Spre Ploiesti, parca incepuse alta lume. Cu toate ca plouase de curand (mai erau inca baltoace pe campuri), atmosfera era uscata, se vedea cum vantul imprastie praful. Pe marginea drumului erau copaci batrani, dar mici, parca nu aveau suficienta vlaga.
Insa, nu departe, este o manastire frumoasa, probabil renumita, caci erau multe masini parcate si chiar autocare. Era plina de verdeata si de flori, toate fiind bine ingrijite.
Mai demult, Andreea s-a indot ca scrie cu adevarat „Farewell”. Acum am fotografiat, in trecere fiind, si… iata, am dovada. 🙂
Autoritatile romane, conform obiceului lor incepand de la cucerirea romana, nu se pot abtine sa nu se gudure ca niste catelusi, pe langa puternicii zilei, adoptand limba si obceiurile lor.
O surpriza, pe care ma mir ca a scapat-o Nemo toujour, pana acum. Poate ca n-o fi adevarata, dar… de ce sa nu fie?
Totusi ma intreb de ce tancul romanesc se numeste „bizonul„, caci noi n-avem bizoni la noi in tara, si nu se numeste „bourul” sau „zimbrul”, caci acestia sunt si simboluri istorice de-ale noastre. Deasemeni, cred ca lunginea de 10 m pentru un tanc nu poate fi adevarata. Deasemeni, chiar daca e o victorie care ne umple de bucurie si incredere in specialistii si militarii romani, fiind vorba despre un antrenament, s-a tinut, probabil, cont, de numarul de lovituri nimerite, insa nu s-a tinut cont de capacitatea unei lovituri de a distruge blindajul adversarului. In cel de-al doilea razboi mondial, tancurile germane, renumitele Tiger, puteau primi foarte multe lovituri directe de la tancurile aliatilor, insa nu se prea sinchiseau de aceasta, datorita blindajului de 100 mm. Se stie ca Abrams-urile americane sunt tancurile cu cel mai mare blindaj din lume. Intr-o lupta reala, poate ca tancurile romanesti n-ar fi castigat, deci sa nu ne imbatam cu apa rece. Dar maiestria militarilor romani ramane aceeasi dintotdeauna!
Deci… felicitari militarilor romani!
„Cum poti sa spui asa ceva? Nu e adevarat. Nu exista nici o asemanare dintre cartofii de la aprozar si cartofii pe care-i cultiva taranul in curtera lui, poate doar ca sunt tot cartiofi. Dar e o mare diferenta dintre cartofii pe care-i cultiva taranul ca sa-i manance el, iar daca s-au facut mai multi, iti vinde si tie, cativa, in piata, si cartofii de la aprozar. Da, cartofii de la aprozar sunt mai buni decat cei de la supermarket, dar cei de la aprozar ii cumpara de la asociatii ce cultiva cartofii pe suprafete mari. Si, cand cultivi pe suprafete mari, cand folosesti masini agricole, atunci folosesti si ingrasaminte chimice” imi spune Petrica, colegul meu, indignat, putin, de confuzia din capoul meu. Apoi continua: „Si eu am cartofi la tara, dar dintre toti cartofii pe care-i am, scot asa, mari cam cat pumnul, mai putin de un sac. Restul sunt mijlocii si mici, majoritatea mijlocii. putin mai mari decat un ou. Cartofii nu cresc asa de mari, daca nu pui ingrasaminte chimice. Eu, la fel ca taranii, nu pun deloc ingrasaminte chimice, doar ingrasaminte naturale. De aceea nu cresc la fel de mari ca cei de la aprozar sau de la supermarket-uri. Dar iti mai spun ceva, sa stii si tu: cartofii de la aprozar nu au gust, pe cand cei din gradina mea si a taranilor sunt dulci la gust. Eu am mancat si cartofi de la aprozar, si de la supermarket-uri, dar acum nu mai mananc decat cartofii din gradina mea.”
