Top 10 BD fantasy 2025(timp de citire: 11 minute)

#1. Fantasy – Alma / Yourcenar (Yoann Kavege) – bubble éditions, martie 2025

Un album, două eroine, două povești. Alma e o prințesă arogantă și crudă care abia așteaptă să se răzbune pe zeii care i-au ucis strămoșii acum 500 de ani (chit că regatul a devenit o ruină între timp, și oamenii suferă), în timp ce Yourcenar e o zeiță melancolică și senină, care așteaptă de un mileniu să afle cine îi e ursitul. Povestea asasinei se citește normal, de la stânga la dreapta; povestea îndrăgostitei se citește ca o manga, de la dreapta la stânga, de la sfârșitul albumului către început. Cele două eroine și poveștile lor se vor intersecta, inevitabil, la mijloc.

Dar principala forță a cărții nu e doar ideea narațiunilor în oglindă, ci întregul – desenul e simplu dar expresiv, culorile sunt plate dar semnificative, iar cuvintele sunt juste. Intriga are o claritate de basm clasic, personajele sunt arhetipuri, iar lumile lor sunt oglinzi ale exceselor noastre. Evident, finalul nu are alt scop decât să ne provoace, să ne facă să ne punem întrebări și să ne tulbure prejudecățile. Stilul minimalist-expresionist, aproape webtoon, m-a dezamăgit inițial, dar pe măsură ce citeam am constatat că e perfect ales. Decupajele și dinamica vizuală sunt impecabile și pline de imaginație, atmosfera e perfect complementară intrigii, și, fără să-mi dau seama, am devorat cele două povești fără să mă opresc.

#2.  Thorgal Saga 5 – La Cité Mouvante (Ozanam / Aouamri) – Le Lombard, septembrie 2025

Ca să-și protejeze familia de răzbunarea zeilor, Thorgal se auto-exilează și descoperă Prokleta, orașul care își închide porțile în fiecare noapte și le deschide către un peisaj nou în fiecare dimineață. Un oraș călător, unde timpul și spațiul se supun unor legi ciudate… și unui dictator straniu și tenebros. Dar Thorgal nu ascultă de nimeni – și nu se abate niciodată de la calea cea dreaptă. Va reuși să evadeze din închisoarea-oraș, și cu ce preț?

Scenariu și artă excelente, un vibe retro, un album care adaugă elemente noi în universul lui Thorgal, rămânând în același timp fidel lui Van Hamme și Rosinski. O lectură obligatorie pentru fanii lui Thorgal, care va încânta și fanii heroic fantasy-ului clasic a la Feist / Salvatore / Eddings.

#3. Le Diable et Coral (José Homs) – Dargaud Benelux, aprilie 2025

E vara anului 1938 și nu e chiar momentul ideal să ai 19 ani în Praga. Mai ales dacă ești evreică, iar Hitler și Lucifer își ridică brațele simultan și o mulțime în delir le răspunde cu același salut nazist, de parcă anexarea Sudetelor n-ar avea nicio importanță.

Și totuși, Coral nu e inconștientă; ea cunoaște foarte bine fascinația întunericului, fiind legată (la propriu) de Diavol și certându-se cu el în fiecare zi, jonglând între bine și rău, trăind din talentele sale de vrăjitoare și purtând povara familiei sale. Nu-i o metaforă: tatăl ei a devenit umbra lui însuși, un bătrân decrepit care nici măcar nu se mai poate hrăni singur. Dar rabinul Loew este ultimul om capabil să invoce Golemul medieval, și poate că a sosit momentul ca soldatul de lut să lupte din nou…

Grafică uluitoare, scenariu meticulos construit care îmbină basme medievale, anecdote istorice, fabule celebre, melodramă familială și o dilemă aparent insolubilă; intriga e simplă, dar captivantă, finalul e inteligent, iar singurul minus al poveștii e că, din păcate, reflectă foarte bine epoca în care trăim – și fricile noastre.

#4. Le Royaume sans nom – Acte III (Hanna / Redec / Lou) – Glénat, mai 2025

„E amuzant. Cine ar fi putut ghici că viitorul regatului depinde de două capete seci?”

O frază cu dublu sens care prefigurează finalul absurd, șocant, amuzant dar perfect logic al acestei trilogii heroic-fantasy animalieră care amintește de Shakespeare și George R.R. Martin. Contrastul evident între sobrietatea narațiunii și arta foarte șlefuită, foarte frumoasă, foarte detaliată și foarte Disney a lui Redec funcționează de minune pentru mine, chiar dacă e puțin prea apropiat de sursele de inspirație (Regele Leu, Zootopia, Robin Hood etc.).

