Lună: noiembrie 2011

Vis?

La emisiunea de pe National Geographic „Tabu” au fost prezentate cateva cazuri considerate extreme.

In primul caz era vorba despre o femeie tanara si frumoasa, dar care suferise o infectie puternica la sani, din cauza implanturilor de silicon. Cu greutate, doctorii au convins-o sa se opereze pentru a-i fi scoase implanturile. Avea cate doua la fiecare san. Apoi s-a putut curata tesutul necrozat, salvandu-i-se astfel viata. Ceea ce m-a mirat a fost ce gandea respectiva femeie imediat dupa operatie, cand era traumatizata. „Inainte ma uitam in jos si vedeam doi sani imensi. Acum vad degetele de la picioare. Nimeni nu ma poate convinge sa renunt la visul meu. Asta mi-am dorit intotdeauna, sa arat in felul acesta, cu sanii mari.” Aproape toti cunoscutii sai erau de parere ca ii sta foarte bine asa (si chiar ii statea!), ca arata mai zvelta, mai tanara, insa ea s-a hotarat sa-si repuna implanturi mamare.

Al doilea caz prezentat era din Rusia, unde o tanara a suferit o operatie de lungire a picioarelor. I-au fost introduse tije, de care s-au prins suruburi, iar oasele piciorului au fot fracturate cu grija (cam 10 min. de bucata) cu o dalta. Apoi, in fiecare zi se departau capetele osului rupt prin intermediul suruburilor. Operatiunea dureaza in jur de 4 luni. Si aceasta tanara a declarat ca acesta e un vis de-al ei, sa aiba picioare lungi, caci asa sunt la moda, astea se cauta si asa poate sa-si gaseasca servici bun, un sot… Interesant e deasemeni ca mama ei o sustinuse si chiar o incurajase sa faca aceasta operatie.

Ce vis poate fi acesta? Daca e vis care trebuie indeplinit indiferent de riscuri si urmari, inseamna ca e un fel de ideal in viata. Asemenea oameni cam atata au in cap, cam asta isi doresc de la ei insisi. Un rol important in crearea acestui vis il detin, probabil, parintii (cum e in cazul 2), dar si societatea, in general. In ambele cazuri este vorba despre imaginea de sine, care trebuie imbunatatita, adusa la un standard. Inseamna indepartare de sine insusi, renuntarea la personalitatea si originalitatea proprie. Psihologii sunt de parere ca asemenea dorinte provin dintr-o lipsa de incredere in interiorul propriu, incredere ce trebuia intarita prin imagine exterioara. Deasemeni spuneau ca asemenea oameni ar avea nevoie de consiliere psihologica.

Acestea sunt cazuri extreme, insa, la scara mai mica, toti facem asa ceva. Majoritatea oamenior incearca sa-si „imbunatateasca” imaginea exterioara. Insa ce incredere poti avea intr-o imagine ce difera de realitate? Aceasta imagine nu e decat o minciuna. Noi suntem mincinosi de fiecare data cand incercam sa parem altceva decat suntem. Si facem asta zilnic, aproape 24 de ore din 24. Chiar cand ne imbracam, incercam sa ascundem anumite defecte sau sa accentuam ceea ce considera societatea ca fiind calitati. Chiar cand zambim fortat vecinului, facem asta pentru ca ne-am creat despre noi o imagine de oameni amabili. Chiar cand spunem „sa traiti” sefului, injurandu-l in gand. Chiar cand ne purtam dur cu subalternii, chiar daca-i apreciem. Chiar cand tinem posturi religioase, dar poftim la tot felul de bunatati. Chiar cand mergem la biserica, chiar cand dam de pomana, chiar cand facem un serviciu, de multe ori il facem pentru ca vrem sa creem o anumita imagine despre noi insine si sa ne comportam conform cu aceasta imagine victorioasa. Oare chiar asa o parere proasta avem despre noi insine, incat sa ne dorin, ca ideal in viata, sa fim altceva decat ceea ce suntem?

