Model: Emma (Itseyma). Fotograf: Sarah Miguet Cadet. Fotografia a fost realizată în curtea castelului de Fontainebleau, original alb negru. (Colorare, restaurare, corectare, style, și ridicarea rezoluției au fost făcute de mine)
Isteyma
Arhivele lunare: februarie 2025
Viviane le-a întrecut pe toate frumusețele!
Viviane le-a întrecut pe toate frumusețele!
Foto: Helmut Newton Cyberwomen 3, 2000
Gelatina de argint: Imprimare fotografie
13 × 10 in | 33 × 25,4 cm. Dintr-o ediție necunoscută
Model: Viviane F Origin Colecție privată, Europa
(Colorare, editare, style, restaurare, corectare, și ridicarea rezoluției au fost făcute de mine)
HELMUT NEWTON (1920–2004) Cyberwoman 3, 2000
Imprimare pe gelatină de argint 32,8 x 25,2 cm (12,9 x 9,9 in) Ștampila dreptului de autor a fotografului pe verso, numerotată cu creion pe verso, ediția nr. 123/500 LITERATURA Helmut Newton, Lucrări dintr-o colecție privată din Bremen (ex. cat.), Bremen 2008, p. 66 (aceeași serie
Helmut Newton
IMAGINI SELECTATE DE LA CYBERWOMAN, 2000
Data vânzării: 28 iulie 2016
Licitație pentru vânzare a fost inchisa.
Imediat i-a făcut plăcere să construiască în jurul său imaginea cuiva care intenționează să provoace. Spectatorul devine astfel un voyeur involuntar intenționat să spioneze centimetri de piele expusă pe modele și femei celebre. Chiar și după toți acești ani, Helmut rămâne unul dintre cei mai cunoscuți și mai interesanți fotografi, continuând să vrăjească și să fie emulat.
În ciuda acestui fapt, el rămâne unic: fiecare fotografie continuă să implice, să povestească și să elibereze necontenit tensiunea erotică, chiar și într-o lume în care nuditatea este la îndemână și capacitatea imaginativă este limitată.
„Helmut Newton: The Bad and the Beautiful” este un omagiu adus „inocenței politice” a vremii, care nu merita recunoaștere – ci mai degrabă oamenilor.
Coristeo-ul editorului Gero von Boehm este în documentar doar în cel mai întunecat dintre ochelari, așa cum arată cartea lui Newton. Am făcut fotografia, am făcut-o, dar „tipul” meu era prea mare pentru mine. Unul dintre bile lui „amazonke” și projicirale lui snagu și sex explicit. Imaginea din fotografia lui este „adăugată”
Pinups ideas psychedelic poster
Theda Bara ( July 29, 1885 – April 13, 1955), was a very popular silent film actress of her era, and one of cinema’s earliest sex symbols. Her femme fatale roles earned her the nickname „The Vamp”. The term „vamp” soon became a popular slang term for a sexually predatory woman.
Theda Bara made more than 40 films between 1914 and 1926, complete prints of only six still exists: A Fool There Was (1915) and ending with The Lure of Ambition (1919). The phenomenal success of A Fool There Was gave William Fox the money to found Fox Film Corporation, while the ensuing films ensured the studio’s success.
At the height of her fame she was one of the most popular movie stars, ranking behind only Charlie Chaplin and Mary Pickford. Bara’s best-known roles were as the „vamp”, although she attempted to avoid typecasting by playing wholesome heroines in films such as, Under Two Flags and Her Double Life. She also performed as Juliet in a version of Shakespeare’s Romeo and Juliet. Although Bara took her craft seriously, she was too successful as an exotic „wanton woman” to develop a more versatile career.
Most of Bara’s early films were shot on the East Coast, at the Fox Studios in Fort Lee, New Jersey. The rise of Hollywood as the center of the American film industry forced her to relocate to Los Angeles to film the epic, Cleopatra (1917), which became one of Bara’s biggest hits. No known prints of Cleopatra exist today, but numerous photographs of Bara in costume as the Queen of the Nile have survived.
