Ghid privind sistemul jurisdicțional în materie de investiții

Pentru a ști dacă aveți un litigiu care intră sub incidența acordului relevant, ar trebui să analizați dispozițiile acordului respectiv cu privire la domeniul de aplicare al litigiilor vizate.

În general, un litigiu apare atunci când un investitor al uneia dintre părțile contractante (statul de origine) invocă o încălcare a acordului de către cealaltă parte contractantă (statul-gazdă) care afectează o investiție a investitorului în statul-gazdă care cauzează pierderi sau daune.

 

Dispoziții relevante pentru a stabili domeniul de aplicare al litigiilor reglementate de acordurile UE

• CETA UE-Canada – articolul 8.18
• IPA UE-Singapore – articolul 3 alineatul (1)
• IPA UE-Vietnam – articolul 3.27
• Investiții AFA UE-Chile – articolul 10.24

 

Dacă aveți un litigiu, încercați să-l rezolvați prin soluții amiabile și, dacă nu este posibil, trimiteți o cerere de consultări.

În cazul unei presupuse încălcări, litigiul ar trebui soluționat, pe cât posibil, pe cale amiabilă, prin mecanisme alternative de soluționare a litigiilor.

Mecanismele alternative de soluționare a litigiilor oferă posibilitatea de a ajunge la un acord de soluționare fără a suporta costurile procedurilor în fața unei instanțe. Acordurile UE încurajează întotdeauna soluționarea litigiilor prin soluții amiabile, inclusiv prin următoarele mijloace:

• Medierea
• Negocieri

Deși aceste soluții sunt disponibile chiar și după depunerea cererii, este cel mai avantajos să le urmărim, în măsura posibilului, înainte de depunerea unei cereri de consultări. Fiecare parte la litigiu respectă și se conformează oricărei soluții convenite de comun acord.

 

Dispoziții relevante pentru a găsi informații privind mecanismele alternative de soluționare a litigiilor în temeiul acordurilor UE

• CETA UE-Canada – articolele 8.19 și 8.20
• IPA UE-Singapore – articolele 3.2 și 3.4
• IPA UE-Vietnam – articolele 3.29 și 3.31
• Investiții AFA UE-Chile – articolele 10.25 și 10.26

În cazul în care un litigiu nu poate fi soluționat pe cale amiabilă, o parte poate solicita consultări printr-o cerere scrisă transmisă celeilalte părți, în care să se identifice măsura în cauză și dispozițiile pe care le consideră încălcări ale legislației statului-gazdă.

 

Cererea de consultare este esențială, deoarece este o etapă obligatorie înainte de inițierea procedurii. Acesta este, de asemenea, punctul de plecare al termenului de depunere a unei cereri (a se vedea mai jos).

Cererea trebuie să conțină informații specifice și trebuie depusă într-un interval de timp specificat în acordul relevant.

Limitarea în timp ia în considerare, în special, situația în care un reclamant ar solicita mai întâi reparații în fața instanțelor naționale, înainte de a recurge la sistemul jurisdicțional în materie de investiții în temeiul acordului relevant.

 

Dispoziții relevante pentru a găsi informații cu privire la cerințele de depunere a unei cereri de consultări în temeiul acordurilor UE

• CETA UE-Canada – articolul 8.19
• IPA UE-Singapore – articolul 3 alineatul (3)
• IPA UE-Vietnam – articolul 3.30
• Investiții AFA UE-Chile – articolul 10.26

Dacă intenționați deja să inițiați o procedură, trebuie să trimiteți o notificare de intenție pârâtului (pârâților) înainte de încheierea etapei de consultare.

Fiecare acord relevant prevede că, în cazul în care litigiul nu poate fi soluționat într-o anumită perioadă de timp de la depunerea cererii de consultare, un investitor poate transmite o notificare de intenție pârâtului (pârâților), care va specifica în scris intenția dumneavoastră de a depune cererea de soluționare a litigiului cu informațiile relevante.

