TV

Cod de iarnă

Institutul național de meteorologie ne atenționează ca a intrat în vigoare un cod galben, pe alocuri chiar portocaliu, de vânt, zăpadă și ger. Adică a intrat în vigoare codul galben care ne atenționează ca ianuarie și februarie sunt luni ale anotimpului rece, caci suntem în plina iarna. Luați cu sărbătorile, cu concediile, cu căldura din decembrie, cu reînceperea lucrului, noi nu am apucat sa observam nici măcar ca a venit iarna. Noroc de codul acesta galben, caci, în afara de factura de energie, poate ca nici nu am fi simțit ca a venit iarna .

Unele ierni sunt mai blânde, altele sunt mai reci, iar iarna aceasta avem, deocamdată, parte de frig, zăpadă și viscol. Iarna aceasta nu e asa cum a fost în decembrie, dar nici ca alte ierni din trecut. Atenționările acestea ne panichează puțin și amplifica efectul psihologic al iernii. Știind ca e frig, când ieșim afara ni se pare și mai frig decât este în realitate. Știind ca e vânt puternic, ne gândim ca, cu toate ca sunt numai minus nu știu cate grade, e mai frig decât zice termometrul. Codurile astea de iarna parca sunt făcute pentru oameni din tarile calde, unde n-au mai văzut zăpadă și nu știu cum e afara, la minus nu știu cate grade Celsius sub zero.

Însa nu pe toți ii sperie iarna. Unii țărani își vad de treaba lor, la fel ca și înainte. Probabil ca, fiind oameni în vârstă, le e rușine sa se plângă și considera ca e mai bine sa pună mana pe lopata, sa facă pârtie. Numai noi, cei care suntem controlați mental de către mediile de informare, ne plângem iarna ca e iarna și e prea frig, iar vara ne plângem ca e vara și e prea cald.

Sfat

Pentru cei ce considera (incepand cu crainicii-craInicele TV si redactorii de stiri) ca este deosebit de frig, cumplit de ger, viscol teribil etc., mai exista o singura treapta: insuportabil de frig.

Daca vremea a devenit insuportabila, atunci e o tragedie, caci asta inseamna ca si viata e la fel de insuportabilla. Deci, pentru cei ce nu reusesc sa emigreze in tarile calde, mai ramane o singura solutie de a scapa de o viata insuportabila: sinuciderea. Si astfel ne scapa si pe noi de vaicareli inutile.

Completare. Cei ce se plang la televiziuni de frig nu sunt din cei ce muncesc sau traiesc in frig. Niste oameni care lucreaza, de exemplu, intr-un depozit exterior si manuiesc metale reci, poate ca au dreptul sa se planga de frig.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, in Anglia democrata, defetistii (cei ce declarau publc ca englezii vor pierde razboiul) erau condamnati la moarte. In conditiile unui razboi economic si psihologic, cei ce induc isteria si panica in masa ar trebui sa se gandeasca de doua ori inainte de a arunca in eter stiri panicarde.

O ora

La o emisiune de pe Digi Life, un doctor facea analize despre mai multe chestii, printre care despre eficienta solutiilor antibacteriene de spalat pe maini (la care cele mai bune rezultate le-au avut clasicul si ieftinul sapun + apa) si influenta somnului asupra starii de sanatate a oamenilor. S-au facut, intr-un centru renumit, specializat in cercetarea somnului, experimente pe niste subiecti. Acestia au dormit o saptamana cate 6.5 ore pe noapte, dupa care li s-au facut analize medicale complexe si au fost supusi unor teste ce le verificau capacitatea de concentrare dexteritatea s.a., apoi au dormit o saptamana 7.5 ore pe noapte, adica cu u ora mai mult fata de saptamana precedenta. Dupa care li s-au facut din nou aceleasi teste si analize medicale.