Between 1915 and 1919, Bara was Fox studio’s biggest star but, tired of being typecast as a vamp, she allowed her five-year contract with Fox to expire. Her final Fox film was The Lure of Ambition (1919). Her career suffered without Fox studio’s support, and she did not make another film until, The Unchastened Woman (1925) for Chadwick Pictures Corporation. Bara retired after making only one more film, the short comedy, Madame Mystery (1926).
Out of her 40 films, only a few that are completely intact: The Stain (1914), A Fool There Was (1915), East Lynne (1916), The Unchastened Woman (1925), and two short comedies for Hal Roach. In addition to these, a few of her films remain in fragments including Cleopatra (just a few seconds of footage).
A clip thought to be from The Soul of Buddha, and a few other unidentified clips featured in a French documentary, Theda Bara et William Fox (2001). Most of the clips can be seen in the documentary The Woman with the Hungry Eyes (2006).
She was well known for wearing very revealing costumes in her films, which could still be considered risque by today’s standards, more than 90 years later. Such outfits were banned from Hollywood films after the Production Code started in 1930, and then was more strongly enforced in 1934.
Biography
1920: born in Berlin as Helmut Neustädter; resides in Berlin-Schöneberg.
1930 until 1934: attends school at the Heinrich von Treitschke Realgymnasium in Berlin-Schöneberg.
1934 until 1938: resides in Berlin-Halensee.
1934 until 1935: attends the American school in Berlin-Schöneberg. After change of residence, attends secondary school in Berlin-Grunewald.
1936 until 1938: apprenticeship with the portrait, nude and fashion photographer Yva (Else Simon, neé Neuländer) in Berlin-Charlottenburg.
1938: flees Berlin via train at Zoo station towards Trieste, taking with him two stills cameras. Finds work in Singapore at the Singapore Straits Times.
1940: arrives in Australia and serves for five years in the Australian army. In 1946 becomes an Australian citizen.
1947: meets actress June Brunell, who poses as a model for him. They marry one year later.
1956: extended travels through Europe. In London acquires a one-year contract at British Vogue, which Newton quits after 11 months. Thereafter in Paris and return to Melbourne; contract with Australian Vogue.
1961: back to Paris, takes apartment in the Rue Aubriot in Marais quarter. Full-time position with French Vogue, occasional editorial photography for British Vogue and Queen.
1964: until 1966 editorials for French Elle.
1964: acquires a small house and vineyard in Ramatuelle, not far from St. Tropez, where Helmut and June Newton will spend their future vacations.
1966: renews contract with French Vogue under the new editor-in-chief Francine Crescent.
1970: June Newton (alias Alice Springs) begins her career as a photographer: when her husband is ill, she steps in to shoot a cigarette advertisement.
1971: Helmut Newton suffers a heart attack in New York. Convalescence in Lennox Hill Hospital, New York.
1975: first exhibitions of the commercially successful photographer: first solo exhibit in the Nikon Gallery in Paris.
1976: publication of his first volume of photographs White Women.
1981: Helmut and June Newton move from Paris to Monaco; they will spend the winter months in Los Angeles.
1990: awarded the French “Grand Prix National de la Photographie.”
1992: awarded “Officier des Arts, Lettres et Sciences” in Monaco as well as presentation of the “The Grand Cross of Merit” (Das Grosse Bundesverdienstkreuz) of the Federal Republic of Germany.
1996: commendation to “Commandeur de L’Ordre des Arts et Lettres” by the French ministry of culture.
2000: large retrospective for his 80th birthday in the New National Gallery (Neue Nationalgalerie) in Berlin that travels to London, New York, Tokyo, Moscow and Prague, among others.
2003: formal agreement on the establishment of the Helmut Newton Foundation in Berlin with the Prussian Cultural Heritage Foundation (Stiftung Preußischer Kulturbesitz).
2004: Helmut Newton dies in Los Angeles. The Helmut Newton Foundation is opened shortly following his death.
