World Changed

Sunday Times din Londra platea 400.000 de dolari pentru drepturile
asupra jurnalului in Marea Britanie si Commonwealth. Paris Match din
Franta si Panorama din Italia, planuiau publicarea in tarile lor.
Newsweeck aparea in saptamana urmatoare cu un articol de 13 pagini,
notand ca redactorii sai vazusera ”fumul istoriei..13 din cei mai oribili
ani ai experientei umane descrisi de acela care si-a dat toata silinta
sa-i faca detestabili”. Totusi editorii lui Newsweeck au refuzat sa
cumpere drepturile pentru America asupra jurnalului, pentru ca nu erau
deacord cu proiectul lui Stern de a publica episoade intinse pe o
perioada atat de lunga de timp si pentru ca doreau o ”autentificare
autorizata si sistematica”.

Stern invoca opiniile istoricului britanic Hugh Trevor-Roper si ale lui
Gerhard L. Weinberg de la Universitatea Carolina de N, care
examinasera sumar jurnalele, si apreciasera amandoi ca ambele erau
originale.

Apar Indoieli

La conferinta de presa de la Hamburg,istoricul britanic David Irving
punea o intrebare delicata : cerneala documentelor fusese testata
chimic pentru a i se stabili varsta ? Nu fusese. Cei doi experti invocati
de Stern au inceput sa ezite. Weinberg a cerut revistei sa apeleze la
experti grafologi si sa permita specialistilor sa examineze jurnalele
pagina cu pagina. Trevor-Roper a anuntat mai intai ca o parte din
documente ar putea fi false,apoi ca erau false toate,”pana la proba
contrarie”.Istoricii germani au intervenit imediat,unul din ei acuzand
revista STERN ca nu dorise decat sa creasca vanzarile. Intradevar,
tirajul de 1.870.000 crescuse cu 300.000 de exemplare la primul
fascicul,iar pretul de vanzare fusese marit de la 1,25 dolari la 1,45.

Scepticii intrebau cum ar fi putut Hitler sa ascunda jurnalele de
secretari,valeti si aghiotanti.Nimeni din cercul sau nu mentionase
vreodata ca Fuhrerul a tinut un jurnal.Se stia ca lui Hitler nu-i placea
sa scrie si ca intodeauna isi dicta corespondenta unei secretare.Cand
scria,folosea de obicei creionul.Din ianuarie 1943,dupa cum se stie,
Hitler avea un tremur paralitic,adesea cu puseuri puternice,care facea
teoretic imposibil orice scris de mana lizibil.

Motive de Rusine

Un expert grafolog desemnat de Newsweeck a cercetat doua din
jurnalele trimise de STERN la New York.Erau, dupa cum spunea : ” Nu
doar falsuri, ci falsuri grosolane”.In Germania, specialistii au reusit sa
dovedeasca faptul ca hartia,precum si cernela,cleiul,copertile din
imitatie de piele si panglicile rosii ale sigiliilor unora dintre aceste
coperti, erau toate din perioada postbelica.Hans Booms,seful Arhivelor
Germaniei Federale, a declarat jurnalele de la STERN drept ”un fals
flagrant,grotesc si neserios”.Unul din colegii lui Booms a descoperit
chiar si o sursa a materialului din jurnale – cartea din 1962 a lui Max
Domarus intitulata Hitler:Discursuri si proclamatii,1932-1945.Cel care
compilase caietele, urmarise fidel lucrarea lui Domarus,preluand chiar si
din greselile acestuia.

La hamburg,echipa jignita de la STERN, incepea o sedinta de 6 zile la
sediul revistei,cerand sa stie cum de conducerea revistei se lasase
atat de usor pacalita si exprimandu-si ingrijorarea pentru prejudiciile
aduse credibilitatii publicatiei. Peter Koch a fost silit sa demisioneze.
Editorul Henri Nannen a marturisit cu tristete : ” Avem toate motivele
sa ne fie rusine ”

Demascarea Vinovatilor

STERN avusese incredere in Heidemann, un veteran de 32 de ani al
echipei.Pasionat de perioada nazista,Heidemann isi vanduse casa din
Hamburg ca sa poata cumpara un iaht care ii apartinuse pe vremuri,
adjunctului lui Hitler, Hernan Goering. La bordul lui ii placea sa invite
fosti oficiali nazisti si printre ei il cunoscuse pe Konrad Kujau,alias
Konrad Fischer,care vindea suveniruri naziste, intr-un magazin din
Stuttgart.La inceputul lui 1981 Kujau i-a spus lui Heidemann ca fratele
lui-ofiter in armata Germaniei de Est – strecurase peste granita in
Germania de Vest jurnalele lui Hitler, necunoscute pana atunci, si ca le
ofera spre vanzare.

Jurnalele, explica Kujau,fusesera scoase din Berlin intr-un avion de
transport catre sfarsitul lunii aprilie 1945,cand Reichul lui Hitler se
prabusea.Trebuiau sa fie duse si puse in siguranta,impreuna cu alte
lucruri valoroase ale Fuhrerului, la Berchtesgaden,in Alpii Bavariei.Se
presupuna ca Hitler avea sa plece si el cu un avion ca sa mearga
pentru ultima oara la barlogul lui din munti. Dar primul avion s-a
prabusit langa Dresda,iar Hitler, se stie,n-a parasit Berlinul.Toti membrii
echipajului murisera,dar un fermier local reusise sa salveze cate ceva
din incarcatura – printre care si jurnalele,pe care le tinuse ascunse.

Heidemann a crezut fantastica povestire a lui Kujau si in urmatorii doi
ani si-a convins patronii sa investeasca noua milioane de marci ( 3,7
milioane de dolari ) in jurnale. Pentru rolul sau in tranzactie, reporterul
a primit de la Stern, 1.5 milioane de marci ( 600 mii de dolari ).Asa cum
se dovedea mai tarziu, nu existase nici un avion prabusit si nici un fel
de jurnale ascunse in Germania de Est si strecurate peste granita.
Carnetelele fusesera falsificate de Kujau insusi.