Lună: iunie 2013

Raportarea la valoare

Gigel are un tractor. Dorel are un 4×4. Mitica are o Dacie 1310. Care e cel mai tare dinre ei? La prima vedere, Dorel. In primul rand, 4×4 e cel mai scump. In al doilea rand, are demaraj. E mare, e protejat in caz de accident. E o masina de lux. Cand depaseste Dacia, Mitica este in pericol de accident, caci se poate cobora din masina, crezand ca sta pe loc, comparativ cu viteza lui Dorel. Despre tractor ce sa mai zic, ca abia se taraie pe strada? Pana si biciclistii mai depasesc tractorul.

Asta e valoarea, daca raportam Dacia si tractorul la 4×4. Dar, daca am raporta 4×4 la tractor, cum ar fi?

Cu tractorul poti merge pe orice drum. Poti trage dupa tine o remorca de 4 tone, incarcata. Poti scoate o masina dintr-un sant. Poti aduce lemne din padure, poti sa mergi pe camp, poti sa ari, sa discuiesti etc. Cu tractorul poti face o multime de lucruri, pe cand cu 4×4 nu poti decat sa mergi pe asfalt. Deci, pentru Dorel, 4×4 al lui Gigel nu e mare lucru, nu poate sa faca ce are el nevoie. Tractorul sau e mult mai valoros, cacfi cu ajutoruyl tractorului traieste.

Dar daca am raporta Dacia la 4×4? Pai Mitica n-ar avea niciodata bani sa-si cumpere un 4×4. In plus, el foloseste Dacia sa-si mai care cate un sac de cartofi de la tara, sa mearga la munca campului, in weekend-uri. Poate sa puna benzina ieftina, piesele de schimb sunt ieftine, iar asta e un avantaj, caci pe drumurile de tara prin care merge el orice masina se strica repede. Da, i-ar place si lui sa aiba un 4×4, dar nu ar face nimic in plus cu 4×4 decat ce poate face cu Dacia lui. Se uita cu jind la Dorel cand merge pe asfalt, dar, daca ar avea 4×4-ul lui Dorel ar cheltui prea mult cu el. Si nici n-ar putea cara cartofi cu un 4×4, asa fac tiganii si cocalarii. Pentru Mitica, o Dacie veche e chiar potrivita.

Asa si cu romanii. Daca raportam valoarea romanilor la aceea a germanilor, romanii sunt un dezavantaj. Da, romanii nu-l au pe Siegfried. Romanii n-au autobahn. Romanii n-au Beethoven, Wagner, Kant. Daca privim poporul german si incercam sa vedem cate valori au comune cu romanii, romanii par tare saracuti. Daca raportam romanii la americani, deasemeni romanii sunt in dezavantaj. Insa, daca raportam valoarea germanilor la romani, atunci vedem ca germanii n-au Creanga, Eminescu, Manole, Ana, si nici macar banala oaie din Miorita. Putem lesne sa ajungem la concluzia ca germanii nu se pot ridica la nivelul romanilor, caci germanii nu au atatea chestii pe care le vedem la romani.

Valoarea unui popor nu poate fi raportata la valoarea altor popoare. Asa cum nu poti compara valoarea unui cal cu a unui bou sau a unui magar. Atat calul, cat si boul si magarul, au fiecare valoarea proprie, insa calul nu poate trage la fel de multa greutate ca boul, boul nu poate fi la fel de rapid precum calul, iar nici caluol, nici boul, nu pot manca scaieti, precum magarul care supravietuieste in orice conditii si face si treaba.

Nu exista un popor care sa fie luat ca punct de referinta. De fapt, orice popor poate fi luat ca punct de referinta, insa, daca luam acel popor ca punct de referinta, toate celelalte popoare le vedem ca fiind inferioare. Nici americanii, nici francezii, nici oricare alt popor de pe Terra nu are Beethoven, Wagner sau Kant, asa cum au germanii, deci cu usurinta putem spune ca toate celelalte popoare sunt inferioare germanilo0r, daca le raportam la valoarea germanilor. Si nici germanii n-au Balzac, Eiffel, Versaille etc., precum au francezii, deci daca raportam germanii la valoarea francezilor, sunt inferiori.