Publications
As a photographer who straddled the gap between art and commerce, Helmut Newton always managed to surprise and polarize his audience. Among the editorial staff of many magazines he encountered creative kindred spirits, who responded to his unusual visual ideas. The result was a body of photographs that was not only exceptionally recognizable and successful but also reached millions of viewers through magazine publications.
White Women / Femmes Secrètes
New York: Congreve, 1976
London: Quartet Books, 1976
München: Schirmer / Mosel, 1976
Paris: Robert Laffont, 1976
Sleepless nights / Nuits Blanches
New York: Congreve, 1978
London: Quartet Books, 1978
München: Schirmer / Mosel, 1978
Paris: Filipacchi, 1978
24 Photos Lithos. Special Collection
New York: Congreve, 1979
London: Quartet Books, 1979
München: Rogner & Bernhard, 1980
Paris: Filipacchi, 1980
Big Nudes. 47 Nudes / Big Nudes
Paris: Éditions du Regard, 1981
London: Thames & Hudson 1981
München: Schirmer / Mosel, 1982
New York: Xavier Moreau, 1984
Double Elephant Portfolio
Portfolio with 15 original photographs, limited edition of 50
New York: Double Elephant Press 1981
Helmut Newton. Mode et Portraits
Paris: Musée d’Art Moderne, 1984
World Without Men
New York: Xavier Moreau, 1984
Paris: Filipacchi, 1984
München: Schirmer / Mosel, 1984
Private Property (Suites I, II and III)
Portfolio with 45 original photographs, limited Edition of 75, 1984
Helmut Newton
Paris: Photo-Poche, Centre National de la Photographie, 1986
Heidelberg: Edition Braus, 2006
Portretten / Portraits
Amsterdam: Stichting Foto, 1986
Helmut Newton. Portraits
New York: Pantheon, 1987
Paris: Edition Fernand Nathan, 1987
München: Schirmer / Mosel, 1987
London: Quartet Books, 1987
Helmut Newton’s Illustrated N°1 (Sex and Power)
New York: Xavier Moreau, 1987
Helmut Newton’s Illustrated N°2 (Pictures from an Exhibition)
München: Schirmer / Mosel, 1987
Helmut Newton. Nouvelles Images / New Images / Nuevas Imagenes
Paris: Paris Audiovisuel, 1988
Bologna: Galleria d’Arte Moderna / Grafis Edizioni, 1989
Madrid: Fundación Caja de Pensiones, 1989
Helmut Newton in Moscow. The Photographic Work
Moskau: Puschkin Museum, 1989
Helmut Newton. Private Property
München: Schirmer / Mosel, 1989
Helmut Newton / Jan Fabre: Das Glas im Kopf wird vom Glas
Gent: Imschoot, 1990
Helmut Newton’s Illustrated N°3 (I was there)
München: Schirmer / Mosel, 1991
Archives de Nuit
Paris: Hazan Editions, 1992
München: Schirmer / Mosel, 1993
VIP. Very Important Portraits
Mailand: Photology, 1992
Helmut Newton. Pola Woman
München: Schirmer / Mosel, 1992
Naked & Dressed in Hollywood
Los Angeles: Pascal de Sarthe Gallery, 1992
Eroticism in the 20th Century
Tokio: Goro Kuramochi, 1992
Helmut Newton. Aus dem photographischen Werk
München: Schirmer / Mosel, 1993
Vanités
Paris: Centre Nationale de la Photographie, 1993
Regard d’Artistes sur la Femme
Paris: Hotel de la Monnaie, 1993
Immorale
Tokio: Kodansha, 1993
Mes Derniers Nus
Paris: Galerie Robert Vallois, 1994
Photography
Tokio: Odakyu Museum / Goro Kuramochi, 1995
Helmut Newton’s Illustrated N°4 (Dr. Phantasme)
München: Schirmer / Mosel, 1996
The Best of Helmut Newton
München: Schirmer / Mosel, 1996
