Lună: noiembrie 2015

În tot

Conform mitului creației, la început a fost cuvântul, iar cuvântul era Dumnezeu. Dumnezeu a creat lumea văzută și nevăzută din nimicul necreat. Nefiind nimic creat, nu exista nimic altceva în afara lui Dumnezeu. Înseamnă ca Dumnezeu a creat Universul din Sine Însuși. Adică tot ce e creat în lumea asta are ceva din creația Lui Dumnezeu înlăuntrul lui, adică din Dumnezeu Însuși. Orice viețuitoare, orice obiect. Orice mișcă sau nu mișcă, orice zboară sau se târaște, orice văzută și nevăzută. Dumnezeu se afla în tot și în toate.

Înseamnă ca, dacă Dumnezeu se afla în tot și în toate, atunci se afla și în mine. Numai ca eu nu-L vad, nu-L aud. Dar undeva se afla, în mine. Undeva unde nu pot eu sa-L vad sau sa-L aud.

Sau poate ca nu vreau sau nu pot eu sa-L vad sau sa-L aud.

Mic îndrumar pentru extremiștii începători

Avatarul lui Nora Damian, scriitorAventuri în grădina de hârtie

Extremistul poartă la centură pacea și visele omenirii.

În concepția extremistului, iubire și compasiune fără aviz ideologic nu există.

Într-o comunitate de extremiști ești iubit numai dacă urăști.

Dacă drobul de sare n-a căzut încă, extremistul îi va da brânci.

Există demersuri pentru pace care au în ele focoase gata declanșate.

Extremistul nativ condamnă în masă, preventiv.

Contagiozitatea extremismului duce la paranoia în masă.

Obsesia discursivă pe o temă produce ori adicție ori evadare.

Bunătatea e o amenințare globală, trebuie stârpită cu orice preț.

Extremismul de orice fel (religios, ateist ori ideologic) e aceeași specie crescută în medii diferite.

A repeta neîntrerupt, că 2 și cu 2 fac 4 poate produce un acces de respingere chiar și din partea matematicii.

Nu doar seceta produce deșertificare ci și ploile dușmănoase.

În filozofia extremistă, absența urii echivalează cu complicitatea, iar calmul&moderația, cu corectitudinea politică.

Democrația exclusivist-extremistă s-a numit întâi dictatură populară.

Două…

Vezi articolul original 124 de cuvinte mai mult

Inamicul ideal

Americanii bombardează ținte ale Statului Islamic, dar de fapt ei vor doar sa-l alunge pe Bashar Assad și sa elimine baza militara ruseasca de pe teritoriul Siriei.

Rusii bombardează ținte ale Statului Islamic, dar de fapt ei vor sa-l sprijine pe Bashar Assad și să-și mențină baza militara de la Marea Mediterana.

Turcii bombardează ținte ale Statului Islamic, dar de fapt ei vor doar sa lovească populația kurda.

Francezii bombardează ținte ale Statului Islamic, dar de fapt ei vor doar să-și încordeze mușchii, sa vadă lumea cat de tari și țâfnoși sunt ei. Si poate au și ceva interese în zona, cum au și în alte zone arabe.

Mai sunt și altele. Dar și numai atât dacă ar fi, tot se poate vedea ca Statul Islamic este inamicul ideal, pentru toate tarile care au interese în regiune. Daca n-ar fi acest stat islamic (ce-o fi aia nu se știe cu exactitate, deocamdată nu e decât o armata secondata de niște calai care au ca scop sa înspăimânte lumea), cu mare greutate ar fi găsit cu toții pretexte mai bune și mai credibile pentru a-și face de cap pe teritoriul unei tari membre ONU. In asta consta puterea Statului Islamic. Aparent, toate tarile îl bombardează, dar statul rămâne intact. Iar noi, populația lumii, înghițim vrăjeli scuipate de mediile de informare.

Dorinte

„Pentru cei care sunt de acord cu sloganul ”Vrem o țară ca afară!”
Vă anunț că afară sunt – 15°Celsius.”

Sursa: Racolta Petru.

Eu as mai adăuga ca… e bine sa te gândești ce-ți dorești, caci s-ar putea sa ți se îndeplinească. „Afara” nu înseamnă numai Germania, Anglia, Franța sau alta tara care are buget mare (indiferent de sursele de venit). „Afara” poate sa însemne și Rusia, Turcia, Mozambic. Sau, mai rău de atât, „afara” înseamnă și Afganistan, Siria și Iugoslavia. Sa ne gândim ce era Iugoslavia înainte de bombardamentele NATO și ce e acum.

