Se pare ca romanii prefera porcii nemti si porcii unguri. Anul trecut s-au importat peste 52.000 tone carne de porc, majoritatea provenita din Germania, dar si din Ungaria. Porcii romani sunt, in Romania, personaje importante, din cele cu sange albastru, ce sunt ocrotite de lege si au imunitate.
Lună: noiembrie 2013
Timpul gandului
Timpul este, de fapt, pauza dintre evenimente. Este un interval dintre inceputul si sfarsitul unui eveniment, sau dintre doua evenimente. Fiind o pauza, este ceva gol. Conform teoriei cuantice, nimic nu e continuu, ci totul poate fi impartit in perioade scurte de timp, chiar si evolutia unui eveniment. Orice eveniment, oricat ar fi de rapid. Deci timpul poate fi denumit si ca pauza dintre doua cuante ale aceluiasi eveniment, nu numai pauza dintre doua evenimente. Curgerea timpului difera de la vietuitoare la vietuitoare, in functie de capacitatea fiecareia de a remarca schimbarile petrecute. Este ca si cum am fotografia un eveniment pe parcursul desfasurarii sale. Daca timpul de expunere al fotografiei e mare, avem putine fotografii, iar daca timpul de expunere e mic, numarul de fotografii pe care le putem face este mare. De exemplu, daca fotografiem un glont de la iesirea de pe teava pana la atingerea tintei, putem sa nu avem nici o fotografie, sau putem sa avem mai multe fotografii. Daca aparatul nostru de fotografiat nu poate inregistra nici o fotografie intre momentul iesirii glontului de pe teava si momentul atingerii tintei, avem impresia ca deplasarea glontului s-a facut instantaneu. Daca aparatul nostru de fotografiat are capacitatea de a face mai multe fotografii (instantanee), numarul acestor fotografii ne arata rapiditatea aparatului. Cu cat aparatul poate face mai multe fotografii, cu atat putem imparti, vizibil, evenimentul in mai multe cuante. Totul depinde de viteza cu care poate face fotografii aparatul de fotografiat. Daca viteza aparatului ar creste la infinit, impartind timpul intr-o infinitate de intervale, atunci am avea un numar infinit de fotografii ale glontului pe parcursul distantei de la iesirea de pe teava pana la atingerea tintei.
Cum adica sa avem un numar infinit de fotografii, de instantanee? Cum adica sa impartim o perioada de timp, intr-o infinitate de cuante? Daca noi suntem aparatul de fotografiat si putem imparti o perioada de timp intr-o infinitate de intervale, atunci inseamna ca orice perioada de timp poate fi impartita intr-o infinitate de intervale. Un minut are o infinitate de intervale, o ora are o infinitate de intervale, un an are o infinitate de intervale, o secunda are o infinitate de intervale, caci infinitul instantaneelor unei perioade de timp este egal cu infinitul instantaneelor oricarei alte perioade de timp! Pentru cineva care are capacitatea de a imparti orice perioada de timp intr-o infinitate de intervale, orice perioada de timp este egala cu oricare alta perioada de timp!
Dupa Einstein, viteza luminii este o limita a Universului nostru tridimensional. Deplasarea cu viteza luminii modifica timpul. Dar viteza luminii are o valoare exacta (nu este infinita), este de 300.000 km/s, ceea ce face ca imaginea constelatiilor indepartate sa ajunga la noi cu intarziere. Chiar si lumina Soarelui ajunge pe Pamant cu o anumita intarziere fata de momentul pornirii razei de pe suprafata Soarelui. Orice imagine fizica ajunge cu o anumita intarziere (mai mica sau mai mare, in functie de distanta) la observator. Insa gandul are viteza mai mare decat viteza luminii. Asa stim noi, romanii, din povestle noastre populare, calul nazdravan al lui Fat Frumos, ce mananca jaratec, poate merge cu viteza gandului. Nimeni nu a masurat viteza gandului, dar aceasta trebuie sa fie infinita. E suficient sa constientizam o constelatie aflata la milioane de ani lumina departare, ca gandul nostru e deja acolo, chiar daca imaginea ei din acel moment va calatori milioane de ani pana sa ajunga la noi. Deci, cu gandul putem imparti orice interval de timp intr-o infinitate de instantanee, intervale, cuante. Daca ne centram in mental, atunci timpul isi pierde sensul. In mental, nu in mintea intelectului. Centrandu-ne in mental, timpul nu mai exista, orice perioada de timp putand fi impartit intr-o infinitate de intervale, orice perioada de timp fiind egala cu oricare alta perioada de timp. Pare ciudat, pentru ca noi nu suntem centrati in mental, ci in intelectual. Gandurile noastre, ganduri ale intelectului, se deplaseaza cu viteza transferului informatiei intre neuronii creierului. Acest gand intelectual nu e gandul din poveste. Anonimii tarani romani stiau ca exista ceva mai presus de intelect, daca stiau ca deplasarea cu viteza gandului mental poate fi instantanee.
