Lună: decembrie 2013

Cucutenienii

O civilizatie veche, dar de neinteles. Se pare ca acestia isi ardeau casele, la niste temperaturi de pana la 1200 grade Celsius. Se presupune ca satele descoperite sunt, de fapt, cimitire.

Depresivi (continuare)

Cand patroana a acceptat medicatia, a accentuat in constiinta sa, propria imagine, acceptand un punct de vedere despre ea insasi al unui doctor (cineva din exteriorul ei). S-a privit si mai insistent ca pe un personaj de pe scena lumii, nu ca pe o persoana vie. Cand a renuntat la medicamente, a renuntat in a mai avea incredere in ceva venit din exterior (opinia medicului), orientandu-se catre interiorul sau, catre sine insasi, asa cum ii spuneau simturile.. Atunci s-a privit ca pe o persoana, nu ca pe un personaj. Inca nu constientizeaza, dar eu cred ca depresia nu i-a trecut in totalitate, ci fiinta sa a luat doar o gura de oxigen.Aceasta gura de oxigen, insa, a fost foarte importanta, caci a insemnat renuntarea la metodele considerate clasice de vindecare – medicamentele, deci si la modul de a se privi ca pe un personaj. Cand te privesti ca pe un personaj, e ca si cum ti-ai impune sa fii conform acelui personaj, ceea ce modifica si filtreaza energiile cu care fiinta functioneaza. E inceputul vindecarii, caci e inceputul apropierii de sine insati. A gandit si a simtit ca are nevoie de ceva pentru ea personal, nu pentru familie, nu pentru prieteni, nu pentru cei din jur, nu pentru un personaj, ci pentru persoana sa, pentru fiinta sa. A simtit si a acceptat ca ea, personal, ca fiinta, ca entitate, ea insasi este persoana cea mai importanta din viata sa, fiind cea mai apropiata de ea insasi. Ea singura se poate intelege cel mai bine, caci ea singura stie ce simte. Cand te privesti ca pe un personaj, acel personaj are obligatii fata de cei din jur, acel personaj nu traieste pentru el insusi, caci s-ar considera (conform educatiei exterioare) ca este egoist, ceea ce e ceva criticabil, conform principiilor sociale. Noi confundam obligatiile pe care ni le asumam fata de cei din jur cu iubirea fata de ei. Indeplinim obligatiile – deci ne consideram patrunsi de iubire, pentru ca ne zicem ca iubirea ne determina sa ne indeplinim obligatiile (de parinte, de sot/soata, de fiu/fiica, de prieten etc.), dar nu este asa. Aceste obligatii provin din exterior, nu din interior. Privite din interior, aceste obligatii sunt dorinte, sunt placeri, nu sunt cu adevarat obligatii. Faptul ca le privim din exterior transforma dorintele firesti in obligatii. Aceste obligatii le are un personaj, nu o persoana.
Cand te regasesti pe tine insuti, abia atunci poti accepta la nivel intim legaturile emotionale si spirituale cu ceilalti. Pana nu ai o legatura cu tine insuti, nu poti avea o legatura adevarata cu ceilalti, ci ai exact aceeasi legatura cu cei din jur ca legatura pe care o ai cu tine insuti. Daca tu te privesti ca pe o imagine, ca pe un rol si un loc din societate, atunci si pe ceilalti ii privesti tot la fel, ca pe niste personaje. Apropiatii tai devin personaje, nu persoane reale, exact la fel cum si tu esti un personaj de pe o scena. Legatura dintre tine si apropiatii tai, in cazul in care te privesti ca pe o imagine, este o legatura dintre niste personaje. Intre niste personaje nu pot exista legaturi adevarate, simtite. Nu pot exista legaturi intre tine si apropiatii tai, altele decat legatura dintre tine, ca stare constienta, si TINE, ca entitate spirituala. Emotiile si sentimentele care te leaga de apropiatii tai, in acest caz, sunt un fel de emotii la nivel intelectual, nu la nivel emotional. E ca si cum ai spune “e copilul (parintele/sotul/prietenul/fratele) meu si-l iubesc” pentru ca asa crezi ca trebuie sa simti, dar nu esti strabatut de energia iubirii, ce trece prin tot corpul, prin toata fiinta, vindecand orice si facandu-te sa vibrezi odata cu intreg Universul. Noi toti sustinem, fiind absolut convinsi, ca ne iubim parintii, copiii, fratii, sotii si sotiile sau pe oricine altcineva, insa ceea ce credem noi ca e iubire nu e decat rezultatul combinatiei dintre niste atasamente ale ego-ului si gandurile noastre de la nivelul intelectual. N-are cum sa fie iubire, de vreme ce noi ne consideram niste personaje, la fel ca pe cei apropiati. Intr-adevar, consideram ca intre aceste personaje exista anumite relatii, dar asta e doar ceea ce consideram, ceea ce credem ca trebuie sa existe, dar nu ceea ce exista in realitate. Astfel ca fiintele noastre sunt lipsite de iubire, pentru ca fiintele noastre sunt, pentru noi, doar ceva abstract. Ceva teoretic, ceva posibil. Ne punem intrebarea, de exemplu, daca exista suflet, daca exista viata dupa moarte etc. Indoielile astea arata cat de departati suntem de noi insine, atat de departati incat nu stim nici ce se intampla cu noi, nici cine suntem noi. Si daca nici nu stim cine suntem noi, daca nu simtim sufletul nostru vibrand, daca nu ne simtim pe noi insine, atunci cum sa vibreze sufletul nostru la o legatura spirituala cu o alta persoana? In viata noastra simtim doar emotiile ego-ului, acelea pe care le numim atat de vulgar “fluturi la stomac”, produse de gandurile intelectuale ale ego-ului. Aceste emotii ce ne dau “fluturi la stomac” sunt niste emotii false, ce nu au legatura cu fiinta noastra. Si, daca aceste emotii sunt false, niste surogate ale emotiilor adevarate, cum sa nu ajungem sa fim depresivi? Cum sa nu simtim ca traim degeaba, daca nu putem sa vibram odata cu energiile iubirii sau alte energii ale Universului?