Dar fiecare alt popor are valoare lui. O valoare care nu poate fi comparata cu valoarea altor popoare. Asa cum nu poti cere unui tractor sa mearga ca un 4×4 si nici unui 4×4 sa are campurile, nu poti cere romanilor sa fie nemti, americani, francezi sau eschimosi. Asa cum nu poti cere americanilor, germanilor sau eschimosilor sa fie ca romanii.

In atentia lui Gabriela.

Lipsa proceduri

La o emisiune pe Digi 24 (post TV de stiri), un comentator facea o comparatie intre Germania si Muntenegru.

In Germania, o tara cu grad de civilizatie ridicat, exista toate procedurile necesare pentru interventii in caz de urgenta. Fiecare are rolul sau in interventie si il stie foarte bine, totul functionand ca un mecanism bine pus la punct, gata oricand sa intre in functuine la primul semnal. Exista pregatite dinainte toate cele necesare.

In Muntenegru, o tara saraca si mai putin occidentalizata, ba chiar balcanica (noi, romanii, ne dispretuim ca suntem balcanici), lipsesc proceduri de genul acesta, sau sunt mult mai putine. Ar fi fost de asteptat ca operatiunile de salvare sa decurga mai greu, cu balbaieli, din cauza unei organizari proaste.

Ei bine, nu s-a intamplat asa. Populatia locala, autoritatile din Muntenegru s-au comportat exemplar. Ar putea fi chiar un exemplu pentru intreaga Europa. De ce? Pentru ca, in caz de necesitate, cand aproapele tau e in pericol, cand poti sa faci ceva ca sa salvezi un om, nu e nevoie de proceduri. E suficienta omenia, compasiunea, spiritul de initiativa, colaborarea dintre salvatori.

Intreaga Europa ar trebui sa priveasca cu admiratie pe cei din Muntenegru. Poate ca, daca ar fi avut proceduri precum occidentalii, acei balcanici nu ar fi reusit sa fie la aceeasi inaltime a performantei realizate fara proceduri, doar bazandu-se pe omenie. Neamtul e neamt si e mandru de asta, francezul e francez si e si el foarte mandru. Muntenegreanul e muntenegrean si nu si-a renegat stilul balcanic.

Si noi, romanii, ar trebui sa invatam ca nu e neaparat necesar sa imitam un stil care nu ni se potriveste. Sa acceptam ca a fi romani nu e o stare de inferioritate, ca a fi balcanici nu e o rusine.

Tinut de basm

Din comuna Girov, aflata in apropiere de Piatra Neamt, pe drumul ce duce spre Targu Neamt, exista un taram de vis. Privelistile sunt minunate, dealuri impadurite, dealuri impasunite, sate cu case frumoase, cu porti de lemn sculptate. Peisajul de munte si de deal se completeaza reciproc. Sate cu nume tipic romanesti: Cracaoani, Ghindaoani, Baltatesti (unde este o statiune ce pe vremuri era a Armatei, dar acum a ajuns cunoscuta si publicului larg), cu oameni blajini precum cei descrisi de Sadoveanu si… multe paduri ce par salbatice. Inainte de Varatec trecem pe langa Padurea de Arama! Da, se numeste exact ca-n poveste! Apoi urmeaza… Padurea de Argint!! Fiind in masina, nu ne simtim ca Fat Frumos, dar ne amintim ca aceste paduri au fost o sursa de inspiratie pentru Eminescu. Din pacate (sau din fericire), intrarea in padure e interzisa, fiind rezervatie naturala. In nostra patriae multe silvae sunt, mai corect – inca au mai ramas, si acestea sunt nu numai secretul supravietuirii poporului roman, ci si, poate, al intelepciunii si profunzimii sale. Apoi oprim la Pensiunea Varatec, unde tot ce se serveste la masa e facut in mod traditional, de o calitate ireprosabiula (au si propria stana) si foarte proaspat. Printre specialitatile casei – ciorba de hribi. Ce sa mai spun de produsele alimentare eco? Comparativ cu autenticitatea hranei locului, acestea par… doar reclame iscusite.

