Lună: iulie 2013

Vreau

Vreau sa fac ceva ce n-a mai facut nimeni.

Vreau sa ating target-ul de marfa si calitate. Zilnic, saptamanal, lunar si anual.

Vreau sa depasesc permanent target-ul de marfa. Ata de mult, incat sa dau si la altii. Sa se bucure si altii de succesul meu, sa fie plini de admiratie pentru capacitatile mele.

Vreau sa fiu permanent pe o linie ascendenta in ceea ce priveste cariera.

Vreau ca azi sa-mi fie mai bine decat ieri, iar maine sa-mi fie mai bine decat azi.

Vreau sa se vorbeasca despre mine ca despre un mic zeu.

Vreau sa fiu respectat de cei din jur.

Vreau sa reusesc in viata. Sa se vorbeasca despre reusitele mele ca despre marile victorii ale generalilor consemnate in istorie.

Vreau ca toate femeile sa fie cel putin impresionate de prezenta mea.

Vreau ca toti oamenii sa se uite admirativ la mine.

Vreau sa sap o fantana, sa construiesc o casa, sa sadesc un pom, sa cresc un copil, ca sa se vorbeasca despre realizarile mele din viata chiar si dupa moartea mea.

Vreau ca si copiii mei, familia mea, prietenii si apropiatii mei sa fie si ei apreciati de cei din jur, caci astfel si eu voi fi apreciat.

Vreau… 1001 chestii si chiar mai mult de atat. Lista aceasta nu se va termina niciodata, intotdeauna se va mai adauga cate ceva, pe masura reusitelor..

“Vreau” se bazeaza pe “doresc”. “Vreau” porneste de la “doresc”. Fara “doresc” nu exista nici “vreau”. Vointa este determinata de dorinta.

Daca tot ce vreau mi se indeplineste, voi fi fericit?

In primul rand, nu toate dorintele mi se vor indeplini deodata. Chiar daca voi reusi sa fac tot ce vreau, aceste realizari se vor depana, una dupa alta, pe tot parcusrul vietii. Rareori se va intampla sa reusesc doua lucruri deodata, deoarece voi fi concentrat la cate o singura tinta de fiecare data. Si in aceste cazuri, satisfactia va fi limitata, deoarece, centrandu-ma pe cate o singura dorinta (asa face mintea), nu voi simti si satisfactia indeplinirii celeilalte dorinte. Si, dupa indeplinirea unei dorinte, satisfactia va fi de scurta durata, mintea (care lucreaza rational, cu notiuni logice, asemeni unui calculator) trimitandu-ma imediat catre urmatoarea dorinta din lista mea. Acest mod de lucru, urmarind obtinerea satisfactiilor una dupa alta, ma va transforma intr-un robot ce are permanent de facut ceva dintr-un fel de planificare. Robotul nu poate simti satisfactie, dar, oamenii neputand fi in totalitate roboti, tot vor simti o oarecare satisfactie. Dar si robotizarea vietii si a fiintei va duce la scaderea intensitatii satisfactiei.

In al doilea rand, cat de intensa este satisfactia provocata de indeplinirea unei dorinte? Datorita modului de lucru al mintii umane, indeplinirea unei dorinte se transforma ca intr-o sarcina de servici. Adica… o obligatie. Satisfactia indeplinirii unei dorinti se transforma in satisfactia capatata pentru a scapa de o obligatie. Astfel, intensitatea satisfactiei scade.

Deci, pot fi fericit incercand sa-mi indeplinesc niste dorinte, care de fapt sunt transformate de catre mintea mea in niste sarcini?