72 Ore a Roma
Rom: Peliti, 1998
Pages from the Glossies
Zürich: Scalo, 1998
Us and Them (Helmut Newton / Alice Springs)
Zürich: Scalo, 1998
Anton Josef Trcka, Edward Weston, Helmut Newton
Die Künstlichkeit des Wirklichen / The Artificial of the Real
Zürich: Scalo, 1998
Helmut Newton’s Sumo
Köln: Taschen, 1999
Helmut Newton’s Illustrated N°1 – N°4
Complete Edition
München: Schirmer / Mosel, 2000
Helmut Newton. Work
Köln: Taschen, 2000 (Reprint 2018)
Sex and Landscapes
Zürich: de Pury & Luxembourg, 2001
Salzburg: Rupertinum, 2002
Köln: Taschen, 2004
Helmut Newton Autobiography
München: C. Bertelsmann, 2002
New York: Random House, Doubleday, 2003
London: Duckworth, 2003
Tokio: Ed. Treville, 2003
Madrid: Editorial RM, 2003
Moskau: Eksmo, 2003
Rom: Contrasto, 2003
Korea: Eulyoo Publishing, 2003
Bratislava: Slovart Publishing, 2003
Paris: Robert Laffont, 2004
Warschau: Wydawnictwo, 2005
Yellow Press
Zürich: de Pury & Luxembourg, 2002
A Gun for Hire
London: Ivory Press, 2005
Köln: Taschen, 2005
Pigozzi and the Paparazzi
With Salomon, Weegee, Galella, Angeli, Secchiaroli, Quinn, and Newton
Exhibition Catalogue, Berlin: Helmut Newton Foundation, 2008
Fired
Exhibition Catalogue, Berlin: Helmut Newton Foundation, 2008
Polaroids
Köln: Taschen, 2011
The Stern Years 1973-2000
Hamburg: Gruner & Jahr, 2011
White Women / Sleepless Nights / Big Nudes
Exhibition Catalogue, Museum of Fine Arts Houston, 2011
Helmut Newton 1920-2004
Exhibition Catalogue, Grand Palais Paris, 2012
Helmut Newton. Pages from the Glossies. Faksimiles 1956-1998
Köln: Taschen, 2015
Helmut Newton. White Women / Sleepless Nights / Big Nudes
Exhibition Catalogue, Venice Tre Oci, Venice: Marsilio, 2016
Alice Springs / Helmut Newton, Us and Them
Köln: Taschen, 2016
Helmut Newton. A Gun for Hire, selection
Exhibition Catalogue, Venice: Marsilio, 2016
Helmut Newton. Monte Carlo
Paris: Louis Vuitton, 2017
Helmut Newton. Magnifier le désastre
By Dominique Baqué, Paris: Editions du Regard, 2019
Helmut Newton. I like strong women
Exhibition Catalogue, Center for Contemporary Arts, Torun, 2020
Helmut Newton. Visionari
La Repubblica/National Geographic Italy, Gedi: Torino 2020
Helmut Newton. High Gloss
Exhibition Catalogue, Hamiltons Gallery, London 2020
Helmut Newton. Legacy
Köln: Taschen, 2021
Newton, Riviera
Paris: Gallimard, 2022
Helmut Newton. Fact & Fiction
Exhibition Catalogue MOP Foundation, La Coruña, 2023
Berlin, Berlin
Köln: Taschen, 2024
Betty Prado, sexy bombă atomică!
Frumusețe. Betty Prado!
Foto: Fabio Coreea, stylist Flavia Lafer 1994. Fotomodel Betty Prado.
(Colorare, restaurare, stil, corectare, editare și ridicarea rezoluției sunt făcute de mine)
https://www.facebook.com/share/1BC3oHJ7Lf/
„Betty, cu energia și frumusețea ei extraordinară, m-a sedus și m-a vrăjit din prima clipă. Continuăm să fim prieteni!!!!!”
Constanza Pascolato
„Betty este o profesionistă foarte perspicace. Mulți ani în care a lucrat ca unul dintre modelele de top din lume i-au oferit o capacitate rară de a gândi „afaceri” și „artistic” în același timp. Diferența ei constă însă în implicarea ei personală în tot ceea ce face. Angajamentul este cuvântul ei cheie. O admir și am încredere 100%!”
