Lună: septembrie 2013

Mirosul

Pisica se opreste in pragul usii si adulmeca, cateva secunde. Abia apoi se hotaraste si iese afara, ducandu-se cine stie unde, in treaba ei. Are o privire agera, ca orice pisica, are un auz deosebit de fin, dar nu-i sunt suficiente informatiile primite de la acesti senzori, se foloseste foarte mult si de miros. Noi, oamenii, impartim mirosurile in mirosuri placute si mirosuri neplacute, insa pentru animale nu exista aceasta catalogare. Pentru animale, mirosul inseamna doar informatie.

Si pentru noi, oamenii, mirosul inseamna informatie, insa ne-am obisnuit sa nu tinem seama de aceste informatii. Informatii ce nu tin doar de mediul inconjurator, ci si de oamenii din jur sau de noi insine. Fiecare om are mirosul sau specific si animalele recunosc oamenii dupa mirosul lor. Mirosul unui om variaza, in functie de emotiile care-l strabat. Chiar si la emisiunea Doctor Oz s-a demonstrat ca mirosul de transpiratie datorat efortului fizic e diferit de mirosul transpiratiei datorat emotiilor. Cercetatorii de la firmele producatoare de cosmetice au descoperit si ei diferenta aceasta, a aparut, de exemplu, deodorantul anti stress de la Nivea (care elimina mirosul generat de emotia stress). Poate ca au aparut mai multe, iar daca n-au aparut, vor apare in curand.

Dupa mirosul unui om, putem sa ne dam seama de emotiile pe care le traieste. Oricat de mult si-ar ascunde emotiile, mirosul il tradeaza intotdeauna. De exemplu, frica are un anume miros, stress-ul are alt miros. Fiecare emotie are mirosul sau specific. Intre emotiile noastre si substantele eliminate prin transpiratie exista o legatura stransa, emotiile fiind cele care determina eliminarea acestor substante. Bineinteles ca exista si eliminari ale anumitor substante datorate unor dereglari sau a unor boli, dar este foarte probabil ca aceste dereglari sau boli sa provina tot de la anumite emotii (repetate, permanente…). Pentru ca ne-am obisnuit sa nu tinem cont de miros ca generator de informatii despre cei din jur, nu constientizam mirosurile specifice ale celorlalti si nu constientizam nici emotiile care genereaza acele mirosuri. Dar, undeva, la nivelul unei alte constiinte, stim. De asta unii oameni ne sunt antipatici si altii ne sunt simpatici la prima vedere. De asta simtim o apropiere intre noi si anumiti oameni, de asta intelegem cu usurinta anumiti oameni, de asta comunicam cu usurinta cu anumiti oameni. Mentalul nostru, care este mai mult decat un supercalculator, analizeaza cu rapiditatea specifica aceste informatii si le transmite mai departe, catre constiinta noastra superioara. Insa noi n-avem acces la constiinta superioara, de aceea confundam aceste informatii cu instinctul sau intuitia, caci nu le putem explica. Daca emotiile celui de langa noi sunt cunoscute, traite si de catre noi, stim asta prin intermediul mirosului. Daca omul de langa noi are un miros neplacut, inseamna ca noi evitam emotiile pe care le traieste omul respectiv. Le cunoastem, le-am trait si noi, dar nu ne plac. Evitand emotiile lui, ca sa nu le traim si noi, ajungem sa evitam omul respectiv. Daca ne place mirosul lui,. inseamna ca ne plac si emotiile pe care le simte. Iar daca ne plac emotiile pe care le traieste un om, vom dori sa le traim si noi si simtim, vag, ca ne place omul respectiv, fara sa ne explicam de ce.

Daca am putea accede constiinta superioara, am intelege exact ce simte omul de langa noi. Mai corect spus, am fi constienti de ceea ce stim deja. In plus fata de asta, am intelege mai bine propriile emotii. Intelegand de unde vine mirosul neplacut, am putea lucra la eliminarea cauzei aparitiei lui chiar de la radacina sa. N-am mai avea nevoie de deodorante speciale anti stress, anti suparare, anti furie sau anti emotii negative, in general.