Rezultatele testelor au atratat ca o ora de somn in plus pe noapte este foarte importanta. Chiar si numai intr-o saptamana s-au observat modificari importante, atat la nivelul capacitatilor, cat si la nivelul sanatatii. Analizele medicale au aratat ca activitatea unor aproximativ 500 de gene de la nivelul celulelor a fost influentata de diferenta de o ora de somn. Astfel, genele a caror activitate se amplifica in cazul multor boli precum diabetul, chiar si cancerul, s-a amplificat si in cazul duratei de somn de 6.5 ore pe noapte, pe cand, in cazul somnului de 7.5 ore ope noapte s-au activat alte gene, care tin de aspectele pozitive ale sanatatii.

Deci, o ora de somn in plus pe noapte este mult mai importanta pentru sanatatea noastra decat se credea pana acum. Cica in trecut, cand nu exista electricitate, oamenii dormeau in medie 9 ore pe noapte, insa acum, durata de somn a scazut foarte mult. Concluzia documentarului a fost ca, decat sa ne trezim mai devreme cu jumatate de ora ca sa mergem la sala (stiut fiind ca exercitiul fizic ajuta la mentinerea sanatatii), e mai sanatos sa dormim mai mult.

Documentar despre noi

Acest documentar, facut de italieni, este destul de apropiat de cea ce sustin si istoricii. Totusi, in lupta din primul razboi nu se mentioneaza ca Decebal a atacat fara cavaleria sarmata.

Deasemeni, finalul este… clasic, conform teoriei occidentale. Nu pot fi de acord cu ideea unei Dacii golite de daci, caci e o idee absurda. Argumentul pentru uciderea majoritatii dacilor, combinat cu migrarea restului se bazeaza aproape exclusiv pe asemanarea dintre limba vorbita azi de catre noi si limba italiana. Marturisesc ca si eu am inteles documentarul fara traducere si fara sa fi studiat limba italiana. Toturi, in documentar se spune ca Dacia a fost colonizata nu numai de italieni, ci si de oameni din alte provindcii ale imperiului roman, cum ar fi galii, de exemplu. Daca colonistii au fost adusi din mai multe provincii, oare acesti colonisti vorbeau italiana? E greu de crezut, de vreme ce limbile in care vorbesc acum sunt latine, dar sunt limbi specifice popoarelor respective. Cel mai probabil, colonstii au fost asezati grupat pe etnii, deci ei au vorbit, intre ei, in limba materna. Dec e greu de crezut ca din amestecul limbilor colonistilor a rezultat o limba atat de asemanatoare cu italiana. Asemanarea limbii noastre cu italiana trebuie sa aiba o alta explicatie. Dacii si-au pastrat traditiile si mistica, care a supravietuit multe secole dupa cucerirea Daciei de catre romani, deci e greu de crezut, deasemeni ca noii colonisti au adoptat traditiile si mistica unui popor disparut, fara a mai avea contact cu acesta.

Dar documentarul merita vazut, chiar daca lasa un gust amar, pentru ca exista asemanari cu ceea ce ni se intampla in ziua de azi. Armele si metodele difera, dar dorinta de distrugere e aceeasi.

Doar ca, pe vremea aceea, inamicul era cunoscut. In ziua de azi ne fuge pamantul de sub picioare si nu ne dam seama ca suntem atacati, decat atunci cand am cazut la pamant. Atunci cand e atat de greu sa te mai aperi.

In atentia lui Rudolf.

Informare paralela

Televziunile au aratat imagini cu sateni daramand un gard. N-au aratat decat aceste imagini cu satenii daramand gardul, de fiecare data cand se vorbeste despre violenta. Daca ar fi fost singurele imagini de la aceste evenimente, am putea crede ca satenii, dupa cateva luni bune de protest pasnic, si-au iesit si ei, o data, din pepeni si au devenit violenti.

Dar acele imagini nu sunt singurele. Mai exista magini filmate de amatori, exista interviuri cu sateni. Acestea nu sunt difuzate, ceea ce arata ca televiziunile sunt cel putin partinitoare. Si, mai mult decat partinitoare, televiziunile dezinformeaza, inducand opinia publica in eroare.

