Protecția mediului, cea reala, presupune protejarea copacilor, iar pentru asta, printre altele, înseamnă scăderea consumului de hârtie. Dar sistemul de management al safety, cat și sistemul de management al protecției mediului presupune consumul a tone de hârtie. anual numai pentru documente de safety și mediu. Adică consumi copacii pe care trebuie sa-i protejezi pentru a proteja mediul, din care fac parte și copacii. Asta înseamnă ca atât sistemul de safety, cat și cel de protecția mediului, nu sunt întrutotul reale, ci sunt, măcar în parte, o ipocrizie.
Lună: februarie 2015
Aşa
Indiferent de rezultatele vizitei lui Klaus in Nemtia, este de apreciat felul in care a privit si a punctat anumite probleme. Chiar daca noua, romanilor, presedintele de etnie germana ni se pare anost (lipsit de emotivitate si putere de entuziasma), dand impresia de bombalau, pentru occidentali presedintele nostru este un om echilibrat emotional si inspira, astfel, incredere. Om doscursul sau a amintit despre forta de munca calificata de care beneficiaza Germania, despre pierderile statului roman ce a investit in educatia celor plecati, despre calitatea invatamantului romanesc, aratand astfel ca Germania are si avantaje destul de importante de [e urma migratiei romanilor. Deasemeni felul in care a vorbit despre minoritatea maghiara din Romania si despre felul in care e privita aceasta minoritate de catre statul vecin (Ungaria) a fost potrivit, aratand ca, de fapt, nici macar nu exista o problema maghiara, insinuand ca Ungaria cam sare peste cal.
La dolce vita
Toți tindem către echilibru și cautam siguranța, însă înțelegem echilibrul acesta ca fiind legat de siguranța. Permanent facem eforturi pentru a ajunge la echilibru, astfel ca totul sa decurgă lin în viețile noastre, pe principiul „cat mai puține probleme și cat mai puține necazuri”. Dorința de siguranța provine din frica de a avea probleme, iar frica de a avea probleme provine din experientele emoționale negative legate de problemele din trecut. Cu cat avem mai multe probleme și necazuri și cu cat sunt mai intense, cu atât creste frica noastră de complicații și de eșecuri și cu atât mai mult ne dorim siguranța. Astfel ca ne adaptam gândurile, emoțiile și acțiunile în asa fel încât devenim, cu timpul, niște experți în a evita aspectele neplăcute ale vieții, învățând sa trăim și sa ne simțim în siguranța. Ne dorim și cautam un servici stabil, ne dorim și cautam relații stabile, etc. După ce obținem stabilitatea în viata noastră, nu observam ca aceasta stabilitate ne-a influențat și starea emoțională. Evitând emoțiile negative create de necazuri și probleme, ajungem sa evitam toate emoțiile, rămânând numai cu emoțiile și gândurile de stabilitate și siguranța. Emoțiile specifice stabilității și siguranței creaza energii specifice, de stabilitate și de siguranța. Energiile de stabilitate ne învăluie ca un nor protector lăptos, semiluminos, prin care răzbat cu greu informațiile de la celelalte planuri ale ființei (în primul rand de la suflet). E un fel de scut care arata ca un nor, ce ne protejează, la interior, de alte emoții, iar la exterior ne protejează de pătrunderea perturbatorilor și stimulatorilor de emoții. Având acest scut ce ne învăluie, privim celelalte laturi ale ființei noastre prin acest scut prin care nu răzbate privirea noastră și confundam ființa noastră superioara cu acest scut de energii de siguranța. Ajungem sa fim protejați, dar întrerupem, astfel și comunicarea cu celelalte planuri ale ființei noastre, izolându-ne de noi înșine, închistându-ne în conștienta ego-ului. Planul ego-ului își dorește stabilitatea, însă planul sufletului și celelalte planuri ale ființei noastre superioare, nu. Dimpotrivă, planurile superioare ale ființei noastre își doresc o viata activa și intensa din punct de vedere emoțional, de aceea creaza evenimente menite sa ne scoată din stagnare, din starea de echilibru al fricilor. Ego-ul (plin de frica) nu înțelege ca stabilitatea emoțională înseamnă, de fapt, stagnare. Este exact ca la protecția muncii: protecția perfecta a muncii înseamnă eliminarea completa a muncii. Siguranța totala înseamnă stagnare totala. Ego-ul încearcă, pentru stabilitatea și siguranța sa (confundata cu stabilitatea și siguranța întregii ființe de care poate fi conștient ego-ul), sa evite sau sa abordeze evenimentele menite sa ne dezvolte emoțional, neînțelegând ca astfel se opune necesității vieții și chiar propriei vieți. Din moment ce stagnam sau înaintăm cu viteza unei broaște țestoase, adică imperceptibil, scopul vieții (acela de a învăța la nivel emoțional și prin emoții) nu mai este îndeplinit. Cu cat suntem mai eficienți în a ne opune evenimentelor create de planurile superioare ale ființei, cu cat suntem mai stabili, cu atât viata ego-ului și a planului material este mai puțin eficienta și mai inutila pentru scopurile urmărite de sufletul și spiritul nostru. Îmbătrânim și ne îndreptăm încet către moarte. „La dolce vita”, dorința noastră devenita un scop al vieții, spre care tindem, înseamnă un drum mai scurt sau mai lung către moarte.
