În natura nu se cunoaște fenomenul de întinerire, dar cuvântul exista, probabil ca în mai multe limbi. Exista renaștere (a naturii, a civilizației, a culturii), refacere, vindecare și multe altele, dar „întinerire” nu exista. Oare de ce exista acest cuvânt? Se refera numai la aspectul fizic sau, poate ca, undeva, în interiorul ființei umane exista și aceasta posibilitate necunoscuta conștientului în care suntem centrați?
Revanșa
Care sunt avantajele cetățenilor europeni care au dus la formarea UE? In primul rand au fost avantaje politice, în sensul ca o uniune avea rolul de a stinge conflictele și resentimentele naționale ramase după WW2. In al doilea rand, o cooperare economica duce la avantaje reciproce pentru statele membre, avantaje care cresc nivelul de trai al populației. Si asa mai departe, sunt multe avantaje pentru cetățenii din interiorul UE, printre care unul dintre cele mai importante este libertatea de mișcare, lipsa controalelor vamale la granițele interioare etc.
Cooperarea economica nu a stins complet conflictele dintre state, iar criza economica începută în 2008 le-a reînviat. Apoi criza „refugiaților” a scăzut încrederea în Spațiul Schengen. Rand pe rand, atuurile unei uniuni ale statelor europene s-au prăbușit ca imagine în ochii populației.
Cu câțiva ani în urma erau foarte putini antioccidentali în România, acum sunt foarte multi nu numai în Europa de Est, ci în întreaga UE. Intre timp rețelele de socializare au cunoscut o efervescenta a unor publicații gen „Anonimus România”, „Expunere” și or mai fi și altele. Fiind antioccidental (după ce am cunoscut americani și canadieni din corporația în care lucrez) am apreciat, la vremea respectiva aceste publicații, care porneau de la niște adevăruri despre lumea occidentala ce nu conveneau și nu convin nimănui. Însa, de la o vreme, mai ales după anexarea Crimeii de către Rusia și problemele din Ucraina, aceste publicații au devenit fățiș de partea rușilor. Înțeleg sa fie împotriva SUA, dar nici rusii nu sunt ușă de biserica și nici n-au fost vreodată, asa cum n-a fost nici un imperiu vreodată în istorie.
Acum curentul secesionist în UE e suficient de mare încât sa-i pună în pericol existenta. Sa ne amintim cum s-a prăbușit URSS-ul: nu în urma unui război, ci în urma voinței cetățenilor și a tulburărilor politice interioare. Iar voința cetățenilor a fost puternic influențată de propaganda occidentala din timpul războiului rece. Trebuie sa recunoaștem ca și Ceaușescu a căzut în mare parte datorita acestei propagande, de fapt întregul Pact de la Varșovia s-a destrămat și datorita propagandei care s-a bazat pe niște adevăruri, ca orice propaganda agresiva și bine făcută.Acum UE e aproape de situația în care s-a găsit blocul comunist cu puțin înainte de 1989.
Cum or fi occidentalii, cum n-ar fi, noi, romanii, nu putem fi de partea rușilor. Chiar si pe plan economic, rusii s-au purtat mai urat decât firmele occidentale. Dau ca exemplu industria metalurgica, mari combinate siderurgice fiind cumpărate de „oameni de afaceri” rusi, care le-au topit pe toate la fier vechi , ca la o comanda. Tot cam pe vremea problemelor din Ucraina. Mai mult decât atât, rusii au niște datorii istorice fata de noi. Au bucăți importante din teritoriul nostru, au sute de mii de romani uciși în purificări etnice, ca sa nu mai zicem nimic de tezaur, caci nu e mare lucru comparativ cu celelalte grozavii pe care ni le-au făcut. România nu poate avea o politica externa care sa nu susțină interesele SUA împotriva celor rusești. Cum or fi americanii ăștia, tot trebuie „sa ne facem frate cu dracu’ pana trecem puntea”. Asta a fost destinul nostru dintotdeauna, sa fim intre interesele marilor imperii. Din fericire, la vremurile respective, am reușit sa supraviețuim făcând slalom printre aceste interese. Cred ca e imposibil sa nu reușim și de data aceasta.