Asaltul publicitatii

Deja ne-am obisnuit cu publicitatea la teveuri. Intelegem ca e painea presei, acceptam reclamele gretoase care au napadit spatiul emisiunilor, acceptam reclamele la medicamente (aici sunt cele mai multe reclame gretoase), acceptam reclamele la bere (la urma urmei, asa cum sunt interzise reclamele care fac pofta de fumat, ar putea fi interzise si reclamele care fac pofta de baut). Ne-am obisnuit si cu reclamele bancilor, ce ne indeamna sa devenim datori intreaga viata, platind o datorie si facand alta. Ne-am obisnuit si cu reclamele de pe strada, cu panourile publicitare ce arata ceva ce nu intereseaza pe nimeni, cu reclamele luminoase ce-ti atrag atentia cand conduci masina, crescand astfel riscul de accidente. Ne-am obisnuit si cu reclamele de pe internet, cu spam-uri, cu malwere, cu spywere, cu cookies-urile ce ne invadeaza computerul.

Dar parca toate au luat-o razna. Reclamele au trecut la razboiul total. Suntem bombardati de aviatia lor, de artilerie, rachete aer-sol, sol-sol, bombe nucleare, arme chimice si atac la baioneta. Intreg arsenalul militar este utilizat impotriva cetateanului, pentru a-l nimici in totalitate.

In timpul reclamelor TV poti sa comuti pe alte canale, insa si acolo ai mari sanse sa nimeresti tot peste reclame. Parca reclamele astea sunt anume facute ca sa nu poti sa scapi de ele. Dar, la teveu, poti sa faci altceva pana se termina si sa astepti linistit, sa inveti sa ai putina rabdare. In cazul calculatoarelor, insa, problema este mult mai grava, caci spywere-urile si malwere-urle iti incetinesc computerul. Toate programele pe care le nstalezi au pretentia de a le lasa sa fie cele „default”, sa isi instaleze ceva in toolbar-ul browserului si cine mai stie ce.

Un laptop achizitionat recent ar fi trebuit sa functioneze mai bine decat descktop-ul. Si asa a fost, timp de cateva zle, dupa care a inceput sa functioneze din ce in ce mai incet. Pentru antivirusul Kingsoft (un antivirus foarte bun, ce contine si antimalwere, antispywere) nu mai e valabla varianta free, decat trial pentru o zi. Evident, am renuntat in totalitate la el si asta a fost totul. Pana sa gasesc un antispywere care sa-mi placa, a trebuit sa reinstalez sistemul de operare. Intr-adevar, calculatorul a devenid atat de rapid cat trebuia sa fie, insa a doua zi deja a inceput sa functioneze lent. Fortat, am instalat un antispywere, care la prima scanare a gasit 77 de cookie-uri, malwere si spywere. Totul in regula, pana cand am instalat OpenOffice. Programul avea bifata instalarea a nu stiu ce chestii in toolbar-ul browserului, insa am debifat, manual. Cu toate astea, cand calculatorul a inceput sa fie lent, am scanat din nou si… a mai gasit inca 15 programe din astea, dintre care 11 erau din instalarea OpenOffice-ului!

Programele de calculator contin mijloace de spionare. Dar sunt atat de agresive, incat nu ai cum sa scapi de ele. Se baga in viata ta si curand incepi sa primesti mesaje spam, reclame ce apar in browser etc. Dupa ce ca esti asaltat de tot felul de reclame, prin toate mijloacele, ce incearca sa te convinga sa cumperi ceva, sau sa devii dependent de altceva, sau sa schimbi nu stiu ce produs cu produsul lor, iti mai incetinesc si computerul plus legatura la nternet. Tu platesti frumos pentru o anumita viteza, garantata, si cand colo, te trezesti in epoca sutelor de biti pe secunda. Cumperi un calculator ce trebuie sa-ti asigure o anumita viteza de lucru, si cand colo te trezesti in epoca lui Pentium 4. Cumperi programele TV pentru a viziona emisiuni, si cand colo, vezi jumatate din timpul tau, pe care-l acorzi stirilor, emisiunilor sau filmelor, jumatate. In plus fata de asta, esti obligat sa vezi, cand iti citesti mesajele in Yahoo, un barbat ce-si scutura in mod gretos burta. Vezi si auzi despre greutatea urinarii a celor cu prostata. Exemple cu reclame gretoase sunt multe.