Cainii latra, caravana trece
Pe strada mea, de fiecare data cand trece un caine de rasa, in lesa stapanului meu, cainii maidanezi de pe strada latra ca apucatii. Latra de parca ar rupe gardul sau de parca l-ar rupe bucati pe acel caine de rasa care-si permite sa treaca pe strada lor. Dar nu se intampla asa ceva niciodata. Niciodata cainii maidanezi nu se vor apropia suficient de cainele de rasa, ca nu cumva sa ntre in raza coltilor sai. Doar latra, atat pot face si ei.
Acum, China va face investitii in Romania. Investitii pe care occidentalii nu le-au facut vreme de 24 ani, sub diferite pretexte. Chiar inainte de a incepe aceasta intalnre dintre reprezentantii Chnei si cei ai rudelor sarace ale occidentului, cainii au inceput sa latre. Nemultumirea lor e evidenta: n-are ce cauta China pe strada lor. Aici ei sunt stapani si le e teama ca China nu se va opri aici. Si nici nu are cum sa se opreasca aici. La inceput doar un anonim de la Bruxelles a comentat. Apoi, Bruxelles a trimis o circulara, ceva fara precedent in diplomatie. O circulara ce poate fi interpretata si ca un avertisment la adresa statelor din est care …. care ar face ceva ce n-ar fi pe placul stapanilor de la Bruxelles. Avertisment care mie, personal, mi se pare ca suna mai mult a ingrijorare decat ca o amenintare.
Ponta n-a primit circulara, cel putin asa sustine dansul. Deci, daca n-a primit-o, inseamna ca nici n-a citit-o. ar daca n-a citit-o, inseamna ca nu trebuie sa respecte ce scrie acolo. caci nu poate sti ce vor europenii. Bassssescu se pare ca nu s-a sperat prea tare de aceasta circulara; „S-a dat un mesaj al Bruxelles-ului catre toate statele: ‘Sa nu iesiti din limitele negociate de UE’. Cred ca acest mesaj a fost neinspirat, mai ales intr-o tara ca Romania, unde egoismul unor parteneri ai Romaniei i-a rapit sansa unui proiect ca Nabucco. Acest egoism a facut ca TAP sa fie ales in detrimentul Nabucco. TAP se termina in sudul Europei, in Italia, acolo unde exista deja alternative in functiune la gazul de la Gazprom. Acest egoism s-a justificat economic. Dar Nabucco a fost in primul rand un proiect politic. Dar a fost mai ieftin proiectul prin Italia. Pe acest fond va spun ca am privit relativ ironic mesajul Bruxelles-ului, imi venea sa transmit mesajul ‘Dar cu Nabucco ce-ati avut?’, ‘Dar cu conditiile intransigente cu Ucraina ce-ati avut?'”, a adaugat Basescu.
Europenilor, voi ati avut sansa voastra sa va jucati cartile in Romania. Acum timpul vostru a trecut. Stiu ca nu va convine, dar toate imperiile se prabusesc pana la urma. Conform teoriei artei razboiului a chinezilor, n-ar fi trebuit sa trimiteti circulara asta, caci v-ati aratat slabiciunea. Inca o greseala, poate prima dintr-o serie de greseli pe care le veti face de acum inainte. Disperarea va va determina sa gresiti din ce in ce mai tare, din ce in ce mai des.
Daca nu va convine politica chinezilor si nici a noastra, ce ne veti face, stimabili europeni occidentali? Nu ne veti primi in Schengen? Oricum nu ne primiti, mancati rahat inventand tot felul de motive. Ce ne veti mai face altceva? Ne veti distruge economia? Ati facut-o, deja. Nu mai aveti ce distruge. Din tot ce a avut, Romania a ramas doar cu pozitia geostrategica, dar si de asta v-ati batut joc, nesocotind importanta ei.
Noi nu mai avem nimic de castigat de la UE, caci am pierdut deja totul. Alternativa nu avem, dar voi, politicieni versati, iarasi v-ati inselat in privinta noastra. Ca intotdeauna.
Ce-ati semanat, aia veti culege.