Motivație
Liberalii (niște politicieni din România, exact la fel ca alți politicieni, doar ca se auto numesc asa) au votat, alături de colegii lor, pesedeii (ăștia cică sunt de stânga, dar e doar un nume) și ceilalți parlamentari aleși prin vot sa reprezinte interesele cetățeanului român, al statului român și al poporului român – tocmai și-au votat pensii speciale. Pensii plătite de cetățeanul român,care vin ca un fel de compensație pentru cazul în care-și pierd locul din Parlament. Legea este, bineînțeles, criticata vehement de cei ce nu sunt politicieni, caci ii obliga pe aceștia sa le plătească pensii. Pensie pentru ce? Pentru ca nu mai au de lucru la Parlament? Dar ce, pe Gigel sau pe Ionel, dacă i se închide fabrica, ii da cineva pensie? Si tot s-au închis fabrici și uzine timp de 26 de ani, iar Gigel și Ionel au plecat la munca de jos, în străinătate. Lor nu le da nimeni pensie, dacă nu îndeplinesc niște condiții, cum ar fi un timp minim de cotizare la fondul de pensii. Deci e normal ca legea pensiilor speciale sa fie nepopulara în rândul populației, caci „unii sunt mei egali decât alții”.
Interesanta e motivația găsită de președintele partidului auto poreclit „liberal” (teoretic ar trebui sa existe o doctrina liberala, dar doctrina lor este doctrina pensiilor nemuncite, plătite de cei ce plătesc impozite din munca cinstita). Cică guvernul ar fi fost de acord cu pensiile speciale și de asta au votat ei legea pensiilor.
Tanti Alina, dacă e o lege imorala, ce importanta are dacă guvernul pare sa fie de acord? Dacă guvernul ar fi de acord cu deportarea în Bărăgan a politicienilor corupți, ați vota legea asta, nu? Eu ma îndoiesc de asemenea posibilitate și ma întreb cata nesimțire poate exista, să-ți votezi pensii speciale și sa vii cu asemenea motivație de copil de grădiniță.
De fapt, tanti Alina se adresează copiilor de grădiniță și le vorbește pe limba lor. Adică populația e proasta, înghite orice debitează „aleșii neamului” și va merge în continuare la vot, caci n-are încotro. Si chiar dacă nu merge, dau ei o lege prin care sa fie aleși chiar dacă nu sunt votați.
Asta demonstrează ca votul nu este o soluție pentru România. Votul poate doar legitima un politician, care se va putea lauda ca reprezinta nu știu cate mii de oameni care l-au votat. Prin vot nu vom scăpa niciodată de clica asta. Ăștia nu pot fi decât alungați, dar prin vot nu poți sa-i dai afara pe ușă, caci intra înapoi pe geam.
Fără alternativă
Liviu Dragnea ne spune noua, cetățenilor care votam, cetățenilor care plătim impozite, cetățenilor care plătim salarii celor ca el, ca avem doua alternative: ori lăsăm corupții să-și facă treaba, ori nu se mai face nici o treaba.
„Românii la un moment dat trebuie să se hotărască dacă în loc de o alimentare cu apă preferă un denunț, dacă în loc de o scoală preferă un dosar, dacă în loc de o pâine mai bună preferă niște cătușe. Cred ca până la urmă romanii sunt cei care vor decide; nu o lupta împotriva justiției, dar o lupta pentru adevăr și pentru bunăstare, asta ne interesează”, a mai spus Dragnea. Sursa: Ziare.com.
Adică ce trebuie sa ne hotărâm noi? Dacă corupții vor mai fi judecați și condamnați sau dacă-i lăsăm în libertate, caci fără ei nu se poate face o scoală, o alimentare cu apa, fără corupți mâncăm o pâine mai rea. Pai mai, omule, din banii cui se face școala, alimentarea cu apa, pâinea mai buna? Din banii tai de buzunar? Sau din banii noștri, pe care-i gestionați voi, dar din care va îmbogățiți? Adică ma furi și vrei sa fiu de acord cu asta?