Norul protectiv ce ne învăluie poate fi confundat cu mare ușurință cu universul ființei superioare. În momentul în care putem sa conștientizăm și sa înțelegem asta, primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa distrugem aceasta creație energetica din jurul nostru, pentru a putea vedea adevărata ființă. E suficient sa știm ca energiile respective opresc manifestarea fluxului energiilor interioare pentru a porni din nou motorul interior al energiilor pure ce curata și elimina norul lăptos ce ne înconjoară. După aceasta purificare, în funcție de starea psihica, putem crea la loc,imediat, fara sa ne dam seama, energiile de stabilitate și stagnare, deoarece exista inerție emoțională, exista obișnuinta de a fi într-o anume stare. Pana nu reușim să facem în așa fel incat atitudinea noastră să fie una ce respinge stagnarea și „la dolce vita”, vom fi permanent sub influența acestor energii ce ne izoleaza de noi înșine.
Bucuroși de oaspeți
L-am sunat pe Broscoi, de fapt i-am dat numai un beep, caci fusese schimbul trei și n-am vrut sa-l trezesc din somn. Aproape imediat, m-a sunat el. „Scuza-mă, n-am vrut sa te trezesc”, i-am spus eu. „Nu, nu m-ați trezit, ma trezisem dinainte, ca sa merg pana la baie, iar când m-am întors în pat, am văzut apelul.” „Sigur nu eu te-am trezit din somn?” l-am întrebat eu, caci după voce se vedea ca abia fusese trezit din somn. „Sigur, doar v-am spus ca eram deja treaz”.
Atunci mi-am amintit și de alte episoade, din trecut, în care i-am dat beep, pentru ca atunci când se va trezi și va vedea ca l-am cautat, sa ma sune el. Și de fiecare data mă sunase imediat și tot de fiecare data îmi spusese ca nu dormea, ca abia se trezise, din diverse motive, dar nici unul dintre motive nu tinea de mine. De fiecare data aveam impresia ca ceva nu e adevărat din ceea ce zice el, însă, neavând dovezi raționale și fiind preocupat de problemele momentului, am luat-o de buna zisa lui. Acum mi-am dat seama ca m-a mințit de fiecare data.
De ce m-a mințit Broscoiul de fiecare data? Ce-l oprea sa spună, de exemplu, ca dormea, a auzit beep-ul și a vrut sa vadă cine l-a sunat și ce vrea? Asa e logic sa procedeze un om, de aceea parca am dat crezare minciunilor lui. Dar acum am înțeles ca Broscoiul, cu tot limbajul lui bolovănos, cu toată agresivitatea lui afișată, e un om finuț și subtil, un om care nu vrea nici măcar sa creadă cineva ca l-a deranjat când l-a sunat. Chiar și rupt de somn și obosit cum e omul după ce n-a dormit o noapte întreagă, Broscoiul tot a evitat sa ma facă sa ma simt vinovat pentru ca l-am deranjat. Aceasta trăsătură de caracter se încadrează într-un fel în ospitalitatea romanească. Românul e bucuros sa schimbe o vorba cu cineva, e bucuros când are oaspeți cărora le oferă tot ce are el mai bun. Atât de bucuros, încât nici măcar nu vrea să-și îndepărteze oaspeții, fiind în stare sa și minta, pentru a-i face sa se simtă bine.
