Lună: februarie 2014

Huawei

O companie de stat chinezeasca tinde sa detroneze marcile consacrate. Si nu e singura companie de stat chinezeasca de succes. Si nici nu e vorba despre investitii straine in China (cum ne laudam noi, de exemplu, cu performantele Dacia), ci despre firme de stat chinezesti.

Cum adica? Asa ceva nu e posibil! Pe noi nje-au invatat toti occidentalii ca statul este cel mai prost administrator, ca companiile de stat nu-s bune de nimic, apartenenta la stat a companiilor romanesti fiind explicatia prabusirii economice a Romaniei. Numite „gauri negre ale economiei”, companiile de stat au fost distruse prin diferite metode, lasand locul pe piata altor companii, de obicei concerne straine, de obicei concerne occidentale. Si atunci cum se face ca firmele de stat chinezesti au succes, si inca un succes asa de mare? .

Explicatia consta in traditie. In China, tradatorii erau ucisi cu tot cu frati, parinti, copii, nepoti. Genele tradarii ale populatiei chinezesti au fost micsorate in asemenea masura, incat nu prea se pune problema tradarii in China. La fel cum in Japonia nu se prea pune problema razvratirii, din cauza ca toti razvratitii au disparut, odata cu genele lor. In China pana si coruptii sunt executati, nu li se plange de mila la posturile publice de televiziune.

La noi? La noi n-a fost posibil asa ceva. De ce? Pentru ca la noi tradatorii au fost intotdeauna sustinuti de catre cineva din afara. Romania nu a fost o tara care sa-si permita sa nu tina cont de ceea ce ziceau otomanii, habzburgii, rusii. Asa cum nici acum nimeni nu indrazneste sa atinga, cumva, interesele straine de la noi din tara. Asa ca tradarea a fost in tarile romane ceva natural. Nenatural era sa nu tradezi. Dar cine trada? Badea Gheorghe sau badea Ion? Nea’ Gelu, sudorul? Nu, acestia nu au tradat. Tradatorii au fost cei din elitele politice ale puterii. La noi tradarea acestora a fost incurajata, genele celor din elita carte nu tradau au disparut. La canal, de exemplu. La noi, genele tradarii se gasesc acum din plin printre elitele politice ale tarii. Astfel ca la noi e ceva firessc ca X sa treaca de la un partid in altul, e firesc ca guvernele sa tradeze intertesele nationale.

De aceea, la noi, intreprinderile de stat, dintre care unele erau de exceptie (de exemplu IPRS Baneasa), au fost transformate si valorificate in fier vechi. Si nici macar de noi, romanii, ci de cumparatori. La noi, intreaga industrie a ajuns fier vechi sau teren de constructie pentru supermarket-uri pentru ca elitele politice romanesti au gena tradarii foarte raspandita in randurile lor.

Mesajul UE către români

Articol preluat de pe: gandeste.org.

Acum 25 de ani, într-o iarnă, nişte români deştepţi având acceptul şi sprijinul „democraţiilor occidentale” dar şi avizul perestroikăi, o puneau împreună cu un pastor puternic sprijinit de servicii secrete vecine de o mică răzmeriţă strigând că vor respectarea drepturilor românilor. Nu era culmea culmilor să vină un cetăţean român de naţionalitate maghiară şi să pretindă că vrea democraţie pentru români? Atunci aş fi spus că nu, acum spun că da. Românii, oameni creduli chiar au crezut tot ce se striga pe străzi chiar au crezut că a venit democraţia peste ei şi de frică că pierd promoţia au ieşit cu mic cu mare pe străzi (mai ales după ce Ceauşescu a zburat bine dirijat de cei care spuneau că nu ştiu unde este), numai buni de carne de tun şi victime nevinovate dar numărate înainte de a exista. Democraţiile ioropene erau cu ochii pe tânăra democraţie care iată se năştea cu ochii legaţi dar cu gura deschisă şi sprijineau care cu ce putea o ţară în care practic românii ieşiseră paşnic şi lipsiţi de orice intenţii criminale. Numai că Europa nu asta aştepta de la români, Europa voia sânge şi fum gloanţe şi durere şi atunci pe ici pe acolo, prin câteva oraşe s-au regizat nişte lupte între armată şi terorişti între securiştii buni şi securiştii răi, şi aşa au apărut incidentele de la Sibiu de la Otopeni, de la Ministerul Apărării unde au murit oameni nevinovaţi datorită dezinformării şi manipulării marca KGB şi nu numai.