Dar, in ziua de azi, exista si alternative la televiziuni:

Oare ar trebui sa privim aceste dezinformari ca fiind ceva normal intr-o democratie? Oare televiziunile prezinta doar punctul de vedere al politicienilor pentru ca Plagiatorul zambeste ca Iliescu, iar Bass rade cu hohote? Sau televiziunile sunt controlate tot de politicieni, iar politicienii, sunt controlati de interese externe? Caci daca politicienii n-ar urmari interese externe, orice guvern din lume ar fi renuntat la explorarile de la Pungesti, eventual ar fi oferit firmei si ar fi negociat alt perimetru, caci ar fi avut de unde. Sau, in cel mai rau caz, ar fi micsorat numarul perimetrelor de exploatare a gazelor de sist. Pungesti e doar un singur perimetru dintre toate perimetrele unde vor sa exploateze gaze de sist. Insa autoritatile apara cu multa indarjire interesele americane, comparativ cu interesele satenilor, carora sunt capabili sa le faca orice.

Sustineam, mai demult, ca trebuie construita o alta societate, o societate paralela cu aceasta guvernata de acest stat. Modul acesta de informare, prin clipuri trimise prin mail, este o alternativa la informatiile transmise de posturile TV, o alternativa necesara pentru cei ce vor sa stie adevarul.

Acesta e un inceput.

O lume de socati

Aproape toate stirile on-line contin cuvinte precum „soc”, „teribil”, „dur”, „umilinta”, „extrem”, „anunt bomba”, „superlovitura pentru…”, „incredibil” etc. Se face exces de superlative.

Toate subiectele din stirile lor sunt catalogate ca fiind extraordinare, uimitoare, fantastice, nemaipomenite, dar cand dai click vei fi dezamagit, negasind nimic care sa fie intr-adevar deosebit, extraordinar, socant. O multime de banallitati culese de pe internet ce ne sunt prezentate ca stiri importante.

Sunt o multime de stiri ce nu pot fi catalogate decat ca barfe ieftine despre personaje care nu au impact in viata majoritatii populatiei.

Despre Banca, despre relatia ei, despre relatiile ei, despre hainele ei, despre nunta ei despre ce mananca, despre felul in care se machiaza cand se duce la wc s-au publicat o multime de stiri. Orice cuvant este interpretat, de la el pornind un articol de presa, dar de fapt sunt doar simple presupuneri, fara nici o valoare de adevar. Oare stie cineva cine este Bianca? O fi vreun laureat al Premiului Nobel? Vreun cercetator, vreun scriitor de succes? Cat de importante sunt stirile despre un asemenea personaj pentru intreaga populatie? Stiri cu subiecte banale sunt despre o multime de personaje, de parca interesul populatiei ar fi maxim in legatura cu tot felul de nimicuri. Chiar daca personajul nu e unul banal, subiectul stirei e tot banal.

Pana la urma vom ajunge socati cu totii. Cautand stiri importante pentru noi, dar gasind doar gogomanii din astea, aceste subiecte se vor intipari in creierul nostru. Repetarea acestui tip de stiri va avea succes, pana la urma. Fiind bombardati permanent, se vor crea pe creier legaturi intre stirea banala si interesul nostru. Interesul pentru subiecte banale se creaza, prin repetitie.

Devenind interesati de asemenea subiecte banale, vom deveni si noi la fel de banali. Oare astaz se doreste? Oare asta se urmareste? Sau e vorba doar despre incompetenta si lenea jurnalistilor?

Bicicleta

Un documentar de pe TVR2 arata importanta bicicletei in viata locuitorilor unui oras de prin Africa (locuitorii erau negri). Documentarul s-a focalizat (in nici un caz nu „focusat”) pe cateva familii pentru care bicicleta, ca mijloc de transport, era foarte importanta.

In acel oras bicicleta era un vehicul universal, fiind folosita la transportul marfurilor, la deplasarea biciclistului si chiar pe post de taxi. Exista si o mica industrie in oras care se ocupa cu „tunarea” lor: se ranforswau furca fata s spate, se schimba portbagajul cu unul mai rezistent, capabil sa transporte o persoana, si exista si un atelier micut in care se faceau pernute de pus pe portbagaj. Oameni descurcareti, care s-au adaptat la conditiile lor de viata si au reusit sa „scoata” tot ce se poate scoate dintr-o bicicleta. Problema cea mare e ca o bicicleta e scumpa pentru veniturile lor si nu-si permit s-o cumpere cu banii jos, din magazine, de aceea isi fac treaba inchiriind biciclete. Inchirierea unei biciclete este o cheltuiala in plus, fapt ce le reduce castiigul realizat cu ajutorul acelei biciclete, de aceea toti viseaza sa aiba bicicleta lor proprie de familie.

