„Cine ți-a scos ochiul, vecine?” „Fratele meu mi l-a scos.” „A, atunci de asta ți l-a scos atât de adânc!” – proverb românesc.
Când am fost în Cipru, din grup făcea parte un ungur, dar care vorbea perfect românește, deoarece pana-n clasa a XII-a trăise în jud. Harghita, după care emigrase împreună cu mama lui în Ungaria. Mi s-a părut interesant ca spunea de foarte multe ori „la noi” când făcea referire la tara natala, iar acest „la noi” însemna întotdeauna România. Iar pentru ca-l critica pe Orban al lor, i-am zis ca, în afara de politica ultranaționalistă pe care o duce (cum ar fi atacurile împotriva românilor, atacuri care vizează ceva prin Transilvania), Orban duce o politica interna buna pentru p0oporul ungar și ca exemplul lui ar trebui urmat și de către noi, romanii, ca de altfel de toate tarile est-europene, aflate sub un asediu politic și economic de subjugare vest-european. Mai mult de atât, tarile din est ar trebui sa facă un fel de alianță, pentru a avea o politica comuna în interiorul UE.
Pe atunci gândeam ca estul Europei are alta formație culturala, datorita istoriei diferite fata de vest. Influenta și pericolul timp de secole a turcilor, inițial și apoi a rușilor, și-a pus amprenta asupra popoarelor și statelor din est, imprimându-le anumite caracteristici. În mentalul colectiv al popoarelor din est exista anumite răni nevindecate încă, care – am sperat noi – se vor vindeca cu ajutorul vestului. Dar exista și anumite calități, dobândite tot datorita pericolului permanent venit de la imperiile din est. Datorita rănilor nevindecate pe care multi dintre noi le renegam (ca soluție greșită de vindecare) am privit cu atâta speranță către vest, lăsând garda deoparte, devenind vulnerabili fata de vestul care a profitat de pe urma slăbiciunii noastre.
Ulterior am citit acest articol, care face o analiza comparativa a ADN-ului românilor și popoarelor din jurul României, articol care mi-a întărit credința ca popoarele din est trebuie sa aibă o politica comuna. Este uimitor, asa cum spunea și autorul articolului, ca se pare ca exista, din punct de vedere genetic, un fel de popor balcanic (dacă l-am putea numi asa), care și-a menținut în mare proporție moștenirea genetica de acum 6000 de ani și mai bine. Cu alte cuvinte, tarile din est (România, Bulgaria, Serbia, Croația, Macedonia, Muntenegru, Ungaria), având popoare cu peste 70% din fondul genetic comun, au mult mai multe lucruri în comun decât o istorie zbuciumata. Popoarele astea sunt neamuri bune, încă dinaintea formarii tracilor. A avea sânge comun înseamnă ca avem și alte caracteristici ale psihologiei colective comune, înseamnă ca putem sa ne înțelegem bine unii pe alții, înseamnă ca putem colabora foarte bine împreună, putem forma alianțe și putem avea o mulțime de proiecte comune. Istoria ne-a făcut sa evoluam cultural în direcții diferite. Dar, cea mai mare pierdere este cea a conștiinței de popor cu origini comune. Suntem același popor, dar vorbim limbi diferite. Suntem același popor, dar unii se cred slavi, alții unguri iar alții latini (noi, românii).
Conștiința de popor cu aceleași origini, cu același material genetic s-a putut pierde cu ușurință nu numai deselor migrații ale altor popoare, nu numai deselor cuceriri suferite, ci, mai ales, datorita faptului ca aceasta conștiință de popor a fost înlocuită, încă din cele mai vechi timpuri, cu conștiința centrelor de putere. În antichitate și în evul mediu au contat mai puțin genele comune, cât a contat apartenenta la centre de putere comune. Dacă în timpul evului mediu a existat conștiința a trei state cu același popor, puterile străine le-au menținut separate. În antichitate, însă, aceasta conștiință nu a avut nici un rol, tracii aparținând de regate diferite care, în loc sa aibă o politica externa comuna, s-au războit intre ele. Dacă ar fi avut o politica comuna, ar fi format un imperiu numai datorita populației numeroase de același neam, un imperiu atipic, neformat, ca toate celelalte imperii ale istoriei, prin cucerirea altor neamuri. Astfel ca romanii ne-au cucerit pas cu pas, pornind de la sudul Balcanilor, apoi turcii, iar mai târziu rusii. Aceste cuceriri ne-au lăsat descoperiți, după prăbușirea imperiului roman, în fata migrației popoarelor ce ne-au separat și din punct de vedere al conștiinței etnice, făcându-ne sa ne credem latini, bulgari, macedoneni, sârbi sau unguri.
Acum ne luptam intre noi ca chiorii, la nivel diplomatic și economic (ca sa nu mai zic nimic despre orgoliul național). Exact ca în trecut, când ne războiam cu armele. Dar ar fi timpul sa ne folosim de descoperirile științei, care ne arata ca avem aceleași gene, provenite de la aceiași strămoși comuni, acesta sa fie un motiv în plus pentru colaborare. Sa ne sprijinim unii pe alții în cadrul UE, sa formam o piață mai comuna decât piața comuna a UE, sa stimulam comerțul și schimburile culturale dintre noi, caci suntem în fata aceluiași pericol. Chiar dacă nu mai suntem identici din punct de vedere cultural, suntem aceiași oameni, același popor și avem aceleași interese comune, fiind supuși atacurilor economice din partea vecinilor mai puternici.
Printre extreme 