Terasa plina, doar sunt Sanzienele! Nici n-am observat ca cerul s-a intunecat. Doar la plecare am observat norii negri de la orizont. Brusc, s-a simtit miros de ploaie. Atunci am stiut ca va ploua zdravan. Numai ca trebuia sa vizitam si manastirea Varatec, care nu e departe. Pentru ca eu am vizitat-o in adolescenta, impreuna cu parintii, am ramas in masina, dar ceilalti au intrat in manastire. Imediat ce au disparut dupa portile masive de lemn, a inceput rapaiala. Rafale de vant scuturau copacii si simteam vartejurile de aer cum clatinau, slab, Matizul. Ploaia era abundenta, chiar si cu oleaca de gheata. Rapaia cand din stanga, cand din dreapta, spaland bine-bine masina. In nici un minut, ploaia se transformase in furtuna. Turistii incepusera sa alerge spre masini, parca nevenindu-le sa creada ca ii mureaza asa de repede. La un moment dat, poarta masiva s-a izbit, cu zgomot puternic, inchizandu-se pe jumatate. Pe asfalt, apa curgea intr-o pelicula destul de groasa. Atunci mi-a trecut prin cap ca expresia „ploaie cu bulbuci” are o baza reala, existand dinaintea adoptarii stilului americanoid de eprimare in sloganuri (influenta a reclamelor comerciale si a discursurilor politicienilor). Maicile mai tinerele alergau, grabite, insa cele mai in varsta mergeau, netemandu-se de ploaie, parca chiar cu oarecare desfatare, amintindu-mi de Ana, sotia mesterului Manole. Tunetele nu erau chiar asa de puternice, insa fulgerele brazdau cerul, amplificand impresia de furtuna dintr-un basm. Normal, intr-un tinut de basm si furtuna trebuie sa fie tot de basm, nu?

Doar la cateva minute de la inceperea ploii, au inceput sa bata clopotele. Atunci gheata s-a oprit, dar ploaia si vantul au continuat. Intr-un tarziu, s-au intors si ceilalti, udati de ploaie in scurtul drum de la manastire la masina, dar razand, caci corpul lor a simtit ca traieste, simtind ploaia si vantul.

Am pornit catre casa, dar vizibilitatea era scazuta din cauza stropilor de ploaie. De altfel, masina mergea greu prin pelicula de apa, iar din oc in loc ne intersectam cu mici torente ce aduceau de pe dealuri pietris de marimea unor cartofi. Toti mergeau incet, cu grija. Parca ceea ce vedeam nu era adevarat, parca se continua basmul inceput la Padurea de Arama. Am trecut de Girov si am mers o bucata buna spre Roman. Apoi, dupa un deal, ploaia s-a oprit. Mai picura, dar din ce in ce mai slab. La vreo 20 km de Roman asfaltul era uscat. Vantul purta furtuna spre alte locuri, nu tocmai indepartate.

21

Lumea moderna ne ofera o multime de sarbatori: Ziua Femeii, Ziua Mamei, Ziua lui Vali, Ziua Mondiala impotriva fumatului, 1 Mai Muncitoresc etc. Aceste zile de sarbatoare declarate oficial sunt alese dupa niste criterii ce tin cont de (cel mult) un eveniment istoric.

In vechime, oamenii aveau alte repere pentru a-si alege zilele de sarbatoare. Reperele erau in functie de evenimentele astronomice, caci aceste evenimente au intotdeauna o influenta asupra Pamantului, deci si asupra vietii oamenilor. Atunci, o sarbatoare era sarbatoare, nu o festivitate in care politiciewnii din lumea intreasga sa-si spuna discursurile sau sa taie panglici.