In primul rand, dupa cum se observa chiar din formularea dorintelor, aceste dorinte sunt ale ego-ului, manifestate sub forma imaginii de sine. Aproape toate dorintele sunt aparute pornind de la niste comparatii ale imaginii mele in ochii oamenilor si in proprii mei ochi, cu alte imagini ale oamenilor de succes, cu alte imagini ale mele, cu o imagine idealizata despre mine insumi. O imagine idealizata care, de fapt, nu e una fixa, ci se modifica in functie de “cerintele publicului”. Daca publicul apreciaza eroii, imi doresc sa fiu si eu un erou. Daca publicul apreciaza modelele de pe scena, imi doresc si eu sa fiu un model ce defileaza pe scena. Daca publicul apreciaza oamenii care au avere, imi doresc si eu sa am avere.

De unde vin dorintele astea ale ego-ului? Cum de s-au format ele? Daca le analizam putin, observam ca ele sunt absurde. Ego-ul are dorinte care sunt lipsite de realism, insa realismul nostru le opreste, le controleaza, caci daca le-am da frau liber, am ajunge caraghiosi, adica chiar inversul a ceea ce ne dorim. Efectul acestor dorinte este limitat de catre noi insine, ca sa nu sarim peste cal. Dar asta nu inseamna ca aceste dorinte nu exista in ego-ul si mintea noastra. Exista, ele sunt stimulul a ceea ce credem ca este viata noastra, dar nu putem sa le indeplinim complet, caci aceste dorinte exagerate, lipsite de bun simt ar afecta imaginea noastra, adica exact ceea ce ne doare, exact ceea ce a creat aceste dorinte. Singura noastra sansa de a avea cat de cat satisfactie in viata este sa cautam sa ne indeplinim cu moderatie aceste dorinte. Indeplinindu-le cu moderatie, satisfactia scade.

Atunci, ce sens mai are viata noastra, daca o traim dupa “vreau”? “Vreau” nu poate sa ne aduca nici macar satisfactie suficienta, daramite fericire. Asta inseamna ca omul nu este facut sa traiasca pentru “vreau”. “Vreau”, ca si “doresc” – pe care le cunoastem noi – sunt niste chestii artificiale, niste surogate. Cu cat sunt mai puternice aceste “vreau” si “doresc”, cu atat seamana mai mult cu un cancer care ne roade intreaga viata.

Pentru ca ego-ul ne-a acaparat intreaga viata. Pentru ca ego-ul ne conduce, pentru ca suntem centrati in ego. Pentru ca ego-ul, constient de rolul sau limitat in viata fiintei noastre, nu lasa celelalte planuri ale fiintei sa traiasca. Pentru ca ego-ul parca este invidios pe celelalte laturi si capacitati ale noastre. Precum Lucifer, invidios fata de Dumnezeu.

Daca ai timp

Daca privesti un copac mare, cu o coroana bogata, cum freamata in bataia vantului, ai impresia ca e o lume intreaga in acel copac. Ramurile par a fi independente unele de celelalte, miscarile lor fiind, de multe ori, in contratimp. Combinatia dintre forta vantului si forta elastica a ramurilor face ca acel copac sa para ca o padure intreaga, ca un intreg lan de grau unduit de vant, ca un ocean cu valuri insufletite. Daca iti acorzi suficient timp pentru a privi copacul, incepi sa simti viata din el. Incepi sa simti viata din lanul de grau, incepi sa simti viata oceanului. Incepi sa simti viata naturii, chiar si pe a naturii pe care o consideram neinsufletita. Munti, ape, campii. Bolovani, stanci, pietre. Pamant, praf, noroi. Totul pare a fi insufletit. Mai insufletit ca o cladire, ca un utilaj. Mai insufletit ca asfaltul, ca betonul. Mai insufletit ca o pictura, ca o sculptura.

Ca sa admiram o sculptura sau o pictura, trebuie sa platim bilet de intrare la muzeu. Insa copacul, campul, muntele, bolovanul, apa, piatra – toate sunt gratis.

Cu toate astea, noi preferam sa platim pentru a vedea picturi si sculpturi. Noi nu ne intrebam daca avem timp sa privim freamatul unui coac, insa ne intrebam mereu daca avem bani sa vizitam un muzeu.

