În armata, regulamentul spunea ca un grup de militari se pot deplasa în trei feluri: în pas de manevră (în afara unității militare), în pas de defilare, în pas alergător sau cu cântec. Cântecul oficial pe care-l cantam începea cu versul „Din mii de piepturi răsună cu drag”, însă unul dintre comandanții noștri de grupa ne ruga sa cântăm „Treceți batalioane romane Carpații”. Acest din urma cântec nu mai era agreat de către Partid și stat, cine știe din ce motive politice ale epocii, astfel ca îl cântam numai când nu erau ofițeri în preajma. Când l-am întrebat pe sergent de ce-i place atât de mult cântecul acela depășit (nu mai era cazul ca armata romana sa treacă Carpații, asta fusese înainte de primului război mondial), el ne-a explicat: „Ma băieți, voi sunteți moldoveni (plutonul nostru era format din viitorii studenți de la Iași și Suceava). Mie-mi place de voi, dar știți de ce? Pentru ca voi, moldovenii, sunteți mai șovini, mai naționaliști. Eu sunt din Blaj, adică de acolo unde s-au adunat oamenii în 1848 ca sa lupte pentru românism. Pentru noi, ardelenii, voi ceilalți, din Regat, ați fost speranța noastră secole la rând. Mai ales voi, cei din Moldova, pentru ca sunteți o tara mai apropiați la suflet de noi, ardelenii. La voi, în Moldova au fugit mii de ardeleni năpăstuiți la ei acasă, iar voi i-ați primit ca și cum ar fi de-ai voștri. (Într-adevăr, în provincia Moldova sunt foarte multe sate de oameni veniți de mult din Ardeal, care-și pierduseră religia și identitatea romanească, ajungând aici au continuat sa vorbească ungurește). Uite de asta vreau eu sa cântați „Treceți batalioane române Carpații”, ca-mi amintiți ca suntem un singur neam, o singura tara. Pentru ca miile de ardeleni care s-au înrolat în armata romana la războiul de independenta, în 1877, n-au murit degeaba, caci ei și-au pus speranța în ceilalți romani. Iar ceilalți romani nu i-au dezamăgit pe ardeleni, au trecut Carpații și au murit ca sa ne elibereze.”

Erau multi români care puneau problema așa, în urma cu vreo 30 de ani. Atunci impresiile părinților, bunicilor și a celor care participaseră la evenimente erau încă vii în memoria colectiva a românilor, informațiile și emoțiile fiind transmise din generație în generație, asa cum e tradiția la români.

Acum? Acum unii se considera mai civilizați ca alții, motivând ca ei au fost influențați pozitiv de germani și de unguri. Acum unii considera ca politicienii ardeleni sunt mai puțin corupți decât politicienii din Vechiul regat. Acum unii considera ca politicienii de la București ii fura și nedreptățesc mai mult decât pe alții. Acum unii considera ca ei sunt mai deștepți, pentru ca mai multa lume a votat cu Johannis decât în restul tarii. Acum unii se considera superiori, pentru ca sunt, geografic, mai aproape de vestul Europei. Acum unii se considera mai harnici, pentru ca firmele străine au investit mai mult în regiunea lor. Acum unii se considera mai civilizați pentru ca conducerea de la București a aprobat mai multe proiecte și s-au făcut mai multe investiții în infrastructura decât în restul tarii. Acum unii se considera mai civilizați pentru ca sunt greco-catolici (motivul asta chiar ca nu-l înțeleg). Acum unii considera ca exista o tara a lor restrânsă, numita „Transilvania” în cadrul unei tari mai mari numita „România”, cam cum e România în UE. Sau chiar ca ar trebui sa se rupă de restul tarii, caci nu mai sunt compatibili cu oltenii, muntenii, moldovenii și dobrogenii, toți aceștia fiindu-le inferiori, atât din punct de vedere moral, cat și din punct de vedere al nivelului de civilizație. Acum unii se considera superiori pentru ca pur și simplu asa citesc prin mediile de informare.