Gloria Pires, actriță
„În anii ’80, Betty Prado făcea parte din lista supermodelelor, nu rău! A avut un succes uriaș și când a venit în Brazilia, am fost încântați să o putem fotografia. Betty a fost mereu cool, dulce, loială prietenilor ei. Și în ciuda faptului că era uimitoare cu zâmbetul ei larg și culmea văduvei, nu a arătat niciodată ca o persoană încântată de la lansarea Pielli! de Helmut Newton readuce acea perioadă și această femeie care apare în trei clicuri frumoase A fost un cadou și atât de mult încât a dat aceste fotografii lui Bazaar și ne-a spus că în culisele acelei zile să începem anul cu Betty, este un semn de noroc pentru noi toți.
Patricia Carta, Editor
„Betty Prado este o frumusețe atemporală și reprezintă un moment dinamic în istoria modei. Nu este de mirare că personajul ei plin de farmec și senzual a interesat oameni ca Helmut Newton, Albert Watson și Denis Piel.”
Diane Pernet, jurnalist
„Betty Prado: Prado? Prado, campo, mato, floresta, hiléia… Tudo și muito mais do que isso sumado. Betty Prado? Betty Mundo!”
Nando Reis, compozitor
„Unic.
Aceasta este și va fi întotdeauna Betty Prado.
Unic prin frumusețea senzuală, izbitoare și misterioasă.
Unică prin personalitatea ei puternică și dominantă.
Unic prin profesionalismul și competența sa.
Unic în a fi o prietenă, o fată, o femeie, o muză.
„Lov U. Única”.
Giovanni Frasson, editor de modă
„Betty Prado este o actriță înnăscută. Are sincronizare și una dintre cele mai impresionante chipuri din cinematografia națională. Performanța ei la filmări a fost cu adevărat surprinzătoare.”
Walter Hugo Khouri, regizor de film
„Magnific Betty Prado… Și atunci am fost vrăjită de frumusețea de neatins și puterea incredibilă a acelui model. Să definești o mie de femei în câteva cuvinte este imposibil… BETTYSSIMA este mereu prezentă în trup, minte și suflet!”
Icarius, director artistic
„Helmut Newton a spus odată că Betty Prado a fost un model cu suflet de actriță. Nu aș putea fi mai de acord cu el. Unul dintre cele mai mari modele de top pe care le-a avut vreodată Brazilia, spun că Betty, astăzi, este o femeie grozavă, cu un suflet adevărat.”
Maria Prata, Director Editorial
„Betty este o mare întâlnire în viața mea. Pe lângă faptul că este o prietenă specială, a fost prima mea șefă! De atunci am avut șansa să fiu surprinsă în fiecare zi de femeia puternică, generoasă, multitalentată (și incontestabil frumoasă!) este Betty Prado.”
Model sexy italian, 1986
Model super sexy italian se pozează la o statie de benzină cu un decolteu imens!
Penyru: „Pirelli Calendar” 1986. Fotograf: Helmut Newton Pleasurephoto Room Pagina 7.
(Colorare, editare, restaurare, corectare, stil și ridicarea rezoluției sunt făcute de mine)
Din august că calendarul Pirelli 2013 era în derulare, cu un teaser filmat de Patrick Demarchelier și Peter Lindbergh cu modelele Miranda Kerr, Alek Wek, Helena Christensen, Alessandra Ambrosio, Isabeli Fontana și Karolina Kurkova în uniformele Risky Business. Cu toate acestea, acele fotografii păreau să fie folosite doar pentru o ședință auxiliară, iar calendarul real din 2013, care este numărul de aniversare a 50 de ani, va fi în schimb o ședință foto veche de 27 de ani.
