Cu părul tuns băiețește, cu mâinile subțiri și picioarele

gata să se cațere-n copaci sau să se atârne pe bătătorul de covoare,

fără ciorapi în sandale — acest soi de farmec amintește

de vechile filme pentru tineret, de noi în fața televizorului,

fereastra spre lume cu muchii ovale,

somnoros ca un bou în zi de duminică.

Unei asemenea fete, orice flăcău i-ar duce poșeta,

așa se zicea. Și ce are ea-n poșetă? Descântece străvechi.

Mărgele și sânge. Șapte dorințe, și pentru fiecare

judecata oamenilor și cea de pe urmă.

Poem de Dariusz Sośnicki din volumul „Familia P.”(2011) apărut în „Colecția Orfeu”, o colaborare a editurilor Casa de Editură Max Blecher și Tracus Arte.

Traducerea Vasile Moga