Legea lui Unu
Pana în prezent am fost omnivor, mâncând de toate (ca orice om omnivor). Chiar multa carne, caci e mai ușor de gătit, iar dacă e prăjită foarte bine are gust picant, chiar și fără multe condimente. În perioada lnnga de aproape 25 ani în care am avut probleme cu stomacul, alimentația mea a fost preponderent bazata pe carne. Carne prăjită (foarte bine), nu fiarta. Carnea fiarta nu mi-a plăcut niciodată, nici când eram copil, din cauza mirosului. Prin prăjire mirosul cărnii se schimba, de parca ar fi purificata prin foc.
Intre modul de a obține carnea și gustul (plăcerea) de a manca carne exista o legătură: violenta (datorita necesității de a ucidere animalul), spiritul distructiv, în general. Ciudat e ca n-am putut suporta niciodată sa vad sacrificarea animalelor, ceea ce s-ar putea interpreta ca fiind datorita lipsei violentei. Însa, în cazul în care as fi fost atacat de vreun animal sau om as fi fost capabil chiar de cruzime (în 1989, în cadrul unei mici batalii dintre noi, cei 4 colegi de camera și 3 namile de sportivi, n-am stat nici o clipa pe gânduri dacă sa lovesc pe unul dintre ei cu un scaun și l-am lovit cu toată puterea și fără nici o mila sau regret). Asta înseamnă ca, cel puțin în cazul meu, violenta este acceptabila în lupta, adică în apărare. Deci violenta poate fi considerata o măsură de apărare. împotriva violentei sau atacurilor venite din exterior. Indiferent de proveniența violentei, chiar dacă nu suportam sacrificarea animalelor (poate doar la vânătoare, dar n-a fost cazul decât la pescuit), violenta exista în mine la nivel emotiv, iar aceasta violenta îmi influenta gusturile culinare, determinându-mă sa fiu carnivor. Corpul meu nu numai ca s-a obișnuit să-și extragă energia din proteine animale, dar, cel mai probabil s-a și nascut cu aceasta preferință, asa cum și violenta sau capacitatea de a fi violent a fost nativa, nu a fost educata. Intre timp s-a produs o modificare a personalității, violenta scăzând treptat, odată cu experienta vieții și înțelegerea la nivel interior a violentei. Sau poate ca violenta nativa, existenta în mine s-a consumat. Presupun ca a fost un complex de factori, nu numai un singur factor: a scăzut probabilitatea de a fi atacat violent (deci a scăzut frica de a fi atacat), a crescut capacitatea de apărare., de fapt capacitatea de evitare a violentei (și a evenimentelor violente) și a crescut și capacitatea de înțelegere a legilor Universului (este vorba despre înțelegerea la nivel interior, emoțional și spiritual, nu despre înțelegerea la nivel rațional sau ideologic). Adică, din punct de vedere psihic și emoțional nu mai eram violent (sau nu mai eram la fel de violent), însa corpul era obișnuit sa funcționeze cu proteine animale.
O metoda recomandata de vegetarieni este convingerea intelectuala (la nivel de ideologie) de a renunța la a manca carne, însa aceasta metoda poate fi eficienta numai în cazul în care deja psihicul a învățat legile Universului și a eliminat violenta. În cazul în care violenta exista la nivel psihic, a nu manca carne poate provoca diferite probleme. În primul rand e ca și cum ai alimenta cu benzina un motor proiectat pentru funcționarea cu motorina: nu funcționează, ceea ce duce la înfometarea corpului, lipsindu-l de combustibilul pentru care a fost proiectat. Oricâtă benzina ai turna în motor, acesta tot de motorina va avea nevoie, n-are ce face cu benzina. O alta problema tine de gusturi: dacă ești învățat sa mănânci carne, a renunța la carne e similar cu a te lăsa de fumat, de băut, de jocuri de noroc, de femei, de bârfit sau de droguri. Problemele astea sunt amplificate în cazul în care violenta psihica nu a dispărut, dar încerci sa forțezi o schimbare a alimentației, din cauza ca ești convins rațional (ideologic) de necesitatea aceasta. Aceasta este și mai grav, caci produci o ruptura inversa intre suflet și corp. Asa cum nu poți schimba forma corpului îmbrăcându-l cu alte haine, tot asa nu poți schimba sufletul, modificând alimentarea corpului, caci corpul este cel creat pentru suflet, nu sufletul este creat pentru corp. Intre suflet și corp trebuie sa existe o legătură mai strânsa decât intre haine și corp, sufletul și trupul trebuie sa se potrivească perfect, ca și cum ți-ai face haine de comanda la cel mai bun croitor din lume. Amândouă la un loc trebuie sa funcționeze ca o singura ființă, cu toate ca ambele nu sunt decât doua parți ale unei ființe întregi, mai complexe decât trupul și sufletul la un loc.. Legătura perfecta dintre trup și suflet înseamnă sănătate și putere, iar ruptura dintre trup și suflet înseamnă slăbiciune și boala. Aceasta este Legea lui Unu, aplicata în cazul particular al corpului și sufletului.