Oare asta inseamna democratia? Oare asta inseamna capitalismul? Oare consumatorii nu au si ei dreptul sa ceara interzicerea reclamelor la medicamente, la bauturi alcoolice sau la anumite mancaruri? Adica, eu de ce sa cumpar medicamente dupa ureche, pentru ca am vazut la teveu, in loc sa consult medicul, daca sunt bolnav?

Oare eu, ca consumator, sunt lasat chiar la cheremul corporatiilor atat de avide dupa bani, incat nu le pasa daca eu ma imbolnavesc consumand ce-mi fac ei publicitate? Oare numai banii sa fie importanti in lumea asta?

Oare mai crede cineva ca lumea va supravietui asa, in forma asta?

Horaita/Horaicioara

“Horaita este o manastire aflata in apropiere de drumul inspre Piatra Neamt, iar Horaicioara este un schit mic, asezat putin mai sus, O priveliste minunata si atata liniste si pace, incat crezi ca esti in alta lume. De altfel, e cu adevarat o alta lume, o lume salbatica, ramasa neschimbata de secole intregi. Schitul este mic, foarte mic, atat de mic, incat, prima data cand am fost acolo, ne-au cerut sa ne descaltam la intrare. Data urmatoare nu ne-au mai cerut asta si am intrat cu totii incaltati. Dupa slujba, ne-au invitat la masa, insa noi nu ne-am dus, caci venisem cu mana goala si mi-era rusine sa mananc, fara sa dau si eu ceva. Data urmatoare am luat cu mine 1 litru de ulei, 1 kg de zahar, niste zacusca si ce-am mai gasit prin camara, la mine acasa.” “Si cum i le-ai dat?” “Pai, dupa slujba, m-am dus la preot si i-am zis ca am ceva pentru ei, dar mi-a zis sa le duc pe toate la bucatarie. Bucataria este una moderna, este dotata exact ca un apartament modern, au tot ce le trebuie. De gatit gateste o maicuta si ei i-am dat proviziile. Ne-a multumit frumos si a mai zis sa mergem neaparat la masa.” “Si la masa cum a fost?” “Cum sa fie? A fost atat de buna mancarea, incat n-am s-o uit in viata mea! Ce-am mancat acolo am sa tin minte toata viata, daca nu cumva voi mai merge pe acolo, de-acum inainte. Au inceput cu aperitive de peste, zacusca si alte chestii de astea, caci acolo nu se mananca carne. Erau foarte, foarte gustoase. Apoi au adus niste castroane mari, cu ciorba. Era o ciorba cu galuste de cas, cum nu mancasem de la mama de-acasa, cand eram copil. Si erau atat de gustoaseee… Felul 2 a fost pilaf cu legume. Eu nu prea mananc pilaf la mine acasa, asa ca mi-am pus putin. Dar era atat de bun, bun cum nu poate fi un pilaf! Era bun, bun de tot! Si la pilaf era si peste proaspat, prajit. Cica pestele il aduc din Delta.” “Mda. Trebuie sa merg si eu sa mananc acolo. Vreau sa mananc mancare tipic romaneasca, facuta in mod traditional.” “Acolo nimic nu este artificial. Toata mancarea este naturala, este un calugar care se ocupa cu aprovizionarea. Si nici eu nu mananc produse din astea, de la supermarket. Eu nu stiu de Magi, gust de gaina, sau de Bors magic, sau de alte prostii de astea cu cine stie ce gust dat de chimicale. Eu nici ciorba de gaina nu fac decat cu gaina de curte, de la mama de acasa, de la tara, unde am pamant si-l muncesc. Toate produsele pe care le mananc eu sunt naturale, insa mancare ca acolo, la Horaita, nu pot sa fac acasa. Nu-mi iese la fel de buna, orice as face, orice as pune in ea. Cred ca si locul de acolo are un rol in gustul mancarii. Chiar daca fac la mine acasa exact aceeasi mancare ca acolo, exact la fel, cu aceleasi ingrediente, tot nu iese la fel.”