O demonstraţie paşnică a fost confiscată, reorientată şi transformată într-o „revoluţie sângeroasă” la ordin, pentru a justifica noua putere şi noua orientare menţinute şi puse la cale însă de aceiaşi oameni care fuseseră la putere şi până atunci, pentru că fără ei nu se putea face nimic, aşa cum spunea şi regretatul Păunescu: „ cum se-ajunge pân’ la gâtul voievodului de ţară, dacă nu-s trădări acasă lângă ura de afară?„. PENTRU CĂ AU FOST ASCULTĂTORI, S-AU OMORÂT ÎNTRE EI ŞI ŞI-AU STRIGAT PUTERNIC DORINŢA DE A FI O ŢARĂ EUROPEAN, ROMÂNII AU FOST RECOMPENSAŢI CU 15 ANI DE AŞTEPTARE PE LÂNGĂ PORŢILE NATO, 18 ANI PE LÂNGĂ PORŢILE UE ŞI ÎNCĂ MAI TRAGE SĂ INTRE ÎN SHENGEN DUPĂ 25 DE ANI. Frumos bilanţ, frumoasă răsplată. Asta nu a scutit-o însă să dea de pământ cu toată economia, toată industria, toata agricultura, toate combinatele de toate felurile, să pună la dispoziţia „investitorilor” străini toate rezervele şi să facă împrumuturi pentru a pune în aplicare planurile de distrugere ordonate de aceleaşi democraţii occidentale, cât pentru 300 de ani. Şi asta pentru doar 1000 de morţi nevinovaţi.

Acum 2 ani, câteva mii de oameni neîndemnaţi de nimeni, nesprijiniţi de nici un serviciu secret străin, dar MINŢIŢI ŞI MANIPULAŢI DE ACEIAŞI OAMENI CARE ÎI MINŢISERĂ ŞI MANIPULASERĂ ŞI CU 23 DE ANI ÎNAINTE, dovedind că au memoria scurtă şi nu învaţă din istorie, au ieşi la vot tot paşnic, democratic aşa cum îi învăţase aceeaşi Europă ca să scape de un alt mincinos care li s-a părut lor mai periculos decât cei cu care voiau să îl schimbe. 8,4milioane de uituci au ieşit din casă şi au mărşăluit paşnic fără gloanţe şi fără fum pentru a vota, din care 7,4 milioane pentru a da şi ei de pământ cu unul care nu se mai sătura de furat şi de minţit. Ce a făcut Europa? Ce a făcut Europa pentru cei 7,4 de uituci paşnici care şi-au exprimat votul paşnic şi democratic? Ce să facă, a considerat că nu e democratic, că este un atentat la statul de drept, că este o lovitură de stat şi a dat ordine în 11 puncte celor care voiau să treacă şi ei la furat şi minţit pe banii românilor, să facă în aşa fel încât să împartă ciolanul, îi privea cum, dar să nu cumva să rămână cum au vrut fraierii de români care credeau că pot schimba ceva prin vot democratic. Şi uite aşa noii mincinoşi au bătut palma cu vechiul mincinos, au schimbat legea referendumului şi i-au trimis pe cei 7, 4 milioane de români la origini, adică acolo de unde au plecat, sub acelaşi preşedinte cu care ei, noii mincinoşi au semnat tratate de neagresiune unul împotriva altuia dar de agresiune împotriva celor care ieşiseră în stradă. Şi uite aşa a început răsplătirea acestora cu noi taxe, accize, legi prin care nu mai au voie să iasă pe străzi pentru că blochează circulaţia maşinilor politicienilor zilei, nu mai au voie să comenteze deciziile unor judecători de casă pentru că se stresează juriştii Emo, nu mai au voie să ceară drepturi pentru că ţara e săracă şi marii investitori nu mai au de unde să stoarcă, nu mai au voie să muncească pentru că asta înseamnă venit, deci viaţă, nu mai au acces la medicamente pentru că şi ele înseamnă viaţă şi statul nu are cum să hrănească atâţi români, trebuie să facem sacrificii. Dar primul lucru pe care l-au învăţat românii a fost că democraţia nu este pentru căţei.