Depresivi

Patroana povestea ca, in urma cu un an, a suferit de mai multe boli, printre care si o depresie. Medicii i-au prescris tratament medicamentos, dar acest tratament nu i-a rezolvat nici depresia si nici celelalte probleme de sanatate. Dimpotriva, a devenit mai apatica, pana cand, pe furis, a renuntat la medicatie si a inceput sa-si faca tratament cu unt clarifiat si alte chestii de acelea, specifice Ayurveda. Asa a simtit si asa a facut. A renuntat la medicamente pe ascuns, caci i-a fost frica de criticile celor apropiati, dar ii era frica sa nu cumva sa faca o greseala, neavand incredere prea mare in ceea ce a simtit. Vorbea intr-una, fara pauze, entuziasmata de solutiile aplicate de ea, asa ca n-am putut sa-i expun punctul meu de vedere. Entuziasmul ei cred ca era datorat mai ales reusitei care i-a spulberat indoielile.

Parerea mea e ca, pe undeva, prin interiorul ei, a simtit ca medicatia nu poate sa-i rezolve problema psihica ce i-a provocat depresia, iar acest simt a determinat-o sa priveasca putin catre ea insasi. Chiar daca a facut tratament cu untul acela clarifiat, efectul cel mai mare a fost intoarcerea catre interiorul ei, nu folosirea leacurilor traditionale indiene. Orice medicament, chiar daca e conform medicinei occidentale sau daca e conform medicinei traditionale indiene, sau oricarei alte medicine, nu poate vindeca o depresie psihica.

Medicamentele sunt inventate de catre niste oameni ce generalizeaza niste simptome si niste cauze ale acestor simptome, numite, la un loc, boala.

Presupun ca aceasta depresie a fost cauzata de catre departarea de ea insasi, traind conform cu principiile lumii exterioare. Avand incredere in medicamente, e ca si cum ar fi avut incredere in opinia doctorilor, nu in opinia personala a ei despre ea insasi. Avand incredere in opinia doctorilor, s-a indepartat si mai mult de ea insasi, accentuand, astfel, depresia psihica.