Filmat de Helmut Newton, calendarul nu a fost lansat niciodată în 1986, deoarece au existat două filmări concurente – o producție britanică care îl implica pe Bert Stern și una italiană cu Newton. Cu toate acestea, Newton a trebuit „demis din cauza unor probleme personale [care implică] afaceri de familie urgente”. Și, în cele din urmă, versiunea lui Stern a fost numărul lansat în acel an. Newton’s a rămas de atunci nevăzut în arhive, până în acest an când a fost reconstruit pentru distribuire. Modelele Susie Bick, Antonia Dell’atte și Betty Prado pozează în Marele Premiu de la Monte Carlo printre anvelopele Pirelli – prima incursiune a mărcii în plasarea remarcabilă a produselor.
De ce momeala de ultimă oră și schimbarea cu calendare? Mai ales având în vedere calibru uriaș atât al modelelor, cât și al fotografilor? Pirelli afirmă că portretele Lindbergh și Demarchelier au fost o fotografie specială „pentru a sărbători aniversarea” (British Vogue a raportat că filmarea a acționat ca o avanpremieră a calendarului actual). Pentru o companie gigantică precum Pirelli să lanseze o ediție nemaivăzută pentru o aniversare atât de importantă, fără genul de amorsare și tachinare în prealabil… ei bine, totul sună la fel de neplăcut ca „afacerea de familie urgentă” de ultimă oră a lui Newton. Am contactat Pirelli pentru un comentariu, iar un purtător de cuvânt a răspuns: „Fotografiile Lindbergh / Demarcheiler lansate la începutul acestui an au fost o ședință specială de omagiu organizată ca parte a sărbătorilor de aniversare a 50 de ani pentru The Cal. Aceasta a fost o inițiativă separată față de lansarea Calendarului 2014 care tocmai a fost anunțat, fiind calendarul nepublicat [Helmut] 1986. ediția din acest an de reper, dat fiind ștampila iconică a lui Newton în lumea modei/fotografiei – și o altă coincidență grozavă este că ediția din 1986 este de fapt utilizabilă ca calendar în ceea ce privește alinierea datelor (de exemplu, dacă 1 septembrie a fost o duminică în 1986, va fi la fel și în 2014). Le vom oferi asta – într-adevăr este o coincidență grozavă! Faceți clic pentru cinci imagini teaser din calendarul real.
Frumusețe călare pe Vespă
Frumusețe călare pe Vespa, 1969, Italia, pe coperta revistei Pirelli. Fotograf: Helmut Newton (Neustädter) A fost un fotograf german unul din cei mai cunoscuți din lume a lucrat pentru magazinul Vogue.
(Colorare, editare, restaurare, corectare stil și ridicarea rezoluției au fost făcute de mine)
Frumusețe cu sutien Dalmatian, pe străzile de la New York, 1956.
Doamna pe o strada din New York City cu Sutien Dalmatian. Tipărit în magazinul Vogue pe data de întâi mai 1956.
printed on Magazine Vogue May 1, 1956. Fotograf Lillian Bassman – Maidenform, Ad, NYC, 1954. (Foto original alb negru, Colorare, editare, stil, Corectare, restaurare și ridicarea rezoluției au fost făcute de mine) #Vogue
Cine a inventat sutienul? O istorie a îmbrăcămintei controversate
Sutienul modern face femeile fericite încă de la începutul secolului XX, până atunci era doar o lenjerie intimă ocazională, dar nu foarte cunoscută. Au fost momente când nu ținea partea corpului care avea nevoie de sprijin, ci mai degrabă o apăsa în jos și au fost momente când aproape că a străpuns rochia, era atât de intensă. Și a fost o vreme când a fost aruncat la gunoi, dar a supraviețuit.
Urmele sutienului pot fi găsite din vremuri foarte străvechi și a fost un articol de îmbrăcăminte care a existat sub diferite forme de multe secole. De exemplu, reprezentările vechi din mozaic care au supraviețuit arată că femeile romane purtau o bandă de sân numită strophium, care amintește de sutienul bandeau fără bretele de astăzi, pentru sport și jocuri.
Există referințe vagi ici și colo în unele surse bisericești medievale, dar cu siguranță nu era un tip de lenjerie de corp folosit în mod obișnuit.
