Lună: iunie 2011

O mica patanie, la sfarsit de luna

Iaca, mi s-a intamplat. Am fost informat de wordpress ca nu am respectat termenii intelegerii cu ei. Am copiat articole sau nu am respectat regimul publicitatii. Asa ca mi s-a inchis contul.

Am incercat sa urmez instructiunile lor, caci mie chiar mi-a placut wordpress si am tinut la acest blog pe care abia reusisem sa-l “aranjez” cat de cat dupa placul meu. Insa nu mi-a mers si mi-am pierdut rabdarea sau interesul. Mi-am zis ca exista si alte platforme, asa ca am incercat sa revin la blogspot, am creat acolo un blog nou, insa mie nu mi-a placut niciodata blogspot, pentru ca nu a fost pe gustul meu am fost pe blogspot doar pentru ca pe weblog era cam dificil pentru mine, asa ca l-am sters. La fostul blog “Opinii personale” chiar nu am avut nici o dorinta sa revin. Asa ca am cautat pe Google cuvantul “blog”, iar primul gasit a fost acesta. Am importat articolele si tot ce era pe wordpress (inca eram logat la el, chiar daca nu mi-a dat voie sa public nimic, sa salvez ca draft etc.), insa articolele scrise direct in wordpress nu mi le-a luat. De ce? Nu stiu, probabiul ca datorita drepturilor de autor! Asa ca m-am hotarat sa renunt cu totul la ceea ce inseamna trecutul, sa incep un blog nou. Deci le-am sters pe toate (aproape), care chiar nu mi-au placut!

Intre timp am primit mail de la wordpress in care mi s-a cerut sa sterg o legatura pe care abia o facusem. Nici n-am apucat sa fac nimic, caci mi s-a si blocat contul. De la acest link mi s-au tras toate ponoasele, care a fost ceva de publicitate, dar nu stiu ce. Astept sa vad daca voi putea intra din nou in wordpress. Daca nu – atata paguba! Continui pe acest nou blog, care e asemanator cu wordpress, insa nu are vocabular roman si e putin mai pretentios, insa e foarte bun de folosit.

Insa oricum, aceasta mica patanie mi-a atras atentia ca pur si simplu trebuie sa elimin tot ce e legat de trecut din viata mea. Cand citeam titlul articolelor pe care le stergeam, parca imi faceau putina greata. Cum, eu am scris mascarile alea? Ma refer la un stil oarecum populist sau, altfel spus, un stil de imagine exterioara.

Cred ca a venit timpul sa mai intru putin in adancul meu.

Acum sunt din nou pe wordpress. Baietii au fost foarte rapizi si chiar m-au impresionat. Multumesc lui loopoo pentru ca exista. E la fel de prompt ca cei de la wordpress!

Pericle in razboi

Multi ii considera acum, pe greci, niste puturosi. Dar ei sunt, cu adevarat, leaganul civilizatiei occidentale. Dupa modelul lor s-au inspirat romanii, cei care au impus acest tip de civilizatie intregii Europe. Spartanii au reprezentat un model pentru armata, pentru spiritul razboinic, ei sunt echivalentul samurailor japonezi de acum cateva secole, insa ei au trait inaintea erei noastre. Toti zeii greci se regasesc in religia politeista romana, cu nume schimbate. Falanga a fost prima unitate de infanterie grea din lume. Sunt cei care au inventat matematica, geometria, fizica. Ei sunt cei care au pus bazele stiintei. Dintre ei s-au nascut atatia oameni extraordinari, care au avut o contributie deosebita in civilizatie si care sunt atat de multi incat nici macar nu-i pot enumera pe toti,dar oricine a auzit de Euclid (geometria euclidiana), Pitagora, Aristotel, Arhimede, Diogene, Demostene etc.

Istoria poate a fost nedreapta cu grecii. Au fost sub influenta turceasca si nici acum nu si-au rezolvat diferendele cu turcii (insula Cipru). De douazeci de ani Europa le acorda imprumuturi. Politicienii lor au bagat banii in nivelul de trai si, probabil ca si putina coruptie. Imprumuturile Europei au fost cam perfide, caci institutiile care le-au acordat au stiut situatia reala a economiei grecesti. Acum Grecia traieste ceea ce a trait Argentina prin anii ’90 si ceea ce traieste si Romania (sau va trai). Ce vina are grecul, ca a acceptat ce i s-a oferit? Cine n-ar fi acceptat cresterea nivelului de trai?

