Lună: septembrie 2015

Mai departe, către „dincolo”

Înainte de 1989 eram pe cale de a înțelege ego-ul. Prin înțelegerea ego-ului înțeleg și acceptarea lui, asa cum este el. S-a concretizat, destul de greu, în „teoria egoismului”, pe care, cum am reușit s-o clarific în mintea mea, am notat-o pe un caiet, ca sa nu uit. Ca sa cimentez ideile în mintea mea, sa nu ma mai las influențat de prejudecățile sociale ale epocii, sa încerc sa privesc realitatea asa cum este ea. Privite prin prisma mentalității epocii, realitatea părea dura, pe vremea aceea, în ziua de azi oamenii sunt mult mai deschiși către aceasta realitate. Fiind singurul cititor al caietului meu, scriam foarte rar, dar tot ce scriam se învârtea în jurul ego-ului, nu reușeam sa depășesc bariera ego-ului și era normal acest lucru, caci eu analizam ego-ul privindu-l tot din punctul de vedere al ego-ului. Ca toată lumea, eram și sunt centrat în ego. Dorința de a pătrunde mai adânc am avut-o permanent, uneori am reușit sa bâjbâi cate ceva, dar viata de zi cu zi, intre oameni și într-o lume care are ca baza ego-ul îmi crea un fel de perdea care-mi ascundea ceea ce e dincolo de aceasta bariera.

În ziua de azi, chiar dacă nu pare, pentru ca oamenii s-au adâncit prea mult în latura materiala a vieții, căutând succesul social, chiar dacă multe alte laturi s-au înrăutățit la nivel de omenire, oamenii sunt mult mai deschiși, au capacitatea de a vedea lucrurile mai profund decât cei de dinainte, chiar dacă ei nu-și dau seama de asta. Unii chiar au reușit sa vadă ce e „dincolo”. Ne explica și noua, dar nu e chiar așa de simplu de exprimat, cu atât mai puțin de înțeles. Dar totul e limpede, odată ce ai înțeles „teoria egoismului”.

Copaci

In curand in Romania

Si nu numai atât. Daca se construiesc tabere de refugiați, aceștia se mai bat intre ei. Din bătăile astea rezulta și politisti raniti.

Cam asta ar fi câștigul populației României din primirea emigranților. Probleme suplimentare, cheltuieli, discuții sterile (și cum politicienii și analiștii noștri sunt experți în a tăia frunza la căini când e vorba despre analize, discuțiile astea sterile ar fi tot un fel de show-uri televizate). Politicienii ar avea ceva de câștigat, caci de pierdut oricum nu au nimic. Ei nu pierd niciodată, întotdeauna câștigă. Ce ar avea de câștigat pooliticienii romani? Pai ar avea răgaz pentru a-și vedea liniștiți de furturile zilnice, la adăpostul preocupării populației pentru problemele cauzate de refugiați. Si ar adapta și problema refugiaților la campanie electorala permanenta din România. O parte a politicienilor pozează în creștini milostivi, câștigând o parte a electoratului, cealaltă parte o fac pe victimele, câștigând alta parte a electoratului. Nici Angela Merkel nu are nimic personal de pierdut, cheltuielile cu refugiații sunt plătite din bani publici, nu din buzunarul sau personal. Si ziariștii ar avea o mulțime noi de subiecte, de la violul din Vaslui ar trece la violurile din taberele de refugiați, la furturile din jur, bătăi și scandaluri – ar avea de câștigat mai mult decât o pâine din subiectele iscate de emigranți.

S-ar putea ca noi, romanii, sa avem noroc. Se pare ca refugiații prefera tarile bogate și primitoare. Din Finlanda o parte se întorc în alte tari europene, cautând locuri în care sa le fie bine. Si țiganii de la noi prefera sa trăiască în tari ca Franța, Germania, Suedia și Anglia, nu la noi. Noi, romanii, suntem obișnuiți cu ei și am cam învățat sa ne ferim de ei, dar în tarile enumerate mai sus cetățenii sunt luați prin surprindere de stilul lor, asa ca acolo câștigă și trăiesc bine, foarte bine. Acolo este tara lor, unde se simt bine.