De o lună, în Kiev au început proteste. Săracii ucrainieni probabil nu au avut televizoare şi nici ziare în 89 altfel ar fi ştiut sau ar fi văzut ce înseamnă democraţia occidentală şi cum te răsplătesc mai marii Europei după ce te baţi cu fraţii şi îţi împuşti colegul de bancă. UNII ÎMPINŞI CA ŞI ROMÂNII ÎN 89 DE FORŢE ŞI INTERESE DESPRE CARE NU VOR AFLA NIMIC, CUM NU AM AFLAT NICI NOI DUPĂ 25 DE ANI, DAR VOR ŞTI AŞA CUM ŞTIM ŞI NOI ALŢII PUR ŞI SIMPLU ENTUZIAŞTI CREZÂND ÎN VALORILE ŞI MIRAJUL DEMOCRAŢIEI, AU SĂRIT CU MIC ŞI MARE, DAR MULT MAI PUŢINI DECÂT CEI DIN 89 DE LA NOI ŞI INFINIT MAI PUŢINI DECÂT CEI DIN 2012 DE LA REFERENDUM, SĂ SCHIMBE NICI EI NU ŞTIU CE. Nu le contest dreptul de a decide ce vor să facă cu ţara lor, dimpotrivă, m-aş bucura să poată face ceva ceea ce vor, dar ceea ce vor ei, nu ce vor alţii. Îmi e teamă însă pentru ei că vor ajunge la fel ca şi noi, o ţară numai bună de muls, că vor primi la greu „ajutoare” şi împrumuturi financiare în schimbul „privatizărilor strategice” că îşi vor trimite şi ei toate datele şi informaţiile să le fie păstrate în Israel, „cea mai sigură ţară din Europa” că vor deveni noua vacă de muls şi noul măr al discordiei între ruşi şi americani. Nu mă bag, e treaba lor.

Interesantă este însă reacţia „EUROPEI DEMOCRATE”, aceeaşi Europă care nu numai că a stat cu mâinile în sân la puternicul mesaj democratic al românilor din vara lui 2012 dar chiar au pus piedici şi au dat bobârnace ca altă dată să ne băgăm minţile în cap şi să nu mai credem că democraţia înseamnă vot.Uniunea Europeană a fost puternic sensibilizaţă de „demonstraţiile paşnice” pro Europa din capitala Ucrainei şi a sărit imediat în ajutorul celor care au dat foc şi au venit cu arme să atace forţele de poliţie, au schimbat o constituţie cu forţa armelor. Câteva mii de oameni violenţi şi înarmaţi dar sprijiniţi de o Europă „democrată” au schimbat direcţia,voinţa şi Constituţia a 50 de milioane de oameni numai şi numai pentru că ei voiau ceea ce voia Uniunea Europeană. Aşa se scrie istoria. Democraţia se obţine cu gloanţe şi sânge dar se îngroapă la ordin. Peste toate problemele Ucrainienilor, peste voinţa celor 50 de milioane care până la viitorul vot sau viitoarele alegeri (care probabil vor fi „libere” doar dacă va câştiga cine vor „democraţiile occidentale”), au ales un preşedinte, ceea ce se poate spune este că o mână de oameni sprijiniţi de o Uninune Europeană la fel de democrată ca şi Putin, au schimbat prin gloanţe şi violenţă constituţia şi orientarea ţării. Cum poti să aprobi o interventie în forţă asupra unui guvern ? Dacă demostranţii din Kiev ar fi cerut prin violenţă integrarea şi alipirea la Rusia, UE ar fi reacţionat la fel, ar fi cerut preşedintelui să nu intervina şi să îşi dea demisia? Ma indoiesc. Dimpotrivă, ar fi ţipat că este un atac asupra statului de drept şi a unei conduceri legal constituite. Dar acuma, pentru că protestatarii cereau subordonarea Ucrainei faţă de UE, totul e democratic. Astea sunt fapte, nu propagandă, fapte.