Acum, dacă am introduce și spiritul în ecuație, ar trebui sa existe o potrivire perfecta dintre trup, suflet și spirit. Dar asta depășește, deja, capacitatea noastră (cel puțin a mea) de înțelegere la nivel interior. Nu ne putem imagina nici măcar o uniune perfecta dintre trup și suflet, darămite o uniune perfecta dintre trup, suflet și spirit.
Dar lumea s-a schimbat, iar noi, cu toții, ne-am schimbat, fără sa ne dam seama. Nu conștientizăm, dar nu mai suntem aceiași oameni, ne-am schimbat parca dintr-o data, la o comanda venita din alta lume. Eu simt și sunt conștient de multi ani ca nu voi mai avea ocazia, în viata asta, de a ma comporta violent, pentru ca asta e soarta mea. Dar, cu toate astea, am mâncat carne cu mare placere pana în toamna anului trecut, când brusc gustul și mirosul cărnii nu numai ca nu-mi mai provoca placere, ci dimpotrivă, îmi provoca neplăcere. Asa cum în trecut nu suportam sa mănânc fasole, acum nu suport carnea. Nu ca n-o suport, ci nu-mi place. Nu ma forțez sa nu mănânc, ci evit, pentru ca nu-mi place. Asa cum nu-mi place sa mănânc ca eschimoșii carne cruda de foca, sau lăcuste prăjite ca alții, tot asa nu-mi place sa mănânc carne. Când n-am încotro (la o petrecere, de exemplu), mănânc și eu carne ca toată lumea și nu mi se întâmplă nimic. Dar corpul meu s-a schimbat, presupun ca s-a adaptat la noile energii ale Universului și s-a mulat pe un psihic și un corp emoțional care s-a schimbat mai înainte. Noi, toți oamenii, trecem prin schimbări profunde, caci sfârșitul lumii a avut deja loc. Corpurile noastre se modifica, apropiindu-se din ce în ce mai mult de o structura potrivita cu structura sufletului nostru.
Preferinte etnice
Se pare ca englezilor le plac musulmanii. Atentate teroriste se pot intampla numai in Franta, in Anglia numai romanii sunt „cei rai”. Asa ca degeaba cei trei deputati PRU trimit scrisoare catre ambasada Marii Britanii, caci nu au dreptate: cu gusturile omului nu se discuta.
„Către
Excelența Sa Paul Brummell
Ambasadorul Marii Britanii în România
Excelența Voastră,
Am luat notă cu tristețe și revoltă de documentarul ”The Romanians are coming”, a cărui difuzare a fost demarată de canalul public de televiziune Channel 4, din Marea Britanie. Acest documentar greșește din toate punctele de vedere cu privire la românii care muncesc și trăiesc în țara dumneavoastră, transformând cazuri izolate în oprobiu generalizat și condamnând astfel o întreagă comunitate care își aduce contribuția în mod cinstit la bunul mers al țării pe care o reprezentați.
Afrontul adus românilor din Marea Britanie trebuie să înceteze imediat, el va încuraja xenofobia și va aduce prejudicii directe cetățenilor români aflați pe teritoriul statului britanic. Vă solicităm de aceea să luați măsurile care se impun pentru oprirea difuzării acestei campanii murdare de presă desfășurate de un post public de televiziune al Marii Britanii, fapt care afectează relațiile dintre țările noastre. Marea Britanie nu poate permite unui post public de televiziune de care este responsabilă să incite la ură și discriminare împotriva românilor aflați pe teritoriul său pentru că își neagă principiile constituente și se transformă într-o țară a urii și a disprețului față de străini.
Vă rog să vă gândiți cum ați reacționa dacă TVR, postul public de televiziune din România, ar începe o campanie de denigrare a cetățenilor britanici de la noi din țară, generalizând cazurile de alcoolism în public și de pedofilie ale câtorva britanici, de care sunt sigur că aveți cunoștință, la a deveni imaginea tuturor cetățenilor Dvs. aflați pe teritoriul României. Documentarul difuzat de Channel 4 face exact același lucru.
