What do you think?
Outlander #1
Outlander
The year is 1945. Claire Randall, a former combat nurse, is just back from the war and reunited with her husband on a second honeymoon when she walks through a standing stone in one of the ancient circles that dot the British Isles. Suddenly she is a Sassenach—an “outlander”—in a Scotland torn by war and raiding border clans in the year of Our Lord...1743.
Hurled back in time by forces she cannot understand, Claire is catapulted into the intrigues of lairds and spies that may threaten her life, and shatter her heart. For here James Fraser, a gallant young Scots warrior, shows her a love so absolute that Claire becomes a woman torn between fidelity and desire—and between two vastly different men in two irreconcilable lives.
Hurled back in time by forces she cannot understand, Claire is catapulted into the intrigues of lairds and spies that may threaten her life, and shatter her heart. For here James Fraser, a gallant young Scots warrior, shows her a love so absolute that Claire becomes a woman torn between fidelity and desire—and between two vastly different men in two irreconcilable lives.
850 pages, Mass Market Paperback
First published June 1, 1991
About the author
Diana Gabaldon
198 books182k followersDiana Jean Gabaldon Watkins grew up in Flagstaff, Arizona and is of Hispanic and English descent (with a dash of Native American and Sephardic Jew). She has earned three degrees: a B.S. in Zoology, a M.S. in Marine Biology, and a Ph.D in Ecology, plus an Honorary Doctorate from the University of Glasgow, for services to Scottish Literature.
She currently lives in Scottsdale, Arizona .
She currently lives in Scottsdale, Arizona .
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 45 reviews
February 1, 2015
2.5
Când Mihail Sadoveanu şi Sandra Brown s-au gândit să scrie Cele 23 de Umbre ale lui Jamie.
Câteva observații (poate nu tocmai) random:
1. Nu trebuie să știu cum arată fiecare frunză din Scoţia (iubesc pasajele descriptive, dar unele se întind pe 7-10 pagini).
2. Randall e patetic şi penibil în carte (notă: în serial e diabolic și meschin, un villain perfect - prefer această variantă).
3. Claire și Jamie nu sunt potriviţi unul pentru celălalt (în niciun caz nu mă refer la diferenţa de vârstă). Dragostea lor a apărut brusc, așa cum s-a întâmplat și cu pasiunea ei pentru el. Romanul e din perspectiva lui Claire şi nu mi-a dat niciun indiciu că îl place, până la un anumit eveniment.
4. Lui Claire nu-i prea lipsește fosta ei viața, în condițiile în care era fericită și mulțumită. Poate că e mai bine să dormi în tufişuri și să trăieşti în mizerie, fără curent şi alte beneficii? Doar îl are pe Jamie; nu mai are nevoie de nimic & nu mai are nevoie de nimeni.
5. Stilul autoarei este feeric, însă mi-ar fi plăcut să se axeze mai mult pe clanuri şi pe revolta iacobină, și mai puțin pe plante medicinale și pe cât de sexy este Jamie (să existe un echilibru).
6. În 200 de pagini fac de 5 ori tabăra.
7. Scenele de sex sunt amuzante. Și lipsite de pasiune, senzualitate.
8. Fantasy?
9. Scena cu pedeapsa m-a scos din minți. Jamie, ești un bădăran.
Când Mihail Sadoveanu şi Sandra Brown s-au gândit să scrie Cele 23 de Umbre ale lui Jamie.
Câteva observații (poate nu tocmai) random:
1. Nu trebuie să știu cum arată fiecare frunză din Scoţia (iubesc pasajele descriptive, dar unele se întind pe 7-10 pagini).
2. Randall e patetic şi penibil în carte (notă: în serial e diabolic și meschin, un villain perfect - prefer această variantă).
3. Claire și Jamie nu sunt potriviţi unul pentru celălalt (în niciun caz nu mă refer la diferenţa de vârstă). Dragostea lor a apărut brusc, așa cum s-a întâmplat și cu pasiunea ei pentru el. Romanul e din perspectiva lui Claire şi nu mi-a dat niciun indiciu că îl place, până la un anumit eveniment.
4. Lui Claire nu-i prea lipsește fosta ei viața, în condițiile în care era fericită și mulțumită. Poate că e mai bine să dormi în tufişuri și să trăieşti în mizerie, fără curent şi alte beneficii? Doar îl are pe Jamie; nu mai are nevoie de nimic & nu mai are nevoie de nimeni.
5. Stilul autoarei este feeric, însă mi-ar fi plăcut să se axeze mai mult pe clanuri şi pe revolta iacobină, și mai puțin pe plante medicinale și pe cât de sexy este Jamie (să existe un echilibru).
6. În 200 de pagini fac de 5 ori tabăra.
7. Scenele de sex sunt amuzante. Și lipsite de pasiune, senzualitate.
8. Fantasy?
9. Scena cu pedeapsa m-a scos din minți. Jamie, ești un bădăran.
September 1, 2015
Nu vreau sa va inspaimant, dar e o serie de proportii mari. In Romania s-a publicat doar primul volum, ” Calatoarea “. Autoarea lucreaza la vol. 9 si nu stiu daca acesta este si ultimul din serie…..
Volumul 1 – OUTLANDER ( Calatoarea )
Povestea este interesanta, o tipa este in vacanta ( a doua luna de miere ) in Scotia 1945 si conjunctura face sa atinga niste pietre magice ( ca cele de la Stonehenge ) si se trezeste in 1745. Cu prezenta de spirit si curaj face fata acestei situatii inedite si de necrezut. O carte foarte bine scrisa, avem violenta, istorie, dragoste, tradare, viol, umor, acuzatii de vrajitorie, si multa mizerie si ploaie.
Sunt scene frumoase cu peisaje care se gasesc numai in Scotia, dar avem si scene de o violenta greu de acceptat, trebuie sa intelegem ca asa era atunci…. Brrrr . O carte captivanta, nu stiu cum este cea publicata in romana, dar eu am citit-o in engleza si am avut nevoie de ceva timp sa ma obisnuiesc cu exprimarea scotienilor , sunt foarte putine cuvinte, propozitii sau fraze in galica ( pe care le traduce ulterior in text- nu ramai cu lacune). Eu sunt o persoana destul de vizuala, ma ajuta imaginatia, dar am nevoie si de ceva imagini , si m-a ajutat serialul. Au scos un sezon de 16 episoade numai vol.1; iar eu zic ca actorii sunt fff bine alesi. Serialul fiind o adaptare are cateva chestii diferite de carte , dar nu cu mult….
Povestea de dragoste este putin atipica si are momente tensionante, unele pline de umor, tandrete, sex. Intentia mea nu este sa povestesc cartea sau sa fac o recenzie, pur si simplu ce mi-a placut sau nu mi-a placut fara stric surpriza cuiva ( SPOILER ALERT ).
Fiecare personaj (nu doar cele principale) sunt foarte bine schitate si inedite, se potrivesc in locul si in anul actiunii. Sunt personaje amuzante, situatii amuzante, sunt deasemenea personaje interesante, captivante ( ca descriere fizica, personalitate sau faptele savarsite). Sunt si personaje pe care iti vine sa le dai cu ceva in cap…
Recomand cu drag aceasta carte celor peste 18 ani .
Trebuie sa precizez ca titlul fiecarui volum in parte il voi trece in engleza pentru ca nu stiu sub ce nume vor fi publicate la noi….
Volumul 1 – OUTLANDER ( Calatoarea )
Povestea este interesanta, o tipa este in vacanta ( a doua luna de miere ) in Scotia 1945 si conjunctura face sa atinga niste pietre magice ( ca cele de la Stonehenge ) si se trezeste in 1745. Cu prezenta de spirit si curaj face fata acestei situatii inedite si de necrezut. O carte foarte bine scrisa, avem violenta, istorie, dragoste, tradare, viol, umor, acuzatii de vrajitorie, si multa mizerie si ploaie.
Sunt scene frumoase cu peisaje care se gasesc numai in Scotia, dar avem si scene de o violenta greu de acceptat, trebuie sa intelegem ca asa era atunci…. Brrrr . O carte captivanta, nu stiu cum este cea publicata in romana, dar eu am citit-o in engleza si am avut nevoie de ceva timp sa ma obisnuiesc cu exprimarea scotienilor , sunt foarte putine cuvinte, propozitii sau fraze in galica ( pe care le traduce ulterior in text- nu ramai cu lacune). Eu sunt o persoana destul de vizuala, ma ajuta imaginatia, dar am nevoie si de ceva imagini , si m-a ajutat serialul. Au scos un sezon de 16 episoade numai vol.1; iar eu zic ca actorii sunt fff bine alesi. Serialul fiind o adaptare are cateva chestii diferite de carte , dar nu cu mult….
Povestea de dragoste este putin atipica si are momente tensionante, unele pline de umor, tandrete, sex. Intentia mea nu este sa povestesc cartea sau sa fac o recenzie, pur si simplu ce mi-a placut sau nu mi-a placut fara stric surpriza cuiva ( SPOILER ALERT ).
Fiecare personaj (nu doar cele principale) sunt foarte bine schitate si inedite, se potrivesc in locul si in anul actiunii. Sunt personaje amuzante, situatii amuzante, sunt deasemenea personaje interesante, captivante ( ca descriere fizica, personalitate sau faptele savarsite). Sunt si personaje pe care iti vine sa le dai cu ceva in cap…
Recomand cu drag aceasta carte celor peste 18 ani .
Trebuie sa precizez ca titlul fiecarui volum in parte il voi trece in engleza pentru ca nu stiu sub ce nume vor fi publicate la noi….
November 12, 2025
cam de 3.5⭐️ a fost experiența.
mi-a plăcut începutul dar mi s-a părut totul cam exagerat pe final.
Probabil sunt printre puținii care a ajuns la seria asta și s-a apucat recent de serial așa că nu știu ce noutate pot aduce.
Foarte multe descrieri care m-au ajutat să vizualizez întreaga acțiune. Personaje interesante pe care îmi doresc să le văd crescând și maturizându-se; la câte s-au întâmplat în acest volum și protagoniștii sunt încă în viață, pot să înțeleg de ce seria asta e așa lungă.