 

Această notificare de intenție este importantă deoarece, în cazul în care litigiul este împotriva UE și a statelor sale membre, aceasta va declanșa procedura de determinare a pârâtului corect.

În cazul în care nu ați fost informat cu privire la hotărârea UE, pârâtul va fi UE în cazul în care măsurile identificate în notificare sunt exclusiv măsuri ale UE, în timp ce pârâtul va fi un stat membru în care măsurile identificate în notificare sunt exclusiv măsuri ale statului membru respectiv.

 

Dispoziții relevante în temeiul acordurilor UE pentru a găsi informații cu privire la cerințele de trimitere a unei notificări de intenție în cazul în care litigiul este împotriva UE și a statelor sale membre

• CETA UE-Canada – articolul 8.21
• IPA UE-Singapore – articolul 3.5
• IPA UE-Vietnam – articolul 3.32
• Investiții AFA UE-Chile – articolul 10.27

În cazul în care litigiul nu poate fi soluționat prin consultări, puteți depune cererea la tribunal.

În cazul în care părțile nu reușesc să soluționeze litigiul prin consultări, o cerere poate fi înaintată tribunalului.

 

Cererea trebuie depusă într-un anumit interval de timp, începând cu depunerea cererii de consultări.

Depunerea unei cereri trebuie să includă anumite elemente, cum ar fi normele în temeiul cărora este prezentat litigiul. 

Sub rezerva unor excepții specifice, în cazul în care un investitor decide să inițieze proceduri în temeiul sistemului jurisdicțional în materie de investiții din acordul aplicabil, acesta trebuie să retragă sau să întrerupă orice procedură existentă în fața unui tribunal sau a unei instanțe în temeiul dreptului intern sau internațional cu privire la o măsură presupusă a constitui o încălcare menționată în cerere. De asemenea, aceasta trebuie să renunțe la dreptul său de a iniția orice cerere sau procedură în fața unui tribunal sau a unei instanțe în temeiul dreptului intern sau internațional cu privire la o măsură presupusă a constitui o încălcare menționată în cerere.

 

Dispoziții relevante pentru a găsi informații privind cerințele de depunere a unei cereri și termenele specifice în temeiul acordurilor UE

• CETA UE-Canada – articolele 8.22 și 8.23
• IPA UE-Singapore – articolele 3.6 și 3.7
• IPA UE-Vietnam – articolele 3.33, 3.34 și 3.35
• Investiții AFA UE-Chile – articolele 10.28 și 10.29

Odată ce cererea dumneavoastră a fost primită și soluționată, Tribunalul de Primă Instanță va evalua cauza și va pronunța o hotărâre provizorie.

Sistemul jurisdicțional în materie de investiții include un mecanism pe două niveluri, cu un tribunal de primă instanță care va soluționa cauza și va pronunța hotărârea în conformitate cu legislația aplicabilă.

Astfel cum s-a explicat, sistemul jurisdicțional în materie de investiții se îndepărtează de caracterul „ad hoc” al procedurilor de arbitraj, în care părțile la litigiu își selectează arbitrii numiți de părți.

Președintele Tribunalului numește judecătorii care compun divizia Tribunalului care soluționează cauza. Cei trei membri ai tribunalului (cu excepția cazului în care se convine asupra unui judecător unic) vor fi selectați din lista membrilor care au fost numiți de părțile contractante. Unul dintre aceștia este resortisant al unui stat membru al UE, unul este resortisant al celeilalte părți contractante și unul este resortisant al unei țări terțe care va prezida divizia tribunalului care va soluționa cauza.

Tribunalul de Primă Instanță va putea audia obiecțiile preliminare, precum și cererile de măsuri provizorii.