Da, pentru emigranți plătește populația, nu pooliticienii. Tarile din vest au pentru ce plăti. Pentru ele, refugiații sunt un fel de investiție, caci emigranții au devenit emigranți din cauza intereselor economice din tara lor. Moise Guran crede ca emigrarea în masa este influențată și de Rusia, care, în afara intereselor economice în zona, mai are și interese militare.

România nu are nici un interes în zona arabilor, nu are nimic de câștigat. Nu a participat la „investiție” și nu a participat nici la provocarea exodului, cum au făcut tarile din vest, pentru a pune mana pe gazul metan. Asa ca, ținând cont de faptul ca arabii prefera tarile primitoare, cu cat criticam pe Facebook mai tare emigranții, cu atât ii descurajam mai tare sa vina aici. Acesta este interesul pe care noi, populația României, trebuie sa-l urmărim: sa evitam sa primim emigranți, sa nu ne lăsăm păcăliți de sentimentalisme provocate de formatorii de opinie și de către politicieni.

Minim 2 litri

Mereu auzim, pe la toate mediile de informare, ca trebuie sa bem minim 2 litri de apa pe zi. Acei oameni care ne zic cate calorii trebuie sa consumam și cata mișcare trebuie sa facem zilnic, ne zic și cata apa trebuie sa bem. Ei zic ca asa e bine pentru organism, dar e greu de înțeles cum gândesc ei și cum au făcut calculul asta științific. Alți doctori au încercat sa ne explice metoda de calcul, dar nici aceasta nu e chiar asa de ușor de înțeles. Din punct de vedere științific., foarte asemănător cu calculele economice ale unei familii, ale unei firme sau chiar a unei tari, dar și din punct de vedere tehnologic și chiar al fizicii și chimiei, trebuie făcută suma intrărilor și suma ieșirilor. În cazul chimiei, câți atomi intra într-o ecuație chimica, tot atâția trebuie sa iasă, chiar dacă sunt combinați în alt mod. Din punct de vedere tehnologic, cata materie prima intra într-un proces, măsurată în unități de masa, tot atâta cantitate trebuie sa rezulte adunând produsul finit, pierderile tehnologice sau de alta natura și produsele secundare. Din punct de vedere economic, câți bani intra într-o familie, tot atâția se vor regăsi cheltuiți pe diverse bunuri adunat cu banii necheltuiți. La fel în cazul consumului de apa: dacă intra o anumita cantitate de apa în organism, aceasta trebuie sa se regăsească în final la capitolul consumuri. Pentru a ști cu ce cantitate de apa trebuie aprovizionat organismul uman, trebuie sa știi ce consumuri de apa are corpul uman. Ei, bine, doctorii au calculat și au ajuns la cifra de minim doi litri, sau de atâția litri pe kg/corp.

Problema este alta. Doctorii nu țin cont de faptul ca apa consumata de organism nu este constanta. Consumul de apa difera în funcție de temperatura din exteriorul corpului, de efortul fizic produs, dar și de starea emoțională. Difera și în funcție de genetica sau de adaptarea la mediu a fiecărui om în parte, de exemplu, oamenii născuți și crescuți în zonele lipsite de apa, cum ar fi cele deșertice, consuma mai putina apa, corpul lor fiind mai eficient în administrarea apei în organism, comparativ cu oamenii care trăiesc în zone cu apa din abundenta. Dacă în cazul temperaturii de afara și al efortului fizic s-ar putea face niște socoteli aproximative, știința nu are habar cum funcționează emoțiile astea, deci nici cum starea emotiva influențează consumul de apa. Mai mult de atât, oamenii sunt diferiți unii de alții. Nici măcar consumul de apa la efort sau la canicula nu e același pentru toți, darămite la starea emotiva. Nici măcar starea emotiva la același om nu este constanta, aceasta depinde de milioane de factori.