După modul cum au intervenit şi vor interveni în continuare în Ucraina „marile democraţii europene”, după modul în care au reacţionat în 89 la noi apoi în 2012, mesajul Europei Democrate pare să nu fie altul decât că ea sprijină şi blagosloveşte numai revoltele sângeroase, aşa cum s-a întâmplat la noi în 89 apoi în Egipt, Siria, şi acum Ucraina. Asta înseamnă democraţia în pur înţeles European ? Uniunea Europeană a reacţionat şi a aprobat numai mişcări violente, sângeroase, şi numai dacă protestatarii se puneau sub papucul lor, altfel, acolo unde cetăţenii şi-au cerut drepturile şi şi-au exprimat voinţa şi opţiunea paşnic, prin vot, aceeaşi Europă a dat ordine să se schimbe legea referendumului împotriva chiar a propriilor legi europene, pentru că cel care trebuia schimbat era un umil şi servil supus care le pusese la dispoziţie toate rezervele ţări necondiţionat şi sprijinea cu înfocare cedarea suveranităţii propriei ţări. Acesta este mesajul Uniunii Europene către muritorii de rând şi de foame? Urmează alegerile pentru Parlamentul European, cel pe care guvernanţii noştri îl scot la înaintare când trebuie să mai scumpească ceva şi să mai pună o taxă, să mai taie o pensie, un salariu. Uituci români, votaţi-i pe aceiaşi oameni, din aceleaşi partide, cu aceleaşi interese, ca şi până acum, şi veţi avea parte de aceleaşi drepturi şi aceleaşi legi.

Este ciudat, când la Pungeşti nişte amărâşi îşi apărau dreptul la viaţă paşnic cerând să le fie lăsate curate apele, poliţia unui guvern vândut companiilor străine a sărit cu bastoanele pe bieţii oameni susţinând că au acţionat legal pentru că amărâţii ăia blocau şoseaua. Uniunea Europeană nu a spus nimic, pentru că poliţia apăra interesele „investitorilor”. Acum, când mii de oameni înarmaţi cu sticle incendiare, arme şi muniţie de război blochează viaţa politică a ţării, străzile şi întregul Kiev, reprezentanţii Uniunii Europene şi ai României cer guvernului Ucrainian să dea dovadă de moderaţie şi să nu … se apere. Unde e democraţia?

Autor: Marin Neacsu

Sursa: In cuiul catarii

Impopulare

Noul guvern ucrainian sustine, plangand, ca va trebui sa ia masuri „extrem de impopulare”.

Iarasi, aceste cuvinte gen „masuri impopulare” seamana izbitor de bine cu slogane vehiculate prin societatea romaneasca, pe la inceputul anilor 90.

La noi, deja asemenea cuvinte nu prea se mai folosesc, caci nu mai au pentru ce sa le foloseasca. „Masurile impopulare” din Romania au insemnat politici de sabotare a marilor fabrici si combinate, pentru falimentarea lor, urmata de inchiderea lor vanzarea lor pe doi bani, transformarea lor in depozite), subventionarea importului produselor agricole (in numele pretului mic al acestorea pentru populatia de la orase). A insemnat construirea super si hipermarket-urilor, vanzarea statiunilor turistice catre oligarhi. A insemnat o campanie impotriva a tot ce e romanesc, o campanie care ne-a convins ca suntem prosti, ca suntem comunisti, ca ne opunem „democratiei”, ca suntem corupti pana-n strafundul creierului si ca nu putem fi guvernati decat prin forta militara. Cazul Pungesti e doar inceputul ce arata intentiile fortelor ce conduc din umbra Romania. O campanie ce ne-a convins ca suntem toti tigani, ca suntem rusinea Europei. Ca nu suntem in stare de nimic bun.