Tot in categoria „vis” se incadreaza dorinta noastra de a trai asa cum nu suntem facuti sa traim. Avem, oare, atata scarba fata de viata noastra, incat sa incercam sa traim o alta viata, a unui alt personaj?

Ce vis poate fi acela in care noi nu vrem sa mai fim noi? In care noi nu vrem sa traim asa cum suntem facuti sa traim? Cine sa fie fericit in viata, noi sau imaginea despre noi, pe care ne-o cream? Imaginea noastra nu are nici un fel de emotii, ganduri, sentimente. Nu are cum sa fie fericita. Noi, poate ca suntem satisfacuti de succesul imaginii noastre, dar asta nu e fericire, nici macar nu e multumire. Asta e un surogat de viata. Cum pot sa ma simt bine, daca eu ma scarpin la piciorul altuia?

Exemplul animalelor

Este normal ca oierii sa manance mai mult cas, urda, zer si carne de oaie? Este normal ca pescarii sa manance mai mult peste? Este normal ca crescatorii de vite sa manance produse provenite de la vite? Este normal ca eschimosii sa manance reni, foci si ursi? Este normal ca legumicultorii sa manance multe legume?

Ce s-ar intampla daca locuitorii din zonele ecuatoriale ar manca in principal foci? Ce s-ar intampla daca eschimosii ar manca in principal legume? Raspunsl nu e complicat: toti s-ar imbolnavi. Pe caldura ecuatoriala grasimea focilor i-ar imbolnavi, iar in zonele arctice legumele nu le-ar asigura caloriile necesare producerii caldurii. Fiecare traieste cel mai bine cu mancarea care se gaseste in locul in care traieste, specifica zonei. Mai mult de atat, eschimosii nu ar trai prea mult in desert, la fel cum beduinii ar muri pe capete daca i-ai muta pe banchiza polara.

Circulatia informatiei si a marfurilor poate fi in avantajul nostru, dar de cele mai multe ori este impotriva sanatatii noastre, deoarece prin reclame suntem tentati nu numai sa conducem masini fabricate in alta tara si sa folosim aparatura electrocasnica straina, ci chiar sa mancam alimente produse in alte tari. Ce alimente consumam? In general cele la care se face mai multa publicitate si care sunt accesibile noua. Accesibilitatea poate fi rezolvata de firmele straine prin eliminarea de pe piata a produselor romanesti, transformandu-le in alimente inaccesibile usor si printr-o abundenta de produse straine. De douazeci de ani politica agricole a falimentat si distrus intreaga agricultura romaneasca, cel putin de pe piata locala. Reclamele pentru produsele straine curg garla, iar pentru cele romanesti nu prea sunt. De altfel, a ajuns mai greu sa cumperi cas de oaie decat branza cu mucegai!

In afara de problemele economice ale tarii, daca consumam alimente ce nu sunt produse in Romania, noi, romanii, avem de suferit si pe planul sanatatii. Cel mai sanatos e sa ne hranim cu alimentele ce cresc in zona in care traim, care contin energiile locului. Omul e legat de pamant si are nevoie de energia pamantului pentru a trai. Dar noi renuntam la obiceiul asta, pentru ca asa ni se pare mai comod, mai „cool” sau mai nu stiu cum. La fel cum vorbim engleza in loc de romana, la fel mancam produse straine. Sanatatea si cultura noastra sunt atacate impreuna.

Pe un lup nu-l vei invata niciodata sa pasca iarba, asa cum pe o vita nu vei reusi s-o inveti sa vaneze. Vita ramane vita, lupul ramane lup. Se pare ca instinctele lor sunt mai destepte decat toata inteligenta umana, cu care ne laudam atat de mult.