Biserica s-a opus cu fermitate, ca a făcut toate ispitele diavolești (ceea ce desigur nu înseamnă că unele femei nu purtau un fel de sutien). Nu accentul sau susținerea sânilor era considerată morală, ci suprimarea și dispariția lor, pentru a scuti pe oamenii săraci de orice dorință păcătoasă care ar putea apărea. Recent, însă, îmbrăcămintea medievală bine conservată, inclusiv rămășițele a două tipuri de sutiene de in, care amintesc de cele moderne, au fost găsite în timpul unei reconstrucții la Castelul Lengberg din Austria. Probabil din secolul al XV-lea. Deci există și dovezi materiale.
În ciuda aspectului destul de constrângător al sutienelor primitive, corsetul a ținut captivi sânii femeilor până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, uneori împingându-i în jos, alteori împingându-i în sus, dar mereu strângându-i împreună. În 1889, un producător de corsete francez, Herminie Cadolle, a creat o lenjerie intimă din două piese numită Bien-être (bunăstare): un corset mai scurt pentru talie și șolduri și un „suport pentru sâni” cu bretele pentru vârf. Întregul lucru arăta ca un costum de baie absurd, victorian, dar partea de sus semăna cu un sutien modern, oferind spațiu separat pentru cei doi sâni. S-a răspândit foarte lent și a fost recomandat în principal în scopuri terapeutice pentru cei care erau complet nefericiți din cauza corsetului complet.
Revista American Vogue a numit pentru prima dată lenjeria intimă nouă și strălucitoare sutien în 1907. În 1911, Oxford English Dictionary a adăugat termenul brassière la vocabularul său.
În 1910, în Statele Unite, domnișoara Mary Phelps Jacob din New Rochelle se pregătea de bal. Tânăra de 19 ani a văzut în oglindă că partea superioară a corsetului ei, care îi apăsa stânjenit de sânii mari, îi dezvăluia sânii plini în decolteul rochiei de seară decoltate. Deci toată toaleta părea imposibilă. Ea a scos dispozitivul de slăbit incomod, în formă de os de pește, dar mai avea nevoie de niște lenjerie de corp sub rochia subțire.
Cusând împreună două batiste de mătase și câteva panglici roz, ea a creat primul „sutien fără spate” modern. Se potrivea formei rochiei de bal, nu i-a distorsionat sânii și, după cum s-a dovedit, a putut să danseze mult mai ușor la bal decât însoțitoarele ei blindate. A fost foarte bine primit. Prietenii ei i-au rugat să le facă și lor lenjerie minune. De-a lungul timpului, străinii au apărut și chiar plăteau bani pentru o piesă, așa că Mary și-a brevetat invenția în 1914. Cu toate acestea, nu a obținut cu adevărat succes comercial și a vândut în curând brevetul companiei Warner Brothers Corset pentru 1.500 de dolari (care ar fi aproximativ 25.000 de dolari în valoare de astăzi). În orice caz, ea a devenit „mama” sutienului modern.
La început, sutienele erau alese în locul corsetelor de către cei care considerau respirația și mișcarea mai importante decât aspectul la modă de atunci realizat cu corsetele și nu erau multe. Cu toate acestea, compania Warner a câștigat 15 milioane de dolari din invenție în următorii treizeci de ani.
Primul Război Mondial de ani de zile a contribuit și la răspândirea sutienului, deoarece condițiile s-au schimbat semnificativ. Femeile urmau să lucreze în mulțime și aveau nevoie de lenjerie intimă practică în loc de corsete rigide și sufocante. Iar industria militară a folosit fiecare gram de metal, așa că femeile au fost îndemnate să nu cumpere corsete armate cu metal. Toate sursele menționează cu mândrie că apelul de succes a salvat 28 de tone de metal în Statele Unite – suficient pentru a construi două nave de război.
