei fata de om, caci in acest Manual de Asigurarea a Protectiei Muncii sunt trecute cu litere ingrosate Politica firmei in ceea ce priveste Protectia Muncii. Adica se spune in toate formele posibile, folosind orice artificiu de exprimare, de la un capat la celalalt al acestui minunat Manual, in fiecare pagina, doar cat de importanta este Protectia Muncii in viziunea firmei. Este un adevarat ghid prin care te poti proteja in munca doar citind cat de importanta este Protectia Muncii pentru firma, afland pentru a nu stiu cata oara ca este prioritatea numarul 1! Cum sa nu fii cuprins de emotie revolutionara cand citesti si esti si instruit in protectia muncii cu Politica de Sanatate si Securitate in Munca?
Fortat de imprejurari, a trebuit sa particip. Am ales sa merg de bunavoie, inainte sa trimita gardienii dupa mine. Marea Sarbatoare a inceput cu discursul simplu, scurt si la obiect, fara inflorituri inutile tipic capitaliste, al directorului indian. Apoi au urmat prezentari de filme cu mesaje de incurajare pentru politica de Securitate in Munca din partea diversilor stabi din corporatie. Un ton optimist, vesel, fericit se desprindea din aceste mesaje ale conducatorilor nostri, optimism si fericire care au cuprins intreaga adunare a oamenilor muncii. Apoi un pps tradus in romana din partea corporatiei in care s-a spus despre importanta Protectiei si Sanatatii in Munca. Acest mesaj al pps-ului, afisat pe ecran, a fost citit punct cu punct de dir. de prot. muncii, cu glas stins, plictisit, insa plin de veneratie la adresa importantei acestui incurajator mesaj care ne imbarbateaza pe toti.
Apoi alt pps, in care erau trecute reguli de PM, citite cu acelasi ton. Printre altele a fost subliniata importanta respectarii acestor reguli. Am retinut cat de important este ca in statiile electrice sa nu fie doar o singura persoana, insa la noi este doar o singura persoana, din cauza lipsei de personal. Dar cui ii pasa? Protectia Muncii este ceva minunat pe hartie si in declaratii, insa practic nu se tine prea mult cont de ea. Dar nu are importanta ca nu se respecta o regula de catre conducere, pentru ca preocuparea fata de sanatatea si securitatea oamenilor suplineste aceasta minuscula lipsa.
Apoi s-au impartit premii pentru castigatori la concursuri organizate cu prilejul acestei sarbatori. Sectia 20″ a luat 2 premii I si un premiu II, asa ca suntem tare mandri de rezultatele obtinute sub indrumarea directa a corporatiei, plina de grija fata de securitatea si sanatatea angajatilor. Premiile au fost inmanate de un director financiar din grup, care vorbea in engleza, dar folosea forma franceza a unor cuvinte. Acesta a spus cam tot acelasi lucru pe care l-au spus toti, insa cu adevarata insufletire patriotica.
N-am apucat sa vad finala Plenarei la cel de-al XIII-lea Congres, caci am sters-o dupa aceste minunate clipe, cuprins fiind de importanta acestei sarbatori.
>Nelson, cel care a castigat batalia de la Trafalgar, impotriva unei flote franceze superioara ca numar de nave si superioara si tehnologic, a pus accent pe inventivitate si initiativa. Acesta a fost secretul marii victorii ale flotei englezesti. Flota franceza a fost condusa dupa principiile rigide cunoscute in vremea aceea ale luptei pe mare, insa inventivitatea, curajul si initiativa capitanilor de vas englezi au avut rolul decisiv in batalie.
Dupa ani, flota engleza a ajuns la fel de inchistata in principii si reguli, bazate in totalitate pe disciplina. In ultima mare batalie navala purtata intre flote dupa stilul clasic (adica se bombardau unele pe altele pana se scufundau reciproc, contand doar cuirasa vapoarelor si puterea de foc), chiar daca erau in superioritate numerica fata de germani, flota engleza a pierdut patru sau cinci cuirasate fata de unul singur scufundat al flotei germanilor.
Dezvoltarea economica a occidentului s-a realizat datorita liberalizarii economiei, eliminand principiile rigide ale feudalismului. Cresterea economica a SUA inainte de cele doua razboaie mondiale s-a realizat tocmai pentru ca existau libertati economice practic nelimitate, mai mari decat in Europa.
Acum, insa, libertatea economiei este doar o iluzie. Lumea numita „libera” nu mai este chiar asa libera. Acum, economia a devenit doar o parte a politicii. In Europa se stabilesc cote de productie pentru fiecare tara, pentru fiecare produs. Asta e libertate economica sau doar planificare (ca in economia planificata pe cincinale)? Unde e initiativa, daca totul e programat si planificat de politicieni? Planificarea riguroasa are avantajele ei (creste eficienta), insa avantajele se regasesc doar pe termen scurt. Pe termen lung exista un dezavantaj major, care va duce la stagnare: inhiba initiativa, creativitatea, curajul, riscul. Adica tot ce e valoros din punct de vedere uman. „Cine nu risca nu castiga”. Omul este caracterizat de toate aceste calitati, insa regulile si reglementarile intai ingradesc calitatile native ale oamenilor, apoi, cu timpul, aceste calitati pur si simplu dispar.
Nu e de mirare ca nu s-au mai facut descoperiri epocale in stiinta. In ziua de azi, cercetarea inseamna experimente si cam atat. Adica cine are bani pentru a experimenta noi materiale, reuseste sa descopere si sa realizeze ceva nou. Insa cea mai importanta latura a creativitatii – revelatia – nu mai exista. Si solutiile gasite sunt pe masura lipsei creativitatii. Dau ca exemplu una din solutiile adoptate de europeni pentru limitarea dependentei energetice (ce frumos suna, dar asta nu inseamna decat dependenta de petrol si gaze naturale): inlocuirea intrerupatoarelor care au LED-uri cu intrerupatoare fara LED-uri, pentru reducerea consumului de energie electrica!