Ciclic

Intotdeauna au existat clase conducatoare. Indiferent din cine erau formate (preoti, razboinici, feudali, bancheri etc.), dupa cateva sute de ani, aceste clase au ajuns intotdeauna la un anumit grad de incompetenta si au fost schimbate, in general prin violenta. Violenta a fost necesara deoarece oamenii care erau in aceste clase nu au inteles ca li s-a terminat timpul si au refuzat sa lase pe altii in locul lor. Erau convinsi ca locul lor in frunte era asigurat de zei si, mai ales, ca ei reprezinta elita societatii. Insa ei nu se puteau compara cu stramosii lor, cei care cu adevarat fusesera o elita si tocmai de aceea ajunsesera la conducere.

In ziua de azi se apropie momentul unei schimbari. Clasa conducatoare e formata din directori de mari companii si politicieni (intre aceste doua categorii exista din ce in ce mai multa asemanare). Initial credeam ca fenomenul incompetentei clasei conducatoare este specific romanilor, ca este o mostenire a societatii comuniste, de aceea doream o privatizare a fabricilor si o occidentalizare a intregii societati romanesti. Insa am avut ocazia sa cunosc si lumea „buna”, iar impresia mea a fost foarte, foarte proasta despre lumea occidentala. Am descoperit ca problemele comuniste sunt cam aceleasi cu problemele capitaliste, cu diferenta ca occidentalii se considerau superiori pentru ca ei nu fusesera comunisti. Parerea mea e ca occidentalilor le va fi mai greu sa se schimbe, pentru ca ei au constiinta ca sunt cei mai buni dintre cei buni, asa ca le va veni mai greu sa accepte ca undeva e o greseala. Noi, romanii, am vazut ambele sisteme cu slabiciunile fiecaruia si asa am ajuns putin cam neincrezatori fata de asemenea minuni, cum ar fi sistemul perfect (oricare ar fi el).

Situatia din occident a inceput sa fie observata chiar de anumite persoane din occident, iar o analiza a situatiei si starii de lucruri ale firmelor poate fi citita aici. In afara de faptul ca ceea ce scrie acest fost manager al unei firme germane am vazut eu cu ochii mei, dar deteriorarea relatiilor de munca din cadrul companiilor poate ca e si aceasta un motiv al problemelor economice ale occidentalilor.

Separare dupa greutate

Metalele sunt mai mult sau mai putin solubile unul intr-altul (cel putin in stare topita). Exista si metale incompatibile unul cu altul, iar acestea se separa in functie de densitate (greutatea pe unitatea de volum), metalul mai greu asezandu-se la fundul vasului, iar deasupra fiind metalul cu greutate specifica mai mica.

Acelasi lucru se intampla si in societatea noastra. Categoriile sociale devin din ce in ce mai incompatibile si incep sa se separe. Azi am vazut cu ochii mei o adunare de burtosi formand un grup separat. Deoarece au fost probleme cu pornirea laminorului, au venit in sectie „greii”: Pistolarul, Cip, directorul de productie si K, pentru a vedea si a decide impreuna cauza neputintei presei de a perfora. Mentenanta sustine ca temperatura era prea mica, productia ca e de la mentenanta. Eu, cand am vazut culoarea lingoului mi-am dat seama ca temperatura e prea mica, insa am tacut din gura, caci atat i-ar fi trebuit Pistolarului, sa auda asa ceva de la mine. Pirometrul era inutil, dupa parerea mea, insa… probabil ca trebuie facut ceva praf, sa dea dovada in fata superiorilor ca au facut ceva, ca au masurat, cau au verificat etc., pentru ca apoi concluzia comuna sa fie luata prin negociere. De asta am scris ceva atat de absurd: „greii” vor decide care a fost cauza. Asa ceva se poate doar constata, insa in cercurile superioare ale conducerii s-a ajuns sa se faca doar un fel de politica ce nu mai are legatura cu meseria. Totul e cum sa spui in asa fel incat sa inteleaga si mai-marii din Europa.