Credem că este și în interesul țării Dvs. și al relațiilor bilaterale să demarați procedurile de oprire a acestui documentar care reprezintă tot ce este mai rău în materie de manipulare, informare greșită și denigrare la adresa unei comunități străine aflate pe teritoriul unui alt stat.
Cu stimă,
Deputat Bogdan Diaconu, Președintele Partidului România Unită (PRU)
Deputat Virgil Guran, vicepreședinte PRU
Deputat Paul Dumbrăvanu, PRU”
Sursa: Stiri pe surse.
Sfârșitul lumii
„Am tăiat porcul pe 20 decembrie și am băut, cu toții, niște țuică”, povestește Ioan Buca de Aur. „Țuica era foarte buna, era din aceea cumpărată de la Benoles, dar eu n-am putut sa beau. Am luat o gura, dar nu mi-a plăcut. Atunci s-au băut vreo 700 grame, iar de atunci eu n-am mai băut deloc, sticla a rămas cu țuica de atunci. Eu obișnuiam sa beau multa tărie înainte, aproape în fiecare zi, dar acum, de vreo 2 ani, nu mai merge, parca corpul meu îl respinge. Și nici nu-mi mai place gustul, pur și simplu n-am chef sa beau. Și încă o ciudățenie, toată viata mi-a plăcut, în afara de țuică, un grătar. Înainte făceam grătar de câteva ori pe săptămâna, în curte, mâncam la greu și beam tărie. Anul trecut nu știu dacă am făcut o data sau de doua ori grătar, și nici acum doi ani. Parca nu-mi mai cere inima grătar, parca nu mai merge. Și cat grătar mâncam inante! Toate tipurile de carne. Grătarul era un eveniment așteptat cu nerăbdare. Vara trecuta am făcut la grătar dovlecei. Ii tăiam pe lung, ii scobeam de semințe și le puneam pe grătar. Ce bune sunt! Pana acum nu mi-au plăcut dovleceii la grătar, nici nu știam ca exista mâncarea asta, eu mâncam numai carne la grătar. Dar anul trecut, cum a dat primăvara în verdețuri, îmi făceam salate de culese de prin gradina. Orice buruiana puneam în salata, chiar și loboda. Dacia mi-ar fi zis cineva, cu câțiva ani în urma, ca am sa mănânc loboda cruda, n-as fi crezut nici în ruptul capului. Dar uite ca am ajuns sa mănânc cu mare pofta loboda cruda! La servici mănânc în continuare carne, la servici merge carnea și nici nu pot sa-mi iau buruieni sa-mi fac salata. Mănânc la fel ca înainte, însă mi s-a întâmplat un lucru ciudat. Eu eram în evidenta pentru glicemie crescuta, trebuia sa merg zilnic, la începutul serviciului, sa fac control. Ei, bine, acum glicemia mi-a scăzut fără sa fac nimic pentru asta, n-am luat nici un tratament. Acum glicemia mea este în limite normale. Din ce motiv s-a întâmplat asta, eu nu știu și nici nu-mi bat prea mult capul. Cert este ca nu-mi mai place carnea și mi-a scăzut glicemia, chiar dacă mănânc carne în continuare. Dar nu mia pot sa mănânc la fel de multa ca înainte, acum mănânc la o masa, poate o pătratica mica de șuncă, iar înainte mâncam ditamai bucata. Chiar am sa fac un grătar în curte, când o sa fie cald afara, sa vad dacă-l mănânc cu placere. Anul trecut și acum doi ani nu mi-am dat seama ca nu-mi mai place grătarul, pur și simplu n-am făcut, caci n-am avut pofta. Abia acum, în discuția asta, mi-am dat seama ca ceva din mine s-a schimbat.”