Daca se stia situatia economica a Greciei, atunci de ce li s-au mai imprumutat bani? Nu e ceva perfid in asta? Eu asa consider, ca au fost acordati acesti bani in mod intentionat, caci bancherii sunt, in general, oameni care nu acorda imprumuturi degeaba. Cu concursul politicienilor greci s-a ajuns la o cucerire a tarii de catre… bancheri. Asa cum a patit si Argentina si Romania. Acesta e un razboi modern, in care au pierdut grecii. E usor sa te lasi pacalit, cand ti se ofera bani si, probabil ca insotit de vorbe frumoase si incurajari, declaratii de solidaritate si prietenie vesnica etc.

Acesta e razboiul modern. Grecii au pierdut o mare batalie, in care armata lor a fost distrusa. Sunt nevoiti sa cedeze firme, insule si multe altele, asa cum Franta a cedat provinciile Alsacia si Lorena dupa ce au pierdut razboiul cu nemtii si asa cum nemtii au cedat inapoi francezilor aceste provincii dupa ce au pierdut al doilea razboi mondial.

Oare noi, romanii, ce vom fi nevoiti sa cedam? Ce ne vor cere, ce vor de la noi, in afara de mana de munca ieftina pentru spalat weceuri?

Vom trai si vom vedea. Insa exemplul Argentinei si al Greciei ar trebui sa ne puna in garda. Si, deasemeni, ar trebui sa fim capabili macar de compatimire pentru greci, caci nici noi nu suntem departe de situatia lor. Iar cei care-i considera puturosi pe greci, ar trebui sa se duca sa spele weceuri in Grecia, caci sunt cei care arata cu degetul aratator inspre greci, insa cu celelalte patru degete inspre ei insisi. Africanii, asiaticii si aborigenii ar avea dreptul sa-i critice pe greci. Insa europenii si americanii nu, caci e ca si cum si-ar critica parintii ajunsi la varsta inaintata. Cei care te-au invatat teorema lui Pitagora merita macar putin respect.

Emotii sau trairi

Traim intr-o lume in care viata noastra e una rationala, programata de gandurile si principiile noastre. Asa suntem invatati sa ne traim viata, crezand ca asa e bine pentru noi. Dumnezeul de la biserica e tot unul rational, care are principii dupa care se ghideaza, pentru ca noi Il privim pe Dumnezeu dupa chipul si asemanarea noastra si nu cum e in realitate, adica invers (in loc sa incercam sa ne raportam noi la Dumnezeu il raportam pe El la noi). Ca niste robotei ce suntem, ne plictisim pana peste cap de viata noastra, care ni se pare goala si lipsita de farmec, de cele mai multe ori monotona. Bineinteles ca farmecul exista undeva in mintea noastra, dar nu e un farmec adevarat, e numai convingerea noastra ca viata are farmec. E o imagine bidimensionala a farmecului, nici macar tridimensionala. Asta pentru ca suntem centrati atat de tare in gandirea rationala, incat ne blocam celelalte laturi ale fiintei noastre.

Insa, asa cum stomacul nostru cere mancare, si restul fiintei noastre cere ceva. Fiinta noastra ne cere sa traim, sa existam, insa daca toti robinetii energiei care trebuie sa circule prin noi sunt inchisi de propriile prejudecati sunt inchisi, ne mai ramane ca mod de a simti ca traim doar emotia. E ceea ce e numit atat de grosolan „fluturi in stomac”. E nevoia de senzatii tari, cum ar fi caruselul, vanatoarea, intrecerile, concurenta, violenta etc. E nevoia de aventura. E nevoia de ardei iute, de fumul de tigara, de betia pana la inconstienta, de droguri. E nevoia de a ne lovi cu ciocanul peste degetele care nu mai simt nimic.

Emotiile raman singura posibilitate a noastra de a ne apropia cat de cat de traire. Insa sunt doar un surogat, sunt ca niste trairi alimentate cu chimicale, crescute in laborator.

China si Europa

Aici este o analiza care demonstreaza ca ceea ce am prevazut eu ca se va intampla incepe deja sa se intample. Europa si intreg occidentul se prabuseste incet dar sigur. De fapt exista, ca in legea de deformare aratata de diagrama lui Hooke, o perioada de durificare a occidentului, in care rezistenta la rupere creste datorita ecruisarii. Adica, ecruisarea asta e raspunsul Europei la presiunile propriei slabiciuni. Insa va duce, probabil, la o rupere brusca. Se mai incordeaza cat se mai incordeaza occidentul, insa rezultatul opunerii sale duce la o prabusire rapida in viitorul apropiat. Acum suntem la inceputul perioadei de ecruisare, dupa deformarile plastice permanente aparute odata cu criza.