La un moment dat, burtosii s-au strans unul langa altul si era evident ca ei sunt ceva aparte fata de restul. Doar K statea separat de ei, iar eu ma asezasem in cabina presei de perforat cu fundul pe masa de tabla. Era fierbinte, caci pusesera caloriferul sub masa. K nu facea parte din grupul „greilor”, el fiind si ramanand un meserias caruia nu-i place prea mult vorbaria goala. Se cunostea asta si pentru ca era singurul dintre conducatori care nu purta ochelari de protectie. Acesta e un semn distinctiv al unuia cu functie: intotdeauna cand vine in sectie are atat antifoane cat si ochelari, caci trebuie sa dea dovada de corectitudine.

Inainte, directorii nu erau atat de separati fata de oamenii din sectie. Acum se cunoaste deja ca exista lumi din ce in ce mai diferite, lumi ce incep sa nu mai aiba legatura una cu alta. Asta e o tendinta in intreaga lume, iar efectele nu pot fi pozitive.

O funda de sanatate

Exista o teorie despre hrana vie. Teoria e foarte simpla: sa mananci doar alimente crude, adica negatite la foc. Cam singurele alimente de acest fel sunt vegetalele. Euam verificat pe pielea mea aceasta teorie si cred ca o asemenea dieta face minuni pentru sanatate. Logic, cel mai usor se poate tine o asemenea cura in timpul verii si al toamnei. Insa exista cateva dezavantaje ce decurg din necesitatea ca legumele si fructele sa fie foarte proaspete. Aceasta implica numeroase drumuri la piata. De altfel, in orasele mari e greu sa gasesti produse de calitate la piata.

Ciudat, dar se pare (cel putin pentru mine) ca e mai usor de tinut cura de cruditati in timpul iernii. Se pot consuma radacinoase sub forma de salata. De exemplu salata de ridiche neagra sau de telina cu morcov. Salata de ridiche neagra, ca si cea de telina cu morcov se face foarte simplu: se dau pe razatoarea mica ridichea, respectiv telina si morcovul, apoi se amesteca cu otet, sare si putin ulei. Se consuma fara paine, fiind hranitoare si delicioase. Fara limita de cantitate. Singurul neajuns e ca dureaza destul de mult sa le dai pe razatoarea mica, dar in ziua de azi exista roboti de bucatarie ce pot usura munca.

Eu cred ca daca mananci numai asa ceva timp de cateva saptamani, vei scapa de multe probleme de sanatate si de kilogramele in plus. Cruditatile au si altfel de energie decat proteine, glucide, lipide, minerale si vitamine si tocmai acea energie e mai importanta.

Felia

Pentru mine, pensia este o investitie in viitor inceputa inca din primii ani de munca. Lunar se platesc sume catre fondul de pensii, care este administrat de catre stat. Aceia sunt banii mei, nu ai altora. Eu i-am depus o viata intreaga pentru ca asa spune legea. Pensia nu este pomana facuta de stat. Daca nu ar exista legea pensiilor, probabil ca acesti bani ii voi depune la o banca. Bani albi pentru zile negre. In unele tari exista posibilitatea legala de a-ti retrage banii depusi, exact ca la banca.

Daca eu depun banii la banca regulat, banca trebuie sa-mi returneze toti banii pe care i-am depus, plus dobanda pentru utilizarea acestor bani. Asa ceva trebuie sa scrie intr-un contract incheiat intre mine si banca. Asa mi se pare normal sa existe si intre cei care cotizeaza pentru pensii si stat. Orice incalcare a unui acord comercial nu e legala. Un contract trebuie sa presupuna si masurile ce pot fi luate in cazul incalcarii sale de catre una din partile contractante. Deci, daca statul incalca contractul meu de a administra banii mei pe care-i depun lunar, statul ar trebui sa plateasca daune.

De aceea nu inteleg ce se tot spune atat despre Romania, cat si despre Grecia referitor la scaderea pensiilor. Salariile pot sa scada, insa pensiile nu. Cel putin nu pot sa scada retroactiv.

