Vreau sa prezint cateva cazuri ciudate pe care le-am gasit in anexa a caror explicatie ar putea fi vanzarea drepturilor litigioase ale unor revendicatori catre samsarii imobiliari.
Pentru inceput, cazul vaduvei Brandusa Luiza aflata la pozitia 83, pag 15 din Anexa.
Cu rosu am marcat ce a fost tiparit in fals cu masina de scris. Paradoxal, vedem ca numele persoanei deposedate si adresa unui imobil nationalizat a ramas scris cu fontul autentic dar au aparut in plus doua adrese scrise in fals, cu masina de scris.
Locatia str. Babeuf nr. 2 este acum un cartier de blocuri deci casa nationalizata de la vaduva Brandusa a fost demolata.
Sa fie ca vaduvei Brandusa Luiza i s-a nationalizat doar un imobil cu 6 apartamente situat pe strada Babeuf nr. 2, imobil care a fost demolat?
Banuiesc ca urmasii vaduvei Brandusa Luiza si-au vandut drepturile litigioase pentru parcela de teren nationalizat samsarilor imobiliari, samsari imobiliari care au revendicat in plus, in numele vaduvei Brandusa Luiza si celelalte doua adrese Paris 10 si Nasaudului 23. FOARTE PROBABIL FARA STIREA MOSTENITORILOR.
Astfel samsarii s-au ales cu despagubiri banesti pentru adresa Babeuf nr 2 si Nasaudului 23, cu un imobil pe strada Paris 10?
Imobilul situat la adresa Paris 10 este un imobil destul de mare care “gazduieste” apartamente si magazine la parter.
In mod ciudat, toate firmele locate in acest imobil (aflat la intersectia strazii Paris cu Onisifor Ghibu) au ca adresa in loc de Paris 10, Onisifor Ghibu nr 1. Aparent s-a dorit ca adresa Paris 10, unde se afla intrarile principale ale cladirii, sa dispara. Locul ei fiind luat de adresa Onisifor Ghibu nr 1, care reprezinta intrarea laterala a imobilului.
Google street view, “strada Paris nr. 10″
CAZUL FAMILIEI ALEXANDRU VAIDA VOEVOD:
In anexa, la pozitia 538 gasim mentionat ca a fost nationalizata locuinta situata la adresa Piata Stefan cel Mare nr.18, Cluj.
Acest imobil de la adresa Piata Stefan cel Mare, proprietar Alexandru Vaida Voevod, este compus din doua cladiri situate intre doua strazi: Piata Stefan cel Mare si strada Baba Novac.
Aparent, la nationalizare cele doua imobile contineau in total 13 apartamente. In perioada comunista, statul Roman a reimpartit pe apartamente imobilul rezultand un imobil cu peste 20 de apartamente.
In anexa, cele doua imobile sunt trecute sub adresa comuna de la Piata Stefan cel Mare nr.18.
Descrierea imobilului pe apartamente, din anexa, contine trei tipuri de fonturi. Unul original si doua falsificate. De ce falsificatorii au folosit doua masini de scris diferite? Si de ce au lasat sa se vada fonturile originale? Daca tot au sters fonturile originale, puteau sa le stearga pe toate si cu o singura masina de scris sa retipareasca textul care ar fi avut astazi un aspect omogen.
Fonturile originale pe anexa le-am marcat cu cerculete albastre.
Prezenta acestor fonturi originale da impresia ca falsificatorii “au adus” acest imobil la pozitia 538 din alta parte a anexei si in locurile unde fonturile originale se “potriveau” le-au lasat neschimbate.
De ce sa aduca acest imobil aici? Pentru ca ordinea alfabetica a numelui proprietarului a impus-o? Cu alte cuvinte, daca acest imobil la nationalizare a apartinut sa spunem familiei “Andreescu” simpla inlocuire a numelui “Andreescu” cu “Vaida” nu era suficienta deoarece cele doua nume se afla alfabetic la capetele opuse ale anexei.
O vedere de detaliu a anexei evidentiaza cele trei tipuri diferite de fonturi.
Ce stim despre situatia materiala a familiei Vaida in perioada anului 1950 cand s-a facut nationalizarea imobilelor? Cea mai buna sursa este chiar nepotul lui Alexandru Vaida Voevod care spune:
“Despre familia Vaida ştiu mai multe şi pot merge mai departe în trecut deoarece ne-au rămas amintirile familiare scrise de bunicul meu Alexandru Vaida Voevod şi arborele genealogic întocmit de fratele bunicului meu, Ioan Vaida.”
Comentez cateva fragmente din marturiile nepotului lui Alexandru Vaida Voevod:
“În Cluj îşi construise – cu banii proprii şi din zestrea bunicii mele – o casă mare cu faţada la P- ţa Ştefan cel Mare şi la Str. Baba Novac, pe un loc al familiei.”