De atunci, de cand mi-a tinut teoria asta, nici eu nu mai cumparcartofi de la aprozar. Inainte de asta inlocuisem cartofii de la supermarket cu cei de la aprozar, iar acum cumpar direct de la tarani. Stiu cativa care fac cartofi gustosi si numai de acolo cumpar. Daca nu sunt in ziua respectiva la piata, atunci nu cumpar. Decat sa mananc cartofi fara gust, mai bine mananc altceva.
Cartofii de la aprozar trebuie sa fie dintre cei din categoria aceasta, o categorie de cartofi la care se folosesc putine ingrasaminte chimice, cea mai mica cantitate din intreaga UE. Ministrul roman sustine ca nivelul scazut al chimizarii agriculturii din Romania are legatura cu subventiile mai mici decat in alte state europene. Dar, dupa cum zice colegul meu, Petrica, exista si partea buna a acestor subventii prea mici: cartofii sunt mult mai gustosi.
Totusi, cel mai bine e sa cumparam de la tarani, caci acestia (si nu chiar toti) nu folosesc deloc ingrasaminte chimice. Daca mancam, macar sa mancam ceva ce are gust, nu ceva ce are gust de mancare, nu un gust de mancare obtinut prin alte substante chimice.
Noi, romanii, exportam incaltaminte de calitate, dar cumparam si purtam incaltaminte proasta. Deasemeni, noi cumparam si bem tot felul de bauturi racoritoare, facute cu chimicale, insa un englez produce in Romania suc de soc si-l exporta, sa-l bea altii, cei ce ne vand, noua, chimicalele lor. Nua ne e lene sa mergem sa culegem cateva flori de soc, la o plimbare in padure, in schimb ne aratam bogatia band cusuri chimice la care se face reclama.
Acum e timpul sa culegem florile de soc. E vremea lor si sucul este foarte usor de facut.
Este vorba despre bulgari, care au facut sapaturi arheologice de multa vreme, care au un institut de tracologie, care au descoperit atat de multe despre cei pe care-i considera stramosii lor. Asa se explica de ce, intr-un documentar facut de un post TV din afara zonelor loocuite in vechime de traci (History), sunt atat de multe opinii culese direct de la tracologii bulgari. Documentarul, chiar daca sustine, la incepiut, ca tracii erau raspanditi de la granita Greciei la sud, pana la Dunare, in nord, aduce unele noutati. De exemplu, eu nu stiam ca tracii aveau o flota puternica cu care faceau comert prin Mediterana! Deasemeni, nu stiam ca exiosta dovezi care sa indice ca tracii au fost, cu adevarat, leaganul civilizatiei europene. In mintea mea, aceste noi informatii (pe care le-am negat multa vreme, deoarece erau sustinute de persoane prea zeloase in privinta dacilor), se compun cu alte dovezi, de natura geologica, despre formarea Marii Negre cu 8400 ani in urma, ceea ce a determinat migratia populatiei catre vest. In acest documentar al History se spune ca tracii au populat Europa cam cu 8000 ani in urma.
La urma urmei, in afara de dovezile arheologice descoperite de vecinii nostri, bulgarii, mai exista alte dovezi sctrise de catre istoricii antici greci si romani. Dar cine a tinut pana acum de acestea? Abia acum, cand se descopera atatea noutati despre aceasta mare civilizatie, incep sa se puna lucrurile cap la cap. Privind acest documentar, parca am simtit putina invidie pe bulgari, caci ei sunt atat de inaintati cu cercetarile. Ei stiu cine sunt, de unde vin. Ei nu se rusineaza de stramosii lor si nici nu incearca sa creada despre ei insisi ca sunt altceva (asa cum facem noi, romanii).
Scris de : Marin Neacșu 2014-05-23 07:46
Toată presa laudă şi ridică în slăvi vizita în România a părinţilor celebrului avocat Joseph Hunter Biden, membru în consiliul de Administraţie al firmei Burisma Holdings, cu interese în Estul Ucrainei. Cu o săptămână înainte şi probabil o lună după, media a avut şi va avea ce rumega.
