Iurie Leancă, noul inamic public

Nu sunt unul care a închis ochii la relația noastră cu Chișinăul, adică am criticat ce am crezut că trebuie criticat și am apreciat ce cred că trebuia apreciat și asta indiferent că venea de la București sau din Moldova. Acum văd furibunda reacție a consilierilor prezidențiali scoși la înaintare pentru apărare poziției Cotroceniului în fața dușului rece aplicat de premierul moldovean Leancă, duș aplicat în două etape, la Chișinău dar și la București împreună cu premierul Ponta.

Polemica îmi oferă ocazia să observ câteva lucruri.

1. Iurie Leancă ne-a spus ce știam cu toții, problema unirii scindează atât în Moldova dar și în România.

2. Iurie Leancă a cerut ajutorul președintelui Băsescu înainte de Vilnius în problema asocierii cu UE. La Cotroceni, înainte de Vilnius, nu s-a negociat ajutorul din partea României la schimb cu o atitudine pro-unire din partea lui Leancă. Nu cred că președintele Băsescu i-a creut expres acest lucru premierului moldovean. La fel cum nu cred că președintele Băsescu i-ar fi cerut lui Leancă să aibă o atitudine anti-Ponta ca un contra-serviciu pentru prestația Românie de la Vilnius.

3. România nu se poate transforma în fratele mai mare, să își exhibe superioritățile și să dea indicații de la Cotroceni care să transforme guvernul moldovean în pion anti-Ponta.

4. Bucureștiul trebuie să se obișnuiască cu ideea că vom avea mai mult feedback de la Chișinău în diferite probleme de interes comun.

5. Sper ca aciditatea dinspre Cotroceni să nu destabilizeze guvernul Leancă, să nu uităm cât de fragilă este construcția politică, cât de greu a fost anul 2013, adică să cumva ca mesajele de la Cotroceni de fapt să îi ajute pe comuniști.