Romanii din celelalte regiuni ale tarii au trecut deja testul orgoliului regional, pentru ca disensiunile dintre locuitorii fostei Tari Românești și cei ai fostei tari Moldova au avut loc cu un secol și jumătate înainte. Tendințe separatiste și nemulțumiri au existat și cu un secol și jumătate înainte, dar românii locuitori ai primei tari numite România au trecut testul orgoliului regional. Dacă nu l-ar fi trecut n-ar exista, azi o tara numita România. Dacă nu l-ar fi trecut definitiv, în ziua de azi ar fi abundat net-ul de afirmații gen „Majoritatea personalităților culturale și a celor strălucite din istorie sunt moldoveni, olteni sau munteni. Romanii din Vechiul Regat au trecut testul orgoliului regional, acel orgoliu care e îndreptat împotriva altor romani. Trebuie sa recunoaștem ca atunci, cu un secol și jumătate în urma, a existat și un Cuza, un Kogălniceanu etc, pe când azi exista un Dragnea, un Tăriceanu, Oprea, Băsescu etc.

Orgoliul regional este stimulat de alte forte interesate și nu e pentru prima data când aceste forte își exercita influenta asupra noastră, a romanilor. Intențiile rămân aceleași, interesul lor fiind o Românie slaba, divizata, pe care s-o domine cu ușurință. Marile puteri ale vremii au pus și problema unui stat separat al Transilvaniei, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial.

„Comisia însă era mai înclinată spre soluția creării unei Transilvanii independente având în vedere ca „recunoștința se epuizează repede iar amărăciunea provocata de pierderea teritoriului durează mult”. În aceste condiții, garanțiile oferite de România rămâneau sub semnul întrebării și existenta unui stat transilvănean, rămas în afara oricăror uniuni sau federații, servea mult mai bine interesele sovietice„. Rămânând un mar de discordie intre cele doua state vecine, Ungaria și România, Transilvania nu ar putea exista fără protecția unui stat puternic apropiat de ea, care în cazul de fata este Uniunea Sovietica având cu ea o granița comuna. O astfel de rezolvare a problemei ar răspunde și mai mult principiului autodeterminării popoarelor”. Ea ar fi mai avantajoasa și prin faptul ca nu favorizează nici Ungaria, nici România iar controlul URSS asupra noului stat transilvănean i-ar permite sa exercite presiuni asupra Ungariei și României, împiedicându-le sa se alăture oricăror tipuri de demersuri antisovietice „un astfel de control ar consolida și influenta noastră asupra statelor balcanice și îndeosebi asupra Iugoslaviei” care se învecinează cu Banatul. Existenta unui stat transilvănean era însă văzută ca o soluție provizorie pana la stabilirea unei colaborări garantate cu România sau Ungaria ceea ce avea sa determine hotărârea corespunzătoare a Moscovei în aceasta problema.” Sursa: Historia.ro.

Recunoștința României fata de URSS s-a epuizat, într-adevăr, repede. Conducerea comunista, încă de pe vremea lui Dej, a adus vorba despre Basarabia, iar Rusia a stimulat extremismul maghiar din Transilvania. Ceaușescu, diplomat abil, a continuat politica fata de URSS, însă s-a asigurat de sprijinul Chinei și al SUA. Evident, rusii au răspuns intensificând campania antiromânească din Transilvania, după cum spune aici Historia.ro: „Promovarea Planului Valev, în care România era redusă la o colonie agrară, publicarea memoriilor amiralului Horthy la Moscova și încurajarea de către sovietici a tendințelor naționaliste maghiare în direcția Ardealului – toate acestea la începutul anilor 60 – au fost gesturi politice pe care Bucureștiul le-a resimțit vădit ostile. În acest context, vechile stereotipuri anti-ruse au revenit la ordinea zilei. Iar în 1964 era pusă pe tapet – în mod halucinant pentru o ordine atât de rigidă precum cea a blocului comunist – problema graniței estice a României”.

Războiul modern este războiul hibrid, despre care spune cate ceva Moise Guran: „Desigur, nu ne vor bombarda Scutul, dar îl pot face inoperabil și fără să-l atace în vreun fel. Totul este să atragă România într-un conflict de proximitate (Rusia nici nu trebuie să fie implicată direct, ci doar niște răsculați, cu sau fără uniforme verzi) să o destabilizeze, să-i corupă politicienii și să plaseze oameni șantajabili în funcțiile de conducere, să otrăvească opinia publică cu mesaje anti-americane și anti-occidentale… Așa cum s-a dovedit recent, pe termen lung astfel de lucruri funcționează. Cum ar fi dacă, din varii motive, sătenii din Deveselu, județul Olt, ar face o răscoală cum a fost cea de la Pungești de exemplu. Nu trebuie decât un cretin de politician care să dea de exemplu o autorizație de … orice – gaze sau petrol de șist (Pungești e doar un exemplu), aur, cianuri, mama dracu, chiar și o pușcărie poate destabiliza un sat, de ce nu… dacă îți pui în cap să-i faci pe săteni să-i alerge pe militarii (americani sau de alt fel) cu furcile și să-i faci să-i privească ca pe niște invadatori, asta nu e chiar complicat.”