Informatii pe Internet se gasesc multe, suficient de multe incat sa inveti o multime despre lucruri extraordinare, dar necunoscute. Despre tara noastra, despre noi. Despre minunile de langa noi, adlate la indemana noastra, dar…. necunoscute.

Voi vizita si eu acest schit, asa cum am fost indemnat, de mai multe ori, de catre cei care l-au cunoscut si au ramas fermecati de locuri si traditii. Romanesti. Tipic romanesti. SI, mai ales, vreau sa mananc acolo, macar o data in viata.

La ciuperci

Vremea a fost ploioasa la sfarsitul verii, iar putina caldura a facut ca piata sa fie plina, plina de ciuperci. De fapt erau bureti, adica ghebe, caci acum e vremea lor, dar si faimosii hribi. Preturi destul de convenabile, mai ales la hribi (15 lei/kg), dar se pare ca culegatorii nu-i adusesera din zona Romanului, ci de la Tg. Neamt si Vatra Dornei.

Evident, oamenii dintr-un mic orasel de provincie, cu atatea paduri in jur, nu pot ramane nesimtitori la vederea buretilor in piata, asa ca, duminica, au pornit cu mic cu mare la cules ghebe si ce le-o mai oferi padurea. Un prilej minunat de a rataci prin padure, cu ochii pironiti pe pamant, cautand din priviri, printre frunze si buruieni, palariile ciupercilor.

Prin urmare, pe marginea drumului din Dealul Marului erau o multime de masini stationate, altele trase la marginea padurii si se vedeau o multime de oameni cu sacosele pline. In padure mai erau, pe la ora doua, doar intarziatii, cei ca noi. Padurea fusese rascolita inca de dimineata si nu mai erau decat, din loc in loc, cateva ciuperci ramase neculese din cauza ca erau mai putin cunoscute de publicul larg.

Dar peisajul a ramas la fel de frumos. Parca in padure toamna mai intarzie, doar temperatura mai scazuta spune ceva despre venirea toamnei.

P1000624

P1000630

P1000634

P1000639

P1000640

P1000643

P1000657

P1000680

In adanc

Intr-un documentar de la postul TV Digi World era vorba despre cunoasterea adancurilor oceanelor. Un pas important a fost facut de catre Jacques Ives Cousteau, cel care a inventat aparatul de respirat sub apa. Acest aparat a fost imbunatatit de atunci, insa principiile de functionare au ramas aceleasi. Scufundarile oamenilor sunt posibile pana la adancimea de 30 m, dupa care acest aparat nu mai este utilizabil, partial datorita presiunii crescatoare direct proportional a apei cu adancimea. Lumea adancurilor s-a dovedit a fi complexa si minunata. Totusi oamenii se scufunda si la adancimi de pana la 300 m, pentru efectuarea lucrarilor de la platformele de forare a petrolului, dar numai in conditii speciale. Presiunea exercitata de apa e atat de mare la aceste adancimi, incat oxigenul si azotul din aerul respirat devin toxice pentru organism, provocand boala chesonului, sau chiar moartea rapida. Scafandrii care lucreaza la asemenea adancimi trebuie sa treaca prin decompresie, scazandu-se treptat presiunea, pentru reacomodarea organismului cu presiunea atmosferica. Aceasta operatiune dureaza cel putin 5 zile, de aceea scafandrii care lucreaza la platformele marine traiesc, timp de aproximativ 30 zile, permanent la presiunea la care lucreaza in adanc. Sunt niste camere presurizate speciale la bordul unui vas, in care stau scafandrii pe toata durata lucrarii. Coborarea la adancime se face cu un clopot special, presurizat si el la aceeasi presiune. Deoarece oxigenul in aceeasi proportie ca in atmosfera este toxic, deasemeni si azotul, ei respira alta atmosfera, formata din numai 5% oxigen, azotul fiind inlocuit de un gaz inert, heliul. Acest gaz inert are un efect secundar asupra organismului, facand vocea aproape neinteligibila. Cu timpul, scafandrii aflati in camera de compresie ajung sa se inteleaga intre ei, insa cei din afara camerei de compresie au un dispozitiv electronic ce face “traducerea”.

