CAPITOLUL 6
Piese de LEGO
Săptămâna de lucru trecu pe neobservate. Era deja vineri, fapt care se citea pe fețele entuziasmate ale angajaților (mai puțin în cazul celor care lucrau în schimburile de weekend). Noul membru al echipei, Lynn, absorbea informația asemenea unui burete. Trecuseră doar două săptămâni de când începuse practica, dar reușise deja să ajungă la etapa la care Cypher îi putea încredința sarcini mai complicate, cum ar fi revizuirea bug-urilor sau testarea prototipurilor.
– Nu înțeleg de ce trebuie să simplificăm acest cod, o confruntă Lynn pe Cypher dis-de-dimineață, în timp ce ultima încerca să iasă din starea de somnolență ce o cuprinsese. Lynn indică cu degetul la aplicația de pe ecran. Codul inițial se potrivea perfect, iar IA-ul NPC-urilor era la nivel, prezentând o provocare pe măsură pentru jucătorii experimentați. Am rămas acum nu cu altceva decât cu o inteligență la nivel de tăntălău.
– Stop! îi făcu Cypher semn cu o mână, în timp ce cu cealaltă pipăia paharul de unde venea un iz de boabe de cafea proaspăt prăjite. Jocurile video nu sunt destinate exclusiv jucătorilor experimentați. De fapt, ăștia sunt în minoritate. Gamerului obișnuit nu-i trebuie sofisticare. Un personaj din joc, căruia îi este dificil de a-i face față, devine frustrant destul de repede. Jucătorul obișnuit se va simți blocat la fiecare etapă și în scurt timp va renunța să mai încerce. Majoritatea jucătorilor au nevoie de un IA de nivel mediu, care să-i facă să se simtă destul de abili, fără însă a-i priva complet de provocări. Acesta e adevărul. Nu vorbim de presupuneri – operăm cu date statistice.
Lynn oftă, dând ochii peste cap și sprijinindu-se cu mâna de masă.
– Atunci de ce mai pierdem timpul pentru dezvoltarea IA-ului complex, dacă nu suntem dornici să-l folosim în proiectele noastre?
– Ba aici nu ai dreptate! Noi folosim IA-ul sofisticat, doar că nu pentru NPC-uri. Privește! Cypher lansă pe calculator prototipul unui joc. Ce vezi pe ecran?
Lynn se uită atent.
– Păi, nu e decât o haită de lupi care atacă iepurii din jur, zise ea mijind ochii.
– Da! Însă odată ce toți iepurii vor fi vânați, lupii nu vor mai avea ce să mănânce. Ei se vor mișca către satul vecin și vor începe să vâneze vițeii crescuți de jucători în fermele lor. Dar din moment ce lupii vor părăsi pădurea, în lipsa oricăror amenințări serioase, ogrii vor invada acel teritoriu. Jucătorii vor fi nevoiți să-și pună creierul în mișcare, să se grupeze, să găsească în fine o metodă de a scăpa de ogri. Fie asta, fie vor fi nevoiți să caute alte surse de unde să obțină lemn, deoarece atâta timp cât pădurea se va afla sub controlul ogrilor, aceștia vor continua să atace jucătorii în procesul de strângere a resurselor. Toate acțiunile NPC-urilor cu impact semnificativ și consecințele acestora sunt ghidate de Inteligența Artificială creată de noi. Acest IA este suficient de sofisticat pentru a calcula efectul fluturelui.
Lynn se dădu bătută.
– Atâta timp pierdut pentru a scrie codul din care mai apoi trebuie să ștergem mai mult de jumătate! Ce nasol!
– Nicio linie de cod nu e de prisos, indiferent dacă ajunge sau nu în versiunea finală. Totul rămâne întipărit aici! Cypher făcu un gest cu degetul la cap. E tezaurul tău, de care nimeni nu te va putea priva, indiferent ce se va întâmpla în viitor.