Ce libertate e asta, in care sunt obligat sa platesc pentru pensie, dar trebuie sa accept orice modificare unilaterala a pensiei pentru ca asa vrea statul. Scaderea sau cresterea pensiilor sunt doar baliverne electorale. Sunt modalitati de a castiga voturi prin impartirea banilor statului. Insa nimeni nu se gandeste ca scaderea sau cresterea pensiilor poate afecta toti cetatenii? Castigul unora dintre cetateni ar putea fi doar de moment. Legea ar trebui sa fie destul de simpla, bazata pe principiul: cat ai dat, atat vei primi.

Pensiile private s-au introdus in Romania doar pentru firmele straine de administrare a banilor, nu pentru a-mi acorda mie mai multa libertate. Au luat si firmele straine „o felie” din incasarile de la bugetul statului, asa cum vor lua si din asigurarile de sanatate. Asa cum au luat si din banci, asa cum au luat si din companiile de stat – de petrol, gaze naturale, electricitate. Pur si simplu o parte din fonduri s-au redirectionat in alte tari si atat. Nici statul roman si nici cetateanul nu a avut de castigat din asta, ci chiar au avut de pierdut.

Ultimul cartus

S-ar parea ca anul ce vine este dificil din punct de vedere al contractelor. Aceasta are ca efect posibila intrare in conservare a laminorului in care lucrez. Luni poate ca va incepe ultima campanie de laminare din viitorul apropiat, e vorba de cativa ani. Pe mine nu cred ca ma va afecta prea mult, poate ca-mi va fi chiar mai usor, caci linia de ajustare va functiona in continuare. Cei mai afectati vor fi cei de la firma de furnizare muncitori, caci isi vor pierde o mare parte din ei locurile de munca, fiind inlocuiti de angajati permanent ai fabricii, laminoristii din 20″.

Insatisfactie

A ajuns o data pe blogul meu cineva ce cauta explicatii la un fenomen fizic. Am fost incantat, insa in urma comentariului lui Cleo, care a scris un cuvant dupa cautarea caruia ajung multi oameni pe blogul ei, s-a intamplat si la mine acelasi fenomen. Ieri au ajuns nu mai putin de 26 oameni care au cautat acest cuvant, care e numele unui produs de slabit. Acel cuvan nu are nici o legatura cu tematica si problemele abordate de mine pe blog, asa ca s-ar putea sa sterg articolul. Daca facem raportul, se observa ca avem 26:3 adolescenti interesati sa ajunga monici columbene comparativ cu 3 interesati de ceva legat de scoala, stiinta sau orice interes fata de ceva cat de cat serios si nu numai legat de imaginea exterioara.

Farmec personal si vrajeala incrucisata

Azi a fost ziua cea temuta, inspectia de la firma neutra pentru managementul PM. Prima veste proasta a fost inca de dimineata, anume ca eu sunt cel care trebuie sa prezinte documentele si… totul. Marturisesc ca eu nu prea am inteles documentele astea si managementul lor, de aceea eram foarte, foarte ingrijorat. Mi-era teama ca adversiunea pe care mi-o provoaca mie asemenea inutilitati va fi prea vizibila. Si nici macar acum nu stiu daca documentele sunt in ordine, n-am reusit nici macar sa le sortez, chiar daca gagica de la PM mi-a scris pe ele unde trebuie sa fie fiecare. Cand mi-am dat seama ca nu mai pot sa fac nimic pentru a imbunatati situatia, mi-am zis ca „prost sa fii, noroc sa ai” e singura mea sansa. Trebuiau sa vina la 11:30, dar au intarziat, marind presiunea psihica a mea.