Dispret fata de consumator

De fapt e dispret fata de noi, romanii.

In ultimul timp am parte de intreruperi de curent electric in fiecare zi. Una din aceste intreruperi mi-a ars sursa de alimentare a calculatorului. La fiecare intrerupere mi se inchid toate fisierele deschise la calculator, in plus fata de asta se stie ca pentru sistemul de operare este nefasta o oprire accidentala, fortata. Si e foarte enervant sa ti se opreasca lumina cand vrea muschiul ei, mama ei de lumina!

Dar ce am eu cu lumina? Ce vina are lumina? Cauza este firma care nu-si respecta consumatorii. Pot eu sa trec la alta firma de furnizare a energiei electrice? Nu! Pot eu face ceva? Nu!

Uite asta sunt binefacerile aduse din europa. Totul e mai scump si mai prost. Europa isi bate joc de noi. Dar macar sa spuna deschis ca-si bate joc de noi, nu sa pozeze ca Superman ce ne salveaza din primitivism. Adevarul e ca Romania e o tara cu capul pe butuc, asteptand lovitura securii. Insa occidentul foloseste un fierastrau, astfel incat sa fim bucurosi ca nu murim brusc. Insa e mai dureros cu fierastraul, simtim fiecare dinte al lui pe gatul nostru.

Fereste-ma, Doamne de prieteni, caci de dusmani pot sa ma feresc si singur.

Fie epsilon oricat de mic

Fie epsilon oricat de mic, tot mai mic e Funeriu. Oricine mai face greseli de exprimare. Insa pacatul marturisit e pe jumatate iertat. Dar menestrelul invatamantului nu vrea sa marturiseasca. Nu vrea si pace, caci asa-i spune muschii lui, sa nu marturiseasca. Si poti sa te pui cu muschii lui de minstru?

Dupa ce afirma in Parlament ca „coleg” este de genul neutru, da niste explicatii stiintifice, in care se foloseste de E=mc patrat, de teoria stringurilor si aduce ca argumente si parti, formule din teoria campului unificat, neterminata de Einstein (cred ca in secret lucreaza la aceasta teorie, spera sa o termine, ca sa poata dormi linistit Einstein in mormant). Si ce explica? Cu multa pretiozitate, asa cum ii sade bine unui ministru de talie mondiala (doar la inaltime), acest Funeriu (Doamne, oare mai exista multi ca el?) ne explica noua, ignorantilor de rand, ca de fapt s-a gandit la altceva, insa datorita faptului ca circumferinta cercului este egala cu pi ori doi er, unde doi er este egal cu diametrul, cumulat cu grauntii de perlita imprastiati uniform (o distributie gausiana oarecare) in creierul sau si in acelasi timp tinand cont si ca c+c=c si nu c+c=2*c, unde c este viteza luminii in vid, rezulta ca a inlocuit in fractie termenul pe care voia sa-l pronunte cu mare grija cu termenul neutru care este coleg. Pe scurt – a gresit si el, dom’le! Dar, ca ministru de talie mondiala, nu poate recunoaste ca a gresit.

Daca marturisea simplu ca a gresit, eu il iertam si taceam din gura. Insa pentru ca a incercat sa demonstreze ca e destept foc, eu nu-l iert, caci tocmai asta arata cat e de prost din punct de vedere moral, adica e un simplu cacanar. Iar cacanarii sunt si ei utili societatii, caci se dau in spectacol, iar noi, multimea, radem si ne simtim bine. Gratis!

Partea cea mai nasoala e ca asemenea cacanari sunt in conducerea tarii. Si sunt multi! Dar va trece si asta pana la urma.

Epoca

Acum am inteles de ce m-am simtit intotdeauna ca nu fac parte din timpul prezent. In adolescenta si tinerete simteam ca timpul meu e cel putin cu trei sute de ani inainte, iar acum simt ca timpul meu e cel ce va urma. Adica, daca in tinerete ziceam ca m-am nascut prea tarziu, acum (cu cativa ani inainte, de fapt) simt ca m-am nascut prea devreme.