O sansa a aparut odata cu o organizatie non-profit, ce a organizat un concurs de mers cu bicicleta in oraselul lor. Primarul orasului era foarte multumit de acest concurs, sperand sa devina un concurs regional, caci, in cazul acesta, ar insemna sansa castigarii unor venituri suplimentare pentru o parte din cetatenii orasului. n plus fata de acest concurs, organizatia non-profit a oferit ocazia oamenilor de a cumpara biciclete in rate, chiar la un pret mai mic decat cel din magazine.

Pentru familiile vizate in documentar, achizitionarea unei biciclete era un eveniment major, pentru care s-au pregatit din timp. Si-au cumparat portbagaj special pentru transport, fabricat in orasul lor, pernute de montat pe portbagaj, pe care sa stea clientii si alte accesorii necesare viitoarei bicclete.

Si a sosit si ziua mult asteptata. Bicicletele erau aduse din India (acolo, probabil, erau cele mai ieftine), erau asamblate de catre un mecanic (care invatase meseria pe propria bicicleta, cand era copil) si au fost distribuite doritorilor, dupa ce s-au semnat actele in care erau scrise conditiile imprumutului.

Cand s-au vazut cu bicicleta in fata lor, oamenilor nu le venea sa creada ca asa ceva chiar s-a intamplat cu adevarat. Un vis de-al lor devenise realitate: erau adevaratii proprietari ai unei biciclete! Puteau sa munceasca cu bicicleta, fara sa mai plateasca chirie! Dupa ce vor termina de platit ratele, familiile lor vor intra pe castig, nu vor castiga numat cat cheltuiau zilnic. Puteau sa plateasca scoala copiilor, sa faca ceva amenajari in casa, sa investeasca in mica lor afacere. Figurile lor aratau fericirea pe care om simteau. Simteau ca l-au apucat pe Dumnezeu de un picior, ca intreaga viata a lor se va schimba in bine.

Din punct de vedere exterior, am putea spune despre acei oameni ca erau nste amarati, care n-aveau bani nici macar de-o bicicleta. Din punct de vedere exterior, am putea sa-i dispretuim, pentru ca duceau o viata mizera, in saracie. Din punct de vedere exterior, am putea sa-i compatimim pentru ca fac atatea eforturi pentru o bicicleta. Din punct de vedere exterior, putem sa ne consideram superiori unor asemenea oameni, pentru ca… noi putem sa ne cumparam o bicicleta cand vrem noi. De fapt, nu ne cumparam bicicleta, pentru ca nu avem nevoie de una, noi ne cumparam masina. Si nu o masina oarecare, ci una de firma, cu care sa rupem gura targului.

Dar, din punct de vedere interior, al oamenilor respectivi, ei sunt mult mai fericiti decat noi. Ei, cumparandu-si o simpla bicicleta, si-au asigurat o necesitate. Ei si-au atns un vis, castigand, in felul acesta, posibilitatea unei alte vieti. Din punct de vedere interior, fericirea traita de ei pentru o simpla bicicleta e mult mai mare decat fericirea noastra cand ne cumparam o masina cu care sa rupem gura targului.

Noi ne comparam mereu cu altii. Standardele ni le ridicam in functie de cei din jur. Ne vedem pe noi insine prin ochii celor din jur. Daca negrii saraci din acel oras s-ar fi privit prin ochii nostri, s-ar fi considerat nefericiti. Dar ei s-au prvit prin ochii interiori si asa au ajuns sa fie fericiti cu putinul pe care l-au avut.