Cu alte cuvinte: bai, oamenilor, sunteți atât de prosti, încât, cu toate ca va furam aproape tot ce aveți, tot pe noi o sa ne votați! Prostia voastră e bogăția noastră!
E periculos. Un mic câștig la alegerile locale (datorat mai mult absenteismului) și deja au prins aripi, arătând ce intenții au. Sa fure în continuare, protejându-se prin tot felul de tertipuri, cum ar fi „dezincriminarea abuzului în serviciu”. Asta acum, când încă nu au câștigat parlamentarele. Dar ce vor face dacă le vor câștiga? Simplu, vor scapă cu toții de pârnaie. Doar e normal, romanul nu vrea lupta anticorupție, romanul vrea o pâine mai buna, chiar dacă acea pâine (care nu e mai buna ei dacă câștigă alegerile) e plătită din banii publici, nu din banii corupților. Cel puțin asta e concluzia pe care au tras-o ei după ce câțiva candidați la primărie, cercetați (sau chiar condamnați) penal, au câștigat alegerile.
ROGVAIV
ROGVAIV reprezinta spectrul vizibil al luminii pentru ochiul uman, în funcție de frecventa ce determina culoarea. În filmulețul de mai jos, un lingvist a descoperit ca anticii nu aveau cuvinte pentru a descrie culoarea albastra, de unde a tras concluzia ca atât grecii, evreii, chinezii și japonezii din antichitate nu puteau vedea culoarea albastra.
Se pare ca egiptenii antici sunt primii care au folosit un cuvânt pentru culoarea albastra și primii care au reprezentat-o în picturile lor. Studiind, din punct de vedere lingvistic folosirea cuvintelor folosite pentru culori, cercetătorul a descoperit ca ordinea apariției cuvintelor care descriu culori este următoarea: alb-negru (strălucitor-întunecat), roșu, galben, verde și mai târziu albastru.
Interesant e ca unele religii sau filozofii susțin ca ființa umana comunica cu Universul (sau ceva asemănător) prin anumite chacre, care se găsesc situate la nivelul corpului, neputând fi detectate de aparate sau de ochiul obișnuit al omului. Chacrele astea sunt situate în ordinea următoare, pornind de jos în sus: roșu, galben (și nuanțele sale), verde, albastru etc., adică în aceeași ordine în care au apărut cuvintele care descriu culorile respective. Poate ca anticii puteau vedea culoarea albastra, însă nu erau deloc interesați de aceasta culoare, oricum nu este atât de important faptul ca o vedeau sau nu, important e ca nu erau interesați de ea. Dacă asociem analiza făcută de Lazarus Geiger cu ceea ce semnifica chacrele corpului uman, pornind de la rolul fiecărei chacre a ființei umane (după cum îl descriu maeștrii spirituali), aceasta asociere poate sa sugereze ca dezvoltarea întregii umanități a avut loc, istoric vorbind, în etape. Adică, într-o prima faza a istoriei omenirii, umanitatea era preocupata sa învețe ce înseamnă alb-negru, ceva care poate fi de genul viata-moarte, adică oamenii erau preocupați exclusiv de supraviețuirea lor, a neamului lor și a speciei lor. Roșu – puterea, sexualitatea etc. În antichitate roșul era considerata culoarea cea mai frumoasa dintre toate, îmbrăcămintea regilor și a împăraților era roșie și pentru ca roșul reprezenta puterea. Fiind preocupați de putere, era normal ca culoarea roșie sa fie considerata cea mai frumoasa dintre toate. Și asa mai departe, omenirea ar fi trecut prin etapele galben, verde, albastru și ce mai urmează.
Culoare
Am citit un comentariu la o analiza a rezultatelor votului pentru administrațiile locale, în care respectivul era mulțumit ca moldovenii încep sa se deștepte și nu mai votează cu stânga.