Deşi, înainte de acesta, ţara a fost vizitată de secretarul general al NATO, televiziunile deja au uitat de acesta, subiectul s-a consumat iar dacă va mai fi abordat va fi numai pentru a întări ceea ce a spus sau va spune tatăl lui Joseph Biden.
Ni se comentează cu duioşie cum şi-a dat Joe haina jos înainte de a lua cuvântul pentru a ne transmite mesajul domnului Obama, cel care s-a dus până în Varsovia, dar nu a mai făcut…
Vezi articolul original 2.779 de cuvinte mai mult
Romanii din ziua de azi au adoptat imbracamintea occidentala, odata cu alte obiceiuri, care nu au nici o legatura cu traditiile sau cu spiritualitatea romaneasca (cum ar fi Valentine Day, de exemplu).
Dar n-a fost totdeauna asa, ci numai acum, in ultimul timp. Doua mii de ani, romanii au purtat costumul popular, un costum specific, mostenit de la stramosii lor. Si ce motiv ar fi avut sa adopte costumul din vestul Europei?
Costumul pare sa a fost adoptat, in Europa occidentala, de la clasa conducatoare (nobilimea si apoi burghezia), caci nu e chiar asa de practic, nu e convenabil pentru taranul sau muncitorul de rand. Nobilii si burghezii au un stil de viata static, au pozitii ale corpului rigide, impuse de eticheta. Pentru ei, costumul este potrivit, caci ii ajuta sa fie mai rigizi, adica exact asa cum sunt ei educati sa fie, asa cum isi doresc sa fie si, mai ales, asa cum cred ca trebuie sa fie niste oameni din clasa sociala superioara. Dar omul de rand, care trebuie sa munceasca, care trebuie sa se aplece, sau sa stea ghemuit, sa se intinda, n-are motiv sa aprecieze costumul. In plus, costumele populare sunt usor de spalat, pe cand costumul claselor conducatoare se spala si se usuca mai greu si sunt mai pretentioase. La munca, hainele se murdaresc deseori, deci cu atat mai putin sunt utile costumele scortoase pentru oamenii de rand. Haina de la costum este prea calduroasa vara si friguroasa iarna, caci e deschisa mult in fata. Iar cravata si papionul sunt chiar inutile, avand doar rol estetic (de fudulie). La ce-ti foloseste, la munca campului, o cravata? Dimpotriva, cine stie, poate se mai agata prin ceva, poate fi chiar un factor de risc pentru accidente. Si cum te simti, la muncile zilnice, daca esti imbracat in ceva scortos, care-ti impune doar anumite pozitii ale corpului, cu o cravata falfaind de fiecare data cand te apleci? O haina care nu e confortabila nu poate fi utila pentru cei ce trebuie sa se miste, sa munceasca, sa praseasca.
Dar „obrazul subtire cu cheltuiala se tine”, iar cand fudulia e mare, nu mai conteaza daca ceva e sau nu e practic. Oamenii de rand au jinduit intotdeauna sa fie la fel cu cei din clasa conducatoare, intotdeauna si-au dorit sa nu fie nevoiti sa traiasca de azi pe maine. Si-au dorit sa fie si ei avuti, precum cei din elita, asa ca au adoptat costumul clasei conducatoare pentru a-l purta la ocazii, pentru inceput.
Costumul popular romanesc este practic, la fel ca orice costum popular. Se muleaza pe corp si nu incomodeaza. Iar modelele cusute pe camasi si pe ii nu sunt niste elemente decorative, asa cum pare, daca privim acest costum prin ochii unui occidental. Elementele „decorative” sunt, de fapt, niste simboluri. Exprima niste credinte, exprima o religie antica, care s-a transmis prin aceste costume populare. Prin aceste simboluri, stramosii nostri credeau ca mentin o legatura cu Universul, sau ca ele actioneaza ca un fel de talisman, sau ca un descantec, protejand si intarind pe cel ce purta acele haine cu simboluri.