Totuși, ca sa fim corecți din punct de vedere științific., presupunând ca, într-un viitor oarecare (probabil peste câteva sute sau mii de ani) știința va descoperi cum variază consumul de apa al organismului în funcție de toți factorii posibili, în acea zi va trebui sa fim în permanenta cu un calculator lângă noi. Pentru ca alimentarea cu apa se va face după metode științifice, va trebui sa ne calculam și sa ne programam toate consumurile de apa ale organismului. Adică va trebui sa știm ce efort vom depune în ziua respectiva, înainte de alimentarea cu apa de dimineață. Va trebui sa știm dinainte ce temperaturi vor fi în mediul în care trăim, în fiecare încăpere în parte, de la servici și de acasă. Va trebui sa ținem cont pana și de temperaturile de afara, la orele în care ne vom deplasa din casa (de la o anumita temperatura) pana la mașină, servici, magazin, sau la mijloacele de transport în comun. Evident, pentru mijloacele de transport în comun va trebui sa știm câți oameni vor călători în acel moment, pentru a ști cum variază temperatura și umiditatea aerului, care vor influenta funcționarea termostatului și a instalației de menținere a temperaturii și umidității din acel mijloc de transport în comun. Dacă în acel mijloc de transport în comun se va sui un singur om în plus, prezenta acestuia, prin căldura emanata de corpul sau și umiditatea emanata de respirație și de evaporarea transpirației va influenta temperatura și umiditatea din autobuz, deci și consumul de apa individual.

Deci, dacă am făcut mai mult cu un singur pas fata de ceea ce ne-am programat dimineața (bineînțeles ca va trebui sa facem o programare exacta a efortului fizic depus) sau dacă am stat în soare mai mult cu câteva secunde fata de estimările de dimineața, va trebui sa înghițim mai multa apa decât am calculat dimineața. Cata apa va trebui sa înghițim vom afla cu exactitate după ce vom efectua calculele științifice și cat ne va da rezultatul, atât va trebui sa bem. Bineînțeles ca va trebui sa știm ce cantitate de apa au și alimentele pe care le mâncăm. În afara de un calculator (presupun ca în vremurile în care se vor putea face aceste calcule, calculatoarele vor fi mult, mult mai performante) va trebui sa purtam cu noi un instrument de măsură a greutății (sau volumului) plus un instrument de măsură a proporției de apa dintr-o înghețată, de exemplu, ca sa cântărim apa pe care va trebui sa o bem. Sau nu vom avea voie deloc sa mâncăm ce ni se face pofta, ci doar ceea ce am programat cu o zi, o săptămână, un an sau chiar un deceniu înainte. Va fi o viata perfecta, din punct de vedere științific., iar organismul nostru va fi sănătos tun, dacă vom proceda asa, caci va fi alimentat perfect științific. cu tot ce are nevoie. Și sa nu uitam sa ținem cont de controlul emoțiilor. Emoțiile vor trebui planificate științific., pentru ca ele influențează puternic căldura produsa de corp, deci și necesitățile de răcire ale sale. În cazul în care ne–am enervat cu o sutime de unitate de măsură a enervării în plus fata de ceea ce ne-am programat pentru ziua respectiva, va trebui sa bem cu câteva sutimi de miligram mai multa apa, de dimineața. Deci nu va fi indicat nici măcar sa ne bucuram mai mult decât ne-am programat, ca sa nu dam peste cap programarea consumului de apa a organismului. Evident, ca sa știm emoțiile pe care le vom trai în ziua respectiva, va trebui sa cunoaștem dinainte toate interacțiunile pe care le vom avea cu oameni, animale sau situații, poate chiar cele avute cu propriile amintiri sau vise. Ma întreb, totuși, dacă știm dinainte cu cine ne vom întâlni, cum vom interacționa și ce emoții ne vor provoca acele întâlniri, înseamna ca vom pierde emoțiile provocate de întâlnirile surpriza? Și vom pierde, în general, orice surpriza? Totul va fi programat științific., secunda cu secunda? O lume minunata ni se pregătește, un viitor de aur are omenirea. Deocamdată nici în fabricile cu flux complet automatizat nu se poate face o programare la secunda.

Eu voi prefera întotdeauna sa beau apa doar când mi-e sete. Corpul meu va ști întotdeauna, fără sa-i spună nici un medic, de cata apa are nevoie. Când are nevoie de apa, îmi transmite mie asta, prin senzația de sete. Orice organism viu a ajuns sa fie asa cum este acum, după milioane de ani de evoluție. Oare mintea umana poate face mai mult decât a făcut-o natura? Oare omul a fost făcut pentru a se comporta ca un robot? Oare asta e sensul vieții?