Azi e cea mai luminoasa zi din an pentru emisfera nordica. Pentru noi, azi, soarele straluceste cel mai mult pe cer, de maine ziua incepand sa se micsoreze treptat, pana la solstitiul de iarna. Ziua de azi este o zi de cotitura pentru Pamant, in raport cu Soarele. Azi e un maxim, urmand, de maine, o scadere. Vrand-nevrand, aceasta zi de schimbare ne afecteaza viata, mai mult sau mai putin, chiar daca constiinta legaturii noastre cu Universul nu este atat de puternica, incat sa simtim importanta acestei zile. Asa cum a spus Psi, pe 24 va fi o sarbatoare precrestina romaneasca. In acest an, aceasta sarbatoare coincide cu fenomenul astronomic de Superluna. O zi cu atat mai importanta, care va trece pe langa noi fara sa ne dam seama, caci noi suntem atat de rupti de noi insine, incat legatura noastra cu Universul este foarte slaba.

 

Sare?

„Ai observat ca de fiecare data iei sare cu lingura, pentru a o pune in mancare, o pui cu grija, de jur imprejur, atent sa nu pui prea multa, dar de fiecare data pui tot ce-ai luat cu lingura?”

Asta m-a intrebat un copil. M-am simtit „descoperit” fara sa inteleg de ce si instinctiv am incercat sa neg. Si pentru ca tocmai puneam sare atunci, n-am pus toata sarea pe care o luasem in lingura, am mai lasat un rest, demonstrativ, pe care l-am turnat inapoi in cutia cu sare.

„Nu trebuie sa te simti nasol, si eu patesc la fel. Intotdeauna nimeresc din prima cata sare vreau sa pun in mancare. Adica, chiar daca incerc sa vad cata trebuie, pana la urma torn toata sarea” – mi-a zis, zambind intelegator.

Atat a stiut sa-mi explice, cu mintea lui de copil. Cu ceva timp in urma as fi zis ca e vorba despre intuitie, insa acum cred ca este vorba despre mental. Mentalul e un fel de minte, dar de la alt nivel. Are o putere de calcul fantastica, o viteza atat de mare incat nu intelegi cum a decurs rationamentul, nu poti sa intelegi. Se completeaza foarte bine cu un simt al observatiei, deasemeni un simt iesit din comun si de neinteles pentru intelectul nostru. Ceva din noi observa si inregistreaza (in alta parte decat in locurile cunoscute de noi ca fiind ale memoriei absolut) tot ce este in jurul nostru. Aceste observatii, pline de absolut toate amanuntele (semnificative sau nesemnificative) sunt analizate de catre partea noastra (care e mentalul) cu acea viteza de poveste, rezultand stiinta si solutia perfecta. Pur si simplu stim rezultatul, asa receptionam noi si pur si simplu stim solutia cea mai buna.

Dozarea sarii este doar un exemplu in care ceva din noi a analizat cantitatea de mancare, vreun indiciu (miros, culoare etc.) ne-a sugerat gustul ei, analiza poftelor a dus, impreuna cu restul analizei, la rezultatul final, adica cantitatea de sare necesara. Nu stiu daca la asta s-a referit Daniel Kahnemann, Rudolf, dar… cam asa vad eu lucrurile cu gandul asta ultrarapid.

Constientizarea

Anii de pregatire isi spun cuvantul. Vointa este puternica, capacitatea de concentrare deasemeni. Acum, cand urmeaza marea confruntare, pe viata si pe moarte, totul decurge aproape ca dupa un ritual, atat din punct de vedere al fiecaruia, cat si din punctul de vedere al competitiei. Cei doi stau fata in fata si asteapta. Asteapta un prilej, un moment favorabil pentru atac, dar asteapta si reactia adversarului, pentru a se apara. Concentrarea este maxima, pentru ei, in afara de arena, nu mai exista nimic. Tot Universul lor s-a transformat in suprafata de lupta. Pentru ei, aceasta suprafata e totul, acolo vor trai sau vor muri.

Unul dintre ei a atacat. Celalalt s-a eschivat, a lansat un contraatac. Lupta a inceput. Zarurile au fost aruncate, nu se mai poate schimba nimic. Fiecare isi joaca destinul cat poate de bine. Amandoi incearca sa obtina perfectiunea. Sa scoata din ei insisi maximul. Totul.