In urma Dictatului de la Viena din 1940, Alexandru Vaida Voevod se refugiaza la Sibiu impreuna cu sotia, parasind locuinta din Cluj de la adresa Piata Stefan cel Mare nr.18. Fapt confirmat de placa comemorativa aflata pe imobilul de la aceasta adresa.
“La cedarea Ardealului bunicul meu se refugiase la Sibiu unde închiriase o căsuţă la marginea oraşului pe strada Hannenheim (Moldovei) nr. 26. În această casă i-a murit soţia şi tot aici a murit şi el.”
Se pare ca moartea sotiei si inmormantarea ei la Sibiu, l-a legat definitiv de orasul Sibiu.
“Fapt e că la începutul celui de-al doilea război mondial averea bunicului se redusese la mai puţin de jumătate din cea moştenită de la tatăl său. “
“Îmi aduc aminte, era la sfârşitul celui de al doilea război mondial, intrând la bunicu în casă, am găsit totul răsturnat, pe mese, pe scaune, pe paturi, erau hârtii, cărţi, fotografii şi o droaie de decoraţii. Bunicul şi cei din casă le sortau şi le ambalau în lăzi – ca să le ducă la ASTRA – Sibiu.”
Ciudat faptul ca Alexandru Vaida Voevod a ales sa isi mute toate lucrurile din locuinta sa din Cluj abia dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial. In acele vremuri, clujenii care se refugiasera la Sibiu in 1940 si isi depozitasera la ASTRA bunurile la sfarsitul razboiului ei isi aduceau lucrurile inapoi la Cluj. De ce a ales Alexandru Vaida Voevod in 1944 sa evacueze locuinta sa din Piata Stefan cel Mare nr.18 din Cluj Napoca? Sa fie ca a decis sa vanda imobilul? O ipoteza plauzibila considerand ca nepotul sau marturiseste ca in anul 1947 Alexandru Vaida Voevod aflat la Sibiu, nu mai avea nicio sursa de venit. Locuinta din Cluj continand 13 apartamente nu putea fi neglijata ca fiind o sursa de venit consistent.
“În 1945 a fost arestat şi ţinut câteva luni la siguranţă. După ce a fost eliberat a avut „domiciliu forţat” până la moarte. Şi în toţi acei ani a fost mereu supravegheat ca un răufăcător. Părinţii mei şi cu noi cei trei copii ne-am mutat în casa în care locuia bunicul în vara lui 1947. Şi ca urmare, aceşti din urmă ani ai vieţii lui i-am petrecut împreună.”
Nepotul marturiseste ca fiul lui Alexandru Vaida Voevod a ales sa se mute cu familia in casa lui Alexandru Vaida Voevod, pentru a reduce din cheltuielile de intretinere. Se pare ca veniturile familiilor Vaida la acea vreme erau extrem de reduse si este greu de crezut ca in starea acea de saracie ei detineau o cladire imensa, abandonata la Cluj.
In 1947 locuintele se puteau vinde fara restrictii deci familia Vaida, daca ar fi fost inca proprietarii imobilului aflat la adresa Piata Stefan cel Mare nr. 18 ar fi putut sa vanda imobilul si sa aiba un trai decent in ultimii ani de viata ai lui Alexandru Vaida Voevod.
In plus, aceasta cladire neinchiriata si nefolosita de familia Vaida ar fi fost o “gaura neagra” pentru bugetul familiei intrucat ei ar fi trebuit sa isi plateasca taxele pe imobil. Taxe care, la cele 20 si ceva de apartamente ale imobilului s-ar fi ridicat la o suma considerabila.
“Viaţa, loviturile soartei, îl făcuseră mai liniştit. Anii începeau să-l apese. Sănătatea nu-i era prea bună, îl supăra stomacul şi rinichii adeseori. Fuma mult, ca şi în tinereţe, dar nu mai fuma pipă (nu mai avea tutun de pipă), trecuse la ţigarete „Carpaţi” pe care le fuma cu un şpiţ de chihlimbar.”
“Prin exproprieri pierduse întreaga avere şi nu mai avea nici o sursă de venit. Nu ne avea decât pe noi, părinţii mei preluaseră cheltuielile casei, dar şi noi eram foarte strâmtoraţi. Ceilalţi copii ai săi erau şi ei în situaţii foarte grele, aşa că bunicul abia avea bani să-şi cumpere ţigările şi câte un ziar. Şi totuşi, de câte ori putea, ne aducea nouă copiilor, câte un covrig sau câte o bomboană şi se bucura de bucuria noastră.”
Sa fi fost Alexandru Vaida Voevod un sadic? Adica sa aiba un imobil gigant in Cluj, imobil care nu ii aducea niciun venit, iar copiii lui se zbateau intr-o saracie lucie? Naratorul spune ca familia lui era “stramtorata” iar ceilalti copii ai sai erau in situatii FOARTE grele , la nepoti le aducea cadou cate o bomboana in timp ce el era mare proprietar la Cluj???