Dar… vorba ceea: noroc sa ai. Eu am avut din belsug, caci au inceput cu terenul, voiau sa cunoasca fluxul. Asa ca i-am dus pe laminor si le-am explicat cu lux de amanunte cum decurge procesul. Si cu mult entuziasm, caci eu intotdeauna ma entuziasmez cand e vorba despre laminare. Partea buna a fost ca a trecut timpul, iar in plus fata de asta am transmis entuziasmul meu si inspectorului. Apoi am mers in birou, la verificarea documentelor. Iar aici chiar ca am avut noroc cu carul, caci a inceput cu intrebarea „care cred eu ca e locul de munca cu cele mai multe riscuri”, iar eu am raspuns fara sa stau pe ganduri ca cel mai riscant post e acela de sef de sectie. De ce? Pentru ca raspunzi absolut de tot ce e in sectie si, in plus fata de asta sedintele sunt cumplite. I-am povestit cum stateam eu la sedinte cu capul plecat, doar-doar uita sa intrebe de contractul acela monstruos. Despre discutiile telefonice lungi si dese, care consuma bateria telefonului intr-o zi jumatate fata de 7 zile cat tine in mod normal. De cate ori esti trezit noaptea cand sunt probleme. Urmatorul loc de munca cu risc ridicat am spus ca e cel al maistrului, caci el poarta raspunderea sefului sectiei in schimburi. Despre riscurile conditiilor de munca – am minimalizat importanta lor, povestind cum atunci cand eram copil ma ustura fata de la temperatura tevii, iar acum nici nu ma mai deranjeaza. Alt noroc a fost ca mi-a cerut sa-i aduc un macaragiu, iar in locul macaragiului a venit Costica, caci macaragii aveau treaba. Ei bine, cand s-a apucat Costica sa vorbeasca, toata lumea a tacut. A vorbit cu patos si convingere despre politica firmei in privinta importantei protectiei muncii, ca s-au imbunatatit conditiile de lucru etc. Era intrerupt doar din cand in cand de inspector, care mai schimba vorba, punand intrebari. Mai ziceam si eu cate ceva, chiar daca vrajeala mea a fost aproape nimic comparativ cu vrajeala lui Costica. L-am prins pe inspector in foc incrucisat de vrajeli! 🙂 Pur si simplu inspectia neplacuta si gretoasa si periculoasa s-a transformat intr-o filozofare placuta despre protectia muncii. Iar timpul a trecut, inspectorul s-a uitat la ceas si… a zis ca e bine, dar el trebuie sa plece.

Gata, de acum la anu’!

Miorita moderna

Exista mai multe variante ale Mioritei. In unele dintre ele baciul muntean, impreuna cu cel ungurean ii dau la cap baciului moldovean. In altele se schimba rolul personajelor, rolul victimei fiind altul, probabil ca in functie de regiunea din care provine balada.

In ultimii douazeci de ani s-au aplicat toate variantele. Bacii au facut cate doi aliante intre ei pentru a-i da la cap celui de-al treilea. Deasemeni si rolurile s-au schimbat constant: cand PNL a facut alianta cu UDMR pentru a da la cap PSD si PDL, cand PDL a facut alianta cu UDMR pentru a da la cap la PSD si PNL. Se poate observa, totusi, o anumita constanta: UDMR nu a fost niciodata in rolul de victima. Intotdeauna s-a aliat cu cineva impotriva adversarului sau. O prima concluzie superficiala pe care o putem trage este ca UDMR a fost impotriva tuturor bacilor romani, chiar daca pe rand. Cucuiele le-au incasat doar bacii romani!

Asta fiind vorba doar despre conducatorii nostri (i)luminati (de reflectoare). Insa, daca privim mai jos, la populatie, oile pastorite de toti bacii au avut de suferit. Nici o oaie nu este mai sanatoasa, mai bine hranita si mai multumita decat inainte. Capacitatea de aparare a scazut simtitor, pasunile s-au micsorat. Toate oile pot fi mancate oricand de lupi, ele nemaifiind in stare sa se apere singure. Lupii deja se infrupta din miei.