În anii 1920, silueta subțire, băiețelească a devenit la modă, acesta a fost începutul dietei moderne, epoca părului bob și a sânilor turtiți. Femeile la modă din epoca flapperului purtau sutiene cu sânii plat, în stil bandeau sau sutien și chiloți, încercând să se deghizeze în adolescenți subdezvoltați (indiferent de greutate sau dimensiunea sânilor). Cu toate acestea, tocmai în acest moment s-a realizat că nu era practic să se recomande același sutien tuturor femeilor. De atunci, femeile de toate vârstele, greutățile și formele au putut obține un sutien potrivit pentru ele datorită mărcii Maiden Form.
Who Invented the Bra? A History of the Controversial Garment
Few items of clothing are more entwined with the evolution of fashion and the cultural status of women than the bra. From its functional past to its fashionable present, the bra has shifted from an item that was meant to be kept under wraps to one that many women proudly show off—or even wear as tops.
Of course, as fashion progresses, so does the bra. Today’s lingerie brands offer no shortage of comfortable and innovative options—from barely-there bandeaus to backless bralettes—for bodies of all types, while designers consistently dream up new bra-inspired runway and red carpet looks. In fact, the classic garment has become so ingrained in our closets and collective consciousness, that it’s hard to imagine a time before their existence—whether you love them, loathe them, or wear them at all.
It all begs the question, who invented the bra? Below, a look at the fascinating evolution and history of the bra.
The 4th Century CE Villa Romana del Casale mosaicsPlanet One Images / Universal Images Group / Getty Images
The bra’s ancient beginnings
The bra may seem decidedly modern, but there are records of its existence—or versions of it—going back to ancient times. Some of the first evidence of bras can even be found in wall paintings, including a Roman mosaic in the Villa Romana del Casale in Sicily, dating back to the 4th century A.D. as well as in Crete, from the 1300s, of women wearing bandeau bras.
In India, the first mention of a breast-supporting chest wrap—or kuchabandha, meaning “breast band”—dates back to literature from the 7th century reign of King Harshavardhana. Later, during the Ming dynasty in China, from the 14th through 17th centuries, women wore a loose silk bodice tied at the neck and waist.
Because the clothing of the Middle Ages was so structured—think: bodices and stays—clothing did the work of lending support. But when the corset was introduced in the early 1500s, women’s silhouettes changed forever. Lacing a corset tightly kept the bust in place—and the corset remained the sole breast support option for centuries.
The 1800s: The corset gets cut
This all changed in the late 19th century, when built-in cups were introduced to whale bone corsets. Around this same time, the “health corset”—which was less restrictive in the waist and more supportive of the bust—was introduced
In 1889, the first bra, the “corselet gorge,” was born in France when Herminie Cadolle cut a corset into two separate pieces. Originally sold as a set, Cadolle’s corselet gorge featured a waist-shaper and a top “designed to sustain the bosom and supported by the shoulders” with straps.
Shortly after, in 1893, Marie Tucek arguably invented the precursor to the underwire bra, when she received a U.S. patent for a version that had separate pockets for each breast, with a metal plate and shoulder straps for support.
The 1900s and the first “modern” bra
American Vogue used the word “brassiere” for the first time in 1907, and it’s clear it had truly entered the vernacular when it was introduced to the Oxford English Dictionary in 1911.
Most historians credit the bra as we know it to a 1910 invention by Mary Phelps Jacob, who was then just 19 years old. According to sources, Jacob had purchased a sheer gown for a debutante ball but couldn’t find a corset that didn’t show under the dress. Inspired by necessity, she fashioned two silk handkerchiefs together with a ribbon. After friends and acquaintances asked her to create similar versions for them, she realized she had a hit. She patented her design in 1914.
By the 1920s the bra had replaced the corset as the undergarment of choice for young women—especially with flappers, who favored a flatter, gamine figure. It wasn’t long before lingerie makers and undergarment manufacturers began adding comfortable elastic bands to match the era’s roaring energy.
Bras of the 1930s: Cup sizes and synthetic fabrics
It took until 1932 for most lingerie designers to realize that proper fit could go a long way—that’s when cup sizes, bands, and eye hooks were introduced—and A,B,C,D sizing became the industry standard. In the 1930s, maternity bras with adjustable sizing were also introduced.