La noi nu se mai foloseste termenul „masuri impopulare”, caci nu mai e nimic de distrus, in afara de mediu. La noi termenul folosit acum, care e upgradarea termenului „masuri impopulare” e cresterea taxelor in numele colectarii taxelor la buget. In numele platii salariilor bugetarilor si a pensiilor. Termenul „masuri impopulare” nu mai e necesar, caci tot ce a fost de distrus, a fost deja distrus. Acum Romania e o tara „empty”, fara industrie, fara agricultura, o tara dependenta de imprumuturi externe. O trara cu o forma de guvernamant de tip republica, cu forte politice ce pot fi cu usurinta controlaster din exterior prin lupta pentru ciolan. O tara despre care unii istorici rauvoitori au zis ca a mai fost „empty”, dupa cucerirea de catre hoardele „civilizate” si „civilizatoare” ale Imperiului Roman.

Da, in Ucraina va fi democratie, la fel ca si la noi. Adica va deveni o tara „empty”, fara industrie, cu servicii publice ale caror profiturio vopr merge in Germania, Franta sau SUA. O tara in care visul omului de rand va fi sa spele weceuri prin Europa sau sa emiogreze. O tara in care cei mai buni profesionisti vor emigra, caci la ei nu se vor mai gasi locuri de munca. O tara ce va deveni o sursa de materii prime ieftine pentru occident.

La noi, „masurile impopulare” au fost motivate de megalomania lui Ceausescu, iar la ucrainieni sunt motivate de coruptia fostului regim. Dar rezultatul va fi acelasi, caci scopul urmarit e acelasi. Vestul nu iarta, vestul are tenacitate, stie sa-si urmareasca interesele si sa-si atinga scopurile. Au nevoie de „spatiu vital”, au nevoie de gaz ieftin, au nevoie de aur, au nevoie de piata de desfacere – au nevoie de orice motiv care sa le linistasca constiinta pentru a le satisface detea de distrugere. Distrugand, se simt puternici. Distrugand, se simt niste dumnezei. E placut sa te simti superior altora, e placut sa te simti asemenea dumnezeilor, nu?

Presiunea degenerării tot mai mare în Republica Mafiotă. Funia se apropie de par, clasa născută în 46 își pregătește coşciugul.

a3f

Preluat din Epochtimes: Trăiască patria noastră Republica Mafiotă România

În vremurile noastre hoţia şi crima sunt cele mai preţuite. Aşa cum pe vremuri făceai carieră dacă învăţai bine şi erai respectat pentru altruism, acum ajungi mai popular cu cât eşti mai venal, mai lipsit de caracter. Se vede cu ochiul liber.

Guvernul este condus de un fost (?) procuror suspectat la un moment dat că ar fi aruncat un coleg pe geam. Mentorul său a avut, după cum era şi firesc, întâlnirile sale cu Legea: a fost pe rând băgat – apoi scos – de la închisoare, incriminat, sinucis, apoi victimizat şi în final lăudat ca reper moral al ţării – de către colegii de Partid.

Unii dintre potentaţii de ieri, grobieni şi unsuroşi, zac şi acum la răcoare. Alţii stau la coadă să intre. Mai toţi se declară deţinuţi politici. Niciunul nu e vinovat – toţi sunt…

Vezi articolul original 400 de cuvinte mai mult

Nimic

Se pare ca inevitablul s-a produs. Vai, ce stire importanta, o stire de impact! PNL a parasit USL.