Eu am citit acest volum și am venit din urmă cu episoade din serial, a ajutat foarte mult ca să înțeleg mai bine contextul istoric; ce am văzut până acum respectă extraordinar de bine firul romanului.
mi-a plăcut începutul dar mi s-a părut totul cam exagerat pe final.
Probabil sunt printre puținii care a ajuns la seria asta și s-a apucat recent de serial așa că nu știu ce noutate pot aduce.
Foarte multe descrieri care m-au ajutat să vizualizez întreaga acțiune. Personaje interesante pe care îmi doresc să le văd crescând și maturizându-se; la câte s-au întâmplat în acest volum și protagoniștii sunt încă în viață, pot să înțeleg de ce seria asta e așa lungă.
Eu am citit acest volum și am venit din urmă cu episoade din serial, a ajutat foarte mult ca să înțeleg mai bine contextul istoric; ce am văzut până acum respectă extraordinar de bine firul romanului.
May 19, 2022
3,5 ar fi de fapt, dar am zis să fiu un pic mai rea la început de serie. 😈 Nu am văzut serialul, nu am știut prea multe despre carte, ceea ce ar putea fi un plus... sau nu. Mi-am conturat singură personajele, dar poate, dacă aș fi văzut niște actori buni, aș fi rezonat mai mult cu povestea.
Ideea de la care pleacă totul este foarte interesantă. Ajungi la o stâncă prin care te poți teleporta cu 200 de ani în urmă. Ce implică treaba asta? Muuulte necunoscute! Riscuri, temeri, curiozități și o schimbare radicală a vieții. Ce faci cu viața pe care ai lăsat-o în urmă? Dar cu oamenii dragi de acolo?
Rămâne de văzut cum se mai schimbă viața lui Claire Randell în volumul 2. 😉
Ideea de la care pleacă totul este foarte interesantă. Ajungi la o stâncă prin care te poți teleporta cu 200 de ani în urmă. Ce implică treaba asta? Muuulte necunoscute! Riscuri, temeri, curiozități și o schimbare radicală a vieții. Ce faci cu viața pe care ai lăsat-o în urmă? Dar cu oamenii dragi de acolo?
Rămâne de văzut cum se mai schimbă viața lui Claire Randell în volumul 2. 😉
October 11, 2015
Rating: 3.5/4-5
Prima dată când am pus mâna pe una dintre cărțile autoarei Diana Gabaldon a fost în urmă cu câțiva ani buni, când mi-am cumpărat cartea Ecouri din Trecut a acestei autoare. Cartea era apărută la editura Litera dacă nu mă înșel, și m-a atras prin coperta ei, dimensiunea impresionată și descrierea de pe spate. Nu am sesizat însă faptul că era volumul 7 din serie, fapt care m-a făcut să renunț după câțiva ani la carte. Nu o citisem și nu aș fi vrut să citesc o serie începând cu volumul 7, chiar dacă aceste cărți pot fi independente unele de altele (din câte am înțeles).
Anyway, long story short, acum am avut plăcerea și norocul să testez prima carte a seriei, Călătoarea apărută relativ recent la Editura Nemira. Cartea m-a impresionat prin faptul că este imensă și chiar m-a făcut să mă apuc cu întârziere de ea deoarece îmi era teamă de cele aproape 800 de pagini.
A fost un adevărat challenge să citesc această carte și mă bucur că am făcut-o. Nu este una dintre cărțile mele preferate, se pare că probabil historical fiction combinat cu romance nu este chiar pentru mine, sau poate pur și simplu nu m-am regăsit atât de mult în această lectură.
Mi-a plăcut nespus de mult cum scrie autoarea Diana Gabaldon, chiar dacă am întâlnit destul de multe descrieri, nu am fost plictisită de multe dintre ele, lucru ce m-a bucurat (nu sunt o mare fană a descrierilor elaborate, exagerate).
Ideea de bază a acestei cărți, călătoria în timp și nevoia de adaptare a protagonistei la alte vremuri, mi s-a părut interesantă și atractivă și cred că autoarea s-a descurcat destul de bine la acest capitol. Fiind un roman istoric care are în centru Scoția secolului XVIII am sesizat și o serie de informații ce țin de acea perioadă, fie ele despre traiul din acele timpuri, despre popoarele care trăiau atunci sau războaiele ce trebuiau să aibă loc. Autoarea pare să fi făcut destule cercetări înainte de a scrie această carte, lucru care este de apreciat pentru un roman istoric.
Sunt prezente o serie de scene care nu sunt recomandate pentru orice vârstă însă nu am considerat că s-a pus musai accent pe acestea chiar dacă multe voci zic acest lucru. Însă nu mi s-a părut chiar așa de ok modul cum protagonista, care vine din vremuri în care femeia e tratată cu respect, are destule momente când se lasă în voia sorții cum s-ar zice, chiar dacă pare să aibă de multe ori răzvrătiri.
Urmărind protagonista în călătoria ei în timp nu am simțit o evoluție impresionantă a acesteia dar am fost destul de impresionată de faptul că ea pare să se adapteze destul de repede la noile condiții de trai, care sunt mult mai grele și anevoioase. Mi s-a părut destul de straniu acest lucru și cred că cel mai mult m-a lăsat masca alegerea ei de a rămâne în secolul 18.
Având în vedere că protagonista, Claire Randall, are un soț în secolul 20, faptul că permite să se angajeze într-o nouă căsătorie (desigur, din motive de supraviețuire) ne pune față în față și cu o bigamie destul de ciudată având în vedere că cei doi soți ai acesteia fac parte din secole diferite.
Acțiunea cărții este povestită din perspectiva lui Claire care ne oferă extrem de multe detalii care ne ajută să ne imaginăm mai bine locurile pe unde trece și oamenii cu care are de-a face. Chiar dacă povestea este spusă de protagonistă, nu aflăm extrem de multe lucruri despre sentimentele ei față de Jamie, însă suntem mai informați de acest lucru de pe la jumătatea cărții în colo (aproximativ).
Mai multe de atât nu vă pot spune, ci vă pot invita la lectură dacă sunteți curioși. Nu am putut să îi dau o notă maximă cărții deoarece nu m-am regăsit cu ea însă este scrisă foarte bine, autoarea având un stil ușor de urmărit chiar dacă lectura este destul de mare. :-)
P.S.: Seamănă destul de mult cu serialul, cel puțin așa mi s-a părut însă mi-a plăcut mai mult serialul de această dată (nici acela nu este printre preferatele mele / nu face parte din top).
P.S.2: Mi-a plăcut la nebunie coperta acestei cărți!! <3 Chiar a fost o alegere reușită.
Citate:
"O, prințesă a castelului strălucitor
Când noaptea nunții noastre va veni,
Și eu voi fi încă în viață în Duntulm
Te voi scălda în daruri
Îți voi dărui o sută de bursuci, care locuiesc pe malurile apelor,
O sută de vidre cafenii, ce trăiesc în râuri
Și o sută de păstrăvi argintii, ce înoată în iazuri..."
Prima dată când am pus mâna pe una dintre cărțile autoarei Diana Gabaldon a fost în urmă cu câțiva ani buni, când mi-am cumpărat cartea Ecouri din Trecut a acestei autoare. Cartea era apărută la editura Litera dacă nu mă înșel, și m-a atras prin coperta ei, dimensiunea impresionată și descrierea de pe spate. Nu am sesizat însă faptul că era volumul 7 din serie, fapt care m-a făcut să renunț după câțiva ani la carte. Nu o citisem și nu aș fi vrut să citesc o serie începând cu volumul 7, chiar dacă aceste cărți pot fi independente unele de altele (din câte am înțeles).
Anyway, long story short, acum am avut plăcerea și norocul să testez prima carte a seriei, Călătoarea apărută relativ recent la Editura Nemira. Cartea m-a impresionat prin faptul că este imensă și chiar m-a făcut să mă apuc cu întârziere de ea deoarece îmi era teamă de cele aproape 800 de pagini.
A fost un adevărat challenge să citesc această carte și mă bucur că am făcut-o. Nu este una dintre cărțile mele preferate, se pare că probabil historical fiction combinat cu romance nu este chiar pentru mine, sau poate pur și simplu nu m-am regăsit atât de mult în această lectură.
Mi-a plăcut nespus de mult cum scrie autoarea Diana Gabaldon, chiar dacă am întâlnit destul de multe descrieri, nu am fost plictisită de multe dintre ele, lucru ce m-a bucurat (nu sunt o mare fană a descrierilor elaborate, exagerate).
Ideea de bază a acestei cărți, călătoria în timp și nevoia de adaptare a protagonistei la alte vremuri, mi s-a părut interesantă și atractivă și cred că autoarea s-a descurcat destul de bine la acest capitol. Fiind un roman istoric care are în centru Scoția secolului XVIII am sesizat și o serie de informații ce țin de acea perioadă, fie ele despre traiul din acele timpuri, despre popoarele care trăiau atunci sau războaiele ce trebuiau să aibă loc. Autoarea pare să fi făcut destule cercetări înainte de a scrie această carte, lucru care este de apreciat pentru un roman istoric.
Sunt prezente o serie de scene care nu sunt recomandate pentru orice vârstă însă nu am considerat că s-a pus musai accent pe acestea chiar dacă multe voci zic acest lucru. Însă nu mi s-a părut chiar așa de ok modul cum protagonista, care vine din vremuri în care femeia e tratată cu respect, are destule momente când se lasă în voia sorții cum s-ar zice, chiar dacă pare să aibă de multe ori răzvrătiri.
Urmărind protagonista în călătoria ei în timp nu am simțit o evoluție impresionantă a acesteia dar am fost destul de impresionată de faptul că ea pare să se adapteze destul de repede la noile condiții de trai, care sunt mult mai grele și anevoioase. Mi s-a părut destul de straniu acest lucru și cred că cel mai mult m-a lăsat masca alegerea ei de a rămâne în secolul 18.
Având în vedere că protagonista, Claire Randall, are un soț în secolul 20, faptul că permite să se angajeze într-o nouă căsătorie (desigur, din motive de supraviețuire) ne pune față în față și cu o bigamie destul de ciudată având în vedere că cei doi soți ai acesteia fac parte din secole diferite.