Colacul

Daca ai calitati pe care nu le folosesti, e ca si cum nu le-ai avea. E ca si cum ai avea colac de salvare pe o corabie ce se scufunda in mijlocul oceanului, dar nu-l folosesti, caci nu stii ca-l ai sau nu stii la ce foloseste.

Noi, oamenii, cate calitati avem si nu suntem constienti de ele? Iar daca suntem constienti de unele dintre calitatile noastre, de ce nu le folosim? De ce preferam sa folosim calitatile “omologate” de omenire pana acum: ambitia, posesia, concurenta, lupta, etc.?

Traiul

„Uf, am scapat!”, i-am zis colegei si prietenei mele. Ea s-a uitat nedumerita la mine. „Cum adica, ai scapat? Nu erai tu cel vizat. Sau… puteai sa patesti tu ceva? Tu n-ai fost implicat.” „Stiu ca n-am fost implicat. Stiu ca nu puteam pati nimic. Daca as fi patit ceva, nici n-as fi stat pe ganduri, as fi dat fabrica in judecata. Dar am avut noroc ca nu l-a dat afara pe Vrajeala, caci m-ar fi pus pe mine in locul lui.” Zambea, uimita, nestiind ce sa creada, asa ca am continuat: „Crezi ca e o placere sa fii trezit noaptea din somn, ca sa-ti spuna ca nu stiu ce sa faca? Crezi ca e usor sa iei o decizie,,abia trezit din somn? Nu e usor sa iei o decizie nici daca esti perfect treaz, caci niciodata nu poti sa stii ce intorsatura vor lua lucrurile. Vei sti daca ai luat decizia buna mai tarziu, dar pana atunci vei sta mereu incordat. Vei fi permanent ingrijorat.” „Dar tu nu vrei ca lucrurile sa iasa bine? Nu crezi ce vei reusi sa le faci in asa fel incat sa iasa bine? Eu cred ca te-ai descurca foarte bine, mai bine decat Vrajeala.” Da, dar asta inseamna sa renunt la viata mea. Crezi ca dorinta mea cea mai arzatoare e sa cresc productia la 150 tone de marfa pe zi? Crezi ca pentru asta m-am nascut eu? Asta e ambitie si atat. E placerea de a te impune in fata altora. E o placere a orgoliului, nu e o placere adevarata. Ca sa fie adevarata, o placere trebuie sa ramana. Crezi ca, daca as muri, imi voi aminti ca am reusit sa cresc productia? Crezi ca-mi voi aminti ca am reusit x, y, z lucruri? Nu, reusitele astea nu raman in memorie. Crezi ca tu iti vei mai aminti ca ai reusit sa faci evaluarile HIRA la termen? Asta e scopul vietii tale, asta-ti produce tie satisfactie? Satisfatia asta va fi aceea la care te vei gandi, privind in trecut? Nuuu, astea le vei uita, asa cum ai uitat atatea alte reusite de pana acum.”

„Am sa-ti spun eu cu ce o sa raman din viata. O sa-ti spun ce-mi voi aminti in legatura cu tine. Nu-mi voi aminti ca am colaborat impreuna la indeplinirea sarcinilor de servici, insa imi voi aminti ca ne-am plimbat impreuna pe strazile Galatiului. Imi voi aminti placerea cu care am baut berea pe strada, ca vagabonzii. Imi voi aminti cat de bine m-am simtit cu voi, Atat de bine incat am intrat incaltat in apa bazinului din parcul acela. Imi voi aminti figura plictisita a ta la cursuri, imi voi aminti cum te strambai, incercand sa-ti inabusi cascatul.Imi voi amitnti intotdeauna cum a inceput Kaiser-ul, dupa 1.5 litri de bere, sa povesteasca cum l=a prins fumand tatal sau. Imi voi aminti intotdeauna lucruri care au legatura cu viata, cu oamenii, dar voi uita lucrurile care n-au nici o legatura cu natura umana. Crezi ca oamenii s-au nascut sa indeplineasca sarcini? Nu, oamenii s-au nascut doar ca sa traiasca. Cine vrea sa obtina satisfactia din reusite, nu se va bucura niciodata de un succes, caci se va gandi deja la urmatorul de pe lista sa. Oamenii ambitiosi, care vor sa se impuna in fata celorlalti, au o viata mai seaca decat a mea sau decat a ta. Tu de ce nu-ti traiesti viata? Pierzi atata timp la fabrica, in oc sa-ti vezi de familia ta. Muncesti pentru toti, numai ca sa fie bine. Dar daca n-ai munci in exces, atunci ce crezi ca s-ar intampla? Crezi ca s-ar opri lumea in loc? Nu, ar face altcineva ceea ce faci tu acum. Nu se va rabusi lumea doar pentru ca tu ai plecat la timp acasa, ca sa-ti traiesti ceea ce ti-a mai ramas din viata.”