„Cu mine s-a petrecut o schimbare destul de importanta, cam acum doi ani, poate chiar mai mult de atât”, spune colegul meu. „Nu ma mai interesează partea materiala a vieții. Pur și simplu nu mi se pare importanta, iar eu înainte eram foarte chivernisit. Strângeam bani, lucram la gospodărie, îmi cumpăram tot ce aveam nevoie și tot ce-mi doream. Era o satisfacție sa reușesc sa mai fac cate ceva, sa-mi mai cumpăr cate ceva. Am cam tot ce-mi trebuie și vreau acum doar sa ma bucur de anii ce mi-au rămas de trăit, câți or fi aceia. Da, într-adevăr, casa mea e veche, dar ma mulțumesc cu ea. Daca fiul meu ar vrea sa locuiască în ea, după moartea mea, poate ca as mai face cate o îmbunătățire, dar dacă el nu se va întoarce, n-are rost. Pana și haiinele care nu-mi mai vin le-am dat toate. Toate, nici una nu mi-a rămas, mi-am păstrat doar strictul necesar, doar ce port acum. Nu-mi mai trebuie.”
„Înainte nu eram prea bucuroasa când ma duceam la tara, caci aveam multa munca fizica, obositoare”, povestește Fata cu fundul tare. „Ma duceam numai ca s-o ajut pe mama la treaba, caci e bătrână și nu le poate face pe toate singura. Pentru mine era o corvoada. Dar asa, de o bucata de vreme, parca de vreo doi-trei ani, nu știu ce s-a întâmplat cu mine, dar abia aștept sa vina sfârșitul de săptămâna, ca sa merg la tara. Acolo muncesc de-mi sar capacele, însă nu ma doare nimic și nici nu mai obosesc ca înainte. Beau o bere seara, după ce termin treaba – dar numai la halba, asa-mi place mie când merg la tara – și ma simt minunat. Însa, când ma întorc în oraș, încep sa ma doară toate celea. Și inima ma înțeapă, îmi creste tensiunea, ma doare capul sau stomacul și parca toate bolile mele se activează. Cat stau la tara, sunt sănătoasă tun. Oare cum se explica asta?”
Poate ca sfârșitul lumii a venit. Sfârșitul unei lumi, a unui stil de viata. Sfârșitul unor energii cu care am funcționat pana acum. Energiile care ne alimentează s-au schimbat și au făcut modificări în interiorul nostru, pe nesimțite. Efectele acestor modificări abia acum încep sa fie observate. Dar cu toții ne-am schimbat, în profunzimea noastră. Unii, mai sensibili, observa aceste schimbări, majoritatea dintre noi nu le observa, ținându-se cu dinții de vechile mentalități și astfel de vechile energii. Observam cu surprindere ca ceea ce ne interesa, cândva, devine din ce în ce mai puțin important pentru noi. Cei care accepta noile energii observa cu surprindere ca li se îmbunătățește sănătatea, aparent fără motiv. Fata cu fundul tare, cat este la tara, trăiește pe energiile noi, iar odată cu revenirea în oraș, revine și la toate mentalitățile legate de viata trăită la oraș. Ioan Buca de Aur trăiește permanent la tara, de când și-a vândut apartamentul de la oraș și și-a construit căsuța de la tara, asa ca starea generala lui de sănătate s-a îmbunătățit, odată ce, acasă la el, își vede de treaba lui, fără sa fie influențat de mentalitățile de grup dintr-o comunitate mare, cum e aceea de la oraș.
Cu toții trebuie sa ne îndreptăm atenția către noi înșine, către corpul nostru, către dorințele noastre, către motivația și scopul vieții noastre, ca sa putem accepta schimbările. Acum începem sa avem alte priorități, începem sa observam ca altceva ni se pare important în viata decât ceea ce ni s-a părut a fi important pana acum. Nici muzica pe ritmurile căreia vibram înainte, nu ne mai oferă aceeași satisfacție emoționala, simțind muzica mai mult la nivel intelectual sau bucurându-ne de amintiri. Dacia nu acceptam noile energii, boala vine cu viteza uimitoare și se manifesta atât de repede, încât nici nu ne dam seama când am ajuns aproape de moarte, caci nu mai suntem alimentați de energiile vechi, iar pe cele noi le refuzam și astfel suntem lipsiți de energie și nu avem capacitatea de a lupta cu boala. E ca și cum am vrea cu orice preț sa rămânem o roata de căruță, chiar dacă am fost montați și cuplați la un autoturism, o roata care se strica de la prima utilizare.
Intern sau extern?
Guvernul Monta, Puie! anunta ca va micsora anumite accize, la titeiul extras in tara si la bauturi alcoolice. Dupa cum scrie in stire, motivatia este ca a scazut prea mult consumul de titei si bere, iar statul a avut incasari mai mici la buget.