Da, ursul și ratonul, cei doi prieteni escroci, urcă din nou pe scenă într-un al treilea act plin de răsturnări de situație, în care ne întoarcem în copilăria prințului pentru a-i înțelege mai bine prezentul. Ingredientele sunt aceleași, violența se întinde ca o molimă, umorul atenuează șocurile narative, iar drama se stratifică și își găsește o soluție surprinzătoare, care riscă să deruteze mulți cititori, chiar dacă explică perfect titlul. Nu mă așteptam, dar mi-a plăcut mult această saga. Mai puțin originală decât “L’Ogre Lion”, mai puțin expansivă decât “Les 5 Terres”, dar diferită, captivantă și memorabilă.

#5. Soli Deo Gloria (Deveney / Cour) – Dupuis, octombrie 2025

Am trișat puțin, pentru că elementele fantastice / fantasy sunt limitate și periferice, dar acest album despre puterea tămăduitoare a muzicii, a credinței, a prieteniei și a încrederii de sine e una dintre cele mai frumoase povești pe care le-am citit în 2025, și merită cu prisosință să ajungă la câți mai mulți cititori.

Hans și Helma sunt doi gemeni săraci care trăiesc aproape ca două mici vietăți sălbatice într-o familie pentru care harul lor, harul muzicii, e inutil și periculos. Asemenea animalelor sălbatice, ei își găsesc alinarea în pădure, acolo unde păsările îi învață să cânte, copacii îi învață să se ascundă, și un sihastru ciudat îi adăpostește doar pentru a-i folosi în ritualurile lui păgâne. Dar copiii au un destin, și, împreună, îl vor împlini în ciuda tuturor nenorocirilor care se abat asupra lor (război, foamete, frig, teroare, sclavie, invidie și comploturi…). Pentru că muzica e vocea lui Dumnezeu, și nimeni nu-l poate face să tacă.

Desenul e senzațional, povestea ne trece prin toată istoria muzicii baroce, personajele (bune și rele deopotrivă) sunt carismatice, iar mesajul principal al cărții (harul în sine nu contează, important e ce faci cu el) e cu atât mai relevant în vremurile noastre agitate. Excelent.

#6. Petits Dieux 2 – Monsieur Doudou – (Mathieu Salvia / Krystel) – Dargaud, februarie 2025

Această poveste vorbește despre sfârșit și tot ce urmează după el, despre o fiară nemuritoare și inevitabilă, despre o zeiță și biblioteca ei, și despre personaje imaginare care își dau seama care e rațiunea existenței lor – și nu le place deloc. Dar cum să o convingă pe zeiță să îi salveze scriindu-le povestea, când zeița e foarte bătrână, foarte bolnavă, iar amintirile și ideile îi dispar una câte una, roase de boală?

Dar cel mai mare pericol pentru toate poveștile scrise vreodată nu este dragonul alb al Alzheimerului, ci Monsieur Doudou. Cine este acest mare răufăcător? Și ce pot face Boumboum, aventuriera, Pabo, șoricelul cel curajos, Buck, ratonul cu inimă de aur și Cléo, zâna microscopică, împotriva hoardei de zei și zeițe care le distrug lumea?

Al doilea volum al trilogiei dezvăluie mecanismele ascunse ale acestui basm (și ale basmelor dintotdeauna), dar rămâne în același timp foarte ușor de citit și foarte captivant, cel puțin pentru adulți. Mathieu Salvia își îndeplinește foarte bine sarcinile, încercând să le explice copiilor atât mecanismele cât și mizele poveștii; sunt sigur că micuții cititori înrăiți / scriitori în devenire o vor îndrăgi foarte mult, în ciuda caracterului său sumbru și a lecțiilor despre frică, manipulare, egoism, cruzime…

Sper că finalul va fi la înălțimea primelor două volume.

#7. Possessions (Alexis Bacci) – Glénat, aprilie 2025

„Cât timp pierdem fiind nefericiți. Viața trece atât de repede. E absurd.”

În 1989, avocatul Piennolo este ucis cu sânge rece la volanul mașinii sale, în apropiere de Torino. În 2024, Antonio Ventimila își urăște slujba, iubita, prietenii, pe scurt, viața, și visează la un trecut dispărut. Așa că fuge și se trezește într-un spital din Torino. Există oare o legătură între ei?