În orașul meu, actualul primar e la al treilea mandat. E un primar care are suficiente realizări pentru a câștiga alegerile cu 72% din voturi. A fost (și este) o locomotiva pentru partidul în care se înscrie, momentan consiliul local are aproximativ 60% din consilieri. Deci, la o prima vedere se poate spune ca locuitorii orașului au, în prezent, puternice convingeri liberale. Asa privesc situația mai toți analiștii politici și mai toți romanii, analizând rezultatele votului. Și au dreptate, dacă punctul lor de vedere e atât de superficial.
Se mai spune ca un primar bun e acela care e gospodar. La o prima vedere, asa pare sa fie treaba.
La primele doua mandate, primarul a candidat din partea PDL, acum a candidat din partea PNL. Intre timp a făcut și o scurta escala prin PMP, iar înainte de a candida la primărie, cu ajutorul PSD și-a utilat liceul la care era director. Probabil ca PSD-ul l-a sprijinit sa obțină postul de director de liceu, caci asa se ocupa posturile importante din tara noastră, evident ca și cele din învățământ. Deci omul a fost gospodar la el la liceu și a atras fonduri. Dar cum se atrag fondurile acestea? Bineînțeles, e vorba despre „trecere” în cadrul partidului, caci asa se obțin aprobările. Același lucru e și în cazul primăriei, ca sa ai realizări e nevoie de fonduri. Ca sa obții fonduri nu e suficient sa fii gospodar, ci trebuie sa fii și un bun sforar. Văzând, probabil, ca PSD-ul îl limitează la postul de director de liceu, a plecat la PDL, care era atunci pe val. A câștigat primăria, dar a mai câștigat și fonduri suficiente pentru niște realizări care sa-i asigure victoria pentru următorul mandat. Fonduri de la guvern și sprijin de la guvern pentru alte realizări, caci fără sprijin, de undeva de sus, nu poți sa faci mai nimica. Când PDL-ul s-a dus la vale, a trecut la PMP, iar când a câștigat Johannis, a trecut la PNL. Interesul lui, ca cetățean al orașului, este sa facă parte din partidul aflat la putere, ca sa aibă sprijin. Cu sprijin, are realizări(Elena Udrea), iar realizările înseamnă voturi. Voturile înseamnă „trecere” în cadrul oricărui partid, caci „locomotiva” electorala trage după ea politicieni importanți care au nevoie de mandate de parlamentari. O mana ajuta pe cealaltă, asta e totul.
Acuma, putem spune noi ca primarul are convingeri liberale? Cred ca mai curând putem sa presupunem ca politica și convingerile sunt doar un joc de interese. Politica nu are culoare, asa cum banii nu au miros.
Iar populația nu are, în nici un caz, convingeri liberale. Populația nu are nici un fel de convingeri, cred ca asa e peste tot în lume. Nici măcar politicienii nu au convingeri politice, politicienii nu au nimic, ei sunt doar meșteri în a trage sfori și în a vorbi pe înțelesul votantului, trebuie sa aibă carisma, sa câștige încrederea. Politicienii sunt oameni care adera la un grup organizat sau la alt grup organizat, nu contează culoarea politica a grupului. Împreună sunt mai puternici, împreună pot să-și mențină pozițiile, împreună pot controla (prin mass media, de exemplu) voturile alegătorilor.
Deci poți sa spui ca cel care a votat cu un partid e deștept, iar cel care a votat cu alt partid e prost? Da, poți sa spui asta, dacă tu însuți ești suficient de prost, simți asta undeva în interiorul tău, dar încerci sa te convingi de contrariul, dând vina pe alții.
Mesaj
Colegul meu are probleme de sănătate. Prima a fost o operație de extirpare laparoscopică a fierii. Profesorul universitar din Iași l-a amânat cu operația, preferând să încerce o vindecare pe cale medicamentoasa, însă la o criza în miez de noapte, colegul s-a hotărât sa se ducă la urgente, cerând sa se opereze. Medicul din Roman i-a ascultat rugămintea și l-a operat după câteva zile. Fără fiere se poate trai, chiar dacă trebuie ținut un fel de regim întreaga viata, chiar dacă unele alimente și-au schimbat gustul. La o săptămână după operație (care a fost ușoară, din care cauza s-a externat repede) a făcut o criza de hemoroizi (nu știu dacă e corect exprimat „criza de hemoroizi”) și, pentru ca tot mai avea probleme din când în când, s-a hotărât la fel de brusc sa se ducă la spital sa se opereze, scape odată pentru totdeauna. Operația de hemoroizi nu e la fel de ușor de suportat precum cea de extirpare a fierii, cel puțin în ceea ce privește perioada post-operatorie. Durerile sunt mari și constante, precum și un pericol de rupere a cusăturilor pe o perioada îndelungată (sau ceva asemănător), convalescenta fiind lunga.