Am inteles ca in mine exista doua personalitati: una care reprezinta trecutul si una care reprezinta viitorul. Sarcina mea e de a inlatura ceea ce este vechi in mine si de a accepta ceea ce este nou. Acum 25 ani conceptiile mele si stilul meu de a fi erau mai vechi cu trei sute de ani, deci e normal ca nu ma simteam in largul meu in anii ’80.

Ceea ce e vechi in noi trebuie transformat. Procesul a inceput deja, iar ca dovada as putea aduce faptul ca metodele care acum 20 ani functionau, acum nu mai dau aceleasi rezultate. Cu o metoda veche trebuie sa consumi energie foarte multa, de aceea ne simtim atat de obositi uneori fara sa fi facut mare lucru.

Metoda drumului in viata si a scopului de urmarit o viata intreaga s-a terminat. Acum functioneaza foarte bine metoda alegerilor si a creativitatii. Insa nu e usor sa renunti la metode care au functionat milenii de-a randul si sunt recunoscute, parafate si catalogate ca fiind cele mai bune metode. Voi explica in alt articol, pe larg, ce inseamna aceste metode.

Vreme

Dupa o zi atat de calduroasa au venit cateva zile de toamna. Cel putin asa am receptionat eu vremea. Am simtit cu placere racoarea de afara si am ascultat vajaitul vantului si ropotul ploii pe acoperis. Daca n-ar fi fost aceste zile racoroase, poate ca nu mi-as fi indreptat atentia catre natura, fiind implicat in viata cotidiana cu evenimentele ei neinsemnate, asa cum face toata lumea. De aceea traiesc cu aceasta impresie, ca vremea e atat de schimbatoare tocmai ca sa ne atraga atentia catre natura si intregul Univers. Pentru ca, asa cum scrie in Biblie „carnea e slaba”, adica nu rezista ispitei de a fi preocupata de lucruri fara insemnatate pentru sufletul nostru, dar pe care suntem invatati sa le pretuim. De aceea trebuie sa multumim Pamantului pentru ca ne mai atrage atentia din cand in cand asupra maretiei Universului din care facem parte.

Mie mi-au fost de ajuns zilele racoroase, insa prin alte parti oamenii au observat natura sub forma manifestarii puterii sale. Poate ca doar asa oamenii pot fi impresionati, caci noi, oamenii, am ajuns atat de insensibili.

Programarea vietii

Suntem invatati sa ne confectionam visuri si idealuri. Care e scopul acestor visuri? Aceste visuri sunt un motor al dezvoltarii noastre. Aceste visuri reprezinta o tinta spre care ne indreptam. Reprezinta un scop in viata. In functie de visurile noastre, ne facem un fel de program in viata pentru a ne realiza aceste visuri pe care le urmarim sa le indeplinim. Viata noastra se adapteaza visurilor noastre, iar noi devenim pana la urma obsedati de indeplinirea viselor. In felul acesta, drumul nostru in viata devine ca o carare ce duce catre acel vis. Nu mergem nici la stanga si nici la dreapta, ci urmam drumul catre indeplinirea visului. Cararea poate fi mai lunga sau mai scurta, dupa cat de indepartata este realizarea visului. In momentul in care ne-am indeplinit un vis, ne fixam o alta tinta. Fericirea e de scurta durata, caci, dupa indeplinirea sperantelor noastre simtim un gol. De ce simtim un gol? Pentru ca visul, de fapt, nu vine din interiorul nostru. Visul se contureaza din comparatiile pe care le facem cu cei din exterior. De exemplu vedem o familie fericita si atunci dorim sa fim si noi fericiti. Dorim sa fim ca ei. Dorinta asta se transforma imediat intr-un vis si atunci lasam la o parte dorintele noastre interioare doar pentru a fi ca acei oameni pe care i-am vazut fericiti. Incercand sa fim ca acei oameni fericiti, imitam stilul lor de viata, care nu se potriveste ca o manusa caracterului si personalitatii noastre. De aceea realizarea unui vis ne aduce o bucurie de scurta durata. In plus fata de asta, pana sa ne realizam visul, ne pierdem libertatea. Drumul nostru in viata se transforma dintr-un camp in care putem oricand sa mergem in orice directie, intr-o carare. Nu mai suntem liberi sa decidem schimbari de directie, visul e cel care hotaraste in locul nostru. Traim doar cu speranta in viitor, neglijand prezentul. Viitorul nu exista, el poate fi oricare, deci noi traim in lumea iluziei viitorului. In lumea iluziei nu avem putere, caci ea exista doar in imaginatia noastra. Ajungem niste robotei ce lucreaza doar pentru un vis.