Autobiografie, jurnal de călătorie, roman polițist, basm ezoteric, cronică socială, eseu filosofic despre istoria și viitorul omenirii, „Possessions” e un roman grafic minimalist (în imagini) și încărcat (în cuvinte). Da, aici cuvintele cântăresc mai mult decât imaginile, dar abordarea vizuală foarte ligne claire / pop art / anii ’70 (cu câteva picături de tuș a la Albrecht Dürer) e izbitoare și, da, vrăjește 🙂

#8. Les chants du chaos – Livre Un – Semailles (Elk) – Rue de Sèvres, ianuarie 2025

Într-un ținut fantastic inspirat de Rutenia Kieveană (actuala Ucraină), o regină își ascunde copiii în pod, în timp ce Rătăcitorii însetați de sânge, schelete de animale animate de o infecție frumoasă dar oribilă, ucid tot ce întâlnesc în cale. Regele fuge și închide tot ținutul infectat în spatele unui zid imens, lăsând supraviețuitorii (și propriii copii!) în voia sorții – și ucigându-i pe loc pe toți cei care încearcă să escaladeze zidul. Anii trec și prinții abandonați, conduși de Lena, sora mai mare, încearcă să-și reconstruiască societatea, oferind semenilor siguranță (prin războinicii-vânători ai fratelui cel mare) și un sens al vieții (prin cântecele haosului și secta surorii mai mici). Dar totul se schimbă când prințul Ivan, plecat la vânătoare de Rătăcitori, găsește un străin. Noul venit nu pare să fie infectat, dar Ivan vrea totuși să respecte legile și să-l omoare – dar farmecele frumosului Sovir îi afectează pe toți și toate, și-s mai puternice decât rațiunea oamenilor și decât nebunia Rătăcitorilor. Ce vrea Sovir cu adevărat? Își va recunoaște oare Ivan adevăratele porniri – și, mai important, le va ceda? Există un final fericit pentru acest regat infectat de zombies?

Un debut extraordinar care anunță un artist complet, cu siguranță cel mai bun debut al anului 2025, o saga care îmbină fantasticul, aventura, horrorul și thrillerul psihologic, cu o grafică uimitoare care combină manuscrisele medievale din Kiev și… filmele clasice Disney. Contrastul dintre brutalitatea poveștii și frumusețea ilustrațiilor e izbitor și funcționează foarte bine – aș spune că Elk a ieșit ca Atena din capul lui Zeus, cu stilul său spectaculos perfect format și foarte coerent. E planificată ca o trilogie, așa că multe întrebări rămân fără răspuns.

#9. Alva 2 – Odyssée (Studsgarth / Hansen) – Glénat, iulie 2025

Replica scandinavă a seriei Hellboy s-a întors! O continuare extraordinară care face totul așa cum trebuie, într-un cocktail gustos de acțiune, horror, râsete și satiră (cine ar fi crezut că danezii pot fi amuzanți?). Alva află mai multe despre familia și abilitățile sale, Mini capătă propriile lui puteri, apar personaje noi, nebunești și periculoase, iar scenele de acțiune sunt spectaculoase și originale.

Mă plângeam că „Alva dans la nuit” părea mai degrabă un episod pilot –  ei bine, volumul ăsta se extinde într-o saga urbană noir complexă, misterioasă și teribil de captivantă. Mi-au plăcut în mod special secvențele „măgărușul fermecat se întâlnește cu herghelia de kelpies” și „apocalipsa IKEA”.

Singura problemă a albumului? Finalul în coadă de pește.

#10. Daemon #1 – Les vierges de Thessalie (Brugeas / Toulhoat / Guillo) – Le Lombard 2025

Inimă de marmură, mercenar în slujba oricui oferă mai mult, ucigaș fără remușcări care accelerează de unul singur apocalipsa speciilor pe cale de dispariție, Daemon e un uriaș păros care străbate Grecia în lung și-n lat, mereu în căutarea… recunoștinței. Pentru că gratitudinea celorlalți e singurul balsam care îl împiedică să se transforme într-o statuie de marmură, efect secundar al unui blestem rezultat dintr-o ceartă aprinsă cu bunicul lui, Zeus 🙂 Singura problemă? Are un temperament groaznic, moștenit de la morocănosul de taică-su, Ares, ceea ce îl face atât de antipatic încât iubirea vieții sale pare să fie… molosul Diomede, acest Scooby Doo al unei Grecii mitologice, plină ochi de comploturi și violență.

Grafica e foarte reușită, combinația de desen și culoare fiind, după mine, cea mai bună din cele trei colaborări ale celor trei autori, eroii sunt carismatici și, deși intriga e foarte simplă și destul de previzibilă, cel puțin nu există timpi morți sau lacune logice. Există, în schimb, destule gaguri și vorbe de duh, și câteva secvențe melodramatic filozofice – da, zilele astea, până și benzile desenate orientate spre cafteală oferă și lecții de viață, nu doar pumni 🙂

Excelent început de serie, sper doar să nu treacă un cincinal până la apariția următoarelor volume.