SUA, Franța, Anglia, Rusia și alte tari nu se pot înțelege asupra viitorului lui Bashar al Assad. Pe de o parte tarile occidentale susțin ca Siria nu poate exista cu acesta la putere, pe de alta parte Rusia îl susține în continuare.

Totuși: cine trebuie sa hotărască viitorul Siriei și al conducerii acestei tari? Nu era, cumva, cândva, în timpurile de demult, o vorba ce spunea ceva despre dreptul popoarelor de autodeterminare? Nu se spunea ca tarile își pot alege singure conducătorii? In discuțiile dintre marile puteri, unde se amintește, măcar, despre poporul sirian?

Relațiile dintre cele doua tabere, împreună cu Siria și Bashar seamana cu neînțelegerile dintr-o familie, în care-și baga nasul vecinii sau rudele „de bine”. Statele din coaliția SUA ii zic fetei: „Lasă-l, părăsește-l, nu vezi ca nu-i de nasul tău? Nu te crampona de bărbatul asta, iți găsim noi unul mai bun!”, iar Rusia, Iranul: „Nu-l părăsi, fato, ca e băiat bun. Chiar dacă nu câștigă foarte bine, măcar iți este fidel și te iubește.”

Asa e? Nu, nu e nici măcar asa. In realitate, coaliția SUA și coaliția Rusia o bat pe biata femeie de-i suna apa în cap. Chiar dacă SUA lovește în Bashar, toți pumnii cad în capul Siriei. Chiar dacă Rusia îl apară pe Bashar, bombele sale tot în Siria cad. „Vecinii” se bat intre ei, însă cea mai multa bătaie dintre toți ia Siria. Ia bătaie pentru ca nu-l părăsește pe Bashar, ia bătaie și ca sa-l părăsească.

Poporul Sirian? Soarta lui nu preocupa pe nimeni. Parte au murit si vor mai muri, parte se afla în tabere de refugiați, iar restul va fi împărțit în cote, prin Europa. Adică va fi risipit în întreaga lume.

Autodeterminare? Democrație? Drepturi fundamentale ale omului? Unde exista asa ceva? Privind la ce s-a întâmplat în Siria, Irak, Libia, Iugoslavia, Ucraina… întreaga „primăvara” araba… și privind ce s-a întâmplat la noi, în România, am putea sa ne consideram mulțumiți ca la noi au aplicat alta metoda. In tarile amintite mai sus, cei de la putere erau puternic sprijiniți de către populație, nu puteau sa întoarcă întreaga populație împotriva propriului conducător. Au încercat în Siria sa antreneze și sa înarmeze niște „rebeli buni”, dar aceștia s-au dus în masa la Statul Islamic.

I-a întrebat cineva pe sirieni dacă vor sa-l dea jos pe Bashar? Nu, dar americanii, francezii, englezii, rusii, chinezii, germanii etc. vorbesc în numele sirienilor, de parca ei ar fi sirienii, nu sirienii -adică cei care sunt îndemnați să-și părăsească tara. Nimeni dintre noi nu s-a întrebat cu adevărat dacă sirienii chiar vor sa facă război ca sa-l dea jos pe Bashar. Noi auzim doar ce zic americanii, rusii, francezii, germanii, englezii etc. ca ar fi punctul de vedere al sirienilor, însă toate astea nu sunt decât ceva gen rahat cu perje. Teoretic exista libertate de opinii, libertate de exprimare. Dar practic se exprima numai Marile puteri, noi auzim numai vocea lor, numai punctul de vedere al intereselor lor.

La noi nu ar fi funcționat metoda asta, pentru ca noi, romanii, suntem altfel. Pentru a-și impune conducătorii doriți (adică cei care sa le urmărească interesele lor economice și politice – în detrimentul intereselor populației și tarii noastre), Marile puteri nu au fost nevoite sa recurgă la război, caci ar fi fost mai scump. Dacă, spre exemplu, ar fi fost înainte de ’89 un război împotriva Ungariei sau a URSS, sau a oricărui vecin sau oricare tara ar fi fost în război cu noi, toți romanii s-ar fi unit în jurul lui Ceaușescu și acesta n-ar mai fi putut fi îndepărtat de la putere. Cam cum a fost cu Miloșevici al Serbiei, care, chiar dacă era comunist, a fost susținut de sârbi și n-a putut fi îndepărtat de la putere decât făcând promisiuni pe care știau ca nu le vor îndeplini (adică au mințit ca țiganii noștri). De aceea cu romanii au aplicat alta metoda, folosind manipularea. A fost mai ieftin sa ne fie „prieteni” și să-și planteze serviciile secrete în tara la noi, la toate nivelele puterii. Asa pot controla tot ce se întâmplă la noi în tara, exact ca și cum ar fi dacă ne-ar ocupa militar.

În ce direcție ne îndreaptă? Care este viitorul pregătit de Marile puteri pentru noi, cei care trăiesc, încă, în România?? Exodul romanilor către alte tari este mai lent decât exodul sirienilor, dar efectul este același.

Dacă conducătorii noștri ar strânge prea brusc șurubul, s-ar strica filetul. Noi, romanii, trebuie sa fim luați cu frumosul, folosindu-se zăhărelul. Încet, cu grija, trebuie sa fim veșnic plouați, veșnic nemulțumiți, veșnic nefericiți, de asta se folosește stropitoarea artificiala, ca-n videoclipul următor, ca sa ne cautam fericirea prin alte parți. Problema e sa nu se sară peste cal.

Oare n-ar trebui sa facem ceva ca sa nu pățim ca sirienii, iugoslavii și alții, enumerați mai sus? Oare cum ar fi sa ne luam soarta în propriile mâini? Sa înțelegem ca tara noastră e a noastră și noi suntem cei care ar trebui sa hotărâm viitorul, sa nu pățim ca poporul sirian. Sa înțelegem ca în noiembrie, cu ocazia demonstrațiilor din București ar fi trebuit, în afara de schimbarea întregii clase politice, sa fie trecut pe ordinea de zi a cererilor poporului și sa facem ceva pentru ca cei care ne reprezinta, aleșii noștri, sa nu fie oamenii Bruxelului, ai Moscovei, ai Berlinului sau ai Washingtonului?

Dar pentru asta ar trebui sa înțelegem, în primul rand, ce se întâmplă cu noi. Sa vedem ce e dincolo de declarațiile politice ale oricărui politician, fie roman sau străin.