*
Din ziua în care părăsise serviciul însoțit de către cei doi agenți olandezi, Logan nu se mai făcu văzut. Însă ceea ce o deranja și mai tare pe Cypher era faptul că nimeni nu discuta despre asta. Pe etaj toți se comportau de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
„Dacă ar fi să dispar și eu într-o bună zi, oare cineva ar observa absența mea? Sau și-ar continua activitatea de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat?” Acest gând nu i se mai părea atât de ridicol. Îi apăru în minte un set de constructor LEGO (era jucăria preferată din timpurile copilăriei) – cu toate că avea o mulțime de piese în set, niciuna din ele nu era de neînlocuit. O fi și ea o simplă piesă LEGO din setul numit viață?
Spre finalul zilei de muncă, lucrurile deveniră și mai ciudate. Obiectele de pe masa de lucru a lui Logan dispăruseră. Toate. Masa era complet pustie.
Cypher hotărî să-i facă o vizită șefului lui Logan, pe nume Karl, persoana care la sigur trebuia să fie la curent cu cele întâmplate. Un tip morocănos, scund și neplăcut la înfățișare, deținând rolul de manager pe design-ul jocurilor.
– Logan nu mai lucrează în compania noastră, îi explică pe un ton rece Karl.
– Ce vrei să spui cu „nu mai lucrează în compania noastră”? nu se dădu bătută Cypher. Nu-mi amintesc ca ultima dată când am vorbit cu el să fi planificat să-și dea demisia.
– Îți spun eu că nu mai lucrează aici, repetă managerul. Directorul General m-a contactat personal cu câteva zile în urmă și mi-a confirmat că Logan și-a dat demisia. Mi-a dezvăluit și motivul: el a renunțat la activitatea curentă, hotărând să-și urmeze ambițiile în altă parte. Va fi având o ofertă mai bună.
– Deci tu nici măcar nu ai vorbit cu el personal, dar ai reușit deja să-i cureți masa! Cypher se simțea indignată la culme.
– Pui la îndoială comunicarea directorului? Akiko, îți înțeleg grija, dar crede-mă – e de prisos. Sunt sigur că în acest moment Logan o duce foarte bine. Presupun că a și început lucrul nou și e satisfăcut pe deplin.
– Lucrul nou? Ofertă mai bună? izbucni Cypher. De unde? De la serviciile secrete din Olanda? O ofertă într-atât de atractivă încât a decis să nu mai răspundă la apelurile telefonice? Ea îl privi direct în ochii mărunți. Ceva îmi spune că nu e chiar așa.
Managerul tresări, căută cu privirea în jur, se uită agitat de-a lungul etajului. O luă pe Cypher de braț și, fără să scoată o vorbă, o conduse într-o sală de conferințe unde nu era nici suflare de om. Închise ușa, se mai asigură o dată că nu e nimeni prin preajmă și se întoarse către ea.
– Akiko, începu omulețul, încercând să simuleze un glas calm și grijuliu, în timp ce-și ștergea cu dosul palmei o picătură de sudoare de pe sprânceana zburlită, să faci afirmații curajoase fără ca să ai imaginea completă nu e un lucru foarte înțelept.
Înțelegi ce spun?
– Eu doar voiam să…
– Nici un doar! Ia asta drept o avertizare. Încetează să mai frustrezi colegii cu tot felul de întrebări despre foștii angajați. Mai mult decât atât, te rog să nu mai speculezi pe seama autorităților de stat. Situația dată te depășește, înțelegi? M-am exprimat clar, Akiko?
– Da, foarte clar, spuse cu jumătate de voce fata, înclinând capul în jos și mijind ochii. Inconștient strânse palmele în pumni, însă managerul păru să nu observe reacția ei (sau pur și simplu a decis s-o ignore).
– Începând cu ziua de azi, îmi vei raporta totul direct mie. Acum du-te și termină lucrul. Ai grijă să nu rămână nici urmă de backlog în urma ta. M-ai înțeles?
– Am înțeles.
– Perfect! Acum ești liberă.
Cypher părăsi în grabă sala. Simțea un nod sufocant în gât. Ceva nu era în regulă. Complet neînregulă. Comportamentul managerului nu făcuse altceva decât să confirme acest lucru. Piticul șmecher încerca să mușamalizeze ceva. Iar ea era hotărâtă să descopere ce anume.