 

Hotărârea pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță este provizorie, ceea ce înseamnă că nu este obligatorie (și executorie) în cazul în care se introduce o cale de atac. Cu toate acestea, în cazul în care a trecut o anumită perioadă de timp de la pronunțarea hotărârii provizorii și niciuna dintre părțile la litigiu nu a contestat hotărârea, hotărârea provizorie devine definitivă și executorie.

 

Dispoziții relevante în acordurile UE pentru a găsi informații cu privire la constituirea Curții și desfășurarea procedurilor

• CETA UE-Canada – articolele 8.27, 8.31, 8.32, 8.33 și 8.34
• IPA UE-Singapore – articolele 3.9, 3.13, 3.14, 3.15, 3.18
• IPA UE-Vietnam – articolele 3.38, 3.42, 3.44, 3.45, 3.47, 3.53
• Investiții AFA UE-Chile – articolele 10.33, 10.37, 10.38, 10.41, 10.42, 10.44, 10.53

Hotărârea provizorie poate fi atacată în fața Tribunalului de apel, care va pronunța o hotărâre definitivă.

 

În cazul în care o parte la litigiu consideră că hotărârea pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță conține erori, aceasta poate face obiectul unei căi de atac. Tribunalul de apel va revizui hotărârea și va pronunța hotărârea finală într-un termen scurt.

Sistemul jurisdicțional în materie de investiții include un mecanism pe două niveluri, cu un organism permanent de soluționare a căilor de atac. Judecătorii Tribunalului de apel care soluționează cauza vor fi selectați din lista membrilor numiți de părțile contractante la intrarea în vigoare a acordului.

Președintele tribunalului de apel numește membrii care compun divizia tribunalului de apel care soluționează calea de atac. Tribunalul de apel va soluționa cauzele în divizii formate din trei membri: unul este resortisant al unui stat membru al UE, unul este resortisant al celeilalte părți contractante și unul este resortisant al unei țări terțe care va prezida divizia tribunalului care va soluționa cauza.

În cazul în care Tribunalul de apel respinge recursul, hotărârea provizorie devine definitivă.

În cazul în care recursul este fondat, tribunalul de apel modifică sau anulează constatările juridice și concluziile hotărârii provizorii, integral sau parțial. Tribunalul de apel poate pronunța el însuși o hotărâre definitivă sau poate decide să trimită cauza spre rejudecare Tribunalului de Primă Instanță.

Hotărârea definitivă a Tribunalului de apel sau hotărârea Tribunalului de Primă Instanță prin care se reexaminează cauza va fi definitivă și obligatorie.

Dispoziții relevante în acordurile UE pentru a găsi informații cu privire la procedura de recurs și la atribuirea finală

• CETA UE-Canada – articolele 8.28 și 8.39
• IPA UE-Singapore – articolele 3.18, 3.19
• IPA UE-Vietnam – articolele 3.54, 3.55
• Investiții AFA UE-Chile – articolele 10.54 și 10.55

În cazul în care un investitor are o hotărâre definitivă în favoarea sa, acesta poate iniția proceduri de executare în fața instanțelor naționale.

Odată ce a fost pronunțată o hotărâre definitivă, aceasta devine executorie.

Hotărârile definitive sunt obligatorii între părțile la litigiu și nu pot face obiectul unei căi de atac, al unei revizuiri, al unei anulări sau al oricărei alte căi de atac.

În cazul în care un investitor are o hotărâre definitivă și obligatorie în favoarea sa, acesta poate iniția proceduri de executare în fața instanțelor naționale. Executarea sentinței este reglementată de legile privind executarea hotărârilor judecătorești sau a sentințelor în vigoare în cazul în care se solicită executarea.

Dispoziții relevante în acordurile UE pentru a găsi informații privind executarea hotărârilor definitive pronunțate în cadrul sistemului jurisdicțional în materie de investiții

• CETA UE-Canada – articolul 8.41
• IPA UE-Singapore – articolul 3.22
• IPA UE-Vietnam – articolul 3.57
• Investiții AFA UE-Chile – articolul 10.56