Totul. Acum, atat inseamna viata lui. Viata lui inseamna aceasta lupta. Concentrarea e atat de mare, incat timpul se dilata. Fractiuni de secunda ii par a fi secunde intregi. Pentru ceilalti din afara luptei totul pare sa se desfasoare foarte rapid, dar pentru luptatori nu, timpul curge altfel. Intelectul este scos din functiune, oricum e prea lent pentru a putea face fata rapiditatii luptei. Acum deciziile le ia reflexul intr-o prima faza, apoi instinctul. Intre luptatori s-a creat o legatura stransa, foarte puternica. Chiar daca sunt adversari, legatura dintre ei e aproape totala. Se simt unul pe celalalt. Fiecare simte actiunea ce va urma, inca din faza de intentie. Se privesc in ochi, dar ochii fiecaruia sunt inexpresivi, lipsiti de viata, care a fost inlocuita cu concentrarea. Chiar daca priveste fix in ochii adversarului, ochii sai privesc, de fapt, in gol. Informatiile de la ochi nu mai ajung in constient, ci trec direct in subconstient. Treptat, constientul dispare, iar el traieste, parca, alta viata. El este o alta persoana. Treptat, se detaseaza de ego. Chiar daca lupta a inceput datorita ego-ului, comandata de ego, in scurt timp, datorita concentrarii ego-ul se micsoreaza, caci ego-ul nu poate face fata intensitatii si rapiditatii luptei.

La primele lovituri primite, nu simte nimic. Inca poate riposta, inca este apt de lupta. Aude doar sunetul inabusit al loviturii, care parca rasuna in creierul lui. Apoi, sunetul loviturii reverbereaza in intreg corpul. Intregul sau corp simte lovitura, dar doar la nivel de constientizare. Nu simte nici o durere, ci doar constientizeaza lovitura. Nu e constiinta ego-ului, ci constiinta corpului. ego-ul e scos deja din functiune, asa ca nu poate constientiza durerea. Lovitura incasata ii provoaca, totusi, o surpriza. Vag, simte senzatia pe care i-o provoaca surpriza. Apoi, surpriza creste in intensitate, cand observa ca ceva functioneaza mai putin bine. Dar lupta continua, chiar daca el se misca mai incet cu o parte a corpului. Mentalul deja comanda, fara ca el sa constientizeze, schimbarea tacticii, adaptarea ei la stricaciunile suferite. Acerasta schimbare de tactica este o surpriza pentru adversar, care este descumpanit o fractiune de secunda. O fractiune suficienta pentru el ca sa-l prinda pe adversar cu garda jos exact in locul in care a lovit el. Succesul contraatacului este o surpriza pentru amandoi. Amandoi sunt raniti, amandoi sunt surprinsi. Niciunul nu simte vreo durere, doar ca nu pot controla o anumita parte a corpului, dar functioneaza cu restul foarte bine, suplinind lipsa. Insa lovitura incasata a inceput sa fie constientizata la nivelul mentalului, abia dupa ce mentalul a schimbat tactica, adaptandu-se la micsorarea capacitatii de functionare a corpului.

Aceasta constientizare inseamna, de fapt, inceputul sfarsitului. Pentru ca, chiar daca a reusit sa-si raneasca si el adversarul, intai a constientizat ca el este ranit, inainte de a constientiza ranirea adversarului. Daca constientiza intai ranirea adversarului, atunci constientiza o victorie, dar asa, constientizand intai ranirea sa, a constientizat un inceput de infrangere. Constientizare care a dus la observarea inceputului de infrangere, deci si acceptarea infrangerii. Acceptand infrangerea, chiar daca aceasta nu a avut inca loc, mentalul a schimbat deja tactica, adaptand-o pentru o infrangere. Acum nu mai lupta pentru victorie, ci lupta pentru infrangere. Fara sa-si dea seama, si-a schimbat scopul luptei, luptand pentru infrangere. Totul s-a petrecut foarte rapid, la alt nivel decat al intelectului, un nivel pe care nu-l poate controla, caci e nivelul de observator al propriului corp, al propriului ego, al propriului destin. Nu stie cum sa-si controleze mentalul si subconstientul, caci anii de antrenamente nu l-au pregatit decat pentru a accede acel nivel, nu si pentru a le putea controla, pentru a se putea folosi de ele decat la nivel minimal, pentru viteza de reactie.