La adancimi mai mari oamenii au patruns numai cu ajutorul submarinelor, iar la cea mai mare adancime, aceea din Groapa Marianelor a ajuns un singur om din intreaga istorie a omenirii, prin anii ’60, intr-un submarin special, numit batiscaf, proiectat anume pentru a rezista la presiunea imensa de pe fundul Gropii Marianelor. De atunci nimeni nu s-a incumetat sa mai coboare pana pe fundul oceanului, la 11 km adancime.

Ceea ce e interesant e faptul ca, in adancul oceanului au patruns mai putini oameni decat au fost pe Luna. Se pare ca e mult mai periculos sa patrunzi in interiorul oceanelor din cauza presiunii imense exercitate de apa, decat sa calatoresti in spatiul cosmic.

De mii de ani, oamenii sunt centrati pe lumea exterioara. Lumea interioara a fiecarui om este asemeni vastelor oceane ale planetei, aproape necunoscuta si greu de explorat. Dar e o lume la fel de complexa precum lumea din adancuri. Avem mult mai multe cunostinte despre societate, reguli sociale, legi, obiceiuri, decat avem despre noi insine, despre lumea noastra interioara. Ne e mult mai usor sa privim in afara noastra, decat sa privim in adancul nostru. Insa intelegerea lumii exterioare este superficiala, deoarece, pentru a intelege lumea exterioara cu adevarat, mai intai trebuie sa intelegem lumea interioara. Cunoasterea adevarata incepe din interior, pentru a exista un termen de comparatie, un punct de referinta unic. Punctele de referinta exterioare sunt multe, prea multe pentru capacitatea noastra de intelegere.

82-84

Am 82-84 kg. Asta inseamna ca apas suprafata Pamantului cu o forta egala cu aceasta masa inmultita cu 9.81 m/s2. Apas suprafata Pamantului cu aceasta forta pentru ca, asa cum am invatat la fizica, in scoala generala, Pamantul ne atrage catre centrul lui, iar in clasa a IX-a am invatat ca aceasta atractie este explicata de legea atractiei universale, descoperita de Newton. Datorita fortei gravitationale, nu pot parasi Pamantul, acesta atragandu-ma permanent spre centrul sau.

Nu pot parasi Pamantul. Daca m-as fi nascut pe alta planeta, n-as fi putut parasi acea planeta, insa eu m-am nascut pe Pamant, iar acesta ma atrage catre el, indiferent de vointa mea, indiferent de gandurile si emotiile mele. Cum adica ma atrage? Ce inseamna ca ma atrage? De ce ma atrage? De ce nu ma lasa sa plec?

