Când dimineaţa n-avea soarele pe chip
Pe mâinile timpului
Au apărut pete maronii,
Dimineaţa a zăcut toată noaptea.
În glasul zilelor nu se mai aud bucuriile cerului.
Omul şi-a croit o cămaşă cu mii de buzunare,
În care stau ascunse fericirea, iertarea, dorinţa,
Gândul şi înţelegerea.
Deciziile s-au îndoit de la manşetele-nvechite
Şi ascund rănile deschise de timp.
O nouă zi îşi caută hainele
În cufărul gol de la intrare.
Denisa Aricescu 