Astfel ajungem sa simtim, la sfarsitul unei vieti, ca am trait cam degeaba. In loc sa apreciem ceea ce ne ofera viata, noi respingem aceste oferte pentru a ne indeplini visul. Lasam vrabia din mana pentru cioara de pe gard. Traim pe langa viata noastra. Si cum putem fi atunci fericiti, daca actionam asa?

A venit timpul sa inlocuim acest motor de dezvoltare pe baza de carbuni, cu un motor nou, inventat odata cu creatia noastra, dar pe care l-am neglijat permanent, vreme de zeci de mii de ani. Un motor care e si ecologic, si puternic si are aproape toate calitatile din lume. Si mai ales ca este la indemana noastra, acest motor se gaseste in interiorul nostru.

Fermieri sau tarani?

Eu prefer taranii. Fermierii sunt cei care produc pentru vanzare, iar taranii sunt cei care produc pentru ei, ca sa traiasca. De aici provine deosebirea dintre fermieri si tarani si tot de aici provine si diferenta de calitate dintre produsele lor.

Fermierul este un fel de comerciant, industrias, investitor, un om de afaceri. El investeste bani si munca pentru a obtine bani. Fermierul investeste bani, munca si pricepere in terenuri agricole, cu scopul de a obtine profit exact la fel ca un capitalist. Pentru a fi rentabila munca pamantului, fermierul are nevoie de o minima suprafata cultivabila. Altfel munceste degeaba, caci pierde investitia, pretul de vanzare fiind prea mic pentru cantitatea de produse pe care le poate cultiva.

Taranul vrea sa traiasca. El are o bucata de pamant, mai mica sau mai mare. Nu conteaza prea mult daca e mai mare sau mai mica. Daca e mai mare bucata lui de pamant, poate sa produca mai mult. Daca e mai mica, trebuie sa fie mai atent cu fiecare planta sau animal in parte. Taranul traieste de pe urma acestei bucati de pamant. Nu se imbogateste si nu-i creste contul din banca, precum fermierului. Nu imprumuta bani de la banci, caci el isi pastreaza semintele an de an, isi face singur rasadurile. Nu are o ferma de vaci, ci are o vaca. Nu are campuri de grau sau plante pentru combustibil bio, ci are pe bucata lui de pamant cam tot ce-i trebuie sa traiasca un an intreg. Pamantul lui seamana cu un mozaic plin cu tot felul de culturi, cam de toate cate consuma el insusi cu familia lui. Practic, pamantul taranului e o mare gradina. Daca fermierul lucreaza mecanizat si industrializat, taranul lucreaza manual, cu sudoarea fruntii lui. Insa iarna il prinde cu faina, fasole, sunca afumata, nutret pentru vite si tot ce are nevoie ca sa treaca iarna cu bine. Iarna taranul munceste mult mai putin, caci are grija doar de animalele din curte, care de multe ori sunt ale lui. Ale lui, adica exista o legatura intre el si animalele sale, la care tine si nu numai ingrijeste de ele.

Cand are nevoie de bani pentru haine, pantofi sau carti si caiete pentru copii la scoala, taranul isi vinde produsele. Atat. Vinde doar cat are nevoie.

Intre produsele fermierului si produsele taranului exista o diferenta. Produsele fermierului sunt aspectoase, frumoase. Produsele taranului nu sunt atat de frumoase si aspectoase, insa sunt tare, tare gustoase.

Acum lumea intreaga incearca sa desfiintele clasa taranimii si sa o inlocuiasca cu fermieri. Eu prefer taranii, caci acestia sunt frati cu codru, nu fermierii. Taranii au scos Miorita, nu fermierii. Fermierii sunt doar niste burghezi dornici de imbogatire. Taranii sunt niste oameni care traiesc in comuniune cu natura inconjuratoare si cu pamantul pe care-l detin, pe cand fermierii doar exploateaza pamantul pe care-l detin. De aceea un fermier nu va compune niciodata o poezie.

Eu nu vreau sa dispara taranii din Romania, caci taranii din Romania sunt niste intelepti care traiesc in comuniune cu natura si nu incearca s-o modifice, ci se adapteaza ei la natura. Satele romanesti sunt integrate in natura. Plante poti sa cultivi in sere si laboratoare, insa nu vor avea niciodata acelasi gust deosebit pe care-l au cele cultivate natural, de oameni care traiesc printre ele si cu ele. Plantele cultivate de fermieri au gust de bani.