Acțiunea cărții este povestită din perspectiva lui Claire care ne oferă extrem de multe detalii care ne ajută să ne imaginăm mai bine locurile pe unde trece și oamenii cu care are de-a face. Chiar dacă povestea este spusă de protagonistă, nu aflăm extrem de multe lucruri despre sentimentele ei față de Jamie, însă suntem mai informați de acest lucru de pe la jumătatea cărții în colo (aproximativ).
Mai multe de atât nu vă pot spune, ci vă pot invita la lectură dacă sunteți curioși. Nu am putut să îi dau o notă maximă cărții deoarece nu m-am regăsit cu ea însă este scrisă foarte bine, autoarea având un stil ușor de urmărit chiar dacă lectura este destul de mare. :-)
P.S.: Seamănă destul de mult cu serialul, cel puțin așa mi s-a părut însă mi-a plăcut mai mult serialul de această dată (nici acela nu este printre preferatele mele / nu face parte din top).
P.S.2: Mi-a plăcut la nebunie coperta acestei cărți!! <3 Chiar a fost o alegere reușită.
Citate:
"Arăta, de fapt, ca un castel din secolul al optsprezecelea. Dar cu Frank cum rămânea? Bărbatul pe care îl întâlnisem în pădure semăna tulburător de bine cu el, însă descrierea pe care i-o făcuse Jamie căpitanului Randall era complet diferită de tot ce știam eu despre blândul și pacifistul meu soț. Dar pe urmă, dacă era adevărat - și începeam să admit, chiar și în sinea mea, că ar putea fi -, atunci el ar putea fi oricine. Un bărbat pe care îl cunoșteam doar dintr-un arbore genealogic nu trebuia neapărat să semene cu urmașii săi." (p.93)
"M-am întins pe spate sprijinindu-mă în coate și m-am lăsat mângâiată de soarele cald de primăvară. În aer plutea o pace stranie, un sentiment că lucrurile își urmau cursul firesc, fără a fi tulburate de necazurile și de zbuciumul grijilor omenești. Poate era pacea pe care o găsești mereu în mijlocul naturii, departe de clădiri și de zgomot. Poate era efectul grădinăritului, acel sentiment senin de plăcere când atingi lucruri care cresc, satisfacția pe care o simți când le ajuți să se înalțe. Poate era doar ușurarea că găsisem în sfârșit ceva de făcut, în loc să bântui prin jurul castelului simțindu-mă străină, sărind în ochii tuturor precum o pată de cerneală pe un pergament." (p.133-134)
"A mânat caii la galop în timp ce umbrele apusului se adunau deasupra drumului. Restul călătoriei l-am făcut mai mult în tăcere. Când am ajuns la castel, m-a lăsat la poartă, cu un salut ușor ironic.
- Noapte bună, doamnă englezoaică.
Însă am avut sentimentul că este prietenie mai profundă decât o bârfă sub meri." (p.173)
"- Mă omori, Claire.
Același lucru îl simțeam și eu. Șovăielnic, m-am apropiat de el. Nu a făcut nicio mișcare, nici atunci când mi-am strecurat brațele în jurul mijlocului său. Mi-am odihnit obrajii pe spatele lui încovoiat. Cămașa îi era îmbibată de transpirație, de intensitatea pasiunii. Tremura." (p.366)
"- Chiar mă crezi, Jamie?
A oftat și a zâmbit trist spre mine.
- Da, te cred, englezoaico. Dar ar fi fost mult mai ușor dacă ai fi fost doar vrăjitoare." (p.519)
May 17, 2022
Desi in mod normal nu ma uit la film/serial inainte sa citesc cartea, aici am facut-o involuntar. Pe vremea cand m-am uitat eu la serial nu stiam ca sunt si carti plus nu citeam atat de mult. Consider ca pentru mine, faptul ca mi-a placut mult seria m-a ajutat sa trec mult mai usor prin carte, avand imaginea personajelor in cap pe tot parcursul cartii🥰
Claire Randall, se alfla in cea de-a doua luna de miere, alaturi de sotul ei, Frank, in Highlands, Scotia. Datorita unei excursii la Craigh Na dun, un cerc antic din pietre, Claire este absorbita din 1945, in Scotia 1743, un an deosebit de periculos pentru o femeie singura intr-un taram nou si barbar. Pericolele vin cu surprize neasteptate, atat bune cat si mai putin bune.
4,5🌸
Claire Randall, se alfla in cea de-a doua luna de miere, alaturi de sotul ei, Frank, in Highlands, Scotia. Datorita unei excursii la Craigh Na dun, un cerc antic din pietre, Claire este absorbita din 1945, in Scotia 1743, un an deosebit de periculos pentru o femeie singura intr-un taram nou si barbar. Pericolele vin cu surprize neasteptate, atat bune cat si mai putin bune.
4,5🌸
April 23, 2025
⚔️ CĂLĂTOAREA de Diana Gabaldon • 5/5 ⭐️
⚔️ Ați citit cartea? Sau măcar sunteți curioși?
⚔️ Călătoarea a fost o adevărată surpriză pentru mine și o lectură de care m-am îndrăgostit de la primele pagini. Diana reușește, ca de fiecare dată, să amestece perfect istoria, aventura și romantismul într-un mod care te prinde și nu-ți mai dă drumul. Pur și simplu ai senzația că ești acolo, lângă personaje, că trăiești fiecare pericol, fiecare moment de cumpănă, fiecare emoție intensă.
⚔️ Mi-a plăcut mult ritmul poveștii, nicio clipă nu m-am plictisit sau nu am simțit că lucrurile merg în reluare. Dimpotrivă, eram mereu nerăbdătoare să văd ce urmează. Întorsăturile de situație, suspansul și felul în care trecutul și prezentul se împletesc sunt făcute impecabil.
⚔️ Dar ce m-a cucerit cu adevărat sunt personajele. Claire și Jamie sunt absolut geniali, doi dintre cei mai vii și complexi protagoniști pe care i-am întâlnit în cărți. Relația lor e reală, matură, pasională, dar și plină de vulnerabilitate și profunzime. Te fac să râzi, să plângi, să te enervezi și să-i iubești cu tot sufletul. Chimia dintre ei e pur și simplu magnetică, și cred că exact de asta rămâne cartea asta cu tine mult timp după ce o termini.
⚔️ Un mare plus sunt și personajele secundare, fiecare are povestea lui, nu există personaje de umplutură, toți contează, toți lasă ceva în urmă și adaugă greutate poveștii.
⚔️ Recomand din tot sufletul „Călătoarea” oricui iubește poveștile de dragoste intense, aventurile istorice pline de peripeții și personajele care nu îți ies din minte. Este o carte pe care o simți, nu doar o citești, genul de poveste care te face să visezi, să evadezi și să îți dorești să mai rămâi un pic în lumea ei, chiar și după ultima pagină.
⚔️ Această carte este publicată la @armadabynemira
⚔️ Ați citit cartea? Sau măcar sunteți curioși?
⚔️ Călătoarea a fost o adevărată surpriză pentru mine și o lectură de care m-am îndrăgostit de la primele pagini. Diana reușește, ca de fiecare dată, să amestece perfect istoria, aventura și romantismul într-un mod care te prinde și nu-ți mai dă drumul. Pur și simplu ai senzația că ești acolo, lângă personaje, că trăiești fiecare pericol, fiecare moment de cumpănă, fiecare emoție intensă.
⚔️ Mi-a plăcut mult ritmul poveștii, nicio clipă nu m-am plictisit sau nu am simțit că lucrurile merg în reluare. Dimpotrivă, eram mereu nerăbdătoare să văd ce urmează. Întorsăturile de situație, suspansul și felul în care trecutul și prezentul se împletesc sunt făcute impecabil.
⚔️ Dar ce m-a cucerit cu adevărat sunt personajele. Claire și Jamie sunt absolut geniali, doi dintre cei mai vii și complexi protagoniști pe care i-am întâlnit în cărți. Relația lor e reală, matură, pasională, dar și plină de vulnerabilitate și profunzime. Te fac să râzi, să plângi, să te enervezi și să-i iubești cu tot sufletul. Chimia dintre ei e pur și simplu magnetică, și cred că exact de asta rămâne cartea asta cu tine mult timp după ce o termini.
⚔️ Un mare plus sunt și personajele secundare, fiecare are povestea lui, nu există personaje de umplutură, toți contează, toți lasă ceva în urmă și adaugă greutate poveștii.
⚔️ Recomand din tot sufletul „Călătoarea” oricui iubește poveștile de dragoste intense, aventurile istorice pline de peripeții și personajele care nu îți ies din minte. Este o carte pe care o simți, nu doar o citești, genul de poveste care te face să visezi, să evadezi și să îți dorești să mai rămâi un pic în lumea ei, chiar și după ultima pagină.
⚔️ Această carte este publicată la @armadabynemira
December 8, 2020
Imi amintesc ca in urma cu vreo 4-5 ani, se crease un fel de nebunie fata de carti si serial. Serialul l-am urmarit de cand era doar un singur sezon, iar prima carte abia in partea a doua a lui 2020. Desi mi se pare ca serialul respecta bine cartea, mi-a placut mai mult cartea. Ofera mai mult context si se contureaza mai bine povestea, fata de serial unde am simtit ca primul sezon a fost dinamic, dar analizand un pic ce s-a intamplat, mi-am dat seama ca a fost doar o alergatura: cand e prinsa Claire si o salveza Jamie si scotieii, cand e prins Jamie si il salveaza Claire si scotienii.
La finalizarea celui de-al doilea mondial, Claire si sotul ei Frank merg intr-o a doua luna de miere in Scotia, un taram al zanelor marcat de superstitii. Frank este un istoric pasionat de genealogia familiei sale si istoria locala, revolta iacobina. Claire a fost asistenta medicala pe front si se bucura acum de reconectarea cu sotul ei. Intr-o plimbare prin imprejurimi, Claire da peste un portal si ajunge vreo 200 de ani in trecut. Primul impact cu Scotia secolului 18 este chiar stramosul lui Frank - Jack Randall cel negru, capitan in armata britanica, cu care acesta seamana izbitor.
Claire este 'salvata' de un clan de scotieni, dar ajunge un fel de prizonier in resedinta clanului. Cunostintele ei de medicina o ajuta sa devina un soi de vindecator in casa. Aceasta ajunge sa isi faca atat prieteni, cat si dusmani in domeniul clanului MacKenzie, dar multe aventuri o astepta alaturi de 'salbaticii' de scotieni.