Ce alegem? Sa traim fericirea interioara sau sa ne privim comparandu-ne cu altii? Daca ne comparam cu altii, intotdeauna se va gasi unul care sa aiba o masina mai scumpa, o casa mai mare, un serviciu mai bun etc. decat noi. Daca ne comparam cu altii, intotdeauna vom fi nefericiti, considerandu-ne saraci, de fapt – mai saraci decat altii. Oricat am avea, nu ne va ajunge niciodata. Vom trai o viata simtidu-ne neimpliniti.

In adanc

Intr-un documentar de la postul TV Digi World era vorba despre cunoasterea adancurilor oceanelor. Un pas important a fost facut de catre Jacques Ives Cousteau, cel care a inventat aparatul de respirat sub apa. Acest aparat a fost imbunatatit de atunci, insa principiile de functionare au ramas aceleasi. Scufundarile oamenilor sunt posibile pana la adancimea de 30 m, dupa care acest aparat nu mai este utilizabil, partial datorita presiunii crescatoare direct proportional a apei cu adancimea. Lumea adancurilor s-a dovedit a fi complexa si minunata. Totusi oamenii se scufunda si la adancimi de pana la 300 m, pentru efectuarea lucrarilor de la platformele de forare a petrolului, dar numai in conditii speciale. Presiunea exercitata de apa e atat de mare la aceste adancimi, incat oxigenul si azotul din aerul respirat devin toxice pentru organism, provocand boala chesonului, sau chiar moartea rapida. Scafandrii care lucreaza la asemenea adancimi trebuie sa treaca prin decompresie, scazandu-se treptat presiunea, pentru reacomodarea organismului cu presiunea atmosferica. Aceasta operatiune dureaza cel putin 5 zile, de aceea scafandrii care lucreaza la platformele marine traiesc, timp de aproximativ 30 zile, permanent la presiunea la care lucreaza in adanc. Sunt niste camere presurizate speciale la bordul unui vas, in care stau scafandrii pe toata durata lucrarii. Coborarea la adancime se face cu un clopot special, presurizat si el la aceeasi presiune. Deoarece oxigenul in aceeasi proportie ca in atmosfera este toxic, deasemeni si azotul, ei respira alta atmosfera, formata din numai 5% oxigen, azotul fiind inlocuit de un gaz inert, heliul. Acest gaz inert are un efect secundar asupra organismului, facand vocea aproape neinteligibila. Cu timpul, scafandrii aflati in camera de compresie ajung sa se inteleaga intre ei, insa cei din afara camerei de compresie au un dispozitiv electronic ce face “traducerea”.

La adancimi mai mari oamenii au patruns numai cu ajutorul submarinelor, iar la cea mai mare adancime, aceea din Groapa Marianelor a ajuns un singur om din intreaga istorie a omenirii, prin anii ’60, intr-un submarin special, numit batiscaf, proiectat anume pentru a rezista la presiunea imensa de pe fundul Gropii Marianelor. De atunci nimeni nu s-a incumetat sa mai coboare pana pe fundul oceanului, la 11 km adancime.

Ceea ce e interesant e faptul ca, in adancul oceanului au patruns mai putini oameni decat au fost pe Luna. Se pare ca e mult mai periculos sa patrunzi in interiorul oceanelor din cauza presiunii imense exercitate de apa, decat sa calatoresti in spatiul cosmic.

De mii de ani, oamenii sunt centrati pe lumea exterioara. Lumea interioara a fiecarui om este asemeni vastelor oceane ale planetei, aproape necunoscuta si greu de explorat. Dar e o lume la fel de complexa precum lumea din adancuri. Avem mult mai multe cunostinte despre societate, reguli sociale, legi, obiceiuri, decat avem despre noi insine, despre lumea noastra interioara. Ne e mult mai usor sa privim in afara noastra, decat sa privim in adancul nostru. Insa intelegerea lumii exterioare este superficiala, deoarece, pentru a intelege lumea exterioara cu adevarat, mai intai trebuie sa intelegem lumea interioara. Cunoasterea adevarata incepe din interior, pentru a exista un termen de comparatie, un punct de referinta unic. Punctele de referinta exterioare sunt multe, prea multe pentru capacitatea noastra de intelegere.

