o dimineață în așteptarea unui tren

sub lumina tulbure

ceștile de cafea și surâsul

dar e vorba de viața mea

de această insesizabilă atingere

dintre somn și întâmplare

ca nașterea unui sâmbure într-un fruct de lemn

și aș merge de mână cu umbra

cum merge orbul cu presimțirea

și cangurul mic din marsupiu

îi vorbește mamei pe care n-o vede

un drum fără țintă

doi saboți fără pași

și locuiești într-o casă atât de concretă

ca o crimă deliberată

și iată prinzi în mână molia

un exercițiu spiritual

iadul e chiar aici

învârtindu-și elicea prin aer

Poem de Nora Iuga