Cum s-a produs vindecarea? In primul rand, ascultand si studiind principiile Ayurveda, a acordat mai putina importanta principiilor medicinii occidentale. Principiile Ayurveda sunt tot niste principii, dar sunt diferite de cele acceptate de catre noi si occident. E ceva diferit fata de a considera ca undeva in organism, sau in creier (daca e vorba despre o depresie) s-a stricat ceva si trebuie reparat cu o substanta chimica continuta de un medicament. Adoptarea unui punct de vedere bazat pe alte principii a insemnat clatinarea convingerii in principiile exterioare vechi, deci o sansa pentru a privi altfel problema, o sansa de a privi in interior. Nu e nimic rau in a trai conform principiilor lumii exterioare, cu conditia ca sa nu ajungi sa te confunzi cu aceasta lume exterioara. Mai mult sau mai putin, cu totii suntem in starea de confuzie dintre noi, ca entitate vie si noi ca imagine sociala, ca loc ocupat in societate. In imaginea sociala despre noi insine intra toate principiile exterioare adoptate de catre noi, principii cu care suntem, de cele mai multe ori, de acord (altfel nu le-am fi adoptat, ci ne-am fi razvratit impotriva lor, mai devreme sau mai tarziu). Astfel ajungem, cu timpul, sa uitam de noi insine, iar aceasta uitare inseamna si o neglijare si o indepartare de ceea ce suntem noi cu adevarat. Neglijandu-ne pe noi insine, neglijam si dorintele noastre, dar mai ales misiunea pe care ne-am asumat-o fata de noi insine in aceasta viata. Ne nastem, crestem, ne adaptam societatii, ne intemeiem o familie (de care suntem mai mult sau mai putin atasati), dar ne neglijam pe noi insine. Mai mult de atat, considerandu-ne pe noi insine ca fiind imaginea noastra, ne impunem un anume comportament, anumite dorinte, anumite scopuri ce credem ca sunt ale noastre. Confundam ceea ce dorim cu ceea ce se cuvine sa facem si in urma acestei confuzii, inlocuim dorintele si scopurile vietii cu principiile sociale adoptate. Ne transformam dintr-o persoana intr-un personaj. Problema nu e aceasta impunere, ci renuntarea la dorintele si scopurile pentru care ne-am nascut. La o anumita varsta incepem sa simtim ca viata noastra, care merge pe fagasul pe care l-am adoptat, nu ne ofera satisfactie. Satisfactia o simtim in viata atunci cand ne atingem scopurile personale, nu cand ne atingem scopurile adoptate ale imaginii noastre, care e un personaj. Noi simtim lipsa satisfactiei, dar nu intelegem la nivelul constientei ego-ului, in care suntem centrati, aceasta lipsa. Simtim ca ne lipseste ceva, dar nu stim ce anume. Daca am sti ce ne lipseste, am sti ce sa facem, insa, pentru ca nu stim ce ne lipseste, nu stim cum sa actionam. Lipsa acestei satisfactii poate insemna depresia: lipsa de chef de a mai face ceva ce nu ne produce satisfactie noua, personal, ci imaginii noastre. Imaginea noastra e ceva lipsit de viata, asa ca nu poate simti satisfactie. De fapt, ceea ce ne lipseste din viata noastra suntem tocmai noi insine. Cu bune, cu rele, dar este vorba despre noi insine.

O patroana traditionalista

Patroana de la fabrica de produse lactate din Miroslovesti ne-a aratat cercetarile facute de dansa in domeniul produselor lactate. Momentan, fabricuta (amplasata in grajdurile fostului CAP al satului) face produse numite “traditionale”, insa patronii vor sa extinda gama produselor. La inceput faceau doar cascaval (la 19.5 lei/kg) si telemea, dar acum fac si lapte acru, unt (85% grasime), smantana etc. Toate de o calitate deosebita. Pentru consumul ei si al familiei, patroana mai facuse niste incercari de rulouri de cascaval cu carne, insa a incercat mai multe variante de pastrama de carne, deoarece nu a fost multumita de rezultat. Spunea ca, pentru a produce rulouri de cascaval cu carne a fost nevoita sa invete cum se prepara carnea in mod traditional. Dar nu numai metodele de preparare sunt importante, spunea dansa, ci si provenienta carnii. Initial, chiar daca a afumat personal carnea cumparata din supermarket, pastrama a rezultat cu gust de pastrama de supermarket. Asa ca a trebuit sa caute o sursa romaneasca de carne de porc, pe care s-o prepare ca la mama acasa.

Printre altele, ne-a povestit ca, cu aceasta ocazie, a invatat sa faca produse traditionale specifice zonei, iar acestea i-au placut atat de mult incat le-a dus si in zona ei natala (Constanta), pentru a le oferi ceva gustos familiei si apropiatilor ei. A facut carnati, tochitura moldoveneasca, pastrama si tot ce se prepara in zona noastra din carne de porc. Ii place zona mult, a fost chiar si in Republica Moldova si i-a placut si acolo, atat oamenii, cat si traditiile si natura. Sarbatorile de anul acesta le va petrece, impreuna cu familia, intr-o cabana inchiriata pe malul lacului de acumulare al hidrocentralei. Eu stiu cum arata zona si este, intr-adevar, o zona de munte de o frumusete extraordionara. Intr-adevar, ce sa faci pe malul marii, iarna?

Rulourile de cascaval cu carne nu le fabrica pentru vanzare, ci numai pentru familia ei si prieteni, de aceea le vinde cu doar 26 lei/kg – pretul de productie. Am cumparat si noi si sunt, intr-adevar, foarte gustoase, caci, in afara de cascavalul facut dupa metoda traditionala, a folosit si pastrama de carne preparata tot dupa metoda traditionala.

