Aflându-ne în perioada sărbătorilor de iarnă, am simțit din plin atmosfera lor frumoasă, datorită obiceiurilor românești: colinde, urări, plugușorul, steaua, slujbele religioase….fiindcă toate ne-au înălțat sufletește pentru care trebuie să mulțumim lui Dumnezeu, nu să rămânem indiferenți, așa cum s-a întâmplat în cele ce urmează.

Cunoaștem parabola bogatului celui care i-a rodit din belșug țarina, că nu mai avea unde să-și pună roadele, dar s-a gândit că va face noi hambare în care va pune toate roadele și bunătățile sale și îi va spune sufletului să bea, să se odihnească  și să se veselească pentru mulți ani. Dumnezeu i-a zis: „Nebune! în această noapte, vor cere de la tine sufletul tău și cele ce ai pregătit ale cui vor fi?!?”

Tot astfel s-a întâmplat cu un alt bogat despre care amintește Sfântul Ambrozie., Aceasta avea hambarele pline, livezi de pomi, casă mare și frumoasă….Într-o zi au venit la el doi călători și i-au cerut să-i găzduiască, Ce-i drept i-a primit nu ca bogatul lui Lazăr căruia îi părea rău  să-i dea și firimiturile. În schimb, i-a dus prin toată gospodăria să le arate și să se laude cât de de mare avere are el fără ca măcar printr-un cuvințel să spună că fără ajutorul lui Dumnezeu n-ar fi putut să aibă toate acestea. Cei doi călători au prins momentul când bogatul nu era pe lângă ei și ș-au șoptit. „Hai,să plecăm cât mai repede, că pe omul ăsta nu-l iubește Dumnezeu”.

Doar ce-au ieșit pe poartă, că parcă luată de  cutremur, casa bogatului s-a prăbușit.De aceea când cădem în păcat, să nu amânăm pocăința , că nu se știe dacă ziua următoare vom mai fi vii!?