În grădina casei mele,s-a ivit un ghiocel.

– Am ieșit cam dezbrăcat și-i atât de frig afară,                                                     

Încât simt c-am înghețat.

Și cu capul aplecat, se întreba întristat:

Unde-i martie de-altădat’ ?

Lângă acest ghiocel,răsăriră alții ca el.

Așteptau cu nerăbdare s-apară rază de soare.

Fiindcă-ntârzia să vină, își spuneau toți  în surdină

Sub cerul înnorat: Unde-i martie de-altădat’ ?

Mai încolo-n colțișor, se zărea un căpușor                                                                            

De lalea, micuț, rotund, de un verde foarte crud.

Zambila cum e sfioasă, o sfătuia să nu iasă:

– Stai, lalea, nu fi grăbită, vremea nu e potrivită.

Pe margini , narcisele scoteau pălăriile .                                                                 

– Așteptați, suratelor!

Strigă atunci busuiocul ce era vecin cu socul

– Afară e un vânt tare de vă spulberă cu totul.

Furioase florile își spuneau părerile,

Se întrebau ne-ncetat unde-i martie de-altădat’ ?

Ba chiar l-au admonestat:

– Dacă ești așa zgârcit, pleacă de unde-ai venit,                                                      

Rătăcește pe câmpii și la noi să nu mai vii

Fără flori la pălărie că n-o să-ți placă nici  ție.

Bine c-avem primăvara ce s-așterne-n toată țara.

Ea este mereu cu noi și vom înflori în toi.

Vântul se va potoli,soarele ne va-ncălzi,

Ploile ne vor uda, luna ne va lumina,

Grădina va fi frumoasă și stăpâna bucuroasă,

Încât va da la fiecare din grădină câte o floare,

Pentru c-ați  binevoit versurile de-ați citit.