Stilul Dianei Gabaldon este un pic cam descriptiv pentru gustul meu, adica puteam trai si fara sa stiu cum arata fiecare piatra, frunza si petic de pamant din Scotia. Atitudinea lui Claire fata de Frank este destul de ciudata in noul timp, in sensul in care in afara de momentele in care ajunge in discutie Jack, iar ea se gandeste la cat de diferiti sunt ca personalitat, iar cat de asemanatori cu infatisare, gandul ei nu pare sa se indrepte catre el absolut deloc.
La finalizarea celui de-al doilea mondial, Claire si sotul ei Frank merg intr-o a doua luna de miere in Scotia, un taram al zanelor marcat de superstitii. Frank este un istoric pasionat de genealogia familiei sale si istoria locala, revolta iacobina. Claire a fost asistenta medicala pe front si se bucura acum de reconectarea cu sotul ei. Intr-o plimbare prin imprejurimi, Claire da peste un portal si ajunge vreo 200 de ani in trecut. Primul impact cu Scotia secolului 18 este chiar stramosul lui Frank - Jack Randall cel negru, capitan in armata britanica, cu care acesta seamana izbitor.
Claire este 'salvata' de un clan de scotieni, dar ajunge un fel de prizonier in resedinta clanului. Cunostintele ei de medicina o ajuta sa devina un soi de vindecator in casa. Aceasta ajunge sa isi faca atat prieteni, cat si dusmani in domeniul clanului MacKenzie, dar multe aventuri o astepta alaturi de 'salbaticii' de scotieni.
Stilul Dianei Gabaldon este un pic cam descriptiv pentru gustul meu, adica puteam trai si fara sa stiu cum arata fiecare piatra, frunza si petic de pamant din Scotia. Atitudinea lui Claire fata de Frank este destul de ciudata in noul timp, in sensul in care in afara de momentele in care ajunge in discutie Jack, iar ea se gandeste la cat de diferiti sunt ca personalitat, iar cat de asemanatori cu infatisare, gandul ei nu pare sa se indrepte catre el absolut deloc.
July 28, 2022
3.75/5*
Un monstru de 800 de pagini. S-a dus!
Am cartea asta în bibliotecă din 2016 și cam îi era timpul pentru citire. Mărimea ei m-a intimidat de fiecare dată, de aceea a și durat atât de mult să îmi fac curaj.
Trebuie să recunosc că nu cred că aș fi finalizat-o luna asta dacă nu era audiobook-ul. Mai mult de o treime din carte a fost ascultată, ci nu citită. Deci, îl recomand cu drag (pe audiotribe) pentru că m-a salvat de data asta, iar vocea naratoarei m-a introdus în poveste ca și cum aș fi citit singură.
Acțiunea nu îmi era necunoscută, am urmărit o parte din primul sezon al serialului în urmă cu câțiva ani, deci cam știam peste ce am să dau.
Nu prea știu exact ce să spun despre ea. Mi-a plăcut, dar nu îndeajuns de mult să o termin dacă era vorba să o citesc. De ce? Pentru că sunt mult prea multe detali. Și când o ascultam, de multe ori mi se tăia firul.
Da, mi-a plăcut de Claire, pentru că e o femeie puternică, ce își susține cu tărie punctul de vedere, deține multe cunoștiințe despre medicină și plante, dar pe bune? Aia a fost tot ce a putut să facă pentru a reveni la normalitatea pe care o cunoștea? Pentru că de multe ori mi-a dat impresia că nu prea vrea să se întoarcă la mult prea iubitul ei soț, pe care îl pomenea atât de des în gânduri. A avut nevoie doar de o mică distragere și bum... Frank a dispărut. Convenabil, nu?
L-am adorat pe Jamie, pentru că, ei bine, e Jamie, nu ai cum să nu-l iubești, deși a mai călcat și el în strachini - Jamie era clădit altfel în acele vremuri aspre, iar asta nu a putut decât să mă bucure, pentru că a fost un dulce. Și încăpățânat ca un catâr.
Și nu o putem uita pe Jennie Fraser. Sfinte Panda, cât am iubit-o pe femeia asta. Puternică, determinată, aprigă și foarte isteață, Jennie a fost o bucurie. Curajul ei mi-a demonstrat că este unul dintre acele personaje care îți rămân în minte multă vreme după ce ai închis cartea.
Am iubit descrierile care ne-au purtat prin Scoția, de asemena și informațiile (cam prea puține) despre iacobiți.
Cu toate acestea, de multe ori m-am simțit ca și cum personajele se plimbau fără un scop anume, doar ca să facă acțiunea să se miște și să se mai întâmple ceva. Iar episodul cu nu era necesar. Chiar deloc.
Un monstru de 800 de pagini. S-a dus!
Am cartea asta în bibliotecă din 2016 și cam îi era timpul pentru citire. Mărimea ei m-a intimidat de fiecare dată, de aceea a și durat atât de mult să îmi fac curaj.
Trebuie să recunosc că nu cred că aș fi finalizat-o luna asta dacă nu era audiobook-ul. Mai mult de o treime din carte a fost ascultată, ci nu citită. Deci, îl recomand cu drag (pe audiotribe) pentru că m-a salvat de data asta, iar vocea naratoarei m-a introdus în poveste ca și cum aș fi citit singură.
Acțiunea nu îmi era necunoscută, am urmărit o parte din primul sezon al serialului în urmă cu câțiva ani, deci cam știam peste ce am să dau.
Nu prea știu exact ce să spun despre ea. Mi-a plăcut, dar nu îndeajuns de mult să o termin dacă era vorba să o citesc. De ce? Pentru că sunt mult prea multe detali. Și când o ascultam, de multe ori mi se tăia firul.
Da, mi-a plăcut de Claire, pentru că e o femeie puternică, ce își susține cu tărie punctul de vedere, deține multe cunoștiințe despre medicină și plante, dar pe bune? Aia a fost tot ce a putut să facă pentru a reveni la normalitatea pe care o cunoștea? Pentru că de multe ori mi-a dat impresia că nu prea vrea să se întoarcă la mult prea iubitul ei soț, pe care îl pomenea atât de des în gânduri. A avut nevoie doar de o mică distragere și bum... Frank a dispărut. Convenabil, nu?
L-am adorat pe Jamie, pentru că, ei bine, e Jamie, nu ai cum să nu-l iubești, deși a mai călcat și el în strachini - Jamie era clădit altfel în acele vremuri aspre, iar asta nu a putut decât să mă bucure, pentru că a fost un dulce. Și încăpățânat ca un catâr.
Și nu o putem uita pe Jennie Fraser. Sfinte Panda, cât am iubit-o pe femeia asta. Puternică, determinată, aprigă și foarte isteață, Jennie a fost o bucurie. Curajul ei mi-a demonstrat că este unul dintre acele personaje care îți rămân în minte multă vreme după ce ai închis cartea.
Am iubit descrierile care ne-au purtat prin Scoția, de asemena și informațiile (cam prea puține) despre iacobiți.
Cu toate acestea, de multe ori m-am simțit ca și cum personajele se plimbau fără un scop anume, doar ca să facă acțiunea să se miște și să se mai întâmple ceva. Iar episodul cu nu era necesar. Chiar deloc.
October 28, 2022
Calatoarea-800 pagini
De obicei în astfel de cărți personajul principal este bărbat, dar Diana Gabaldon ne face o surpriza plăcută și ne aduce în fata ochilor o călătoare în timp, nu un călător.
Claire pare că are o viata perfecta în 1945 dar printr-o anumita conjunctură ea se mută în timp și spațiu într-o nouă( sau veche?!) Scoției a anului 1743. Aici în tot timpul petrecut se gândește cum sa se întoarcă în timpul ce bărbații se gândesc cum să urce pe scara socială, aplicând cu pricepere abilitățile și cunoștințele timpului lor. Sexul slab este mai puțin norocos, iar o vânătoare de vrăjitoare bate la ușa castelului scoțian.
De-a lungul cărții, Claire luptă pentru locul ei sub soare. La un moment dat, începe să se împartă în jumătate între dorința de a rămâne cu Jamie și șansa fantomatică de a se întoarce la Frank. Are cunoștințe medicale de pe vremea ei și a practicii unei asistente de pe câmpul de luptă, dar atunci când ai la dispoziție doar cârpe fierte și ierburi locale acestea devin prea puțin utile.
Intriga este dinamică. Mișcarea, luptele, confruntarea, captivitatea, scene18+, peisajele montane pur și simplu frumoase nu lasă cititorul să se plictisească. Poate e de vina firea mea nostalgica din ultimul timp, dar cert este că o să continui seria pentru că, prima carte chiar m-a cucerit.
De obicei în astfel de cărți personajul principal este bărbat, dar Diana Gabaldon ne face o surpriza plăcută și ne aduce în fata ochilor o călătoare în timp, nu un călător.
Claire pare că are o viata perfecta în 1945 dar printr-o anumita conjunctură ea se mută în timp și spațiu într-o nouă( sau veche?!) Scoției a anului 1743. Aici în tot timpul petrecut se gândește cum sa se întoarcă în timpul ce bărbații se gândesc cum să urce pe scara socială, aplicând cu pricepere abilitățile și cunoștințele timpului lor. Sexul slab este mai puțin norocos, iar o vânătoare de vrăjitoare bate la ușa castelului scoțian.
De-a lungul cărții, Claire luptă pentru locul ei sub soare. La un moment dat, începe să se împartă în jumătate între dorința de a rămâne cu Jamie și șansa fantomatică de a se întoarce la Frank. Are cunoștințe medicale de pe vremea ei și a practicii unei asistente de pe câmpul de luptă, dar atunci când ai la dispoziție doar cârpe fierte și ierburi locale acestea devin prea puțin utile.
Intriga este dinamică. Mișcarea, luptele, confruntarea, captivitatea, scene18+, peisajele montane pur și simplu frumoase nu lasă cititorul să se plictisească. Poate e de vina firea mea nostalgica din ultimul timp, dar cert este că o să continui seria pentru că, prima carte chiar m-a cucerit.
January 5, 2020
O carte luuuunga, dar lectura ei nu se simte. Firul epic te tine cu inima la gura mereu, sunt perioade mici de timp in care ai vreme sa te bucuri de tihna, intercalate de o gramada de rasturnari de situatie, lupte, comploturi, etc.