Constientizand infrangerea prin adaptarea tacticii la infrangere, e ca si cum ar hotara infrangerea. E ca si cum ar schimba scopul luptei din victorie in infrangere. Acum scopul sau e infrangerea. Mentalul pregateste, astfel, niste actiuni care sa determine indeplinirea scopului, adica niste actiuni menite sa-i aduca infrangerea. Asa ca, pana la infrangere, nu mai e decat un pas. Cu cat mai repede, cu atat mai bine.

Infrangerea nu e nici o surpriza, chiar e asteptata. Asteptand infrangerea, e ca si cum ar dori-o. La nivel intelectual e logic daca tot va fi infrant, macar sa curme chinul. Dar intelectul inca nu functioneaza si nici nu va mai apuca sa functioneze, caci infrangerea a sosit, sub forma unei lovituri decisive a adversarului.

Reperul lumii moderne

Insectele cu viata nocturna se orienteaza in spatiu dupa razele lunii. Luna este punctul lor de reper, fata de razele careia incearca sa se deplaseze pe o directie perpendiculara. Distanta de la luna la Pamant este suficient de mare incat sa se poata aproxima ca toate razele ce se indreapta spre Pamant sunt paralele intre ele si perpendiculare pe suprafata Pamantului. Astfel, insectele care se deplaseaza perpendicular pe razele lunii se vor deplasa paralel cu suprafata Pamantului.

In lumea moderna, insa, exista multe alte surse de lumina pe timpul noptii. Surse care deseori sunt mai luminoase decat poate fi Luna de la aceasta distanta. Confundand reperul care le arata directia, in apropierea sursei de lumina artificiala, insectele se deplaseaza haotic, caci razele unui bec nu sunt paralele si nici nu sunt perpendiculare pe Pamant. Deplasandu-se perpendicular pe razele care se imprastie circular, in toate directiile ce reprezinta razele unui cerc, insectele se deplaseaza in jurul sursei de lumina artificiala. Noua ni se pare ca sunt atrase de lumina, dar de fapt aceasta lumina artificiala este o capcana care le pacaleste simturile, din care nu mai pot scapa. Lumea moderna este o capcana pentru insecte, caci insectele isi gresesc cu usurinta reperul fata de care se deplaseaza.

La fel ca insectele, oamenii patesc aceeasi chestie. Fiecare om are reperul sau in viata, un reper adevarat care-i ghideaza actiunile si directia de dezvoltare. Insa, in lumea moderna exista atat de multe alte repere false, incat omul ajunge in prima faza sa fie debusolat, nestiind care e reperul adevarat (acela interior) dintre atatea repere care stralucesc. Reperele false sunt din lumea de langa noi si sunt mult mai apropiate decat reperul interior. Stralucirea lor e mult mai mare si ne orbeste, acoperind si mascand lumina naturala. Observam ca lumea e impartita in turme ce merg in directii diferite, fiecare turma fiind indrumata de reperul sau fals ce-l va duce intr-o prapastie. Exemple de oameni care nu si-au pierdut reperul interior sunt putine, foarte putine. Atat de putine incat nici macar nu sunt observate. Lumina lor naturala e eclipsata de lumina artificiala a reperelor false. In vechime, cei care se raportau la Natura sau Univers (asta insemnand o raportare la un reper interior) erau cei care aveau un cuvant de spus. Azi, in lumea globalizata, in care totul se masoara in tone, bucati – in cantitate si nu in calitate, cei multi sunt cei care dicteaza directiile de mers. Cei multi cumpara, cei multi asculta muzica, cei multi privesc filmele. Totul in ziua de azi e facut pentru cei multi, cei usor de influentat. Lumea democratiei este o lume pestrita, alcatuita din turme de oameni cu diferite teluri in viata ca repere. Teluri ce nu vizeaza aproape nimic din dezvoltarea lor personala. Teluri sociale, imprumutate de la altii ce stralucesc precum becurile cu lumina artificiala pentru insectele nocturne.