Stirile de la ora 5

Moartea unui „rege” intr-o tara straina, Turcia, si tot ce tine de acest eveniment, este difuzat continuu la anumite posturi TV. Chiar si presa straina a fost „impresionata” de acest lucru, mai impresionata decat ar fi meritat evenimentul. Daca tiganii vor sa aiba un rege – este o dorinta de europenizare a tiganilor, caci traditional, tiganii au bulibasa. N-au nici rege, nici imparat, nici rajah, nici mogul, nici dictator, nici presedinte. Ei au alta forma de organizare, potrivita cu stilul lor de viata traditional. Un bulibasa are mai multa autoritate asupra tiganilor din subordine decat are un rege european in tara lui, dar tiganii vor sa fie si ei europeni, caci au prosperat in Europa. A avea rege si imparat e ca si cum ar fi europeni cu numele. Au incercat sa „colonizeze” si alte continente, dar nu au reusit in toate. Fratele meu imi spunea ca au ajuns si in nordul Africii, insa n-au avut succes deloc. In Maroc pedepsele pentru infractori sunt aspre, iar conditiile din puscarii sunt cumplite, de exemplu detinutii n-au nici macar ratii de mancare, fiind total dependenti de rudele ce-i hranesc. Dar cel mai important pentru esecul tiganilor in Maroc a fost reactia populatiei arabe, ce nu i-a acceptat, folosind chiar violenta.

Atat in tara, cat si in intreaga lume exista evenimente de o importanta mult, mult mai mare decat moartea si inmormantarea regelui Cioaba, sau decat discutiile privind mostenirea coroanei acestuia. Exista evenimente care ne afecteaza viata noastra, a tuturor, de aceea sunt importante. Moartea regelui Cioaba nu ne afecteaza viata decat intr-o foarte mica masura. Deasemeni si inmormantarea lui nu ne influenteaza viata si nici certurile si discutiile legate de mostenire. Insa aceste evenimente pot fi privite ca fiind niste evenimente „exotice”, sau mondene, sau din orice alta categorie in afara de categoria evenimentelor importante.

Tigani exista nu numai in Romania, insa, la nivel european, asocierea dintre „tigan” si roman e din ce in ce mai accentuata. Si tiganii din Anflia au un rege, dar despre acesta nu se spune mai nimic, ca si cum orice e legat de „tigan” nu poate fi decat din Romania. Despre moartea si inmormantarea lui Cioaba, insa, presa straina este foarte darnica. Dorinta tiganilor se pare ca este de a fi europeni (mai ales europeni occidentali) si nu romani, caci acolo doresc sa traiasca, motivand ca in Romania sunt discriminati. Parerea mea personala este ca tarile occidentale ar trebui sa-i adopte, caci ele pot sa le asigure niste conditii de trai mult, mult mai bine tiganiloor decat poate Romania. In plus, europenii occidentali ne-au acuzat pe nopi, romanii, ca suntem rasisti si ca-i discriminam pe tigani. Luati-i voi, occidentalilor si dati-ne un exemplu de inalta civilizatie! Aratati-ne si noua cum se poarta civilizat cu tiganii, caci noi nu stim! Ne-ati obligat sa ne modificam vocabularul, interzicandu-ne sa-i numim tigani, caci chiar folosirea acestui cuvant inseamna discriminare, de parca a zice „englez”, „francez”, „german” sau „belgian” nu este totuna cu a zice „tigan”. Tot o denumire este. Din punct de vedere lingvistic, „tigan”=”german”=”francez”=”italian”=”roman”=”evreu”=”jidan” si este egal cu orice etnie de pe Pamantul asta!

Daca urmaresti stirile de la ora 5, ai putea crede ca poporul roman e un popor de hoti si criminali. Dar daca privesti asemenea emisiuni zilnic, se creaza la nivelul subconstientului o asociere intre hoti si criminali pe de o parte si poporul roman pe de alta parte. Avand ideea aceasta in subconstient, incepem sa ne consideram ca fiind asemanatori cu hotii si criminalii, caci intre persoana noastra si criminali exista deja o legatura creata prin asociere.

