Am citit pe Facebook că în centrul României este cel mai falnic și cel mai bătrân stejar din țară născut de aproape un mileniu, Are o coroană verde și falnică, o înălțime de peste 21 de m. și o circumferință de 9,3 m. Se află în satul Mercheașa din Brașov.

A început a exista în anul 1090, dacă ne luăm după formula engleză care spune că într-un an crește cu 1 m. și un pic. Acum având 9,3 m, înseamnă că trăiește  de 930 de ani.

Acest srejar mă duce cu gândul la „Stejarul din Borzești”, o poveste istorică scrisă de Eusebiu Camilar în care se vorbește  despre domnitorul Ștefan cel Mare, căruia îi plăcea foarte mult un stejar falnic din Borzești, fiindcă în jurul lui se juca de-a moldovenii și tătarii cu alți copii. Și acest stejar era falnic ca și cel din Brașov, având o coroană rotundă și era gros cât să-l cuprindă 4 oameni.

În jocurile lor copilărești se împărțeau în două tabere, Ștefăniță reprezenta tabăra moldovenilor și Mitruț colegul lui Șefăniță reprezenta ceata tătarilor. Îtr-una din zile, Ștefăniță ieșind învingător ca de obicei, au hotărât să-l „spânzure” pe Mitruț colegul lor socotit ca hanul tătar. Mitruț nu mai putea de bucurie că va fi legat de subsiori și va fi ridicat cât mai sus în coroana stejarului. Pe când se veseleau, au apărut ca din senin tătarii și ei n-au mai avut timp să-l des ios pe Mitruț, care a căzut ucis de săgeata hanului tătărăsc.

Ștefăniță s-a jurat că îl va răzbuna pe Mitruț. Timpul a trecut, Ștefan s-a urcat pe tronul Moldovei și prima grijă a fost să lupte împotriva tătarilor. L-a prins pe hanul tătărăsc, l-a spânzurat pe ramurile acestui stejar, răzbunându-l pe prietenul lui din copilărie, Mitruț și astfel se răzbuna pe toți cei care pofteau la pământurile țării.