Tot vorbind despre calitatea produselor, patroana a ajuns si la alt produs special, fabricat dupa o metoda de medicina traditionala orientala – Ayurveda. A produs unt clarifiat, numit ghee, din smantana obtinuta prin fermentare (metoda clasica) si a folosit personal acest tip de unt, atat pentru uz intern, cat si pentru uz extern. A inlocuit toate cremele de fata si de corp cu acest unt si ne arata tenul ei, spunand ca arata, acum, la 42 ani, mai bine decat arata la 35. Nu stiu cum arata tenul ei la 35 ani, dar mie mi s-a parut ca la 42 nu arata chiar asa de bine. Spunea ca acesta este o minune, avand efecte miraculoase de vindecare si intretinere. Si a enumerat mai multe probleme de sanatate pe care le-a rezolvat sau s-au ameliorat folosind acest unt clarifiat, dar nu mai tin minte care erau acelea. Produce acel unt tot pentru uzul personal si al cunoscutilor, dar ne-a vandut si noua un borcanel de 400 grame cu 20 lei – adica tot la pretul de productie.

Bourul si leul in civilizatie

Cum am spus in articolul acesta, agresivitatea oamenilor este o forma de manifestare a primitivismului, a laturii animalice din noi. Deasemeni, exista aceasta rasturnare de valori, astfel ca popoarele agresive, care au cucerit alte popoare si au jefuit alte tinuturi decat cele in care s-au nascut, sunt considerate ca fiind mai civilizate decat popoarele cucerite. In general popoarele cucerite au fost popoare mai pasnice decat cele cuceritoare. Din punctul de vedere al spiritualitatii, un popor agresiv, fiind centrat mai aproape de latura animalica, este inferior fata de un popor pasnic, care a fost cucerit. E ciudat ca popoarele mai putin dezvoltate spiritual sunt considerate (de cand e lumea si pamantul) ca sunt mai civilizate decat popoarele centrate si mai dezvoltate spiritual. Ca o reflectare a agresititatii considerate ca fiind o calitate, majoritatea popoarelor au respect fata de animalele carnivore. Leul, acvila si alte animale carnivore, care traiesc omorand alte animale, sunt considerate niste animale demne de respect, al caror exemplu este urmat de popoarele respective. De fapt, cine se aseamana se aduna. Multe dintre aceste popoare au ca sigla animalele agresive, ceea ce arata respectul fata de agresivitate. Aparitia crestinismului nu a schimbat acest mod de a privi, in mod rasturnat, valoarea.

Noi, romanii, nu am poftit prea mult la bunurile altora. Ne-am multumit, de-a lungul istoriei, sa ne aparam ceea ce ne-a dat Dumnezeu. In general am fost pasnici, cu toate ca ne-am batut de cele mai multe ori intre noi, fara sa atacam alte popoare sau sa dorim sa cucerim alte tinuturi. Asta nu inseamna ca istoria noastra e lipsita de razboaie. Dimpotriva, razboaiele au fost atat de dese, incat nici nu pot fi numarate. Dar de cele mai multe ori, aceste razboaie au fost razboaie de aparare. Deasemeni, multe dintre razboaie au avut loc tot intre romani, pentru castigarea si apararea domniei. Dar aceste lupte armate interne au avut ca motivatie dorinta unui “os domnesc” sa castige tronul unei tari romane, nu era dorinta populatiei, a poporului roman. Deasemeni, acest “os domnesc” a fost intotdeauna stimulat si influentat de catre marea boierime (care avea interesele ei) si, mai ales, de catre tarile straine. Vecinii nostri au avut diverse interese si au dorit, fiecare in parte, sa aiba influenta in tarile romane, de aceea a stimulat aceasta lupta interna de castigare a domniei de catre candidatul sustinut de ei. Sprijinind un candidat la domnie, tara ce-l sustinea avea un pion important in tara romaneasca, chiar in persoana domnitorului tarii romane.
Au mai existat razboaie purtate de romani in afara granitelor, dar acestea au fost, de cele mai multe ori, datorita aliantelor militare (de exemplu atacul Bulgariei in razboiul balcanic, atacul URSS in al doilea razboi mondial).
Din punctul acesta de vedere, al agresivitatii si al concurentei, putem spune ca poporul roman este din categoria popoarelor pasnice. O cauza a acestei lipse de agresivitate a romanilor (criticata atat de des de catre straini si chiar de catre romani – exemplu – balada Miorita, in care ciobanasul agresat este considerat ca fiind las, nu un om cu o spiritualitate deosebita) poate fi bogatia tinuturilor ce ne apartin. Adica aceasta indestulare a pamantului poate sa ne fi determinat sa nu cautam bogatiile undeva in afara tarii, ci la noi acasa, deci se poate ca acest lucru sa ne fi influentat personalitatea, nedezvoltandu-ne agresivitatea, ci dornta de a pastra ceea ce avem. Deasemeni, mai poate exista o cauza a acestei liupse de agresivitate prin numarul mare de atacuri venite din exterior, ce ne-au ocupat aproape tot timpul cu apararea si ne-au “consumat” agresivitatea in aparare.