Nu am vazut filmul si nu eram deloc pregatita pentru tot ce a urmat, dar lectura este delicioasa :)
Nu am vazut filmul si nu eram deloc pregatita pentru tot ce a urmat, dar lectura este delicioasa :)
Read
November 27, 2014Primul lucru la care m-am gândit, atunci când am început să răsfoiesc primul volum din serie, a fost că sper că niciodată cărțile astea nu vor fi traduse la noi. Egoist din partea mea, știu, la urma urmei nu toată lumea poate citi în engleză. Dar ideea că un traducător fără simț de răspundere ar urma să intre cu cizmele prin stilul de a vorbi al scoțienilor din carte (redat în mod fildel de autoare), n-a fost prea confortabilă.
Al doilea a fost că sunt foarte curioasă cum vor traduce în serial tot felul de chestii care se întâmplă în carte și pe care nu prea ai cum să le dai pe TV. Nu vorbim de părțile gory – romanele sunt bogate în detalii apropo de metodele de tortură ale vremii, iar personajul principal negativ este de o sadism desăvârșit, dar la urma urmei, pe lângă Hannibal sau The Walking Dead, Outlander e de-a dreptul finuț; nici de sau scenele de sex – pentru că partea de “romance” e cât se poate de bine exploatată, dar departe de a ajunge la nivelele și dubioșenia unor scene din True Blood sau Game of Thrones. Vorbim de tot felul de teme pe care televiziunea trebuie să le trateze cu mânuși din motive de political corectness: egalitatea între sexe (sau mai degrabă lipsa ei), homosexualitatea ca trăsătură negativă, pedofilia, violul ca realitate de zi cu zi pentru femei. În problemele astea, mentalitatea secolului XVIII nu e tocmai TV-friendly. Așa că abia aștept următoarele episoade și cred ca asta va fi adevărata provocare pentru Moore: să redea evenimentele din romane fără să aprindă furia unui grup sau altul. (cronica completă: http://www.bookaholic.ro/outlander-ca...)
Al doilea a fost că sunt foarte curioasă cum vor traduce în serial tot felul de chestii care se întâmplă în carte și pe care nu prea ai cum să le dai pe TV. Nu vorbim de părțile gory – romanele sunt bogate în detalii apropo de metodele de tortură ale vremii, iar personajul principal negativ este de o sadism desăvârșit, dar la urma urmei, pe lângă Hannibal sau The Walking Dead, Outlander e de-a dreptul finuț; nici de sau scenele de sex – pentru că partea de “romance” e cât se poate de bine exploatată, dar departe de a ajunge la nivelele și dubioșenia unor scene din True Blood sau Game of Thrones. Vorbim de tot felul de teme pe care televiziunea trebuie să le trateze cu mânuși din motive de political corectness: egalitatea între sexe (sau mai degrabă lipsa ei), homosexualitatea ca trăsătură negativă, pedofilia, violul ca realitate de zi cu zi pentru femei. În problemele astea, mentalitatea secolului XVIII nu e tocmai TV-friendly. Așa că abia aștept următoarele episoade și cred ca asta va fi adevărata provocare pentru Moore: să redea evenimentele din romane fără să aprindă furia unui grup sau altul. (cronica completă: http://www.bookaholic.ro/outlander-ca...)
September 16, 2015
Călătoarea este o carte complexă, memorabilă, foarte captivantă și extrem de bine documentată din punct de vedere istoric, care abordează o temă fascinantă, cea a călătoriilor în timp. În cele 800 de pagini ale cărții se vor petrece nenumărate evenimente și vom cunoaște multe personaje originale, stăpânite de pasiuni și ambiții. Aventuri, dramă, intrigi, trădări, mister, legende scoțiene, ritualuri magice, romantism, sentimente puternice, momente fierbinți, umor de calitate, locații extrem de pitorești descrise cu multă măiestrie, dar și scene dure, violente, foarte descriptive, care te solicită intens emoțional – toate acestea le vei regăsi în paginile cărții, pe care nu poți să o lași din mână odată ce ai început-o.
Recenzia mea:
http://www.delicateseliterare.ro/cala...
Recenzia mea:
http://www.delicateseliterare.ro/cala...
January 1, 2016
Cred ca o sa ii acord APROAPE 5 stele (ceva de genul 4,8 stele). M-au enervat unele actiuni/replici ale eroinei, dar povestea a fost una palpitanta, cu personaje captivante si frumos portretizate.
Mi-au placut unele descrieri, au fost foarte vizuale si m-au ajutat sa ma integrez in roman.
La sfarsit eram prinsa in lumea cartii, incat atunci cand am dat pagina si am vazut ca urmeaza multumirile autoarei...am inceput sa ma rastesc la carte "De ce? De ce ma lasi asa?! De ce strici momentul? De ce?!?!?".
Anyway (si asta o spun razand si zambind ironic) a fost frumos
Mi-au placut unele descrieri, au fost foarte vizuale si m-au ajutat sa ma integrez in roman.
La sfarsit eram prinsa in lumea cartii, incat atunci cand am dat pagina si am vazut ca urmeaza multumirile autoarei...am inceput sa ma rastesc la carte "De ce? De ce ma lasi asa?! De ce strici momentul? De ce?!?!?".
Anyway (si asta o spun razand si zambind ironic) a fost frumos
December 28, 2021
Inca de cand a inceput sa ma "prinda" aceasta carte mi-am pus întrebarea: ce voi scrie despre ea ca sunt atat de multe aventuri cuprinse in ea?.... Recunosc ca la inceput nu mi s-a parut a fi cine stie ce de ea, dar pe parcursul am fost tot mai captivata. E o carte mare, dar mi s-a parut imensa si oricat citeam, parca nu inaintam cu numarul de pagini; mi-a luat toata luna sa o termin. Si mai sunt multe volume din serie. Cred ca tot anul viitor imi va lua sa o termin. Acum după terminarea primului volum, abia aștept sa il incep pe următorul si intre timp am cautat si filmul la care ma uit pe sarite asa, mai mult pt a ma uita la Jamie 😍🙈 si Claire, dar din ce secvente am reusit sa vad, am observat ca nu e ca in carte, lipsesc secvente sau sunt schimbate. Poate daca as urmari filmul cap-coada as descoperi prea multe diferente.
Posibil spoilere!!
CĂLĂTOAREA -VOL 1-
Anul 1945
Claire, fosta asistenta medica pe front in timpul razboiului, a stat departe de sotul sau Frank Randall, 6 ani, iar acum sunt intr-o a doua luna de miere. Frank isi cauta radacinile pt a-și face arborele genealogic si descoperă ca un stramos al sau, Jonathan Randall a avut un rol important in Highlands cu vreo doua secole in urma. In timp ce el studiaza documenre despre acest stramos ,lui Claire i se va ghici viitorul, dar ceea ce va afla e destul de ciudat si nu vede vreo legatura reala.
Curand va afla ce inseamna acele preziceri, cand aflandu-se intr-un cerc de pietre foarte mari, va fi transportata in timp, in anul 1743. Ceea ce crede a fi un platou de fimare se dovedesre a fi chiar realitatea si prima persoana cu care va avea de-a face e chiar Jonathan Randall care seamana uimitor de bine cu sotul ei Frank. Dar cand intentiile acestuia sunt clare si incearca sa o abuzeze, va fi "salvata" de un scotian , de fapt e rapita si dusa la capetenia lui. Crezand ca e o spioana o iau cu ei spre Leoch castelul clanului Mackenzie pt a afla de cine e trimisa. Va calatori pe cal alaturi de chipesul Jamie care a fost ranit si pe care l-a ingrijit cu ce avea la indemana. Jamie a fost in trecut victima abuzurilor lui Randall, fiind biciuit pana aproape de moarte, iar acum e un proscris, acuzat de o crima pe care nu a comis-o , dar nu prea are cum sa isi dovedeasca nevinovatia. Cand Claire se convinge ca intradevar sa afla in alt secol, se va acomoda de voie de nevoie la castelul Leoch si asteapta o oportunitate de a fugi fiind convinsa ca trebuie sa se întoarcă in cercului de pietre pt a se intoarce acasa la sotul ei. La prima incercare da gres. Apoi va calatori din nou ca Jamie si Dougal si cativa oameni ai acestuia prin tinutul MacKenzie pt a strange arendele. Il va intalni iar pe Randall, care o considera de asemenea o spioana si pt a nu trebuie sa i-o predea lui, Dougal ii spune ca trebuie sa se marite cu Jamie. Desi protestează vehemet, stie ca nu are de ales si se va casatori cu el neputand sa le spuna de unde vine si cine e.
Calatoria e plina de pericole si aventura lor e fascinanta pt cititori. Se reintorc la Leoch, dar nu pt mult timp. Cand Claire e acuzata de vrajitorie, Jamie reuseste sa o salveze si împreună calatoresc spre Lallybroch, caminul lui adevarat unde nu stie ce ii va astepta. Aventura lor nu se va sfarsi aici si Jamie va fi prins si acuzat si condamnat la spânzurătoare, dar va ajunge din nou in mainile lui Jonathan Randall care a facut o pasiune pt el si torturile prin care in va trece il duc pa pe Jamie la intalnire cu moartea....
Posibil spoilere!!
CĂLĂTOAREA -VOL 1-
Anul 1945
Claire, fosta asistenta medica pe front in timpul razboiului, a stat departe de sotul sau Frank Randall, 6 ani, iar acum sunt intr-o a doua luna de miere. Frank isi cauta radacinile pt a-și face arborele genealogic si descoperă ca un stramos al sau, Jonathan Randall a avut un rol important in Highlands cu vreo doua secole in urma. In timp ce el studiaza documenre despre acest stramos ,lui Claire i se va ghici viitorul, dar ceea ce va afla e destul de ciudat si nu vede vreo legatura reala.