Vasalitate sau colonie?

Coabitare prin fracturare

de Lelia MUNTEANU Publicat la: 28.07.2013 15:32 Ultima actualizare: 28.07.2013 22:02

Vara trecută, Ponta trâmbiţa o victorie: ”Am reuşit să conving o mare personalitate internaţională, dl. general Wesley Clark, să accepte o poziţie de special adviser, deci consilier special pe probleme strategice, pe probleme de securitate şi pe probleme de strategii economice”.

Ce-mi puteam aminti atunci, auzind numele fostului condandant al NATO în Kosovo? Vorbele generalului britanic Jackson: ”N-am de gând să declanşez al Treilea Război Mondial din cauza dumneavoastră!”. Generalul britanic riposta violent la ordinul gen. Clark de a trimite trupe care să se confrunte cu ruşii, pentru controlul aeroportului din Priştina. Wesley Clark a fost retras mai devreme de la comandă, sub un pretext oarecare, şefii NATO dezminţind, fireşte, că din pricina incidentului Priştina. Bravul general s-a retras din Armată, a intrat în politică (de partea Democraţilor), apoi s-a lansat în afaceri cu energie, sub mentoratul marelui sponsor al globalizării şi al anti-globalizării George Soros. Astăzi e lobbystul (şi beneficiarul) exploatării gazelor de şist. Afacerile l-au purtat în Polonia (ţară cu redevenţe mari în exploatarea resurselor energetice) şi apoi în generoasa Românie.

La entuziasmul premierului Ponta din vara anului trecut, Clark răspundea precis, milităreşte: ”Treaba mea aici este să sprijin dezvoltarea economică, să sprijin crearea de oportunităţi de afaceri în România. Ne concentrăm în domenii cum sunt exploatarea resurselor minerale, agricultură, hidrocarburi, sectorul sanitar şi alte zone în care putem aduce tehnologii şi investiţii care să creeze locuri de muncă. Cred că România este o ţară bogată cu oameni capabili, dar nu există investiţiile de care este nevoie aici pentru dezvoltare economică. Avem nevoie de o strategie de dezvoltatare economică, şi asupra acestui segment lucrez (…) Sunt aici pentru a ajuta România în dezvoltarea unor strategii economice generale. Unde merge România din punct de vedere economic? Toate ţările care s-au dezvoltat au avut o strategie”.

Bună întrebare: încotro se îndreaptă economia României. Guvernul Ponta nu se pripeşte cu răspunsul. Guvernul Boc a stat pe gânduri, sub lozincile răsuflate ale neoliberalismului muribund, pe care un binevoitor i le-a furnizat preşedintelui Băsescu şi i-au plăcut: ”Nu putem cheltui mai mult decât producem” şi ”Să ne legăm centurile de siguranţă” (cu câteva găuri mai strîns), ”Sfârşitul statului asistenţial”.

Nici unul dintre responsabilii politici n-a putut sau n-a dorit să citească enunţul: să vadă desfăşurările noii ordini economice mondiale. Mai îngrijorător e că viziunea le lipseşte şi marilor noştri economişti (sau, dacă o au, o disimulează dibaci).