Lectii mari de la un om simplu
„De mine o avut grijă străbunicul meu. Ce m-o învăţat? Simplitatea, nobleţea, sobrietatea. Lumea s-o complicat, trăim într-o altă lume, lumea are o altă viteză, este alt timp, este altă vreme, nu putem trăi evocând trecutul, noi trebuie să trăim în prezent. Dar sobrietatea este şi în ziua de astăzi bună, simplitatea-i bună… Vedeţi: am un clop, o cămeşa, papuci şi-s îmbrăcat, sunt simplu”.
„Cum poate fi România civilizată? Spunând adevărul despre România. Pentru că aşa creăm o stare de bine şi dacă creăm o stare de bine, devenim fericiţi. Nu poţi trăi în minciună în ziua de astăzi. Ne-am obişnuit de 23 de ani să trăim în minciună, să înotăm în ape tulburi. S-a terminat, au trecut 23 de ani, trebuie să spunem adevărul, nu avem încotro. Că ne supără, că nu ne supără, trebuie să spunem adevărul.”
„Lumea asta e făcută din tăt felul de oameni. Dumnezeu nu o lucrat mai mult pe mine, decât pe celălalt. Trebuie să ne înţelegem. Lumea nu stă în oameni necivilizaţi, lumea stă în oameni civilizaţi, oameni de valoare. Zice Noica la un moment dat: avem o genialitate difuză, adică şi Ion e valoros şi Gheorghe şi Grigore şi Maria. Şi toţi la un loc formează genialitatea.”
„Mă întâlnesc cu tineri, predau un curs de etnomuzicologie la Universitatea Bucureşti, la Facultatea de litere. Şi mă întâlnesc cu tineri şi spun: „Mă, voi de ce aţi venit în Universitate, ce vreţi să faceţi pe lumea asta? Că lumea asta e complicată. Sunt versuri care zic: „lumea asta-i cum o vezi, la nimeni să nu te-ncrezi”. Voi de ce aţi veni aici? Vor să fie ce nu pot fi. Noi, în ziua de astăzi, trăim într-un neam mai mare şi proiectele sunt comune şi fiecare trebuie să facă ce crede el că e în stare.”
Intregul interviu al lui Grigore Lese se gaseste aici. E o adevarata lectie pentru noi, desradacinatii, cei ce nu mai stim cine suntem, cei ce imitam comportamentul si moralitatea altora, ramanand cu nimic, osciland intre americanisme, germanisme, turcisme etc. Dar numai romanisme nu. Numai noi insine nu.
Valoarea din camara
Un borcan de magiun de 400 grame e 18 lei. Magiun facut de o firma romaneasca, magiun traditional. In toamna, 1 kg de prune era 2 – 2,5 lei. Daca vrei sa cumperi un borcan de magiun, sau daca vrei sa mananci pe saturate, scoti ceva bani din buzunar, caci 18 lei e un pret mare pentru un orasean roman.
Taranii au, insa, magiun din asta, de cea mai buna calitate, in fiecare an. Si, in afara de magiun de cea mai buna calitate, facut de ei insisi, mai au gemuri, dulceturi, zacusti, tocane si tot felul de conserve pentru iarna. De toate felurile, pentru toata iarna. Daca ar transforma in bani, aceste produse ale lor se dovedesc o mica avere, cel putin pentru tarani, mai ales de cand produsele traditionale au inceput sa fe cautate atat in UE cat si in Romania.
Deci taranii se hranesc cu cele mai bune produse agricole, asa cum numai orasenii cu salarii mari isi permit sa le cumpere. In camara lor, taranii au o mica avere. Avere ce va creste in valoare an de an, odata cu pretul produselor adevarate, poreclite de unii „ecologice”.
Pavel Chinezu
Pavel Chinezu, dusmanul neinfricat al turcilor, omagiat de banateni (FOTO+VIDEO)
autor: FrontPress 24.11.2013
Pavel Chinezu, un remarcabil conducător de oști din secolul al XV-lea, a trăit între 1432 şi 1494 și s-a aflat toată viața în slujba celui mai mare rege pe care l-a avut Ungaria, românul (după tată) Matei Corvin. Renumit pentru forța sa fizică incredibilă, Pavel Chinezu a fost comite de Timiș iar bănățenii nu l-au uitat nici în zilele noastre.