Curand va afla ce inseamna acele preziceri, cand aflandu-se intr-un cerc de pietre foarte mari, va fi transportata in timp, in anul 1743. Ceea ce crede a fi un platou de fimare se dovedesre a fi chiar realitatea si prima persoana cu care va avea de-a face e chiar Jonathan Randall care seamana uimitor de bine cu sotul ei Frank. Dar cand intentiile acestuia sunt clare si incearca sa o abuzeze, va fi "salvata" de un scotian , de fapt e rapita si dusa la capetenia lui. Crezand ca e o spioana o iau cu ei spre Leoch castelul clanului Mackenzie pt a afla de cine e trimisa. Va calatori pe cal alaturi de chipesul Jamie care a fost ranit si pe care l-a ingrijit cu ce avea la indemana. Jamie a fost in trecut victima abuzurilor lui Randall, fiind biciuit pana aproape de moarte, iar acum e un proscris, acuzat de o crima pe care nu a comis-o , dar nu prea are cum sa isi dovedeasca nevinovatia. Cand Claire se convinge ca intradevar sa afla in alt secol, se va acomoda de voie de nevoie la castelul Leoch si asteapta o oportunitate de a fugi fiind convinsa ca trebuie sa se întoarcă in cercului de pietre pt a se intoarce acasa la sotul ei. La prima incercare da gres. Apoi va calatori din nou ca Jamie si Dougal si cativa oameni ai acestuia prin tinutul MacKenzie pt a strange arendele. Il va intalni iar pe Randall, care o considera de asemenea o spioana si pt a nu trebuie sa i-o predea lui, Dougal ii spune ca trebuie sa se marite cu Jamie. Desi protestează vehemet, stie ca nu are de ales si se va casatori cu el neputand sa le spuna de unde vine si cine e.
Calatoria e plina de pericole si aventura lor e fascinanta pt cititori. Se reintorc la Leoch, dar nu pt mult timp. Cand Claire e acuzata de vrajitorie, Jamie reuseste sa o salveze si împreună calatoresc spre Lallybroch, caminul lui adevarat unde nu stie ce ii va astepta. Aventura lor nu se va sfarsi aici si Jamie va fi prins si acuzat si condamnat la spânzurătoare, dar va ajunge din nou in mainile lui Jonathan Randall care a facut o pasiune pt el si torturile prin care in va trece il duc pa pe Jamie la intalnire cu moartea....
This entire review has been hidden because of spoilers.
August 21, 2021
Vreau să scriu în mare ce se întâmplă în cartea asta pentru că sunt o grămadă de cărți în serie și presimt că o să le citesc pe toate și o să le amestec între ele. Nu e prima dată când mi se întâmplă așa ceva la o serie cu multe cărți (da, la voi mă refer, Shadowhunters)
Claire (fostă asistentă în timpul 2RM) și Frank merg în a doua lună de miere în Scoția, Frank fiind obsedat de arborele său genealogic și, în special, de un anume Jack (Jonathan) Randall, căpitan în armata saxonă (vestoanele roșii) din secolul XVIII.
Claire intră în cercul de pietre și ajunge în Scoția secolului (ai ghicit) XVIII. Îl întâlnește pe Randall. Plot twist, e un nemernic bisexual idiot masochist și alte apelative deloc măgulitoare.
Claire ajunge la Leoch; clanul MacKenzie (la o căutare mai amănunțită - două apăsări de buton pe prietenul Google - aparent clanul e unul real); Jamie; căsătoria de nevoie; copilul lui Colum nu e a lui Colum ci al lui Dougal; rămânerea în secolul XVIII; puțin timp petrecut la Lallybroch; Jenny naște; Jamie e luat de armata engleză și dus în închisoarea Wentworth; e abuzat psihic, fizic și sexual de minunatul Randall; Dougal e îndrăgostit de Claire; Claire plus Murtagh îl scot din închisoare mai mult mort decât viu; merg în Franța la abație; e îngrijit de Claire și finalul fericit la bazinul subteran de apă termală + insinuarea cum că ar fi însărcinată.
Mi-a plăcut, chiar e genul meu de carte care combină ficțiunea cu istoria reală. M-a făcut să mă gândesc de câteva ori la Călărețul de aramă, ceea ce nu e chiar un lucru rău.
Nu credeam că voi fi atrasă de partea asta de istorie și lume, I mean la Călărețul de aramă am început să citesc cartea având mai mult decât suficiente informații despre 2RM și RR, dar aici am intrat în carte fără nicio informație, vitală sau nu. Și e fascinant să te educi din cărți de ficțiune.
Nu, nu vreau să spun că iau de bun tot ce scrie acolo, dar după ce citești ceva îți vine pofta de informații. Și am învățat câte ceva de răscoala iacobită și de problemele de secol XVIII ale Scoției și Angliei.
Claire (fostă asistentă în timpul 2RM) și Frank merg în a doua lună de miere în Scoția, Frank fiind obsedat de arborele său genealogic și, în special, de un anume Jack (Jonathan) Randall, căpitan în armata saxonă (vestoanele roșii) din secolul XVIII.
Claire intră în cercul de pietre și ajunge în Scoția secolului (ai ghicit) XVIII. Îl întâlnește pe Randall. Plot twist, e un nemernic bisexual idiot masochist și alte apelative deloc măgulitoare.
Claire ajunge la Leoch; clanul MacKenzie (la o căutare mai amănunțită - două apăsări de buton pe prietenul Google - aparent clanul e unul real); Jamie; căsătoria de nevoie; copilul lui Colum nu e a lui Colum ci al lui Dougal; rămânerea în secolul XVIII; puțin timp petrecut la Lallybroch; Jenny naște; Jamie e luat de armata engleză și dus în închisoarea Wentworth; e abuzat psihic, fizic și sexual de minunatul Randall; Dougal e îndrăgostit de Claire; Claire plus Murtagh îl scot din închisoare mai mult mort decât viu; merg în Franța la abație; e îngrijit de Claire și finalul fericit la bazinul subteran de apă termală + insinuarea cum că ar fi însărcinată.
Mi-a plăcut, chiar e genul meu de carte care combină ficțiunea cu istoria reală. M-a făcut să mă gândesc de câteva ori la Călărețul de aramă, ceea ce nu e chiar un lucru rău.
Nu credeam că voi fi atrasă de partea asta de istorie și lume, I mean la Călărețul de aramă am început să citesc cartea având mai mult decât suficiente informații despre 2RM și RR, dar aici am intrat în carte fără nicio informație, vitală sau nu. Și e fascinant să te educi din cărți de ficțiune.
Nu, nu vreau să spun că iau de bun tot ce scrie acolo, dar după ce citești ceva îți vine pofta de informații. Și am învățat câte ceva de răscoala iacobită și de problemele de secol XVIII ale Scoției și Angliei.
This entire review has been hidden because of spoilers.
March 9, 2025
4 ,5 ⭐️ read
Mi-a plăcut mult povestea, pe alocuri cu puțin prea multă descriere de peisaj for my taste. Povestea merge destul de fluid, cu referințe din viitorul lui Claire, îmbinate frumos cu acțiunea din prezent.
Mult romantism, scene tensionate și bine scrise, iar descrierea proceselor de tortură și a rănilor provocate de acestea sunt la limita dintre fascinant și dezgustător.
Looking forward s-a văd ce se întâmplă în următorul volum, în care povestea celor 2 se continuă. Foarte curioasă dacă Claire se va întoarce la Craig na dun. :)
Mi-a plăcut mult povestea, pe alocuri cu puțin prea multă descriere de peisaj for my taste. Povestea merge destul de fluid, cu referințe din viitorul lui Claire, îmbinate frumos cu acțiunea din prezent.
Mult romantism, scene tensionate și bine scrise, iar descrierea proceselor de tortură și a rănilor provocate de acestea sunt la limita dintre fascinant și dezgustător.
Looking forward s-a văd ce se întâmplă în următorul volum, în care povestea celor 2 se continuă. Foarte curioasă dacă Claire se va întoarce la Craig na dun. :)
January 16, 2018
Am citit multe cărți de-a lungul timpului și m-am atașat de unele dintre ele, dar Calatoarea este de departe preferata mea. Stilul lejer abordat de autoare nu face decât să vă ajute să o citiți în mare viteză. Are aventură, romantism, intrigă, mister, legende scoțiene, istorie, locații pitorești, momente emoționante, pasaje amuzante, personaje inedite.
August 24, 2026
"În orice luptă fizică intensivă vine un moment de cumpănă când trebuie să te abandonezi cu totul unei risipe de forță și resurse fizice, ignorând repercusiunile până când lupta ia sfârșit. Femeile ating acest moment la naștere; bărbații la război. Dincolo de acel punct, pierzi orice frică de durere sau teama că vei fi rănit. Viața devine deodată foarte simplă; vei face ceea ce încerci să faci sau vei muri încercând și nu mai contează foarte mult care va fi finalul. (Pagina 1386, pe AudioTribe)"
"Așadar m-am așezat, ascultându-mi propria respirație și sunetele abia auzite ale tacerii; sunetele inaudibile ascunse de obicei în alte sunete. Așezarea pietrelor, scârțâitul lemnului. Șoapta flăcărilor minuscule care nu se stingeau niciodată. foșnetul vreunei creaturi mici, rătăcită din locul ei în casa lui Dumnezeu."
"Așadar m-am așezat, ascultându-mi propria respirație și sunetele abia auzite ale tacerii; sunetele inaudibile ascunse de obicei în alte sunete. Așezarea pietrelor, scârțâitul lemnului. Șoapta flăcărilor minuscule care nu se stingeau niciodată. foșnetul vreunei creaturi mici, rătăcită din locul ei în casa lui Dumnezeu."
July 8, 2018
!!! 3,25 steluțe din 5 !!!
🔥
Nici nu știu cu ce să încep... Îmi pare rău să dezamăgesc unele persoane de pe aici care chiar se bucuraseră că voi citi, în sfârșit, cartea asta, daaaarr chiar nu am rezonat cu stilul de a scrie a acestei autoare. Părțile de acțiune care au fost cu adevărat intrigante pentru gustul meu, și acestea în număr puțin, nu au compensat părțile de descrieri obositoare de-a lungul cărora mă pierdeam printre rânduri.
🔥
Această carte tratează ideea călătoriei în timp și mă așteptam ca autoarea să valorifice mai mult acest subiect, dar am rămas dezamăgită de modul superficial în care a fost tratat. Se pune accent pe relațiile care se leagă între personaje și cum diferențele de cultură dintre cele două perioade de timp își pun amprenta asupra acestora.