Deocamdată, Guvernul în exerciţiu trebuie să iasă cumva din capcana privatizării de succes a CFR Marfă. (Şi cine ştie câte alte succese mai are de dres).

Ce sfat i-o fi dat, zilele acestea, The Special Adviser premierului? Să păstreze CFR Marfă pentru explorare şi exploatare? Ca, în curând, să poată raporta un nou succes – importante rezerve strategice de fier (vechi)?

Cred că, în afara banilor europeni, pe care – chiar când îi extragem – nu reuşim să-i prelucrăm, ne-au mai rămas două soluţii: gazele de şist şi aurul. Cu consecinţe devastatoare pentru mediu – dar ce contează. Fostul general Wesley Clark a fost extrem de convingător, de vreme ce, în urmă cu câteva săptămâni, primul ministru făcea declaraţii definitive: ”Am avut foarte multe dubii despre gazele de şist, acum nu mai am”. E drept, frunzărise între timp şi nişte studii promoţionale, prezentate în Consiliul European.

Dacă, pe orice alte teme, coabitanţii se hârjonesc continuu, spre deliciul partidelor şi analiştilor specializaţi în semiotica pizduielilor politice, pe tema vitală a României – exploatarea gazelor de şist – Ponta şi Băsescu fac un duettino armonios, interpretând solemn melopeea independenţei energetice.

Cu redevenţe de 3,5 la sută şi cu dezastre ecologice greu de estimat, mai trebuie să aflăm doar despre a cui independenţă energetică e vorba.

Sursa: Gandul.info.

Responsabilitatea

„Inca ceva, domnule Director. Vrajeala nu e chiar atat de vinovat precum credeti. Lucrurile nu sunt chiar asa cum par la prima vedere. Intr-adevar, a gresit in trei cazuri, dar in restul cazurilor nu e vina lui. De exemplu, incurcatura de material, accidentul mortal de anul trecut – n-au nici o legatura cu el. Si nici otelul X60.”

„Voi nu intelegeti. Si Vrajeala ma tot bate la cap ca nu e vina lui. Dar voi nu intelegeti cum se pune problema, parca sunteti amandoi copii. Chiar daca nu e vina lui Vrajeala, pe sectia aia scrie „Vrajeala”. El e responsabil, orice s-ar intampla. Nu conteaza ca e vinovat sau nu. Termenul de „vinovat” nici nu e corectr, trebuie inlocuit cu „responsabil”. El e responsabil de tot ce se intampla in sectia aceea. ”

Asta e responsabilitatea. Nu exista explicatii care sa te scuze. Indiferent de motiv, daca zeii n-au fost de partea ta, vei plati. Asta e lumea in care traim. Sub fatada umanismului si a democratiei, nimeni nu te iarta.

Canicula la nesfarsit

Din ora in ora suntem avertizati ca urmeaza o perioada cu temperaturi ce se apropie de 40 grade la umbra.

Da, bine. Am mai trecut prin asemenea incercari si anul trecut, cand canicula a tinut saptamani la rand. Cei care am supravietuit, vom supravietui si anul acesta. Care vom muri, vom muri si gata. Inseamna ca atat ne-a fost noua dat sa traim.

Dar macar, daca tot voi muri din cauza caniculei, vreau sa mor linistit. Sa nu mor de frica ca voi muri de canicula.

Atentionarea e una, crearea panicii generale e alta.

Contributii romanesti la dezvoltarea automobilului modern

Auto Mob

Bogata traditie a inventiilor si descoperirilor romanesti a avut in inventarea si realizarea automobilului, ca si alte domenii, reprezentanti de o valoare deosebita.

Automobilul cu aburi ,,Vasescu” a fost construit in anul 1880 la Paris. In timpul anilor de studiu, Dumitru Vasescu si-a amenajat un mic atelier unde in timpul liber lucra la realizarea unui automobil, inventie care-l preocupa de multă vreme.