Bun, si cum ne influenteaza viata noua, cetatenilor, aceasta stire? Acest eveniment, mai corect spus. Ce impact va avea? Se va schimba ceva din politica guvernului? Guvernul va fi nu numai la televizor, ci chiar in cabinetele de lucru ale ministrilor? Adica… va face altceva guvernul, decat ceea ce a facut pana acvum, adica sa puna in aplicare masuri menite sa serveascas intereselor straine? Se va aplica Constitutia si la Pungesti? Se va renunta la aprobarea legii minelor? Se va renunta la introducerea accizei suplimentare la benzina? Presa va fi libera?

Dar, oare, va fi exact invers? Nu, nu va fi nici asa si nici invers. Pentru noi, votantii (un cuvant ce inlocuieste termenul „prostimea”, ce era folosit in trecut) nu va fi nici o schimbare. Pentru noi, votantii, oricine e la guvernare, orice ministru ar fi, orice premier – totuna va fi.

Ar trebui sa-i multumim lui Crin Antonescu, caci datorita politicii sale de colaborare cu PSD-ul (pentru o parte din ciolan, bineinteles), a reusit sa compromita si PNL-ul. Astfel ca romanii s-au convins ca orice partid – fie ca a vandut pe mai nimic PETROM, fie ca a vandut pe mai nimic, fara licitatie, petrolul si gazele din Marea Neagra, fie ca a angajat manageri privati ce au contribuit la cresterea pierderilor companiilor de stat – orice partid din Romania e doar o marioneta in mainile puterilor straine. Orice partid din Romania e doar un mijloc de subjugare si distrugere a Romaniei.

Pe vremuri, pretendentii de la tron se razboiau intre ei, pe teritoriul tarii, cu armate straine. Azi nu e aproape nimic diferit fata de secolele trecute, doar faptul ca inainte se cunostea cine sta in spatele unui pretendent. Azi, politicienii zic ca in spatele lor sta poporul. Ha-ha-ha! E o mica doza de adevar in asta, anume ca poporul e cel ce finanteaza totul, rupandu-si pentru asta si painea de la gura.

Radacini amare

Invatamantul este obligatoriu pana la un anumt numar de clase. Nu e de acum, ci din secolul trecut. Scoala obligatorie e, de multe ori, asa cum zice Raul: neplacuta pentru elevi. Initial, invatamantul romanesc a folosit metoda germana, fiind rigid si bazandu-se pe obligativitate, elevul fiind constrans sa invete. Se foloseau diverse metode pentru aceasta.

Americanii au introdus conceptul de libertate si democratie in invatamant. Astfel ca elevii pot face ce vor, iar profesorii fac ce pot. Sistemul de invatamant american a fost extins in intreaga lume occidentala, caci cei din vest i-au imitat pe americani, incepand cu cel de-al doilea razboi mondial. Acum, dupa inlocuirea conducerii din Romania cu una din umbra, de undeva de prin occident, invatamantul romanesc a introdus cam acelasi sistem de valori de prin vest.

„Radacinile invataturii sunt amare, insa roadele ei sunt dulci”, zicea un mare invatat. Un profesor de gimnaziu ne-a aratat care e diferenta dintre „a intelege lectia” si „a sti lectia”. Diferenta dintre acestea e tocmai munca elevului. O munca care nu e intotdeauna placuta, dar care e necesara. Pentru a rezolva probleme de matematica nu e suficient sa intelegi metoda de rezolvare, mai trebuie sa rezolvi si o multime de probleme si exercitii care sa-ti antreneze intelectul si sa te obisnuiasca cu modul de a gandi al matematicii. Se formeaza, astfel, un fel de reflexe, prin formarea unor jonctiuni intre notiuni. Fara munca, fara exercitiu, a asculta o lectie e ca si cum te-ai uita la un film in timp ce mananci.

Deasemeni, daca te-ai lua dupa elevi, ce ar ramane din programa de invatamant? Ce le-ar place elevilor sa studieze? Ar dori, cumva, elevii sa manance radacinile amare ale invataturii? Nu, foarte putini ar dori asta, caci la varsta lor, copiii nu sunt constenti de necesitatea sadirii radacinilor invataturii. Pentru copii, viitorul nu prea exista, timpul curge altfel in copilarie. Sa manance radacini amare azi, pentru a se bucura peste cativa ani de dulceata fructelor – e ceva mult prea indepartat.