🔥
Primele 100-200 de pagini au fost un adevărat chin pentru mine și am trecut destul de greu prin ele, dar după acestea am simțit o îmbunătățire a acțiunii care părea a fi promițătoare. Nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele, dar am avut parte de vreo 300 de pagini pline de acțiune și suspans. Această parte mi-a plăcut enorm. 🔥
Vreau să menționez că au fost unele scene care m-au făcut să mă strâmb și să zic “ce naiba e asta?”
🔥
Consider că dacă întreaga poveste ar fi fost condensată în 300-400 de pagini poate alta ar fi fost părerea mea.
🔥
Finalul a fost sec și lipsit de acel element de suspans care să îmi trezească interesul pentru următorul volum, cu toate că eu, încăpățânată cum sunt, o să îl citesc, cândva 😅
🔥
Ratingul meu pentru această carte este ⭐️⭐️⭐️,25/5 steluțe.
🔥
Voi ați citit această carte? Ce părere aveți?
Vreți să o citiți?
🔥
Recomand, totuși, această carte celor care se simt atrași de istorie și geografie, de cărțile bine structurate cu descrieri detaliate.
🔥
Nici nu știu cu ce să încep... Îmi pare rău să dezamăgesc unele persoane de pe aici care chiar se bucuraseră că voi citi, în sfârșit, cartea asta, daaaarr chiar nu am rezonat cu stilul de a scrie a acestei autoare. Părțile de acțiune care au fost cu adevărat intrigante pentru gustul meu, și acestea în număr puțin, nu au compensat părțile de descrieri obositoare de-a lungul cărora mă pierdeam printre rânduri.
🔥
Această carte tratează ideea călătoriei în timp și mă așteptam ca autoarea să valorifice mai mult acest subiect, dar am rămas dezamăgită de modul superficial în care a fost tratat. Se pune accent pe relațiile care se leagă între personaje și cum diferențele de cultură dintre cele două perioade de timp își pun amprenta asupra acestora.
🔥
Primele 100-200 de pagini au fost un adevărat chin pentru mine și am trecut destul de greu prin ele, dar după acestea am simțit o îmbunătățire a acțiunii care părea a fi promițătoare. Nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele, dar am avut parte de vreo 300 de pagini pline de acțiune și suspans. Această parte mi-a plăcut enorm. 🔥
Vreau să menționez că au fost unele scene care m-au făcut să mă strâmb și să zic “ce naiba e asta?”
🔥
Consider că dacă întreaga poveste ar fi fost condensată în 300-400 de pagini poate alta ar fi fost părerea mea.
🔥
Finalul a fost sec și lipsit de acel element de suspans care să îmi trezească interesul pentru următorul volum, cu toate că eu, încăpățânată cum sunt, o să îl citesc, cândva 😅
🔥
Ratingul meu pentru această carte este ⭐️⭐️⭐️,25/5 steluțe.
🔥
Voi ați citit această carte? Ce părere aveți?
Vreți să o citiți?
🔥
Recomand, totuși, această carte celor care se simt atrași de istorie și geografie, de cărțile bine structurate cu descrieri detaliate.
February 9, 2020
Am început-o anul trecut și nu o mai terminam. Și ieri mi-am schimbat modelul de blocare și l-am uitat, așa că am terminat-o (asta e soluția la cărți neterminate). Enough about me. Cartea e foarte bine scrisă, mai ales că acțiunea are loc în secolul XVIII, în Scoția. Iar personajul principal e cred cel mai bad-ass personaj feminin pe care l-am întâlnit în vreo carte până acum (înainte să mă contraziceți, dați-mi un exemplu de personaj feminin care omoară un lup cu mâinile goale). Și relația pe care o are cu Jamie e începe și se continuă frumos pe tot parcursul cărții.
February 18, 2018
Suuuuper cartea (chiar daca m-as fi putut lipsi de unele pagini 🙄🤷🏻♀️)
Hmm, a trecut tare, tare mult timp de cand n-am mai citit o carte care sa ma țină cu sufletul la gura, sa vreau sa o citeasc sa aflu ce se intampla si in acelasi timp sa nu vreau. Sa plang si sa rad in acelasi timp.
Abia astept sa citesc si celelalte carti 💗
Hmm, a trecut tare, tare mult timp de cand n-am mai citit o carte care sa ma țină cu sufletul la gura, sa vreau sa o citeasc sa aflu ce se intampla si in acelasi timp sa nu vreau. Sa plang si sa rad in acelasi timp.
Abia astept sa citesc si celelalte carti 💗
December 30, 2019
Cuvinte cheie:
"druid","Basme populare galice - (Epoca uriasilor) Fionn si Feinn", "sotia lui Lot", "L’Grimoire d’le Comte St Germain [p. 431]",
Locatii
Craigh na Dun, Inverness, Salisbury Plain (Platoul Salisbury – regiune a Angliei cunoscută pentru monumentele sale arheologice, printre care și Stonehenge),
📖🔖 Citate preferate (ediție online): 📖🔖
👉[p. 13] "Acum bântuie pivnița unde a fost ucis. În fiecare zi, cu excepția comemorării morții sale și în cele patru Zile Străvechi.
— Zile Străvechi?
— Sărbătorile antice, mi-a explicat el, încă pierdut în notele sale mentale. Hogmanay, asta e Anul Nou, Miezul Verii, Beltane și Sărbătoarea Tuturor Sufletelor. Druizii, oamenii culturii campaniforme, picții timpurii, cu toții aveau sărbători ale soarelui și ale focului, din câte cunoaștem. Oricum, spiritele sunt eliberate în zilele de sărbătoare și rătăcesc în voie, putând face
rău sau bine celor din jur, după bunul plac. Și-a frecat bărbia, gânditor. Se pregătește de Beltane… în apropierea echinocțiului de primăvară. Ai grijă să fii cu ochii în patru data viitoare când mai treci pe lângă curtea bisericii."
👉[p. 17] "— Este interesantă, a spus el, evoluția blasfemiei.
— Și încă este în plină înflorire, am zis, ridicând precaută un cub de zahăr cu cleștele.
— Da? a replicat politicos domnul Bainbridge. Ați întâlnit oarece variațiuni interesante în timpul… ă-ă… experienței dumneavoastră pe front?
— Oh, da, am spus. Preferata mea este una pe care am învățat-o de la un yankeu. Un bărbat pe nume Williamson, din New York, cred. O rostea de fiecare dată când îi schimbam pansamentul.
— Și care era?
— „Sfinte Iisuse Roosevelt Hristoase”, am răspuns și am lăsat cubul de zahăr să cadă scurt în cafeaua lui Frank."
👉[p. 23] "Încet i-am cuprins mijlocul cu brațele.
— „Căci mila-i semn de bunătate, ca ploaia caldă pogorând din Rai6”, am citat eu." - William Shakespeare, Neguțătorul din Veneția, actul IV, scena 1
👉[p. 25] "Viața în mijlocul academicienilor mă învățase că o opinie bine formulată este de obicei mai bine primită decât un fapt real, dar prost expus, când vine vorba despre evoluție profesională."
👉[p. 36] "Am făcut câțiva pași în tăcere. Deodată s-a oprit și s-a întors cu fața spre mine, apucându-mi mâinile.
— Claire, a rostit el cu vocea răgușită, eu îmi doresc să avem un copil al nostru. Tu ești cel mai important lucru din lume pentru mine. Mai presus de orice, îmi doresc să fii fericită, însă vreau… mă rog, vreau să te păstrez pentru mine. Îmi este teamă că un copil străin, unul cu care nu am avea o adevărată legătură, mi s-ar părea un intrus și l-aș respinge. Dar dacă aș putea să îți dăruiesc un copil, să îl simt crescând în tine, să îl văd născânduse… atunci aș simți că acest copil este mai mult ca… o continuare a ta, poate. Și a mea. Un adevărat membru al familiei."
👉[p. 68] "Ceilalți bărbați așteptau cu caii, așa cum îmi spusese, la mică distanță; după toate aparențele, nu suferiseră pierderi sau răni, căci erau cu toții prezenți. După un chin scurt și lipsit de grație, m-am aruncat din nou în șa. Capul mi s-a lovit fără voia mea de umărul lui Jamie care a tras aer în piept șuierând.
Am încercat să îmi ascund enervarea de a fi fost recapturată și remușcarea de a-l fi rănit sub un aer de agresivitate oficioasă.
— Așa îți trebuie, dacă vă încăierați pe coclauri, fugărindu-vă printre stânci și tufe. Ți-am spus să nu îți mai miști articulația; acum probabil că țiai rupt și mușchii, pe lângă răni.
Jamie a părut amuzat de burzuluiala mea.
— Păi nu prea am avut de ales. Dacă nu mi-aș fi mișcat umărul, nu mi-aș mai fi mișcat nimic. Mă descurc cu o singură mână să mă lupt cu un englezoi… poate chiar cu doi, a spus el, nițel lipsit de modestie. Dar trei sunt prea mulți. Oricum, a adăugat el lipindu-mă de cămașa lui pătată cu sânge, îl poți pune la loc când ajungem la destinație."
👉[p. 69] "Escorta mea avusese dreptate; whisky-ul a aprins un foc călduț ce ardea confortabil în stomacul meu, amorțindu-mi durerile foamei. Am reușit să parcurgem câțiva kilometri fără alte incidente, făcând cu rândul la hățuri și la ploscă. În apropierea unui bordei părăginit însă, respirația tovarășului meu s-a schimbat treptat într-un horcăit neregulat. Balansul nostru precar, care până atunci constase într-un legănat țeapăn, a devenit haotic. Eram confuză; dacă eu nu eram beată, părea destul de improbabil ca Jamie să fie.
— Opriți! Ajutor! am strigat. Cade din șa!
Mi-am amintit de ultima mea coborâre din șa fără avertisment și nu voiam să repet performanța.
Siluetele întunecate s-au întors și s-au înghesuit în jurul nostru cu un murmur confuz de voci. Jamie a alunecat cu capul înainte ca un sac de cartofi, aterizând, spre norocul lui, în brațele cuiva. Ceilalți au descălecat imediat și l-au așezat pe iarbă până când am reușit și eu să descalec.
— Respiră, a spus unul dintre ei.
— Ah, o observație foarte utilă, am replicat, pipăind frenetic după puls în beznă."
