Îndrăzneşte să fii om !
Îndrăzneşte să fii om, nu o umbră temătoare…
Nu-ncerca să deschizi rana, las-o-nchisă, căci mă doare.
Demonstrează că-ntr-o zi vei ajunge să vorbeşti
Renunţând la lucruri care te-au făcut să nu iubeşti.
Azi sau mâine, peste-un timp mă vei întreba ce-i soarta …
Zămislit din gânduri crude nu vei şti să-mi descui poarta.
Numai tu te poţi salva din mulţimea de străini
Educându-ţi egoismul vei putea să scapi de spini…
Ştiu, te-nţeapa şi se-nfig, dar ei vin de pe tulpina
Trandafirilor gălbui ce-ncercau să-ţi spele vina.
Episoadele tăcerii n-au făcut decât s-ascundă…
Scumpa vorba şi timidă ce putea curaj să vândă.
Aminteşte-ţi că nici eu n-am avut doar clipe bune…
Fără lacrimi nu pot sta, ele au un rol în lume.
Izvorăşte suferinţa, cândva râul o să sece…
Ia-i puterea de-a săpa, prin voinţă îţi va trece.
Osândirea va veni, dar nu-i timpul pe Pământ.
Mergi şi-nvaţă să fii om, îndrăzneşte meditând !
Denisa Aricescu 