Archive for April 2nd, 2008
Can you make us disappear?
Un film simplu despre lucruri simple. The Illusionist, un film despre legaturile foarte complicate dintre lucrurile simple. Nu e un film la care tresalti, ti se opreste respiratia, razi cu crampe sau ti se umezesc ochii. Un film despre trei oameni care detin absolutul, in felul lor: Eisenheim, magicianul, jucat de Edward Norton, controleaza lumea misterelor; Uhl, inspectorul sef, interpretat de Paul Giamatti, e stapanul evidentei, in vreme ce Leopold, printul mostenitor si maestrul intrigilor politice, e jucat de Rufus Sewell (predestinat rolurilor princiare). Intersectia celor trei lumi incurca destinele tuturor, fortand magicianul sa dea iluziilor raspunsuri reale, politistul sa creada respectivele iluzii, iar printul sa cada in prapastia dintre cele doua.
Prea multa culoare – efecte obositoare pentru a sugera mistic si vechi – si multe goluri in scenariu, scoase in evidenta de niste actori putin obositi, serios vorbesc. Dar e un film care te pune pe ganduri, interpretand altfel raspunsul la vechea intrebare: ce este evidenta? A cui este evidenta? A vietii, a sufletului, a materiei? Raspunsul mi-a placut.
PS: Jessica Biel e zero.
Discursul inimii
Cum arata inima mea, azi, la ora 15.05.
The Bad. The Good.
Imi frec fruntea din cauza migrenei, provocata de viroza, provocata de inconstienta, provocata de varsta, generata de timp. Frecatul fruntii imi da ragazul sa fac o socoteala si sa realizez, astfel, ca avem prea putine castiguri aduse de summit. Pe langa asta, sunt si superficiale. Asadar…
The Good
Centrul orasului a fost curatat.
Nu mai exista masini parcate pe trotuare, in zona culoarului sau a locurilor de interes pt.participantii la summit.
Politistii sunt mai multi si mai amabili.
Am ajuns usor, cateva zile, dintr-un loc in altul al centrului. Si, cateodata, chiar al orasului.
Romania castiga la capitolul “asezare pe harta” si la cel al consemnarilor istoriei.
Am vazut lucruri rar vazute: asfaltare Bd.1 Mai (Mihalache) in 36 de ore, pe anumite portiuni; vopsit si marcat sensuri de mers; ascuns cabluri; spalat strazi; oameni de curatenie noaptea, pe strazi; politisti mai amabili.
Si altele. Poate si un pic de incredere in noi, ca putem face ceva.
The Bad
E o interpretare strict personala si vadit fortata: cea mai mare dezamagire a fost faptul ca vad/vedem cu totii/ imbunatatiri SENSIBILE ale inconjuratatimii din Bucuresti si nu pot sa nu ma gandesc ca, vreme de doua decenii = 20 de ani, absolut toata lumea care trebuia sa faca ceea ce a facut in ultima luna a privit cu nonsalanta si a fost macinata de o mare durere-n c.r… Si asta ma dezgusta teribil.
Revenind, nu tot centrul e curat, chiar daca nu s-a facut economie de maturi si zilieri.
Masinile s-au mutat pe stradutele adiacente, unde este haos de-a dreptul.
S-a circulat mai bine pentru ca, dupa prima zi de haos, lumea a fugit, speriata, din Bucuresti.
Regasesc chipurile oamenilor incarcerati in/de propriile spaime, neintelese si mult prea mari pentru a fi cuprinse de un suflet sarac, flamand si prost (o spun cu drag, in sensul de tamp, naiv…)
Orasul este trist… ma uitam astazi pe Kisseleff – niciun skater, roller, plimbaci cu cainele sau indragostiti. O zi superba, fara multe noxe… Ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca (prea) multi tineri ar vrea sa se inghesuie mai degraba in prapadeniile alea de cafenele de pe Beller, decat sa aiba piste de biciclete. Aici ma refer clar la cei fandositi, care ar fi vazut drept fff exotic si sexy sa iasa azi pe strazile goale la plimbare. E drept ca nici politia nu ii lasa pe culoar, dar nici in alte zone/pe alte strazi nu i-am vazut.
Cu tot cimentul, griul, haosul urbanistic inca tolerat si incurajat de niste idioti, orasul poate fi placut. De ce e bad asta? Pentru ca arata fata umana a raului. Si nu cred ca e bine.
push the button 