Buuuun, colegul meu a suportat cu stoicism toate durerile, ca un adevărat bărbat și a apărut, într-un târziu, la servici. Slăbit mult, așezându-se cu precauție pe scaune, dar a început în forță munca, sa recupereze capitolele la care rămăsese în urma, pentru ca-l presau termenele. S-a înzdrăvenit repede, însă în spital a căpătat o infecție urinara, care a necesitat tratament. Nevrând să-și mai ia concediu medical, a venit la servici cu cateterul înfipt în brat, muncind cu sârg. Din cauza infecției acestea, a făcut niște controale, iar doctorul i-a spus ca are și prostata puțin mărită. Nu trebuie sa se îngrijoreze, se pare ca e ceva normal după operația de hemoroizi, dar nu e rău sa facă niște analize. A făcut analizele, iar ziua următoare a stat gânditor și îngrijorat tot timpul. Normal, l-am întrebat ce are și nu a zis decât peste doua zile de problemele cu prostata, când deja se hotărâse sa se opereze, s-o scoată și pe asta. Mirat, nu am apucat sa-i zic prea multe, decât ca nu trebuie sa se gândească deja la operație, pana nu vede rezultatele analizelor. Cu cat se gândește mai mult ca e necesara operația, cu atât aceasta va deveni mai necesara. După ce au ieșit rezultatele analizelor, a văzut ca valorile sunt aproape normale, una singura e de 7 unități, fata de 3-4 cat e normal. Oricum, la 10 unități e necesara operația, deci n-ar fi trebuit sa stea pe gânduri, dar el tot la operație se gândea. Atunci nu m-am mai putut abține și l-am „dăscălit” în toate felurile. „Pai cum, omule, nici nu știi dacă ești bolnav și deja te gândești la operație, fără sa încerci o vindecare pe cale medicamentoasa (cu toate ca nici măcar nu se știe dacă e boala sau nu)?? Pai sănătos la cap este un asemenea om? E suficient să-ți treacă asemenea gânduri prin cap și te îmbolnăvești sigur!
Zilele următoare nu l-am slăbit deloc, îl întrebam permanent ce mai vrea să-și scoată: splina, rinichi, poate un picior sau o mana… Pana la urma mi-a spus: „Poate ca ai dreptate. Știi ce am visat cu câteva săptămâni în urma? Nu acum, ci înainte de operația de hemoroizi. Am visat ca m-a sunat Nicu și mi-a zis sa vorbesc cu doctorul sa mai născocească o operație, ca am șansa sa bat recordul mondial al numărului de operații raportate la timp! Ca mai este un negru în întreaga lume, care a avut trei operații, dar nu într-o perioada chiar asa de scurta de timp, deci am șansă sa bat recordul mondial!!! Sa vorbesc cu doctorul, poate accepta sa ma opereze de vreo apendicita sau altceva mai ușor și ar fi suficient ca sa bat recordul, însă trebuie făcută urgent, sa nu treacă prea mult timp. E o șansă unica în viata ca sa intru și eu in cartea recordurilor! :)”
Mesaj mai clar ca acesta din vis nu cred ca poate primi cineva. Cineva, poate chiar el, adică o anume parte a ființei lui, i-a transmis sa nu exagereze cu operațiile.
Copou
Iași-ul s-a schimbat mult ca aspect, în bine. Se vede ca autoritățile locale au avut grija de acest lucru și au reușit sa îmbine foarte bine vechiul cu noul. Nu știu cum arata restul orașului, dar Copoul e o minunăție, la fel de plin de verdeață ca și pe vremuri, însă aproape toate clădirile vechi sunt renovate, totul e bine și frumos îngrijit.
