Nici viața sfinților nu a urmat întotdeauna o linie dreaptă. Ca exemplu  Sfântul Efrem Sirul tăgăduia Pronia  Dumnezeiască. Se biciuia singur prin mustrările sale arătând că era rău de gură, se sfădea cu vecinii, era respingător cu cei săraci.

Odată Efrem a plecat într-o călătorie și ajungând pe un câmp a înnoptat la un păstor primitor și amândoi s-au îmbătat și-au adormit. Noaptea au venit lupii și-au răpit niște oi. Stăpânul l-a învinuit pe veneticul hoinar că a furat oile. L-a dat în judecată și a fost băgat la pușcărie. În a opta zi, cineva s-a arătat lui Efem în vis și i-a poruncit să fie binecredincios și  să se gândească la ceea ce a făcut în viața lui. Când s-a trezit, Efrem  a cugetat la vedenia sa și și-a amintit un păcat mare din trecut. Într-o noapte, mânase din stână cu gând rău vaca unui sărac care istovită și înghețată a fost sfâșiată de fiarele sălbatice.

În ajunul judecării pricinii lui Efrem, a fost numit ca din întâmplare un nou judecător din părțile unde vagabondase tânărul ușuratic. Acest judecător tot „întâmplător” s-a dovedit un bun cunoscător al părinților lui Efrem.

E limpede cum s-a încheiat istoria. Efrem după aproape 70 de zile petrecute în închisoare, a fost eliberat. Efrem a crezut acum cu tărie în Dumnezeu și a recunoscut că nimic nu este întâmplător și că în cele din urmă, omul plătește pentru fiecare păcat