De fapt, chiar si cuvantul “dezvoltare personala” a ajuns sa reprezinte niste idei preluate fara a fi intelese si… cariera. Cariera, acumularea materiala, controlul asupra resurselor, controlul asupra teritoriilor, gloria si fala orgoliului – acestea sunt reperele societatii moderne. Acestea (si multe altele) sunt becurile ce stralucesc in noapte, acoperind lumina naturala a Lunii.

La fel ca insectele prinse in capcana luminii artificiale, noi, oamenii, sunt prinsi in capcana reperelor false, repere venite din societatea ce devine din ce in ce mai artificiala. Suntem prinsi in capcana stralucirii artificiale a scenei pe care cu totii ne jucam rolul vietii noastre, dar pe care n-o traim.

Logic, pentru a putea vedea lumina naturala, trebuie intai sa stingem lumina artificiala. Pentru a ne putea regasi reperul interior, trebuie sa renuntam la reperele exterioare. Noua, oamenilor, ne este la fel de greu ca si insectelor sa distingem lumina naturala de cea artificiala, caci lumina naturala ni se pare indepartata, atat de indepartata cat suntem de noi insine. Totusi, luminile artificiale se sting, la comanda altcuiva. Treptat, stralucirea lor scade, insa cei care produc aceasta lumina o indreapta si mai mult spre ochii nostri, ca sa ne impiedice sa observam cum scade intensitatea ei. Astfel ca noi nu suntem constienti de stingerea luminii artificiale, dar va veni timpul in care aceasta lumina va fi atat de palida incat vom putea observa lumina naturala.

Meteo local

In ultimul timp, vremea este parca mai capricioasa ca niciodata. Cand ploua, cand e soare. E un inceput de vara cum n-a mai fost in ultimii ani. E greu sa stii daca sa-ti iei geaca sau nu, caci dimineata poate fi cald, insa la pranz, cand pleci acasa, poate fi rece. Intr-unul din birourile mele, mai precis in cel in care ma schimb, in fiecare dimineata observ daca Benoles si-a luat geaca sau nu. La fel observa si el, daca mi-am luat eu geaca sau nu. Vrand-nevrand, facem comparatii intre inspiratia mea si inspiratia lui, mai ales ca si la plecare tot odata plecam acasa. S-a creat un fel de concurenta intre noi, in sensul ca am devenit interesati, fara sa vrem in mod special de asta, care dintre noi a nimerit-o. Eu am un avantaj, caci atunci cand am stat in Delta 28 zile ajunsesem sa cunosc cum va fi vremea, pentru ca de vreme depinde succesul la pescuit. Si Benoles are un avantaj, caci e om crescut la tara si deasemeni taranii sunt preocupati de vreme, pentru agricultura. Si locuieste, in prezent, tot la tara, asta fiind un dezavantaj in plus, caci pana la fabrica are de mers peste 20 km, pe cand eu doar 10 km. La el in sat vremea e chiar putin diferita de vremea din oras, nu intotdeauna ploua in satul lui cand ploua in oras, deci pentru el e si mai greu sa prevada cum va fi vremea la ora trei, la poarta fabricii.

Chiar daca nici eu nu mai sunt preocupat de pescuit si de vreme si nici Benoles nu e preocupat de agricultura, acum, datorita vremii schimbatoare, am ajuns amandoi sa fim preocupati de cum va fi vremea la ora 15:10. Aceasta mica preocupare, care nu e de o importanta mare pentru noi, are un efect important, totusi, pentru noi. In primul rand, atunci cand esti preocupat cat de cat de vreme, se intareste legatura cu natura. In zilele noastre, legatura omului cu natura e slaba, caci omul s-a invatat sa nu mai tina cont de mediul inconjurator. O legatura cu natura este foarte importanta pentru om, caci omul e o parte a Naturii. Fara aceasta legatura, omul nu mai e chiar asa de om, devenind fragil si cu o dependenta crescuta fata de alti oameni, mai usor de manipulat si de influentat. Caci se indeparteaza nitel de el insusi, apropiindu-se de ceea ce e in exterior, adica societatea, morala sociala si implicit si manipularea sociala.

