Mai este pensia sigură în Germania?

Pensia, deci venitul la bătrâneţe, pentru perioada de după încetarea vieţii active, este în Germania de ani îndelungaţi o temă care stârneşte vii emoţii. De data aceasta însuşi cancelarul Friedrich Merz (CDU) a avut grijă să provoace valuri de furtună.

Mai multe pensii private şi acordate de întreprinderi

"Doar pensia legală de stat nu va mai acoperi decât nevoile de bază la bătrâneţe. Nu va mai fi suficientă pentru a asigura pe durată standardul de viaţă", a declarat Merz recent în cadrul unei întâlniri organizate la Berlin de Asociaţia Federală a Băncilor Germane.

Cancelarul a subliniat că de aceea sunt necesare elemente suplimentare cu acoperire de capital ale unor pensii private şi de întreprindere. "Şi anume într-o pondere mai mare decât există acum, pe bază de voluntariat". De aceea, pe viitor, trebuie mizat mai mult pe acţiuni şi alte forme de depunere de fonduri. Dar aceasta este o strategie controversată fiindcă variaţiile la bursă sunt foarte mari. Câştigurile de azi pot deveni pierderile de mâine şi viceversa.

Comisia pentru Pensii este chemată să elaboreze soluţii

Ministra Muncii şi Protecţiei Sociale, Bärbel Bas (SPD), a criticat vehement afirmaţiile lui Merz în cursul unei emisiunii televizate. Merz "a dat impresia că oamenii trebuie să-şi facă asigurări private de pensie de acum înainte. Mulţi oameni au înţeles din afirmaţiile lui Merz că nu vor mai primi nici măcar o pensie decentă de acum înainte".

Disputa legată de pensii dintre partidele care formează arcul guvernamental (CDU/CSU şi SPD) este probabil avangarda unor viitoare conflicte şi mai mari, fiindcă la sfârşitul lunii iunie Comisia pentru Pensii înfiinţată de coaliţia la putere îşi va prezenta recomandările.

Consecinţele financiare ale unei societăţi care îmbătrâneşte

Principalele puncte de plecare pentru garantarea unor pensii sigure pe viitor sunt pe de-o parte evoluţia populaţiei şi pe de alta aşteptarea de viaţă. Natalitatea scăzută are în Germania ca şi în multe alte ţări efecte financiare grave. Mai puţine persoane active cotizează în fondul de pensii de stat, în timp ce numărul pensionarilor creşte.

Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD), a analizat într-un studiu intitulat "Pensions at a Glance" (Pensii la prima vedere) sistemele de pensii din toate cele 38 de state membre. Concluzia centrală este că strategiile politice sunt foarte diferite şi din multe puncte de vedere pot fi cu greu comparate.

Pensiile nete sunt în Germania sub medie

Dacă se ţine seama doar de procentajul pensiei comparativ cu ultimul salariu, după plata tuturor impozitelor şi contribuţiilor sociale, în Germania acesta este de 53 la sută, cu mult sub media de 61 în rândul statelor OECD. În alte ţări europene cum ar fi Franţa, procentajul este între 70 şi 80 la sută.

Dar în alte ţări cum ar fi Estonia, Lituania şi Irlanda nivelul pensiei de stat se află în parte sub 40 la sută. În schimb, în Olanda, Portugaia şi Turcia este de peste 90 la sută.

Limita de pensionare la 67 de ani este deja realitate în SUA şi Japonia

Un rol important la finanţarea sistemului de pensii îl joacă, potrivit OECD, vârsta la care oamenii îşi încheie perioada activă. În Germania ei ies la pensie în medie după ce au depăşit vârsta de 64 de ani, cu trei ani mai devreme decât ies acum legal toţi cei care s-au născut începând din anul 1964. Cine iese la pensie anticipat beneficiază de regulă de o pensie mai mică.

În unele ţări oamenii lucrează deja până la vârsta de 67 de ani. Între acestea se numără SUA şi China, ale căror economii se clasează pe locurile unu şi patru la nivel mondial. Din perspectiva OECD are sens să se cupleze vârsta ieşirii la pensie de creşterea aşteptării de viaţă, ceea ce înseamnă în cazul multor ţări pensionarea la o vârstă mai înaintată.

Contribuţiile de pensie sunt mai mari în Franţa şi Italia

La nivel internaţional contribuţiile la sistemul public de pensii variază foarte tare. În Franţa sunt de 30 la sută din salariu, în Italia chiar de 33 la sută. În Germania contribuţia este de doar 18,6 procente. Iar aceasta este plătită jumătate de către angajat şi jumătate de către angajator.

Un alt aspect care preocupă tot mai mult societatea este sărăcia la bătrâneţe. În Germania  acest risc este mare pentru cei care au avut salarii mici în viaţa activă şi care nu au avut posibilitatea să economisească bani pentru anii de bătrâneţe.

Cei din estul Germaniei sunt mai afectaţi de sărăcie la bătrâneţe

Un caz special sunt în Germania diferenţele dintre estul şi vestul ţării. Cei care au trăit  şi au muncit până în 1990 în comunista RDG, au beneficiat multă vreme de o pensie mult mai mică, ţinându-se cont de anii munciţi. Abia din 2025 pensiile au ajuns la acelaşi nivel şi în est şi în vest, la 35 de ani de la reunificarea ţării.

De aceea sărăcia la bătrâneţe îi afectează mai mult pe pensionarii din est. Un alt motiv e că ei nu au putut investi în fonduri private de pensii din pricina economiei planificate. În comunism, spre deosebire de capitalism, nu au existat pieţe de acţiuni.