Pe dorn

Forjarea unui inel pe dorn. Ceva ce are multa munca manuala, însă tocmai asta ii da un anume farmec. Cei ce fac asa ceva trebuie sa aibă multa îndemânare și multa experienta.

Pentru forjarea unei țevi pe dorn, mecanismul e mult mai complicat. Cu toate astea, chiar dacă nu este necesara la fel de multa îndemânare, sunt necesare mult mai multe cunoștințe, pe lângă experienta.

 

Ca pe tine insuti

„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, zice o porunca divina creștină. Romanii încearcă să-și iubească aproapele, însă fac doua greșeli: prima greșeală este ca le lipsește termenul de comparație, adică nu se iubesc pe ei înșiși. A doua greșeală este ca nu-și iubesc aproapele, ci îl admira. Admirația aproapelui se aduna peste disprețul pe care îl au pentru ei înșiși. Dispreț bine înrădăcinat, atât de dificilele secole, în care abia au supraviețuit ca popor (cu toate ca supraviețuirea, în condițiile care au fost au scos la iveala calități deosebite ce ar fi trebuit sa-i facă pe romani crească în proprii ochi), cat și de propaganda externa.

Iubirea aproapelui ca pe tine însuti, aplicata ca politica de stat, în zilele noastre, ar însemna ca politicienii noștri sa urmărească în primul rand interesele României ca tara și popor, iar abia apoi sa aibă în vedere și interesele UE, din care facem parte, apoi interesele umanității, în general. In popor se zice ca „mai aproape e cămașa de piele decât haina”.

La demonstrațiile de strada recente s-a pus, foarte insistent, problema corupției. O problema foarte grava, dar nimeni nu a pus ca problema importanta necesitatea ca politicienii sa urmărească interesele României. Da, politicienii jura cu mana pe Biblie ca vor urmări interesele României, dar…. asa cum corupția nu face parte din interesele României, nici a pune interesele altor state înaintea intereselor României nu înseamnă ca România este un stat suveran.

Si atunci cum sa meargă bine treburile în România, dacă conducătorii tarii pun înaintea intereselor romanilor, interesele altor tari?

Brațul lor

„Ștefan e departe / Brațul lui prin taberi / mii de morți împarte”. Asta-i spunea mama lui Ștefan cel Mare chiar lui, Ștefan cel Mare, ca o incurajare, ca un indemn.

Brațul Rusiei lovește din plin ținte ale ISIS. Brațul americanilor lovea ceva mai demult ținte ale ISIS. Acum și brațul Franței lovește la fel de convins aceleași (sau altele, alăturate) ținte ale ISIS.

ISIS e atacata de trei mari puteri militare. Teoretic e vai de mama lui. Cu toate astea, brațele SUA, Rusiei și Franței, chiar dacă, după cum declara ele, „mii de morți împart” prin taberele ISIS, par sa împartă la fel de mulți morți prin taberele ISIS, precum împărțea brațul lui Ștefan în momentul în care vorbea cu mama lui.

Ori brațul ISIS este extraordinar de puternic, suficient de puternic încât sa reziste eroic brațelor SUA, Rusiei și Franței la un loc, ori brațele astea reunite doar bat cu degetul obrazul ISIS. Iar pe ISIS o bătaie cu degetul pe obraz nu-l face să se rușineze. Dimpotrivă.

Oare ce fac cu adevărat aceste brațe și care or fi intențiile lor reale?

Poligamia

Poligamia presupune sa ai mai multe neveste. Într-o populație se nasc aproximativ 105 băieți la 100 de fete, însă numărul femeilor este aproximativ egal cu al bărbaților. Deci nu este posibilo ca femeile populației din care faci parte sa ajungă pentru toți bărbații. A-ți face rost de mai multe neveste presupune sa le iei dintr-o alta populație. Dacă religia care-ți da voie sa ai mai multe femei este o religie de stat, asta înseamnă ca statul respectiv este îndemnat, de către acea religie, sa facă rost de mai multe femei pentru bărbații lor.

Cum sa iei femeile altei populații? Simplu: jaf și cucerire. Tribut, robie. Cam asta propovăduiesc islamiștii, cam cu asta le infestează creierele credincioșilor lor, de mici copii. Femeile altora li se cuvin lor. Tot ce aparține altora, de alta religie, li se cuvine lor.

Ne mai gândim care sunt așteptările lor de la Allah?