Liga Bănăţeană a demarat recent o campanie de promovare a personalităţilor din Banat, prima personalitate omagiată urmând să fie Pavel Chinezu. Astfel, în perioada 22-29 noiembrie, în faţa Muzeului Banatului din Timişoara va rămâne amplasat un banner menit să atragă atenţia asupra datei de 24 noiembrie, dată la care Pavel Chinezu s-a stins din viaţă.
Pavel (Paul) Chinezu, comandant în armata regelui Ungariei, Matei Corvin, s-a născut în jurul anului 1432, asupra locului naşterii sale circulând o…
Vezi articolul original 580 de cuvinte mai mult
România m-a făcut să mă simt ca şi cum aş dansa
„Nimeni nu poate lupta contra globalizării. Este vorba despre un proces desfăşurat de cîteva secole. Sînt însă diferite modalităţi în care putem înţelege sensul modern al acestui cuvînt, care începe cu majuscula G. Trebuie doar să ne gîndim la el ca la un nou tip de invazie, la ceva care seamănă cu o armată care îţi intră în ţară şi care încearcă să înfrîngă pe toată lumea, transformîndu-i, pe oameni, în primul rînd, în consumatori. Cu asta avem de-a face cînd vorbim despre globalizarea secolului XXI. În acest secol, totul este de vînzare. Iar cînd ne gîndim la asta, trebuie să ne întrebăm: „Sînt eu, oare, de vînzare? Dar valorile mele? Îmi pot scoate arta la mezat? Dar inima mea? Sau familia?“
…
„Într-un fel, este vorba despre bani. Profit pentru oameni care sînt foarte departe de realitatea noastră. Acea mînă de oameni care cîştigă enorm de pe urma globalizării. Trebuie doar să te gîndeşti la asta, înainte să cumperi ceva. Este atît de simplu.”
…
„Am fost la Pungeşti şi am şi filmat cîteva scene şi în alte părţi, intervievînd oameni care acţionau împotriva testelor seismice. Am filmat toate acestea pentru noul meu film, care este despre sentimentul revoltei din întreaga lume. Va fi un film destul de optimist, dar tocmai din cauza asta nu va fi uşor de făcut. Am filmat în Polonia, Marea Britanie, Mexic, Franţa, Belgia şi, bineînţeles, România, o ţară care mi-a plăcut chiar din primul moment. Este încă „sălbatică“ – lucru pe care îl consider o calitate.”
„Revenind la filonul optimist – optimismul are legătură cu oamenii care s-au săturat de toate acele detalii care au oprimat Vestul de atîta vreme. Este ca şi cum Vestul începe să-şi dea seama de lucrurile care se petrec de ani întregi în Africa, iar oamenii se trezesc la realitate. Poate este prea tîrziu, în unele locuri, pentru rebeliune, dar cred că este mai bine să trăieşti într-o stare de revoltă, chiar dacă totul se destramă – ca de exemplu în Pennsylvania, unde oamenii se îmbolnăvesc, iar apa nu mai este potabilă, trăind într-o zonă de sacrificiu, decît să taci pentru că eşti prea prost sau prea înspăimîntat să faci ceva.”
…
„Revolta şi rebeliunea sînt o religie de stat. O descopăr. De aceea am fost entuziasmat de Pungeşti. Am simţit conexiunea directă pe care oamenii o au cu pămîntul lor, nevoia lor de a-l proteja, de a-l salva de diabolicul Chevron. Este locul unde ai vrea să cazi în genunchi şi să săruţi pămîntul.
Bineînţeles, sînt probleme, ca pretutindeni, dar aici m-am simţit foarte apropiat de oameni. M-au mişcat. Cu acţiunile lor. Cu frumuseţea lor, la care am fost martor. Am fost acolo pentru o scurtă perioadă, deci nu aş putea relata mai mult decît ceea ce mi-au spus instinctele. Şi, de obicei, instinctele nu mă înşală. Instinctele ne ajută să supravieţuim – iar asta trebuie să ne tot aducem aminte. Nu avem voie să ne uităm primitivismele. De ele trebuie să ascultăm, mai mult decît de oamenii de ştiinţă, sau alţii care ne mint, spunînd că ştiinţa ne va salva planeta. Nu o va face.”
Intregul interviu cu Lech Kowalsky poate fi citit pe Dilema veche, aici.
Sambata, 14
Dupa Vineri, 13 ale lunii, urmeaza intotdeauna Sambata 14. In spiritul aceleiasi logici, dupa Black Fridey, urmeaza, indiscutabil, Black Sabbath. Si daca e Black Sabbath, atunci sa fie chiar Black Sabbath de Black Sabbath.