Si atunci am simtit intai, apoi am si inteles. Am simtit, undeva mai jos de plexul solar, ca Pamantul ma atrage pentru ca are o legatura cu mine. Nu pot sa plec, pentru ca am ceva ce-i apartine. Si pentru ca si eu atrag Pamantul catre mine, cu aceeasi forta, conform legii lui Newton, inseamna ca aceasta legatura este reciproca. Intre mine si Pamant exista o legatura, legatura care se manifesta ca o atractie. Avem ceva in comun. Ceva din mine exista in planeta Pamant, ceva din planeta Pamant exista in mine. Avem ceva comun, care ne tine legati unul de altul. Nu vom putea sa ne despartim decat dupa ce nu vom mai avea nimic in comun, dupa ce-i voi inapoia elementele ce-i apartin. Toate vietuitoarele care traiesc pe Pamant au ceva comun cu planeta. Toate vietuitoarele avem in comun cu Pamantul acelasi lucru, aceleasi elemente ce ne tin legati de planeta, caci atractia gravitationala e aceeasi pentru tot ce se gaseste pe Pamant, de 9.81 m/s2. Planeta se comporta cu toate vietuitoarele la fel, ii trateaza pe toti in mod egal. In momentul in care rupem aceasta legatura cu Pamantul ii dam totul inapoi, ramanand ceva din noi ce supravietuieste. Inseamna ca mai avem o legatura cu Cerul. Noi suntem intre Cer si Pamant si facem legatura dintre Cer si Pamant. Legatura dintre Cer si Pamant se manifesta prin noi, vietuitoarele. Noi primim energie atat din Cer, cat si din Pamant. In noi, aceste energii se contopesc, rezultand viata, asa cum o stim.

Pamantul ne ofera o viata si anumite bucurii ale acestei vieti pe Pamant. Cu cat suntem mai preocupati de viata de pe Pamant, cu cat suntem mai adanciti in bucuriile oferite de Pamant, cu atat aceasta legatura este mai puternica si cu atat ne dezvoltam aceasta latura fizica, folosind mai multa energie de la Pamant. Si cu atat avem o masa mai mare. Unii oameni au o legatura cu Pamantul mai puternica decat cea cu Cerul si acesti oameni au greutate mai mare. Altii au o legatura mai puternica cu Cerul si acestia au greutate mai mica. Omul e facut in asa fel incat sa traiasca atat bucuriile oferite de Pamant, cat si bucuriile oferite de Cer. De aceea curele de slabire nu sunt eficiente decat pana la un punct si sunt chiar riscante pentru sanatatea noastra. Daca psihic traim mai intens bucuriile oferite de Pamant decat bucuriile oferite de Cer si ne fortam sa micsoram legatura cu Pamantul, producem o ruptura in noi insine. Inseamna ca ne fortam un echilibru, echilibru ce nu corespunde cu realitatea. Pentru ca o cura de slabire sa nu fie periculoasa pentru organism, trebuie sa intarim, in acelasi timp, legatura cu Cerul. De fapt, e suficient sa intarim legatura cu Cerul si greutatea noastra va scadea de la sine, fara sa mai facem vreun efort de vointa.

Pentru a fi sanatosi, trebuie sa pastram un echilibru intre energia Cerului si a Pamantului in noi. De fapt, asta spuneau si anticii chinezi, in filozofia acupuncturii. Si grecii antici, prin filozofia echilibrului intre elementele constitutive ale omului. Numai noi, oamenii moderni, am uitat asta si trebuie s-o redescoperim.

Berăria culturală cu o dezbatere despre patrie și patriotism

Avatarul lui GabrielaFata din vis

Dragii mei prieteni, daca v-aș cere să definiți patria și patriotismul, ce ați spune? Cred că vi s-ar părea o discuție nepotrivită, dat fiind contextul politic, social și economic. Credeți că e de la sine știut și înțeles și că nu mai e nimic de spus. Totuși în aceste momente se face apel la sentimentul patriotic, prin toate mijloacele. Cei care lucrează în media, în publicitate ori vânzări știu că oamenii sunt ușor de manipulat prin intermediul emoțiilor, de aceea, când cineva îți vinde ceva, în mod profesionist îți va creea o emoție. Când se vrea să fiți distrași de la ceva vi se va creea o emoție. Vi se cere să fiți patrioți și să o demonstrați făcând ceva.

Am acceptat invitația domnului Ion Novacescu șiIMG_0798 provocarea de a asista la o dezbatere pe tema aceasta, miercuri, în berăria din Fabrica de Bere Ursus, din Cluj Napoca. Pentru cei…

Vezi articolul original 843 de cuvinte mai mult