Nu, invatamantul obligatoriu e obligatoriu, nu e benevol. La fel cu mersul la doctor, nu poti sa spui doctorului ca ai dori sa fii tratat pentru gripa, pentru ca tratamentul e mai ieftiin, chiar daca tu suferi de o alta boala, mai grava, care necesita un tratament mai scump. Nu, cand esti bolnav si vrei sa te insanatosesti, urmezi tratamentul impus de medici, cei care au studii de specialitate. Inghiti medicamentele lor, chiar daca sunt amare.

La fel si cu invatatura. Cand te duci la scoala, inveti ceea ce stabilesc altii, nu ce doresti tu. Daca invatamantul e obligatoriu, si programa scolara e obligatorie. O programa ce e stabilita de specialisti, nu de parinti si de elevi. La fel cum tratamentul e impus de medic, si programa de invatamant trebuie impusa de specialisti.

Intrebare

Acum, poporul ucrainian are libertatea sa vada luxul opulent in care a trait pana acum dictatorul lor. Zvonuri despre averea fabuloasa a lui circulau de mai multa vreme (oare cine le-o fi raspandit??), asa cum au circulat zvonuri despre averea lui Ceausescu. Bineinteles, ca si la noi, la fel ca la ei, nu se stie cine sunt „teroristii” care au tras in populatie.

In mintea mea exista o intrebare: oare parlamentarii opozitiei din Ucraina traiau in bordeie? Sau sunt si ei niste politicieni care traiesc in acelasi lux ca orice oligarh?

Poporule, voteaza si inghite! Inghite tot rahatul politicienilor, mass mediei si a serviciilor secrete/ Atat ti-a mai ramas de facut. Asta e rolul poporului intr-o democratie imprumutata (sau plantata) de occident.

Indigo

Se pare ca Revolutia ucrainiana a reusit. Dictatorul a fugit, Parlamentul l-a demis si a adoptat Constitutia ce prevede Ucraina ca republica parlamentara. Poporul a castigat, platind scump, cu sange, … ce a castigat?? Aaa, da. Iulia Tinosenko a fost eliberata, asa cum a cerut Occidentul de multa vreme. A aparut in scaun cu rotile, ca sa vada poporul cat de mult a suferit de pe urma dictaturii, asa cum a suferit intreg poporul. La noi n-a aparut nimeni in scaun cu roptile, la noi a fost o alta gaselnita, la noi a fost salamul cu soia. O clasa de politicieni, sustinuti de politicieni rusi a fost nlocuita cu politicieni sustinuti de politicieni occidentali. De acum, Ucraina nu va mai sustine interesele rusesti, ci pe cele occidentale. Pentru asta au murit oamenii in strada, pentru interesele occidentale reprezentate de Iulia Timosenko.

Si noi am avut o revolutie prin care esalonul doi al nomenclaturistilor a inlocuit esalonul 1. Si la noi, detasamente de voluntari aratau unei tari intregi, la televizor, in ce huzur traia dictatorul. Si la noi au murit oameni in strada.

Filmul evenimentelor e o reluare a unui film mai vechi, inlocuind actorii romani cu actori ucrainieni. Ambele filme au avut acerlasi regizor, acelasi scenariu, de aceea se aseamana atat de mult. Difera numarul mortilor, nationalitatea actorilor si inca cateva amanunte. Si daca noi am avut premierea revolutiei in direct, ucrainienii au avut premiera revolutiei portocalii. Si la noi, revolutionarii de la televzor au candidat in alegeri, ovationati de revolutionarii din strada (cei care n-au murit, bineinteles).

Filme de Oscar, Pacat ca unii actori (care sunt figuranti, oricat ar crede ei ca sunt revolutionari cu adevarat) mor cu adevarat. Actorii adevarati nu mor, ci triumfa. Ei castiga, ei… dar oare chiar castigul lor e atat de mare? Nu, altcineva castiga. Altcineva, cei care au scris scenariul si care au regizat intreaga drama.