Asta poate fi sensul vieții numai pentru unii care vor sa controleze și sa domine pe ceilalți oameni. Dar asemenea oameni, chiar dacă exista cu adevărat în lumea în care trăim, sunt, totuși, niște erori ale umanității, ale naturii, ale Universului. Dar aceste erori ale umanității sunt tocmai oamenii care ne conduc și ne dirijează viata. Iar natura, prin extraordinara ei capacitate de autoreglare, va elimina, pana la urma și erorile acestea. Asta e evoluția.

Întrebare

Legat de modul în care firma Volkswagen s-a folosit de imaginea de corectitudine pe care o au germanii la nivel mondial pentru a-și crește vânzările (și profiturile), întreb: dacă înșelăciunea premeditată ar fi fost făcută de o firma romanească, ce-ar fi comentat romanii? Cu siguranța ar fi abundat în critici vehemente la adresa tuturor romanilor, poate ca s-ar fi făcut referiri și la violul din Vaslui, caci așa sunt romanii, au dorința de autodistrugere.

Procedura Volkswagen arata ca și nemții sunt la fel de hoți ca și romanii, numai ca mai rar (sau știm noi mai puține), însă pe scara larga.

European smart solution

Tarile din vest (inclusiv SUA) au de câștigat din înlăturarea lui Assad, de fapt ele sunt cele care au pornit „revoluția” din Siria. Problema e ca s-au generat prea multi emigranți, din cauza ca socoteala de asa nu s-a potrivit cu cea din târg, războiul a durat mai mult decât a fost planificat, Assad fiind mai tare pe poziții decât s-a luat în calcul. Dezvoltarea ISIS a devenit o problema, dar de asta se vor ocupa mai târziu, după ce își vor fi atins scopurile.

Emigranții de pana acum din vest nu s-au integrat, ci și-au consolidat grupurile lor etnice. De fapt nu sunt grupuri etnice, ci grupuri religioase, ceea ce e mai grav, caci religia ii coalizează pe toți împotriva vestului. Vestul are deja probleme de genul acesta, existând multe enclave musulmane care se comporta ca un stat în statul gazda, cu regulile proprii islamului (sharia), zone în care nu se respecta legile tarii și orice ne-musulman poate avea probleme.

Indiferent de cheltuielile generate de absorbția emigranților, indiferent dacă acestea vor fi plătite sau nu din fonduri europene, mai rămâne problema în sine a emigranților. Ca sa scape de presiunea refugiaților, UE încearcă abordarea pe mai multe planuri, adică aplica mai multe soluții.

O parte a soluției europene este controlul intrărilor emigranților în spațiul Schengen, în sensul limitării acestuia, prin distrugerea rețelelor de traficanți. Asta înseamnă ca arabii din Siria ar trebui ori sa rămână în tarile de tranzit (de exemplu Turcia), ori sa rămână expuși războiului. Oricât de mult plâng liderii occidentali de mila refugiaților, soluția aceasta arata ca, de fapt, lacrimile lor sunt lacrimi de crocodil.

O alta parte a soluției este distribuirea lor în mai multe locuri. UE vrea sa-i împartă, trimițând o parte dintre ei și tarilor din est, chiar dacă emigranții își exprima deschis dorința de a se refugia numai în tari cu nivel de trai ridicat și cu legi generoase în ce privește ajutoarele sociale.

Deoarece estul nu a intervenit în tarile arabe, nu are nimic de câștigat, asa cum are de câștigat vestul, deci estul Europei n-are nici un interes să-și creeze o astfel de problema (comunități de musulmani pe teritoriile tarilor sale).

Evident, tarile din est nu-și doresc ca UE sa împartă musulmanii emigranți prin cote obligatorii, asa cum se intenționează. Asta ar însemna ca tarile din est sa plătească pentru profiturile vesticilor, ceea ce nu li se pare a fi echitabil. Nu e vorba numai despre sumele necesare pentru cazarea și hrana emigranților, existând posibilitatea primirii unor fonduri speciale pentru asta (cu toate ca aceste fonduri, dacă n-ar exista problema refugiaților, ar putea fi folosite pentru dezvoltare la nivel general în UE), ci despre crearea unei probleme musulmane asemănătoare celei din vest.

Dar asta nu e o problema pentru interesele celor din vest, caci se aplica principiul „Dacă nu poți, te ajutam (gargara politica, ceva fonduri), dacă nu vrei, te obligam”. Asta în numele umanitarismului și a milei creștinești fata de dramele prin care trec refugiații.