Dar, indiferent de motive, noi, romanii, suntem un popor pasnic. Cel mai bun exemplu al lipse agresivitatii este chiar in balada Miorita. Asa ca noi, romanii, ca nivel de civilizatie, suntem cu o clasa deasupra celor pe care-i consideram, azi, ca fiind mai “civilizati” decat noi, doar pentru ca si-au construit o civilizatie finantata cu castigurile avute din cuceriri. Civilizatia noastra se bazeaza pe spiritualitate.

Si nici intre noi nu ne-am lupta atat, daca aceste lupte n-ar fi stimulate de undeva din exterior.

Recurs

La noi in tara exista procese si recursuri la procese. Fara sa am cea mai mica idee despre cum functioneaza sistemul juridic, ma gandesc ca ar fi normal ca recurs sa se faca doar in cazul in care exista probe suplimentare. Judecatorul (sau cei care dau sentinta) trebuie sa analizeze probele pentru a lua o hotarare. In baza unor probe, nu poate exista teoretic decat o singura hotarare judecatoreasca, caci e vorba despre dovezi si logica. Dar la noi in tara se fac multe recursuri la procese. Nu stiu daca in aceste recursuri exista sau nu probe suplimentare, dar de multe ori recursurile dau alte sentinte decat au fost la procesul normal. Deasemeni, Romania are de platit despagubiri pentru procesele de la CEDO. Aceste despagubiri arata ca o alta instanta a hotarat in mod diferit decat au hotarat anumiti judecatori din Romania. Judecatorii ce dau aceste sentinte infirmate de CEDO sau de recursuri nu au nici o raspundere. Ei pot da la infinit sentinte gresite, fara a exista vreun risc pentru ei. Presupun ca exista reguli ce trebuie respectate, ca exista controale ale unor institutii ale statului, dar se pare ca aceste controale nu sunt eficiente, deoarece exista atatea cazuri in care recursul procesului are alta sentinta si de vreme ce CEDO infirma sentinta data in Romania. Ideal ar fi ca aceste recursuri sa nu fie deloc, caci orice proces inseamna bani si timp pierdut de catre cei implicati. Mai mult de atat, despagubirile celor ce au castigat la CEDO le plateste statul roman din bugetul de stat. Adica din banii tuturor contribuabililor, nu numai din banii celor ce au dat o sentinta gresita.
De ce sa plateasca toti contribuabilii, pentru o greseala a unui singur contribuabil? Daca un medic face o greseala, poate muri un om, iar acel medic raspunde pentru greselile sale. Daca un angajat al unei firme oarecare greseste, acel angajat plateste. Daca un militar greseste in timp de razboi, atunci vor muri multi oameni din cauza greselii lui si pentru asta exista Tribunalul Militar. Chiar daca un soldat de rand greseste la un antrenament de tragere cu armamentul din dotare, tot poate muri un om sau mai multi oameni. Si in cazul acesta, cel care a gresit plateste din greu greseala sa.
Dar judecatorul care greseste nu plateste si nu pateste nimic. Atunci de ce ar mai incerca sa fie corect, daca corectitudinea nu-i foloseste la nimic? Fie ca greseste, fie ca e corect (sau constiincios, capabil etc.), judecatorul ia tot atatia bani. Normal, pentru ca nu exista consecinte, judecatorii n-au nici un interes, in afara de propria constiinta, pentru a da verdicte corecte.
Dar daca despagubirile pe care trebuie sa le plateasca statul roman pentru greseala unui judecator le-ar plati judecatorul care a gresit? Ar mai fi atat de multe greseli in Justitie? Ar mai fi atatea recursuri? Ar mai fi atatea procese castigate la CEDO de catre cei care au ierdut procesul pe nedrept in Romania? Daca fiecare judecator ar sti ca, daca greseste, ar trebui sa plateasca personal despagubirile, atunci ar avea interesul de a face tot posibilul sa dea un verdict ce nu mai poate fi atacat prin recurs sau la CEDO.
Dar clasa politica ce interes are ca Justitia sa fie corecta? Nici unul, in afara de presiunile externe. De aceea, la presiunile externe, nu s-au facut decat reforme de fatada. Institutiile care fac parte din sistemul de justitie din Romania sunt impartite pe influente. Unele “apartin” presedintiei, altele “apartin” majoritatii parlamentare. De fapt, institutiile justitiei din Romania sunt impartite in clanuri mafiote. Independenta justitiei din tara noastra este data doar de lupta intre cele doua parti ale justitiei. Dar daca exista o intelegere intre cele doua (sau mai multe) parti? Doar de asta vrea Puie,Monta! sa aiba si la presedintie omul sau, pentru a avea intreaga justitie sub control. Adica una dintre puterile independente din stat sa devina… slujitoarea puterii mafiote. De fapt nu Puie,Monta!, ci clanul din care face parte, caci el e doar un jalnic mascarici al acestui clan mafiot, unul ce incearca sa plagieze si un post de prim ministru. Clanurile mafiote nu au nici un interes ca justitia sa fie independenta, caci daca ar fi asa, ar intra aproape toti politicienii la puscarie. Asa ca…. judecatorii nu au nici o raspundere, asa e legea lor. Nimeni nu vrea ca judecatorii sa aiba raspundere, ca sa poata fi coruptibili.