O veste buna pentru noi, romanii care consumam combustibili fosili la masini si pentru transportatori. Iar daca pretul transportului scade, inseamna ca scade si pretul tuturor produselor ce sunt transportate.
Dar mai buna este vestea pentru firmele care extrag petrolul, caci nici una nu mai e romaneasca. Petrom (firma vanduta dezavanajos pentru stat, pentru acceptul Austriei al aderarii Romaniei la NATO) se plange ca i-au scazut profiturile.
Deci este avantajat atat romanul de rand, statul roman dar si austriacul de la Petrom. De avantajele romanului de rand, pe Monta il doare la basca, iar de avantajele statului roman la fel (toti politicienii si-au batut joc de statul roman). Insa daca primeste ordin de undeva din afara, imediat incepe sa aiba dureri de cap, dureri ce se trateaza numai cu masuri menite sa creasca veniturile firmelor straine.
Poate ca Republica Moldova, cu tot cu noul guvern controlat de Moscova, este mai independenta si mai suverana decat Romania.
Pro si filo (varianta 2)
La o prima vedere, niste oameni idealisit prin educatie, cu o viziune asupra vietii si a lumii parca desprinsa din povesti, ar putea intelege lucrurile ca in articolul precedent. Mintea fiindu-ne obisnuita sa vada peste tot „buni” si „rai”, eroi de neam, regi si domnitori straluciti, Feti Frumosi si Ilene Cosanzene alaturi de balauri si zmei, avem tendinta de a privi evenimentele politice si istorice in mod asemanator cu povestile auzite in copilarie, sau cu filmele cu Rambo sau ninja.
Poate ca conducatorii nostri nu sunt neaparat toti niste lupi in blana de oaie sau ninja straini infiltrati in structurile noastre statale. Poate ca sunt niste simpli corupti, dar care duc politica pe care o duc pentru ca nu au incotro sau nu au alta mai buna. Fiecare are viziunea sa si istoria ne va spune care dintre ei a avut dreptate. Mircea cel Batran si Stefan cel Mare au platit, intr-un final, cand sansele au fost impotriva lor, tribut turcilor. Altii, precum Ion Voda cel Cumplit sau Vlad Tepes, au murit in lupta barbateasca, necedand cererilor dusmanului. Altii au fost pur si simplu maziliti sau eliminati. Conditiile istorice de la inceputul domniei lui Stefan cel Mare nu mai erau aceleasi la sfarsitul ei, ceea ce l-a determinat sa aleaga pacea cu turcii, in schimbul tributului. A fost bine, a fost rau? Nu putem sti care ar fi fost soarta Moldovei sau a Tarii Romanesti, daca Stefan sau Mircea ar fi ales continuarea razboiului. regele Mihai a facut bine ca l-a arestat pe Antonescu etc.
O negociere presupune ca ai ceva de dat, ca sa castigi altceva. La fel presupune si parteneriatul, o colaborare in care dai ceva si te bazezi pe ceea ce primesti de la partener. Noi suntem sa fim parteneri cu oricine are ceva de luatq de la noi si care are si ceva de oferit. Dar oare ce ne ofera partenerii nostri de dupa 1990? In afara de promisiuni, vorbe frumoase si incurajari, nu e prea mare lucru. Dimpotriva, ceea ce am dat noi e de mare pret pentru orice stat: piata interna, prin distrugerea aprovizionarii acestei piete interne cu produse romanesti. Deci, la prima vedere, am avut de dat mult si de primit mai nimic (in afara de scutul NATO, de care avem chiar acum nevoie).
Totusi se poate ca si noi sa fi primit ceva in schimb. Se poate ca ceea ce am primit in schimb sa fie pacea si atat. Daca noi nu dadeam ce ni se cerea, poate ca ar fi fostsi la noi ca-n Serbia sau Ucraina. Partenerii si prietenii nostri au demonstrat ca nu e greu pentru ei sa distruga o tara. Asa ca se poate ca politicienii nostri sa fi platit tribut pentru pace, asa cum au platit si atatia domnitori romani de-a lungul vremii. Dar asta mai arata ceva: arata cata incredere putem avea in prietenii si aliatii nostri, oaricare ar fi acestia. Ca unii prefera Germania, ca altii prefera America sau Franta, Rusia – nu are importanta. Important e ca oricare dintre partenerii alesi ne sunt, de fapt, niste dusmani carora le cumparam pacea, cu un pret imens.
Printre extreme 