Vrajitori printre noi
Colegul meu Petrica imi povesteste ca, cu multi ani in urma, cand sotia lui alapta, avea, la un moment dat, o stare generala proasta in privinta sanatatii. O durea capul foarte tare, copilul plangea mereu. A facut mai multe controale la doctori, insa nu era bolnava, sau cel putin doctorii nu i-au gasit nimic in neregula, toate analizele au iesit bune. Dar, inexplicabil, sotia si copilul lui se simteau rau. Asta pana cand o vecina ce locuia pe aceeasi scara a blocului, a trecut, intamplator, in vizita pe la ei. Vazand si auzind cele intamplate, a zis: “Tu, fato, esti deochiata. Nu esti bolnava de nimic, ci te-a deochiat cineva. Lasa, ca te rezolv eu.” Si atunci a inceput sa bolboroseasca ceva, facea semnul crucii, o mangaia pe cap din cand in cand, mai scuipa, simbolic “Ptiu, ptiu, ptiu!” in diferite directii, de cate trei ori de fiecare data. A luat si copilul in brate si a facut aceleasi lucruri.
“Si ce sa vezi? Dupa vreo zece minute, ca prin minune, i-a trecut durerea de cap, iar copilul a incetat sa mai planga si a inceput sa manance. Nu credeam in chestii din astea, dar dupa ceea ce mi s-a intamplat mie, personal, dupa ceea ce am vazut cu ochii mei – acum cred. Ce noroc am avut ca vecina mea (o profesoara) a stiut sa descante.”
Si mama mea mi-a povestit mai demult ca, in copilarie i-au aparut, deodata, o multime de negi pe maini. Si a fost descantata trei zile la rand, dimineata, inainte de rasaritul soarelui, spalata cu “apa neinceputa”, baba rostea niste incantatii si-i atingea cu un varf de ac fiecare neg in parte, spunandu-i sa nu se uite la ei si sa nu-i numere, caci acestia se vor inmulti daca-i va numara. Si negii de pe maini au disparut complet, ca prin minune.
Daca privim aceste descantece, observam ca ele sunt, practic, asemenea unor vraji. Spalarea cu apa si atingerea cu un varf de ac a negilor de pe maini, de orice fel ar fi apa aceea, nu poate explica disparitia negilor. Nici ritualul in sine nu poate fi o explicatie, in cazul vindecarii unor boli prin descantare. Succesul metodei nu poate fi explicat stiintific, cu mijloacele stiintei de azi. O ratiune si o explicatie trebuie sa existe, insa, deocamdata stiinta nu a ajuns atat de departe. Babele din sate ce stiau a descanta nu erau niste babe obisnuite, ci erau niste femei cu puteri deosebite, puteri ce, daca in trecut le numeam “vrajitorii” azi le numim “puteri paranormale”. Sau, transferate in metodele medicinei neconventionale din ziua de azi, numim acele tratamente ca fiind tratamente bioenergetice. Daca ne gandim ca exista, in trecut, cel putin o baba din astea la cateva sate, inseamna ca numarul oamenilor cu puteri paranormale (ca procent) din randul populatiei romane era, totusi, destul de ridicat.
Stiinta din zua de azi a reusit sa evidentieze energia gandurilor si chiar sa obtina influentarea functionarii unor echipamente prin puterea gandurilor. Acest domeniu al stiintei este abia la inceput, poate ca vor urma si altele, mult mai importante. Si daca gandurile pot nfluenta functionarea unor aparate, de ce n-ar putea, gandurile, sa functioneze ca un fel de virus in interiorul programelor mentale ale unui om? Deci este foarte posibil ca, intr-un viitor oarecare, descantecele populare sa fie explicate stiintific. Dar cum au descoperit cei din antichitate, considerati primitivi comparativ cu noi, sa stie si sa invete tehnicile astea? Trebuie sa fi fost niste oameni cu puteri deosebite aceia care au inteles cum functioneaza gandurile, sentimentele si chiar psihicul si energetica subtila a oamenilor. Anonimi dn popor, oameni simpli in aparenta, dar…. cu mult deasupra noastra ca valoare spirituala.
Aceste credinte si tehnici populare au fost adoptate si de catre biserica ortodoxa romana. Tehnica descantecului s-a transformat in rugaciune crestina, astfel ca taranii se duc la popa ca sa le faca slujbe in cazul in care vitele li se imbolnavesc, pentru seceta, pentru sanatatea familiei etc. Exista slujbe religioase crestine chiar si pentru vacile care nu dau lapte sau laptele lor nu e bun.
Printre extreme 