Automobilul este compus din cadrul metalic format din doua lonjeroane ce se sprijina pe axul rotilor din fata prin intermediul a doua arcuri cu foi. Rotile din spate sunt realizate dintr-un bandaj de cauciuc prin care este legat prin intermediul inelelor din cauciuc de roata metalica. Aceasta constructie amortizeaza socurile produse de denivelarile drumului prin deformarea inelelor din cauciuc. Inelele superioare sunt intinse, iar cele inferioare sunt libere. Trebuie subliniat faptul ca pe vremea aceea nu era cunoscuta roata pneumatica. Ea a fost realizata de englezul Dunlop in anul…

Vezi articolul original 536 de cuvinte mai mult

Putere de convingere

Sa va spun cum am invatat-o pe fata mea sa manance mai bine. Am observat ca ea nu mananca decat o singura data pe zi. Se infometeaza ca sa fie slaba. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa se infometeze, caci se poate chiar imbolnavi. Intai i-am zis cu binisorul: „Fata hăi, mănăncă şă tu macar de două ori pe zi!” Ea – nimic, tot cum o duce pe ea capul a facut. Azi asa, maine asa, pai ce sa ma fac eu cu ea? Si atunci i-am zis, intr-o zi: „Sa stii ca nu-ti mai dau 400 lei cand mergi la mare, o sa-ti dau numai 350 lei.” Ea n-a zis nimic, s-o fio gandit ca n-am acum bani si de aceea ii dau mai putini. Ziua urmatoare, i-am zis din nou: „Sa stii ca n-o sa-ti mai dau 350 lei bani pentru mancare cand vei merge la mare, o sa-ti dau numai 300 lei. Baaa, daca ma mai gandesc putin, o sa-ti dau doar 250 lei!” Atunci, ea a intrebat: „Da’ de ce numai 250 lei? De ce scazi mereu cate 50 lei? Ai probleme cu banii?” „Nuuu, dar eu iti dau banii astia ca sa mananci, sa-ti cumperi mancare, nu sa mergi prin baruri si cluburi. Baruri si cluburi sunt si aici, sunt si la Iasi, unde esti studenta si toate sunt mai ieftine decat cele de la mare. Nu e nevoie sa mergi pana la Costinesti ca sa intri in baruri. Eu iti dau doar bani de mancare, dar vad ca tu nu mananci decat o data pe zi. Si daca mananci atat de putin, de ce sa-ti dau atat de multi bani?”

Si iaca asa am convins-o pe fata mea sa manance ca oamenii si nu ca modelele alea scheletice, mai zidse Mariuta.

Un domnitor si poporul sau

Ion Voda cel Cumplit este un personaj putin cunoscut de publicul larg si nici istoricii nu-i acorda prea mare atentie. Insa a fost un om exceptional, ce ar fi putut deveni un erou legendar al neamului romanesc. In scurta sa domnie de doi ani facut mai multe decat au facut politicienii nostri din ziua de azi in 23 ani.

A efectuat reforme financiare si economice, (a batut prima moneda scrisa in romaneste si a micsorat taxele taranilor catre domnie).

A fost un bun diplomat (a reusit pe cale diplomatica sa obtina Cetatea Hotinului – cea mai puternica cetate de atunci a Moldovei).

„Pentru a salva averea tarii, ordona sa fie batute monezi nationale de arama in loc de aur si argint. Prima inscripitie in limba romana apartine banilor de arama pe care Ion Voda a ordonat sa se inscriptioneze “Teara Moldovei”. Tot el impune o strictete de fier contributiilor fiscale ale oricarui moldovean, fie el simplu taran sau logofat”.

