Rânduri scrise în vecinătatea sfârșitului

În cimitir voi sta deoparte, așa cum am stat toată viața. Nu o să îngăduie sărăcia să am mormânt de piatră, cu grilaj de fier, nici cruce. Ci din pământ negru, mormântul meu semănând a om sărac, cu haina roasă în coate, zgribulind de frig, va sta deoparte, străin, privit de sus de crucile înalte ale mormintelor bogate. N-o să-mi așeze nimeni flori toamna, căci soția va fi departe. Din iarnă în primăvară și din primăvară în toamnă, când se ține târgul la Cluj, socrul venind cu căruța pe Feleac la vale, alături de soacra, trecând pe lângă cimitir va arăta într-acolo cu codoriștea biciului, zicând:
–  Acolo e Pavel…

Apoi va da bici cailor slabi, de popă de țară, căci i se va fi lăsat ceva pe suflet. *

* Însemnare găsită între hârtiile scriitorului.

Foto : quasiote