Ni se tot da exemplul ucrainienilo, dar romanii au avut revolutia lor, inaintea ucrainienilor, insa acum nu mai vor sa faca parte dintr-un film cu scenarist si regizor necunoscuti, ci doar banuiti, presupusi.

Acum, romanii vor sa-si vada de treaba lor, nu mai vor sa fie actori din aceia care mor impuscati, dar fericiti ca au murit pentru succesul si realismul filmului. Romanii simt ca ceva e in neregula cu revolutiile astea, ca ei mor pentru altii. Asa ca cel mai bine e sa-si apere pamanturile, cand castigatorii revolutiei din ’89 si aceleia portocalii trimit jandarmi pentru apararea intereselor regizorilor si scenografilor straini.

Fara portocalii, rosii, albastri, verzi sau orice alte culori ce se nfiltreaza printre ei, chiar si fara steaguri gaurite. Numai ei insisi, romani intre romani. Fara picior de politician, caci orice politician reprezinta ori o tabara, ori alta, dar in nici un caz tabara romanilor. Si orice tabara reprezentata de politicieni este o tabara ce lupta impotrva romanilor. Da, orice politician face parte din tabara dusmanilor.

Again

Se pare ca va fi din nou. Una adevarata, pornita de jos, nu dirijata prin manipulare de sus. Tot jos, se extinde. Bicisnicii par inconstienti, sau se bazeaza prea mult pe forta militara.

Dar…

O vom face din nou. Fara concesii, de asta data.

Bicisnici

Am auzit acest cuvant folosit de bunica mea, cand se referea la vreun pui de gaina bolnavicios, care nu prea avea sanse de supravietuire. Am dedus, instinctiv (fara sa fac vreun rationament intelectual) ca „bicisnic” inseamna ceva de genul denaturat, degenerat. Un pui de gaina cu genele alterate.

Cuvantul „bicisnic” se pare ca isi are originea in numele celui care l-a tradat pe Decebal. Tot un dac, care a tradat neamul dacilor. Si-a tradat propriul neam, cine stie din ce motive. In alte tari, tradarea se pedepsea crunt, erau ucisi nu numai tradatorii, ci chiar intregile lor familii, astfel ca gena tradatorilor s-a imputinat in timp. Insa dacii au privit altfel tradarea, dintr-o alta perspectiva culturala.

Dacii credeau ca numai cei drepti si cei viteji, fara frica de moarte, vor ajunge alaturi Zamolxe. A ajunge in lumea lui Zamolxe era un scop important al vietii dacilor. Evident, unul ca Bicilis nu are niciuna dintre aceste calitati, deci, din punctul de vedere al dacilor, nu are sanse sa ajunga in viata de dupa moarte. Deci soarta lui Bicilis nu este una de invidiat, find, de fapt, o soarta demna de mila. Da, Bicilis a fost bicisnic. A fost slab, i-a fost frica de moarte sau a fost lacom si a tradat. A tradat neamul sau, si-a tradat principiile, credintele. S-a tradat pe sine insusi, si-a tradat scopul vietii sale. E bicisnic, adica slab, degenerat, cu bagajul genetic alterat, e doar un accident genetic. Ceva ce in ziua de azi am considera un handicapat. Ce poti sa ceri unui asmenea om? E ca un pui de gaina bolnavicios, ce nu are sanse de a ajunge la maturitate. La fel, Bicilis nu are sanse sa traiasca dincolo de moarte, si-a tradat, de fapt, propria viata vesnica.

Din pacater, mentalitatea aceasta a dacilor se regaseste si acum, in neamul romanesc. Spre deosebire de alte neamuri, in care genele tradarii au fost smulse din radacini, la noi mau prosperat. Istoria noastra e plina de tradari, tradari ce au avut efecte mari asupra intregului popor. Si in ziua de azi, clasa politica romaneasca e una compusa din becisnici.