Un alt avantaj al acestei concurente prietenesti (o concurenta deloc capitalista) este ca, in felul acesta, ne exersam amandoi intuitia.

Ce vreme minunata avem la noi in tara! De ce sa nu profitam de avantajele oferite de aceasta?

Procedura

Am mai scris despre cat de greu se deschide usa magaziei de materiale si cat de greu se descurca cei care nu deschid aceasta usa zilnic. La sfarsitul programului de lucru, ne uitam (eu si Benoles) la Mariuta cum loveste cu fundul in usa, ca s-o poata incuia. La inceput ea era putin jenata, vazandu-ne cu o privim si comentam si pana la urma si-a luat inima in dinti si ne-a invitat sa incuiem noi usa mai bine. “Ei, bine, asa ceva nu se poate, Mariuta. Nu e asa simplu, caci in lumea pe care o imitam totul e controlat, totul e procedurat, totul e semnat si contrasemnat. Pentru a face asa ceva trebuie instructiuni de lucru. Noi suntem o parte a unei corporatii care nu lucreaza dupa ureche, asa ca si noi trebuie sa incuiem sau sa descuiem usa pe baza unor instructiuni de lucru. Tu esti cea care trebuie sa scrie aceste instructiuni. Ai grija sa scrii cu ce parte a fundului se loveste, viteza de lovire… dar vezi ca viteza de lovire trebuie calculata in functie de marimea fundului fiecaruia, asa ca… vei afisa alaturi o formula de calcul a vitezei de lovire in functie de fundul fiecaruia. Si vei pune alaturi si un centimetru pentru masurat circumferinta soldurilor pentru calculul aproximativ al masei care va avea impactul asupra usii. Deasemeni, trebuie sa faci comanda de un dispozitiv de masurare a vitezei de lovire. Pe instructiunile de lucru vei scrie ca se va face o prima incercare, conform calculului, se va masura viteza de lovire, iar daca nu reusesti din prima, vei corecta calculele, marind sau micsorand viteza de lovire. Deasemeni, alaturi vei pune o tabla alba pe care se vor nota toate incercarile si datele fiecaruia care incearca sa deschida usa. Ca sa nu mai zic nimic despre instructiunile de protectie a muncii pentru activitatea respectiva. Pentru ca socul loviturii sa nu fie prea mare, vei pune un aparat foto alaturi, pentru a face poze la vanataile de pe fund. In cazul in care aceste vanatai sunt prea accentuate, se va limita sau chiar interzice cu desavarsire activitatea de deschidere-inchidere a usii. Toate documentele trebuie puse la dosar. Totul trebuie facut la vedere, adica in asa fel incat sa existe si sa se pastreze toate inregistrarile de deschidere/inchidere de usa, cu semnaturile de rigoare. Hartiile trebuie contrasemnate de maistrul de pe schimb si de seful de sectie.”

Asta e metoda occidentala. Ne mai miram ca… se schimba repartitia puterilor in lume?

 

100%

Foarte interesant. Suma tuturor ingredientelor din orice bere, ca, de altfel, din orice solutie lichida sau solida, ca de altfel din absolut orice se raporteaza in procente fata de un intreg, trebuie sa faca 100 procente. Insa la cei de la Skol fac mai mult de atat, deoarece numai maltul are 100%, Daca mai adaugi peste cei 100% malt si hameiul plus apa (despre care spun in reclama ca exista in componenta berii), ar trebui sa rezulte o bere cu peste 100% ingrediente. Astia de la Skol au depasit barierele matematicii. Sau… clientii lor tinta sunt cei depasiti de nivelul minim de cunostinte acumulate din scoala generala. Deci?? 100% prostie.