„Domnitorul, totusi, nu i-a improprietarit pe tarani, deoarece se temea ca o astfel de masura ar fi nascut o criza ce ar fi dus la situatii anarhice in Moldova. In schimb, lua taxa de la tarani doar o zecime din cat le luau boierii. Prin acesta metoda, a reusit in scurt timp sa umple vistieria tarii si totodata sa devina eroul maselor populare. Evident, datorita acestor masuri si-a atras Ioan numele de cel Cumplit sau cel Rau, dupa cum il aminteste un cronicar mitropolit”

A intarit armata.

A fost un bun inginer ce a avut un rol in crearea tunului moldovenesc,acesta fiind.de fapt, ideea sa.

A fost un stralucit strateg militar. De fapt a fost chiar un vizionar, apreciind importanta artileriei cu 300 de ani inaintea lui Napoleon.

„Ioan Voda studiase arta militara a turcilor, tatarilor, polonezilor si germanilor, astfel incat cunostea atat punctele tari, cat si pe cele slabe alte armatelor respective. Aici intervine geniul sau militar desavarsit. Intr-un avant de-a dreptul revolutionar, Ioan Voda anticipeaza importanta artileriei si a infanteriei pe campul de lupta. La momentul respectiv, niciun alt suveran european nu gandea atat de vizionar„.

A avut victorii militare stralucite, in conditii in care poate ca alti generali cunoscuti din istorie n-ar fi reusit.

„Prima mare victorie a lui Ioan Voda cel Cumplit a fost cea de la Jiliste, langa Ramnicu Sarat. Acolo cei 9.000 de modoveni si sotniile cazacesti decimeaza o armata formata din 20.000 turci, 40.000 de munteni si 2.000 de secui, practic intreaga armata a lui Petru cel Schiop, care marsaluia din Tara Romaneasca pentru a se sui pe tronul Moldovei”.

„Succesele militare ale voievodului il indreapta spre recucerirea Cetatii Albe si a Chiliei, denumite de turci Akkerman, respectiv Bender. In acest scop isi indreapta armele spre Bugeac, unde valurile de turci si tatari pribegi alungasera deja populatia romaneasca. Batalia de la Lopusna a fost un nou exemplu de strategie militara spontana, adaptata la teren si la armatele turco-tatare. Raidurile lui Ioan-Voda devasteaza cele doua cetati construite de Stefan cel Mare, iar populatia musulmana care se instalase acolo este masacrata fara crutare. La Tighina si Cetatea Alba, Ioan-Voda infrange trei corpuri de armate turcesti”.
„200.000 de oameni se indrepta contra celor circa 35 mii de luptatori ai voievodului Ioan. In acelasi timp, o alta oaste de tatari se pregatea sa-l atace pe voievod. Impotriva armatei turcesti care se apropia de Dunare, voievodul il trimise pe Ieremia Golia, omul sau de incredere. Avand parca o presimtire Ioan il pune pe Golia sa jure pe Cruce si Evanghelie ca nu va trada. Insa, langa lacul Cahul, Golia impreuna cu cavaleria moldoveana tradeaza si trece de partea turcilor pentru 30 de pungi cu galbeni…
Sosirea unei noi armate de tatari copleseste oastea moldo-cazaca si o obliga sa se retraga in satul Roscani din apropiere. Exasperati de rezistenta romanilor, turcii ataca in valuri succesive. Dupa ce moldovenii resping al treilea val de ieniceri, turcii trimit in lina intai pe Ieremia Golia si oamenii sai. Tradatorii sunt macelariti de sageti si ghiulele. Uluiti, cu pierderi uriase, turcii incerca un nou asalt. Dezastrul vine insa din partea naturii. Seara se porni o ploaie torentiala care uda pulberea necesara tunurilor romanesti. Furia romanilor nu mai putea fi oprita, ataca cu sabiile pozitiile turcilor care-i copleseau numeric. Urmeaza trei zile de canicula ucigatoare. Ioan-Voda mai ramasese doar cu 7.000 de osteni. Respinsese timp de o saptamana atacurile concentrate a 200.000 de dusmani. Oamenii sai suferau cumplit de sete.” Pare ciudat ca, in conditiile diferentei uriase dintre numarul soldatilor lui Ioan Voda si numarul turcilor + tatarilor, acestia au fost cei care au inceput negocierile unui armistitiu. „Primul pas il fac turcii care-i trimit o solie in cea de a patra zi. Ion cel Viteaz accepta sa se predea cu trei conditii: ostenii moldoveni supravietuitori sa fie crutati, cazacii sa fie lasati sa se intoarca la setciile lor zaporojene, iar el personal sa fie trimis viu si nevatamat sultanului Selim al II-lea”.