“Avea 78 de ani când a murit în 19 martie 1950. Este înmormântat în Sibiu. “
Nepotul lui Alexandru Vaida Voevod, prin marturia sa: “Prin exproprieri pierduse întreaga avere şi nu mai avea nici o sursă de venit” demonstreaza ca inainte de nationalizare Alexandru Vaida Voevod pierduse intreaga avere. Alexandru Vaida Voevod a decedat cu o luna inainte de aparitia Decretului de Nationalizare iar nepotul sau spune clar ca Alexandru Vaida Voevod a pierdut intreaga avere, nu urmasii lui cum era de asteptat daca nationalizarea ar fi afectat familia Vaida Voevod.
Am observat un lucru specific celor care revendica in fals: ei evita sa povesteasca momentele dramatice prin care au trecut ei si stramosii lor in momentul nationalizarii. Daca ii presezi sa afli de la ei informatii mai multe, raspund vag prezentand generalitati.
Acest lucru l-am observat mai intai la pretinsii revendicatori care i-au terorizat pe amicii mei clujeni. Povestile lor despre perioada comunista sunt vagi, pline de exagerari grotesti despre cat de traumatica a fost perioada incat si acum le este imposibil sa vina in locul in care au suferit (la Cluj). Dar in acelasi timp, pentru a convinge de veridicitatea identitatii lor deoarece refuzau sa prezinte certificatul de nastere in original, isi prezinta cartile de munca care atesta ca in anii 1950-1960 erau angajati pe “functii” si aveau salarii de 1800 -2000 de lei, locuiau intr-un luxos imobil nationalizat ( din care au fost dati afara niste nefericiti )in capatul opus al tarii. O experienta foarte “traumatica”, recunosc!
Pai, astea sunt revendicari serioase, cele facute dintr-un capat in altul al tarii… unde nu te cunoaste nimeni. 😉
Si in cazul familiei Vaida, nepotul nu da niciun fel de detaliu despre nationalizarea imobilului de la adresa Piata Stefan cel Mare nr.18, Cluj ba chiar evita sa foloseasca cuvintele “imobil nationalizat” in locul lor folosind termenul vag al “exproprierilor”.
Parafrazand-ul pe Ion Creanga: “Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească…” la anii copilariei, ii revad plini de amintiri intacte despre povestile stramosilor mei din perioada refugiului dupa Dictatul de la Viena, din perioada cooperativizarii, toate pline de amanunte si detalii despre care as putea vorbi ore intregi. Aceste povesti le-am auzit nu numai de la bunici si strabunici ci chiar si parintii mi le repetau periodic in anii adolescentei.
Este o drama prin care familia mea a trecut, o suferinta pe care nu o uiti si parca s-a ascuns in genele noastre, o experienta care desi eu nu am trait-o, simt nevoia sa o transmit urmasilor mei si tuturor celor dornici sa ma asculte.
Ce se intampla cu acesti oameni care revendica imobile gigante ca nu au nicio dorinta sa povesteasca modul traumatic prin care au fost deposedati atat de barbar de intreaga lor avere?
Sa fie ca aceasta imbogatire subita ii face sa nu se mai uite in trecut, ii satisface suficient sa uite complet toate nedreptatile? Sau poate nu au nimic de povestit pentru ca nu au trait aceasta experienta iar banul castigat usor le da o satisfactie teribila pe care noi curiosii indraznim sa le-o perturbam cerandu-le sa isi spuna poezia “cat de chinuiti am fost!”.
Numele celebre din trecut sunt cea mai perfecta “acoperire” a revendicarilor in fals. Prin urmare, eu consider ca fiecare revendicare trebuie analizata cu minutiositate.
Imobilul de la adresa Piata Stefan cel Mare nr.18, Cluj a fost revendicat de catre urmasii lui Alexandru Vaida Voevod. Proprietarii care isi cumparasera apartamentele prin Legea 112/1995 au fost tarati in procese ce pareau interminabile (10-12 ani). Le-au fost anulate contractele de vanzare-cumparare iar imobilul a fost evacuat.
Vorbeam cu un amic daca nu cumva toate legile retrocedarii (date numai de catre guvernele PSD) au avut rolul de “cal troian” care sa distruga partidele traditionale PNL, PNTCD, cumparand la bucata membrii acestora? ( fie au fost revendicari supradimensionate: revendicatorilor li s-au “adaugat” pe deciziile de retrocedare imobile in plus fata de cele care erau indreptatiti sa le revendice, fie retrocedari in fals? )
(vor urma si alte cazuri)
N.B. : Mentionez ca in toate aceste cazuri nu am certitudinea ca este o revendicare in fals. Sunt doar cazuri ciudate care ar merita o privire mai atenta asupra documentelor de revendicare.
Nu am inteles motivul pentru care documentele din dosarele de revendicare sunt secrete ( nu pot fi accesate de terti) cand imobilele revendicate provin din patrimoniul statului?
Consider ca este necesara o mai mare transparenta a procesului de retrocedare astfel ar fi putut fi evitate o multime de de situatii nedrepte!
Stejarul's Blog 