Doar eu, ca cetatean, pot cere sa nu fiu eu cel care plateste pentru esecurile justitiei, astfel ca judecatorii sa raspunda in nume personal pentru greselile lor. Nu sunt eu raspunzator pentru procesele pierdute la CEDO, deci nu e corect sa platesc eu. Sa plateasca cine a gresit.

Dulaul nostru, catelusul lor (continuare)

Problema ecologica a acestor gaze de sist nu e tehnologia folosita, ci faptul ca, la o asemenea adancime, nu exista plan de rezerva, un plan de salvare, de curatare a poluarii, in caz de accident. Ceva nu a mers bine si s-au infiltrat gaze si chimicale in panza freatica – gata, nu mai ai ce-i face, cel putin cateva zeci de ani de acum inainte. Trecand peste aceasta problema ecologica, ramane una si mai spinoasa: cetatenii din zonele vizate pentru exploatari se opun, unii dintre ei destul de vehement.

Fata de acesti cetateni, Monta nu e aceeasi javra umila, cum e fata de americani, ci e dulaul fioros ce e gata sa muste. Asa cum am presupus inca din octombrie, in acest articol,, Puie,Monta! a intervenit cu forta militara impotriva protestatarilor. Crede ca dispune de forta necesara de a pune cu botul pe labe pe cetatenii care se opun, folosindu-se de jandarmi. Cum populatia ce se opune este impanzita in intreaga Romanie, Puie,Monta! poate sa tina sub control punctele fierbinti din tara, dislocand un numar de jandarmi mult mai mare decat satenii din satele respective, coplesindu-i numeric, ca pe un dusman cu care se lupta. Da, cetatenii romani sunt dusmanii lui Puie,Monta! Stiindu-se stapan pe cetatenii Romaniei (cuceriti si ocupati cu jandarmii), se simte puternic fata de poporul roman. Ii e mai frica de americani decat de poporul roman, asa ca fata de americani e un catelus ce da din coada, iar fata de poporul roman e un dulau fioros. Americanii sunt mai importanti pentru Monta decat poporul roman, caci ei pot sa-l muste, pe cand poporul roman nu poate sa-l muste. Teoretic, terorizarea populatiei din Romania ar trebui sa-l coste la alegerile viitoare, insa nici de asta nu-i e frica, probabil ca are, deja o solutie: ori crede ca prin manipularea opiniei publice se va mentine la putere, ori va frauda masiv voturile.

Problema aceasta mai are un aspect: manipularea ideii de non-violenta. Cetatenii din Pungesti sunt non-violenti, oricat ar incerca clasa politica sa-i descrie ca fiind violenti. Sunt non-violenti datorita stilului pasnic al romanilor, dar si datorita manipularii cu ideea non-violentei. Violenta este criticata sever de catre toate fortele politice, de catre ONG-uri. Violenta este criticata de oricine din tara si din lumea asta, astfel incat romanii chiar doresc sa nu fie violenti. A fi violent inseamna ca esti “cel rau”, asa ca, nevrand sa fii “cel rau”, esti pasnic. Romanilor le e frica sa fie violenti, ca sa nu fie, in proprii lor ochi, “cei rai”, pentru ca ei chiar cred in principiul non-violentei. Da, romanii care protesteaza sunt pasnici, insa Puie,Monta! nu este deloc pasnic, ci este violent si foloseste violenta. Si va folosi violenta din ce in ce mai mult, asa cum am presupus inca de la inceputul problemelor din Pungesti, in acest articol. Adica, Puie,Monta! iti zice sa nu fii violent, dar iti da chiar el cu bocancul in cap. Fiind non-violent, nici macar nu te aperi de loviturile jandarmilor, caci daca te-ai apara, ai deveni violent. Cum darami un gard, cum te incrimineaza si te catalogheaza ca “violent”, de parca ai fi procedat ca Hitler in lagarele de exterminare. Se foloseste de acest gard daramat, pentru a-ti da nu numai cu bocancul, ci si cu parul. In curand iti va taia gatul, sub motiv ca esti violent si ca e necesar sa-ti taie gatul pentru a instaura pacea.