A fost un extraordinar luptator, de o putere fizica iesita din comun.

„In lupta de la Roscani, voievodul isi uimeste ostasii, demonstrandu-si forta herculeeana. Un tun se impotmolise in noroi, singur, Ioan-Voievod apuca tunul de franghii si il smulge, tragandu-l pe o pozitie noua de unde trage asupra turcilor. Forta colosala a voievodului este atestata de marturiile cazacesti. Pentru a-si distra ostenii obositi, Ioan Voda obisnuia sa franga in maini potcoave de cai„.

Faptele sale nu au ajuns suficient de cunoscute si apreciate de urmasii sai (adica noi) pentru ca a avut aproape intreaga clasa politica de pe vremea aceea – boierii – impotriva sa.

„Intrigile boierimii au atins cele mai indepartate colturi ale Europei. Despre mazilirea si uciderea lui Ion-Voda se vorbea nu numai in cancelariile din Ungaria, Polonia, Valahia sau Stambul. Pana si in indepartata Franta se puneau la cale planuri care vizau inlaturarea sa de la tron”.

In plus fata de toate astea, a reusit sa obtina loialitatea ostasilor atat moldoveni, cat si a cazacilor.

„Vazand cum isi tin turcii cuvantul, cazacii ataca cu furia disperarii. Supravietuiesc doar 12, in frunte cu atamanul Swiercewski. Impresionati de bravura zaporojenilor, turcii cedeaza si-i lasa in viata chiar si pe cazacii raniti. Astfel s-a savarsit din istorie unul dintre cei mai viteji conducatori ai romanilor. Fratele sau, Nicoara Potcoava, ajunge ataman al tuturor cazacilor zaporojeni, si ocupa vremelnic tronul Modovei.”

Totusi, la un asemenea domnitor, exista si un popor pe masura.

„Marturiile cronicarilor straini cu privire la spiritul de lupta al romanilor din acele vremuri sunt edificatoare: “Ei se bat cu o asemenea indrazneala si dispret fata de dusmani, cu o asemenea incredere in sine, incat cu o mana de oameni infransesera mari armate ale vecinilor” spune Graziani. “E un popor totdeauna foarte ciudat, capritios, tafnos, dar atat de dur si razboinic incat nu o data a dat lectii acelora care nu-l lasau in pace” citim la Vigenere. “Neamul moldovenesc e feroce, cam barbar, dar foarte ager in arta militara” declara Reichersdorf. “Ostasii moldoveni sunt viteji si mesteri in lupta, desi sunt niste tarani prosti, luati de la plug” ne spune Bielski. “Sunt oameni groaznici si foarte viteji; si nici ca este pe fata pamantului un alt popor care pentru gloria razboinica si eroism sa apere o tarisoara mai mica contra mai multor dusmani, atacandu-i si respingandu-i fara incetare” zice si Orzechowski.”

Citatele sunt luate din Descopera.ro.

Romanii de atunci au avut nevoie de un Ioan Voda cel Cumplit, sau un Ioan Voda cel Cumplit a avut nevoie de un asemenea popor?

Acum de ce nu mai e asa? Si atunci, la fel ca si acum, clasa conducatoare/dominanta era corupta. De ce romanii din ziua de azi nu mai sunt aceia care au reusit asemenea fapte? De ce romanii din ziua de azi nu mai au un Ioan Voda cel Cumplit?