– Port în mine gena agrară a poporului român! obişnuia să se laude cu glas tare domnul Ion Ionescu, ori de câte ori vreun vecin intra cu el în vorbă, atunci când ieşea în faţa blocului, ca să sape, să îngrijească florile, sau să taie crengile uscate din cei şase copaci plus un arbust ce aparţineau asociaţiei de proprietari. Iar dacă interlocutorul dovedea interes pentru lucrările sale de sezon, oferindu-i un sfat sau o sugestie, sau chiar felicitându-l pentru strădania depusă, plusa:

– Să ştiţi domnule Continuă lectura →