Chestia asta cu non-violenta e o smecherie propagandistica, care are scopul de a te face sa pui singur capul pe butuc, pentru ca nu cumva sa fii violent si acuzat de violenta. Puie, Monta! se afla in stare de razboi cu propriul popor, dar poporul, fiind non-violent, e in stare de pace cu Puie,Monta!. Jandarmii se comporta cu populatia ca la razboi, dar populatiei i se inoculeaza ca trebuie sa se comporte ca oile la abator.

Chestia e ca violenta lui Puie,Monta!, acest mascarici al politicii romanesti, va aprinde si mai mult spiritele. Si totul are o limita. Mamaliga (romaneasca) explodeaza greu, insa opareste cel mai tare.

Totusi, explozia mamaligii nu e suficienta. Sun Tzu spune ca „Nici o ţară nu poate fi cucerită fără o complicitate din interior.”. Adica, daca armata sau jandarmeria nu va proceda ca in decembrie 1989, sunt slabe sanse de a ne recastiga libertatea nostra.

Dulaul nostru, catelusul lor

Dupa scandalul legilor modificate si adoptate de Parlament, devenit international datorita criticilor statelor occidentale, dar mai ales ale americanilor, Puie,Monta! a incercat sa para stapan pe situatie. Cu multa vitejie a criticat criticile americanilor, insinuand ca daca americanii sunt nemultumiti, firma Chevron ar putea sa se retraga din Romania. Aceasta spusa a fost o amenintare la adresa intereselor americane si europene din Romania. Daca privim declaratia lui Puie,Monta! din punct de vedere al mahalalei, aceasta amenintare este una voalata, insa, daca privim aceasta declaratie publica din punct de vedere diplomatic – este o amenintare pe fata a intereselor americane. E ca si cum ar spune ca, daca americanii nu sunt multumiti, pot sa-si ia jucariile si sa plece, fiind, astfel, nevoiti sa renunte la profiturile uriase pe care le-ar avea din extragerea gazelor de sist prin metoda fracturarii hidraulice de la noi din tara. Chiar daca Puie,Monta! se comporta la guvern ca pe mahala, americanii si, in general, politicienii straini, il privesc ca pe un prim ministru, nu ca pe un mahalagiu oarecare. Caci aceste declaratii le-a facut in calitate de prim ministru, nu de deputat sau de cetatean cu studii de 7 clase (si un plagiat) al vreunei mahalale dintr-un oras oarecare din Romania.
Lasand la o parte modul inadecvat de exprimare diplomatica, Puie,Monta! a facut pe viteazul, ca un dulau care latra, prevestnd un atac iminent. Sigur pe el, sigur de victorie. Neinfricat, gata sa lupte pana la moarte, ca un caine de rasa. Nu stim ce s-o fi intamplat intre timp, dar e posibil ca americanii (nu Obama, desigur, ci vreun primar din SUA sau vreun om de servici de pe la ambasada) sa-i dat un telefon, sau sa-i fi trimis un e-mail, in care sa-i fi spus ceva de genul “Mai, baietica, stai in banca ta! Tu-ti dai seama ce vorbesti, prostanacule si idiotule si tampitule?” Americanii, chiar daca sunt in descrestere, sunt asemeni unui leu batran, ce inca poate elimina de pe scena politica pe unul ca Puie Monta!, dintr-o singura lovitura de (stat) laba, caci ei au controlul clasei politice de la noi. Fapt e ca Puie,Monta! a dat inapoi, transformandu-se din dulaul fioros intr-un catelus ce s-a retras dupa gard, schancind a iertare. De fapt, nici catelus nu e, ci e doar un pui de javra ordinara, ce n-are curaj decat daca musca in haita. A intors-o, pupand leul batran american sub coada, oferindu-le, slugarnic, acceptul de a exploata gazele de sist din Romania. Ca imagine de premier, aceasta retractare a amenintarii transformata in schelalaiala jalnica a fost o grea lovitura. In primul rand, ameninti pe cineva doar in cazul in care esti in stare sa pui amenintarea in practica. Daca nu te simti in stare, taci dracului din gura, pentru a nu te face si mai tare de ras. Dar Puie,Monta! s-a facut de ras in fata lumii intregi, latrand amenintator, apoi schelalaind si cerand pacea in schimbul tributului. Daca tacea…. tot prost ramanea, dar macar nu ne facea pe noi de ras. A aratat ca suntem mai slabi decat se vede, ca suntem subjugati total, ca nu suntem in stare nici macar sa interzicem niste exploatari controversate. Daca ar fi vorba despre exploatari fara impact de mediu serios, ar mai fi ce-ar mai fi. Dar aceste exploatari, interzise in multe state din UE, sunt foarte controversate. Teoretic ar putea fi interzise usor, facand ca Bulgaria, de exemplu, Dar nici macar atat nu e in stare Puie,Monta! sa faca, sa interzica niste exploatari interzise in alte state, situandu-ne, ca putere, undeva pe ultimele locuri in Europa. Acum toata lumea stie ca nu trebuie sa se teama de amenintarile lui Puie,Monta!, caci acestea sunt doar gargara in fata oglinzii. Facandu-se pe el de ras, ne-a facut pe toti romanii de ras cu declaratiile lui de om prost.
Intrebarea care se pune este urmatoarea: cum e posibil ca un om de calitate atat de scazuta sa fie prim ministru al Romaniei? Un om ce nu e in stare nici macar sa vorbeasca ce trebuie, un om care ne face de ras de cate ori deschide gura? Un om atat de prost, incat poate sa faca asemenea gafe diplomatice? Puie,Monta! nu e decat o marioneta, atat in mainile tarilor straine, cat si in mainile baronilor locali. Un om de nimic, pus acolo tocmai pentru ca e un om de nimic si nu face altceva decat sa execute ordinele americanilor si ale clanurilor mafiote din Romania.
Raspunsul e simplu: tocmai prostia i-a folosit pentru a ajunge prim ministru. Un prost ca el e usor de convins, usor de speriat. E usor de manipulat, asa ca interesele clanurilor mafiote din Romania a coincis cu interesele occidentalilor.
(va continua)