Clasa conducatoare romaneasca (elita) a adoptat imbracamintea si obiceiurile de la popoarele care erau, la acel moment, puternicii zilei. Prin secolul XVIII-XIX, cand occidentul a devenit puternic, boierimea romana, care-si facea, atunci, studiile la Paris sau la Viena, ca sa arate tuturor ca sunt diferiti de „prostime”, ca sunt oameni care fac parte din elita, ca sunt scoliti in strainatate, au inceput sa poarte costumul „nemtesc”. Dar n-a fost intotdeauna asa: in secolele anterioare, boierimea romaneasca purta haine asemanatoare cu ale turcilor, caci atunci turcii erau mai-marii zilei. Intre clasa conducatoare romaneasca si „prostime” din tara noastra a existat intotdeauna o ruptura, spre deosebire de restul Europei. De aceea taranii romani au ramas la costumul lor traditional doua mii de ani, nefiind tentati sa imite comportamentul celor avuti. Odata cu dezvoltarea puternica a industriei textile (mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial, pretul tricourilor, al camasilor si al pantalonilor a scazut foarte mult. Decat sa lucrezi manual un costum popular, era mult mai ieftin sa cumperi haine gata facute, iar aceste haine erau numai cele standardizate dupa modelul occidental, erau haine moderne. Adoptarea modelului occidental semana, la acea vreme, cu emanciparea taranului roman si s-a suprapus foarte bine peste migratia taranilor la orase, ca muncitori. Renuntarea la hainele traditionale a fost un factor ce a amplificat deznationalizarea si renuntarea la valorile proprii poporului roman. Acum mai sunt foarte putini acei care fac costume populare romanesti, iar acestea sunt foarte scumpe, caci e o munca migaloasa, care cere mult timp. Nici fabrici textile nu mai avem, in care am putea sa producem costume populare romanesti ieftine, pentru puterea de cumparare a oricui, dar n-ar fi rau sa adapteze, cineva din domeniu, masinile industriale pentru executia costumelor populare romanesti. Sunt mult mai practice si… sunt si frumoase. Si sunt ale noastre, mostenite de la strabunii nostri. Ne-ar ajuta sa fim romani.
Cat despre opinci… se pare ca aceste incaltari sunt unice in lume. Sunt numai ale noastre. Suntem singurii din lume care am purtat opinci mai bine de 2000 de ani. Simple, practice, comode, ieftine.
In credinta crestina, dupa moarte urmeaza viata vesnica. In functie de viata traita pe Pamant, sufletul se duce ori in Rai, ori in Iad. Important e ca, indiferent daca se duce in Rai sau in Iad, viata e tot vesnica. Sufletul n-are moarte. Asa ca nu conteaza foarte mult daca te duci in Iad sau in Rai, caci intr-o vesnicie de timp se pot intampla multe. Unii oameni, care au trait o viata exemplara din punct de vedere religios, sunt canonizati (sau beatificati). Cred ca cuvantul „beatificare provine de la fericire si cred, de asemeni, ca are legatura cu modul de adresare catre inaltii prelati bisericesti: „Preafericitule”. Deasemeni, pare sa existe o legatura si cu Nirvana – starea de fericire suprema obtinuta de maestrii din religiile orientale. Noi n-avem de unde sa stim ce inseamna cu adevarat aceasta stare, ci doar sa facem presupuneri ce pornesc cu logica de la invataturile celor ce-au intrezarit aceasta stare.
In religia crestina, beatificarea se petrece, de multe ori, dupa o lunga perioada de timp ce trece dupa moartea preafericitului respectiv. Daca analizam aceasta prin prisma ratiunii, pare cam ciudat, caci sufletul sau, presupunem ca s-a dus in Rai, deoarece a fost un „om bun”. In Rai curge numai lapte si miere, ceea ce simbolizeaza, cred, starea de beatitudine, sau starea de Nirvana. Iar de acolo, la hotararea unor inalti prelati bisericesti, sufletul trebuie sa-si schimbe conditia si starea, caci devine „sfant”. Insa, daca tot e in starea de beatitudine, la ce–i mai trebuie sfintirea acordata de oameni? Oare nu-l deranjeaza? Oare chiar ii convine sa treaca din starea de beatitudine la starea de sfant?
Printre extreme 