Interesant e ca una dintre variantele convenabile Rusiei în momentul de fata este tot crearea unui stat transilvănean independent: „Putin aproape că a încercuit România. Dacă aș fi în locul lui aș încuraja patriotismele locale, sentimentele de dispreț pentru miticii șpăgari, mândria ungurească sau cea ardelenească, autonomia Transilvaniei, ba chiar și o Republică Moldova controlată de rusofili care se vor declara descendenți ai lui Ștefan cel Mare, Sfânt, Ortodox și care la o chestie poate deveni și panslavist, cum a mai fost și după al doilea război mondial. Dacă pun mâna pe Chișinău (și probabil că vor pune) rușii vor susține eventual unirea Moldovei, doar a Moldovei de pe malurile Prutului. Dacă vi se par aberante astfel de posibilități amintiți-vă să judecați lucrurile pe termen lung și în perspectivă istorică”, după cum presupune Moise Guran.

Acum situația la granița de est este deja mai mult decât tensionata. Acum situația din UE e tensionata. Acum, partenerii noștri din UE și din NATO nu își doresc sa strice relațiile cu Rusia, de fapt Rusia a reușit sa divizeze și sa spargă unitatea uniunii, la fel cum a reușit sa spargă teritorial Ucraina, prin manipularea cetățenilor ucrainieni pro-rusi. La fel cum a stimulat orgoliul național rusesc al populației rusofone din Republica Moldova. De luat aminte ca populațiile rusofone nu înseamnă rusi, ci înseamnă aproape toate celelalte naționalități din Republica Moldova, care acum sunt pro-ruse. Și mai înseamnă și etnici romani care sunt pro-rusi. A fi pro-rus nu e ceva cumplit, cumplit e ca a fi pro-rus înseamnă automat a fi anti-român. Exact ca în România, unde exista etnici romani (din ce în ce mai multi) care sunt împotriva României. Ei se auto numesc pro-vest, pro- democrație etc., dar sunt de fapt anti-români.

Acești cetățeni români (de orice naționalitate ar fi ei) ar putea fi numiți mercenari, dacă ar fi plătiți. Însă ei nu sunt nici măcar plătiți. ca sa lupte împotriva României, ei fac asta din convingere. În loc sa dai bani pentru a recruta mercenari, dai bani ca sa convingi oamenii sa devina voluntari în armata războiului tău hibrid.

Rusii sunt puternici nu pentru ca au o armata puternica, ci pentru ca au gaze și alte resurse naturale de care are nevoie UE. Rusii sunt puternici pentru ca au o mașină de propaganda extraordinar de puternica, capabila sa influențeze și sa strice un UE. Daca in anii ’60 au reușit sa aprindă sentimentele antiromânești, naționaliste, în rândul populației de etnie maghiara din România, în anii prezentului au reușit sa aprindă sentimente antiromânești chiar în rândul populației românești!

Asa cum spune și Moise Guran, neutralizarea scutului antiracheta de la Deveselu poate fi înfăptuită prin manipularea cetățenilor români. Războiul hibrid presupune sa ne convingă pe noi sa ne dam palme singuri. Nu ne tăiem craca de sub picioare, ci ne sinucidem, dacă nu reușim sa trecem de orgoliul regional.

Probabil ca pentru românii din Ardeal a venit momentul sa treacă și ei acest test al orgoliului regional. Acum e mai greu, caci mijloacele de propaganda împotriva romanilor sunt mai puternice ca oricând. Acum e mai greu, pentru ca avem o clasa politica asa cum o avem, ca nu avem personalități de talia celor de acum un secol și jumătate. E mai greu, dar secolul care a trecut ne-a învățat ceva, sau ar fi trebuit sa ne învețe.