Acelasi lucru se intampla prin asocierea cuvantului „tigan”, cu tot ce reprezinta acesta si poporul roman. Moartea regelui Cioaba nu este un eveniment atat de important incat sa fie mediatizat zi si noapte.

Se pare ca atat presa romana, cat si presa straina, fac impreuna eforturi pentru a se asocia denumirea de „tigan” cu cea de „roman”.

Dar Universul Intentiilor si Actiunilor nu este infinit. Intentiile si actiunile nu merg la nerfarsit, ca sonda spatiala Voyager, ci se intorc la cei care le-au semanat, provocandu-le exact ceea ce au provocat.

Ciresescu

Despre Visinescu acesta au scris multe ziare care au publicat articole pe tema rezistentei anticomuniste a romanilor. S-a vorbit mult despre el si in serialul „Memorialul durerii”, difuzat de televiziunea romana de stat. Si asta s-a intamplat in anii ’90, cand era foarte importanta popularizarea acestor informatii dspre trecutul nostru. Toata populatia ar fi trebuit sa stie, atunci cand era nevoie, despre acest Visinescu si despre multi altii ca el, caci nu a fost singurul tortionar din inchisorile in care au fost anihilati cei ce se opuneau reginului sau cei considerati periculosi regimului comunist. Insa atunci, pe vremea aceea, exista punctul 8 din Proclamatia de la Timisoara, ce cerea ca fostii demnitari din perioada comunista sa nu aiba permisiunea de a ramane la conducerea tarii. Si cum mai toate partidele politice erau infestate cu fosti securisti si activisti de partid comunist, nimeni din clasa politica nu a avut interesul de a face un proces, fie el macar simbolic, al tortionarilor, caci imaginea de tortionar s-ar fi asociat cu imaginea de nomenclaturist.

Acum, dupa o tacere de 20 ani, toate televiziunile difuzeaza stirea despre Visinescu. Acum s-au trezit ca l-au descoperit, acum au gasit vinovatul pentru situatia tarii noastre. Acum s-au trezit si institutiile statului sa-l dea in judecata, sa-i ceara socoteala pentru rolul jucat in ingenunchierea poporului roman, de parca el ar fi fost singurul. Dar ceeee, Visinescu a torturat poporul singur?? Nu, au fost o armata intreaga de tortionari, creati de politicienii de atunci, parintii morali ai politicienilor de azi.

De parca politicienii de acum n-au nici in clin si nici in maneca cu oameni precum Visinescui. De parca politicienii de acum nu s-ar fi afirmat in politica fiind fii, nepoti sau rude de-ale celor din „categoria” Visinescu. Nu stiu daca azi, in politica, se poate afirma cineva fara sa fie propulsat si sustinut de reteaua fostilor nomenclaturisti.;

Acum, ce sa mai pedepsim? Un mosneag ce si-a trait deja viata? Ce si-a mancat deja pensia, platita de catre noi, platitorii de impozite? Care e scopul puscariei? De a pedepsi vinovatii sau de a proteja populatia impotriva celor periculosi? O condamnare la puscarie ar fi fost utila acum 20 ani, caci atunci ar fi insemnat ceva. Acum 20 ani, o condamnare la puscarie pentru fostii tortionari din inchisorile comuniste ar fi insemnat ca statul roman si institutiile statului s-au desolidarizat de ei, de sistemul dictatorial al comunistilor, de metodele lor. Acum, dupa atatia ani, fostii detinuti politici s-au imputinat pe cale naturala. Acum nu prea mai are cine sa se bucure de condamnarea lui Visinescu.

Atunci, intrebarea care se pune este: cine are acum intereseul pentru a atrage atentia asupra unui individ precum Visinescu? Caci prea au sarit toate televiziunile pe tortionari. Mai ales Antenele lui Voiculescu, un fost informator al Securitatii, care, probabil, nu se poate sa nu fi avut legatura (macar morala) cu fostii tortionari. Doar lucrau mana in mana, in aceeasi bransa, de acceasi parte a baricadei, impreuna impotriva poporului roman.