– Nu vă supăraţi, îmi zice tipul privind speriat spre cer, nu ştiţi unde e Galaxia Abell 1835 IR1916!?

– Păi, să ne gândim, zic eu deloc mirat, extratereştrii sunt peste tot, ne aflăm pe strada Frunzei, în Galaţi, România, Calea Lactee, galaxia dumitale trebuie să fie într-acolo!

– Nu-i! strigă dezamăgit extraterestrul, nu-i acolo, măi omule, habar n-ai de  cosmos! Voi n-aveţi poliţie cosmică pe-aici?

– N-avem nici de-aia terestră…

– Domnule pământean, vorbesc serios, ajută-mă, m-am rătăcit de farfurie!

– Parcă noi nu la fel? Avem o foame în noi… Dar cum de te-ai rătăcit?

– S-a îmbătat pilotul şi a luat-o razna, cu navă cu tot.

– Aţi avut alcool la voi, l-aţi adus din galaxia aia a voastră?

– Nu d-le, a băut de-al vostru, dintr-un bar.

– Rău a făcut, e toxic, are E-uri… Dacă vrei ceva ca lumea, hai la mine, am un merlot de stă cometa-n coadă.

– Vin, dar m-ajuţi să-mi găsesc galaxia?

– Te-ajut. Dau telefon la informaţii. Am şi-un vecin astronom, ăla trebuie să ştie.

După câteva pahare de vin, extraterestrul s-a mai liniştit, a început să-mi povestească despre planeta lui şi chiar mi-a cântat imnul ţării sale de baştină, Ainâmor, care semăna tare mult cu al nostru. La al cincilea pahar s-a ridicat însă în picioare şi mi-a zis:

– Gata, acum caută-mi galaxia!

– Cum ziceai că-i spune?

– Abell 1835 IRI9161.

L-am rugat să m-aştepte puţin, am ieşit şi am sunat la vecinul de la trei, care-i profesor de astronomie. Profesorul chiar era acasă, m-a lămurit cum şi ce fel, mi-a făcut şi o hartă celestă şi m-am întors bucuros să-i dau vestea cea bună extraterestrului. Dar el nu mai era. Fugise. Mai târziu, am observat că frigiderul meu devenise cu desăvârşire gol. La fel şi cămara. Ca să nu mai vorbesc de damigeana cu vin de stă cometa-n coadă. E foame mare şi la ei…

Ion Manea