Ambele laturi ale soluției pe care și-o doresc europenii din vest sunt soluții deștepte, caci în felul acesta tarile din vest pozează în tari pline de înțelegere și mila creștinească, însă scot o parte dintre castanele din foc cu mana tarilor din est, astfel ca pot să-și urmărească în continuare interesele din tarile arabe.

Negarea

Nimeni pe lumea asta nu e perfect, toți oamenii au parțile lor pozitive și parțile lor negative. Printre parțile negative amintim violenta, agresivitatea, egoismul, resentimente, frustrări, interesul crescut fata de latura materiala a vieții, dorința prea mare de putere. Unii oameni înțeleg ca sensul vieții pe Pământ este diferit de manifestarea violentei, a materialismului sau a dorinței excesive de putere, asa ca fac eforturi sa elimine aceste „defecte” din caracterul și personalitatea lor. Pentru asta călugări, preoți, pustnici sau alții ca ei se izolează de lume, trăind o viata în rugăciune și meditație. Astfel, rupând legăturile cu lumea, rup și legăturile cu aceste tendințe umane negative, iar prin rugăciuni și meditații își manifesta, astfel, dorința și voința de a elimina „răul”, „diavolul” sau oricum numesc ei latura întunecată a ființei lor.

Aceasta este, de fapt, o alegere. Aleg sa nu facă rău, aleg sa nu manifeste răul din ei, aleg sa respingă latura lor întunecată. Aleg sa facă altceva în viata, aleg alta cale, dar asta se face, în primul rand, negând calea întunecată. Alegând „sa nu facă rău”, „sa nu fie întunecați”, de fapt, ei neaga aceasta latura. Viata lor se petrece, astfel, într-o continua negare, cu scopul ca, după ce, prin negare, reușesc sa se detașeze de partea lor întunecată, sa nu fie controlați de latura negativa, adică ceea ce se cheamă, în creștinism, „sa nu cada prada ispitei”. Sa controleze ei ispita, prin voință, sa nu fie ei controlați de către ispite.

Dar a rezista ispitelor nu e suficient, caci ispita exista în continuare în ei, chiar dacă au reușit sa se detașeze de ispita. Prin detașare se poate face un gol, dar acest gol trebuie umplut cu energii pozitive (acceptare, înălțarea vibrațiilor, iubire), energii ce elimina energiile negative. Aceasta este, însă, faza a doua, care este o iluminare, o sfințire, adevăratul salt spiritual.

Parcare laterala

Precizie: nu trebuie risipit spațiul!

Am fost uimit cat de aproape parcau unii de ceilalți în Malta. Uneori se întrecea măsura, cum se vede în fotografiile ce urmează. Oricât de buni erau șoferii, cred ca nici unul n-ar fi reușit sa iasă din parcare. Cu alta ocazie, am văzut un șofer făcând câteva manevre pentru a ieși (era cam la fel de apropiat ca-n prima fotografie). A coborât de câteva ori, s-a uitat, a mai încercat, iar pana la urma a plecat pe jos.

Detaliu fata + spate

Pungeștizare

Se pare ca exista posibilitatea de a repeta, la nivel de tara, experienta sătenilor din Pungești. Ma refer la un mod de comportament al autorităților, gen una se spune și alta se face. Mai rău de atât, ceea ce se face se face pe ascuns, în asa fel încât populația sa nu afle decât atunci când deja nu mai poate face nimic, nici măcar sa ia atitudine.

Pregătirea de artilerie (propagandistica împotriva propriului popor) a fost făcută de Johannis, care a anunțat ca s-ar putea sa fim obligați sa preluam refugiați/emigranți/imigranți/soldați/luptători islamici sau ce-or fi ei, aceasta adunătură care nu tine cont de nimic. Oficial, România se opune cotelor obligatorii, dar, dacă știrea e adevărată, înseamnă ca neoficial ni se va baga pumnul în gura, asa cum s-a făcut și cu țăranii din Pungești. La fel ca și cu Pungeștiul, când totul s-a făcut la comanda externa, și în privința refugiaților se procedează asa tot la comanda externa. Ceea ce arata ca România nu are conducere, ci are un guvernator, numit de undeva din afara. Iar a înlocui întreaga clasa politica din România, în cazul acesta, înseamnă, de fapt, o revoluție de eliberare națională.