Vizionarii

Un reportaj excelent despre Muzeul Tehnicii din Bucuresti.

Pentru mine acest reportaj a fost o confirmare a ceea ce, ani de zile, am refuzat sa consider a fi adevarat. Pe vremuri erau zvonuri despre laserele sau armele secrete ale Romaniei, am auzic chiar de la cineva ce spunea ca a fost martor la invazia sovietica oprita la granita de arme ce le-au topit tancurile. Greu de crezut, nu? Deasemeni am auzit despre perpetuum mobile nventat de un roman, care este inchis in seif la muzeu, in Bucuresti si care functioneaza neintrerupt de zeci de ani, dar e secret.

Ei, bine, acest perpetuum mobile chiar exista, dupa cum se poate vedea in reportaj. Pila lui Karpen functioneaza inca, dupa atatia ani! Deasemeni, in reportaj se pune o intrebare pe care ne-o punem cu totii: de ce inventii atat de valoroase, facute de romani, nu au fost aplicate si fructificate?

Explicatia pe care am gasit-o este ca acei inventatori erau niste vizionari. Erau oameni ce aveau o viziune despre viitor, oameni ce nu traiau in prezent. Inventiile facute de ei erau prea avansate pentru epoca in care traiau ei, de aceea nu si-au gasit utilitate la timpul respectiv. Au fost privite ca niste ciudatenii, apoi au fost uitate. Inventatorul primului automobil aerodinamic, de exemplu, a facut aceasta inventie cu 30 ani inainte ca ea sa fie utila, caci la vremea anilor ’20 vitezele automobilelor erau prea mici pentru ca frecarea cu aerul sa fie asa de mare (frecarea cu aerul creste proportional cu patratul vitezei). Deasemeni, avionul cu reactie al lui Henry Coanda a fost inventat cu 40 ani inainte ca acesta sa poata fi realizat astfel incat sa se poata obtine performante ce depaseau limitele avioanelor cu elice. Deasemeni, Pila lui Karpen a fost inventata intr-un timp in care era mai ieftina energia obtinuta din combustibili fosili, probabi ca de aceea nu a fost importanta pentru vremea sa.

Binenteles, romanii nu au fost sngurii care au avut asemenea vizionari. francezii au si ei aceeasi problema, multe dintre inventiile lor fiind aplicate si fructificate economic si propagandistic de catre alte state. De fapt, se pare ca intreaga istorie a autorilor inventiilor este alta decat ceea ce stim noi, oficial.

Cel ami cunoscut vizionar a fost, dupa parerea mea, Leonardo da Vinci.