Europa, rigidizata de reguli si regulamente, de reglementari si afectata puternic de inchistarea intelectuala si emotionala populatiei, a avut o sansa unica in istorie: largirea granitelor in mod pasnic. Insa, in loc sa se foloseasca de noii membri pentru a se reintineri, a se reinvigora, a face o schimbare de mentalitate, reinvatand de la estici ceea ce ei au pierdut, au preferat sa se foloseasca de noii locuitori doar ca piata de desfacere. Bineinteles ca piata a fost impartita tot politic, pe baza de intelegeri intre cei mari. Macar daca lasau cucerirea pietelor noi pe baza initiativei, insa nu s-a facut asa. Piata Comuna e doar o intelegere politica. Folosind noile state doar ca pe piata de desfacere, au pierdut sansa de a se reinvigora.
Europa a uitat ce anume a facut sa devina ceea ce este.
>Sef AQ:
– Trebuie sa gasesc o neregula. Nu pot sa fac audit fara sa gasesc nici o neregula. Si auditul asta trebuia facut pe 20, dar atunci erau altii si nu v-am mai deranjat. Dar trebuie facut. Deci – ce sa scriu aici?
– Pai hai prin sectie sa vedem ce gasim… De unde sa stiu eu ce sa scrii tu acolo?
Dupa diverse propuneri din partea mea, am gasit:
– Uite aici, tevile astea nu au ce cauta pe patul acesta! Sunt respinse, deci trebuie depozitate intr-un loc anume. Nu trebuie sa stea pe pat.
– Daaaa. Foarte bine. Am sa scriu: „Tevi de toate calibrele depozitate necorespunzator…”
– Nuu, nu scrie „de toate calibrele”, caci suna urat. Scrie si tu doar „tevi neconforme depozitate temporar pe patul mic Hala 3” si toata lumea e multumita asa.
– Bine. Am sa scriu la „corectii” ca s-a facut o instruire cu brigada de la sch. 1 si s-a rezolvat situatia imediat. Sa-mi trimiti tabelul cu semnaturile participantilor la instruire.
– Daa, dar sa-mi spui ce sa scriu in instruire, stii ca nu ma pricep la prostii de-astea.
– Tu sa-mi aduci numai tabelul cu semnaturi, caci am sa scriu eu ce trebuie acolo.
– S-a facut.
Si uite asa toata lumea e multumita. Sistemul occidental de AQ functioneaza ireprosabil. Fara certuri, fara discutii contradictorii, fara invinuiri absurde (cum era pe vremuri), totul e o armonie perfecta.
>- Daca „cei asemenea copiilor vor mosteni Imparatia Cerurilor”.
– Daca pe copiii nostri ii invatam morala (chiar si cea crestina), inseamna ca copiii sunt imorali.
Concluzie:
– Rezulta ca cei imorali vor mosteni Imparatia Cerurilor…
>Filozofia lui Confucius era intru totul deosebita de cea a democratiei din ziua de azi. Democratia, inventata de greci inca din antichitate, cultiva competitia dintre oameni. Competitia e modul principal de dezvoltare a societatii moderne.
Insa aceasta nu e singura metoda. Efectele secundare ale competitiei sunt grave. Competitia, purtata pentru a demonstra ca esti cel mai bun, stimuleaza agresivitatea. Deasemeni stimuleaza un anume mod de a te privi pe tine insuti: a te privi din exterior, in permanenta comparatie cu cei din jur, care sunt doar niste competitori, niste adversari. Atunci, cand te compari cu altii, devii o simpla imagine in proprii tai ochi. Te indepartezi de tine insuti, de standardele proprii de viata, de principiile proprii, pentru a putea sa ti le ajustezi dupa ceilalti si a demonstra ca esti superior. Devii exact asa cum cere societatea sa fii, doar pentru a le face pe plac si a castiga aprecierea lor si competitia. In felul acesta ajungi curand sa traiesti cu unicul scop de a demonstra celorlalti ca esti mai bun decat ei. Ajungi sa fii o simpla imagine care se formeaza dupa cum este moda, caci traiesti pentru aplauzele multimii si esti in stare de orice pentru a fi aplaudat. Traiesti ca sa-ti construiesti imaginea si ca sa ti-o mentii.
Confucius a imprimat societatii chineze un alt stil, un alt imbold pentru dezvoltare. In China existau competitii, insa scopul principal nu era sa demonstreze sau sa afle care e cel mai bun. Scopul competitiilor era sa dezvolte spiritul, mentalitatea, armonia dintre trup si suflet, la nivel de individ. Nu era cel mai important lucru care e cel mai bun la tirul cu arcul, ci cel care era in armonie cu el insusi. Nu era suficient sa nimeresti tinta perfect, conta si modul in care o faceai. Conta felul in care iti coordonezi miscarile cu sunetele muzicii. Mai important decat antrenamentul militar era educatia si moralitatea. Competitiile si antrenamentele aveau scaopul nu de a creste capacitatea de lupta, ci de a intari spiritul, de a evolua si a te dezvolta armonios.
Invataturile lui Confucius au influentat chinezii si la nivel de societate, nu numai la nivel de individ. Societatea chineza s-a dezvoltat enorm datorita faptului ca nu a fost incurajata competitia dintre oameni, ci armonia dintre ei. Armonia aduce cooperare, iar competitia mareste agresivitatea.
Personal am facut asa ceva si practic, inainte de a sti despre metoda aplicata de chinezi acum mii de ani.
Printre extreme 