Cea mai veche Universitate din tara:
Chiar lângă Universitate, în apropierea căminelor studențești, un mic părculeț, frumos îngrijit, în care tronează statuia lui Titu Maiorescu:
În părculeț, pe alee, erau înșirate niște desene dintr-o expoziție improvizata. La capătul aleii – un copac uriaș, extraordinar de frumos.
Istoria trebuie amintita mereu, caci cine uita, repeta greșelile.
Verdeața este peste tot, parca face parte din viata oamenilor.
Dincolo de gard – Parcul Copou.
Cultura trebuie sa se împletească cu natura.
Un copac care s-a aplecat parca anume pentru a asigura umbra, miros placut și discreție celor de pe banca.
Bineînțeles, teiul lui Eminescu.
Lânga teiul lui Eminescu, e doamna bine îmbrăcată își cicălea fetita în vârstă de câțiva ani, spunându-i cum să-și aranjeze hainele, ca „sa nu creadă lumea ca ei sunt de la tara”. Ce sa-i faci, exista oameni de tot felul.
Însa, coborând din parc, am văzut o femeie cu burta mare ca a rupt o floare de tei și a mirosit-o îndelung. Pe fata ei se vedea plăcerea pe care i-o făcea mirosul florilor de tei, probabil ca bebelușul din burta ei abia aștepta sa cunoască lumea. Mai târziu am văzut și un om în vârstă care a făcut același lucru. Oamenii se simt bine în vecinătatea naturii, asta e un lucru minunat.
Cu toate frumusețile din Copou, am simțit ceea ce simțeam și cu 25 de ani în urma. Oricât de frumos este, natura de acolo e diferita de natura din zona în care m-am născut și în care trăiesc eu. Nu e la fel de sălbatică, parca nu emana acea putere și energie ca pe la noi. Poate ca sunt prea multi oameni prin preajma.
Stocuri
Prețul petrolului variază cu o anumita viteza, însă prețul benzinei la pompa din România nu variază cu aceeași viteza. Când petrolul scade, benzina scade mult mai lent, însă când petrolul creste, benzina creste la fel de repede, chiar mai mult decât creste petrolul. Pentru întârzierea scăderii prețului benzinei la pompa exista o explicație, anume ca benzinăriile au stocuri cumpărate la prețul vechi, mai mare, deci ei vând întâi acele stocuri cu preț mai mare al benzinei, după care achiziționează marfa noua cu preț mai mic. Dar asta ar însemna ca prețul benzinei sa scadă brusc, după terminarea stocurilor, ceea ce nu se întâmplă în realitate. Iar atunci când creste prețul petrolului, benzinăriile au deja stocuri cumpărate la preț mic al petrolului, deci ar trebui ca creșterea de preț a benzinei sa fie la fel de lenta ca scăderea prețului ei atunci când scade prețul petrolului. Inegalitatea aceasta a vitezei de creștere fata de descreștere a prețului benzinei de la pompa arata ca în România nu prea exista economie de piață în domeniul benzinei. Sau ca aceasta economie de piață nu funcționează, caci benzinăriile își permit sa câștige mai mult decât minimul necesar supraviețuirii economice. Adică ori nu exista concurenta suficienta, ori exista înțelegeri la nivel de corporații internaționale (numai ele mai dețin benzinării în România – nu ma refer la benzinăriile mici, care nu pot influenta prețul benzinei). Adică marile corporații care „au investit” în România formează un fel de monopol, dacă s-au înțeles intre ele în privința stabilirii prețului benzinei. N-ar fi prima data când corporațiile străine încalcă legea, s-a dovedit deja ca o companie de distribuție a energiei electrice a înșelat întreaga populație.
Ar trebui făcut ceva pentru ca romanii sa nu mai fie o vaca de muls.
Trei foi și o floare
De paști, la Sihla se pare ca inflorise trifoiul. Dacă era cu adevărat trifoi inflorit.
Printre extreme 