👉[p. 77] "Am îndepărtat bandajele cât de ușor am putut. Cu toate acestea, celofibra se prinsese de carne, desprinzându-se cu un scrâșnet ușor de sânge uscat. Picături de lichid proaspăt se prelingeau pe la marginile rănii și mi-am cerut iertare că îl făceam să sufere, deși Jamie nu făcuse nicio mișcare și nu scosese un sunet.
El a zâmbit ușor, cu o notă abia sesizabilă de flirt:
— Nu-ți face griji, domniță. Am fost rănit și mai rău, și de oameni mult mai puțin drăguți ca dumneata."
👉[p. 82] " Cumva o întoarcere în timp. În vremurile mai vechi, primitive (precum acestea? a întrebat o altă parte a minții mele), era un act de încredere să dormi în prezența altei persoane. Dacă încrederea era reciprocă, simplul act al dormitului te putea apropia mai mult decât împreunarea trupurilor."
👉[p. 159] "Broșa era rotundă, iar gravura, surprinzător de fină. În centru înfățișa cinci vulcani scuipând niște flăcări redate cât se poate de realistic. Iar pe margine era scris un motto: Luceo non Uro.
— Strălucesc, dar nu ard, am tradus cu voce tare.
— Așa, domniță, deviza clanului MacKenzie, a spus Willie, înclinând aprobator capul spre mine.
A înșfăcat bereta din mâinile mele și a îndesat-o în cele ale lui Jamie, înainte de a dispărea în căutarea altor haine.
— Ah… îmi pare rău, am spus în șoaptă, profitând de absența lui Willie pentru a mă apropia de el. Nu am vrut. Jamie, care studiase broșa de pe beretă dezaprobator, s-a uitat în jos la mine și buzele lui s-au mai relaxat.
— Nu îți face griji în privința mea, englezoaico. Oricum se ajungea la asta, mai devreme sau mai târziu.
A scos broșa de pe beretă și a zâmbit amar privind-o, cântărind-o speculativ în palmă.
— Știi care e deviza mea? a întrebat el. Vreau să spun deviza clanului meu.
— Nu, am răspuns surprinsă. Care este?
A aruncat o dată broșa în aer, a prins-o și a lăsat-o să cadă scurt în geantă. A privit cu o expresie întunecată spre arcada deschisă unde bărbații clanului MacKenzie se îngrămădeau în niște formații aproximative.
— Je suis prêt, a răspuns el cu un accent franțuzesc surprinzător de clar."
👉[p. 234] "— Ești în siguranță, a rostit el cu fermitate. Ai numele meu, familia mea și clanul meu și, la nevoie, te voi apăra cu propriul meu trup. Bărbatul ăsta nu va mai pune mâinile pe tine niciodată, cât timp eu voi trăi.
— Îți mulțumesc, am răspuns."
👉[p. 273-274]Povestea fluerarilor - Fluierarii au sufletele mamelor tinere care au murit la naștere
"Luând un băț, Jamie a împuns ușor cuibul...,
— Fluierarii au sufletele mamelor tinere care au murit la naștere, a zis el, aruncându-mi timid priviri furișe. Povestea spune că ei plâng și fug în jurul cuibului pentru că nu le vine a crede că puii lor sunt în siguranță; și întotdeauna plâng după puiul pierdut… sau îl caută pe cel care a rămas în
urmă."
👉[p. 359] "Nici nu am simțit când Jamie s-a strecurat lângă mine, dar m-am trezit subit pe la sfârșitul amiezii, convinsă că uitasem ceva foarte important.
— Horrocks! am exclamat deodată, sărind ca fulgerul în pat.
— Ce?
Jamie, speriat din somnul adânc, s-a aruncat într-o parte din pat, ajungând ghemuit pe podea, cu pumnul pe jungherul pe care îl lăsase pe grămada lui de haine împăturite.
— Ce? a întrebat, aruncând priviri sălbatice în jurul camerei. Ce s-a întâmplat?
Mi-am înăbușit un chicot de râs, văzându-l ghemuit și gol pe podea, cu părul zburlit ca niște pene jumulite.
— Arăți ca un porc spinos supărat, am spus.
Mi-a aruncat o privire aprigă și s-a ridicat pe picioare, așezând jungherul pe scaunul scund pe care își pusese hainele.
— Nu puteai să aștepți până mă trezeam ca să îmi spui asta? a întrebat el.
Credeai că produci o impresie mai puternică dacă mă trezești dintr-un somn profund strigând „iarmaroc” în urechea mea?
— Nu „iarmaroc”, i-am explicat. Horrocks. Mi-am amintit deodată că uitasem să te întreb de el. L-ați găsit?"
👉[p. 362] "Într-o parte s-a auzit un zgomot de pași și, adormită, am ridicat pleoapele pentru a da cu ochii de silueta masivă a doamnei FitzGibbons, care, umplea
coridorul.
— Vai de mine, dar ce s-a întâmplat cu biata fată? l-a întrebat pe Jamie. A suferit vreun accident?
— Nu, doar că s-a măritat cu mine, care și ăsta tot un accident se poate considera."
👉[p. 366] "- Mă omori, Claire.
Același lucru îl simțeam și eu. Șovăielnic, m-am apropiat de el. Nu a făcut nicio mișcare, nici atunci când mi-am strecurat brațele în jurul mijlocului său. Mi-am odihnit obrajii pe spatele lui încovoiat. Cămașa îi era îmbibată de transpirație, de intensitatea pasiunii. Tremura."
👉[p. 367] "Sprâncenele arămii au săltat uimite și chipul i s-a îmbujorat ușor.
— Vrei să sugerezi că te-aș înșela? a întrebat el nevenindu-i să creadă. Suntem la castel de mai puțin de un ceas, sunt plin de transpirația și de praful de două zile pe cal, sunt atât de obosit încât îmi tremură genunchii și tu crezi că m-am dus direct să seduc o copilă de șaisprezece ani?
A dat din cap, uluit.
— Nu știu sigur dacă se vrea un compliment la adresa virilității mele, englezoaico, sau o insultă la adresa moravurilor mele, dar nu mă interesează. Murtagh mi-a spus că femeile sunt iraționale, dar nici chiar așa!"
👉[p. 475] "- Chiar mă crezi, Jamie?
A oftat și a zâmbit trist spre mine.
- Da, te cred, englezoaico. Dar ar fi fost mult mai ușor dacă ai fi fost doar vrăjitoare."
👉[p. 492] "Jamie, râzând, zburlea blana și trăgea de urechile câinilor, care încercau cu toții să îi lingă fața. În cele din urmă a reușit să îi împingă într-o parte suficient încât să se poată ridica, menținându-se cu greutate în picioare, împotriva demonstrațiilor entuziaste de afecțiune.
— Păi, măcar cineva se bucură să mă vadă, a spus el, râzând, în vreme ce bătea ușor cu palma capetele bestiilor. Acesta e Luke – a arătat spre terier –și Elphin și Mars. Sunt frați și sunt niște câini ciobănești foarte harnici. Iar acesta, a spus el așezând o palmă drăgăstoasă peste capul negru enorm căruia au început să îi curgă balele în semn de apreciere, este Bran.
— Te cred pe cuvânt, am spus, întinzând precaută mâna pentru a fi adulmecată. Ce rasă e?
— Staghound.
A scărpinat urechile ciulite, citând:
— „Astfel Fingal și-a ales ogarii:
Ochii de porumbiță, urechile precum frunzele,
Pieptul ca al cailor, piciorul ca o seceră,
Și o coadă lungă departe de cap.”
— Dacă acestea sunt criteriile, atunci ai ales bine, am spus inspectându-l pe Bran. Dacă îi era coada puțin mai departe de cap, îl puteai și călări.
— Chiar asta făceam când eram copil – nu pe Bran, vreau să spun, ci pe bunicul său, Nairn."
👉[p. 508] "]Când ne-am apropiat de colțul porumbarului, am auzit glasuri venind dinspre umbrar.
— Aici îmi erai, hoțomanule! a exclamat Jenny. Să vezi ce îți fac când pun mâna pe tine!
— Așteaptă o clipă.
Mi-am așezat o mână pe brațul ei, recunoscând o voce mai groasă.
— Nu te necăji, bărbate, spunea Jamie. O să înveți. E destul de greu când cuculețul abia îți trece de buric, dar o să te obișnuiești.
Mi-am ițit capul pe după colț. Jamie stătea pe o buturugă de spart lemne, prins într-o discuție serioasă cu tizul său, care se lupta bărbătește cu pliurile cămășuței.
— Ce faci cu copilul? am întrebat precaută.
— Îl învăț pe Jamie cel mic arta fină a pișatului din picioare fără a te stropi, mi-a explicat. Măcar atât poate face unchiul pentru el.
Am ridicat o sprânceană.
— Vorba multă sărăcia omului. Se pare că unchiul său ar putea să îi arate.Jamie a rânjit spre mine.
— Păi, am făcut deja câteva demonstrații practice. Dar am avut un mic accident ultima dată.
A schimbat priviri acuzatoare cu nepotul său.
— Nu te uita la mine, i-a spus el băiatului. A fost doar vina ta. Ți-am spus să nu te miști.
— Hmhm, a zis Jenny sever, cu o privire mustrătoare spre fratele său și o alta spre fiul ei.
Jamie cel mic a răspuns ridicându-și poalele cămășuței peste față, însă Jamie cel mare, neafectat, a zâmbit vesel cu gura până la urechi și s-a ridicat, ștergându-și murdăria de pe pantaloni. A așezat o mână peste capul acoperit cu cămașa al nepotului său și l-a întors pe băiețel spre casă.
— „Căci pentru toate e un timp”, a citat el, „și un timp pentru toate lucrurile de pe pământ.” Întâi muncim, micuțule Jamie, pe urmă ne spălăm. Și pe urmă – slavă lui Dumnezeu – vine timpul să mâncăm."
👉[p. 516]
👉[p. 535]"M-a tras lângă el și m-a strâns mai aproape pe umărul lui, încolăcindu-și brațul în jurul meu. I-am mângâiat abdomenul plat, jucându-mă cu buricul lui.
— Stai cuminte, că mă gâdili. Vrei să auzi sau nu?
— Ah, vreau să aud. Dacă vreodată vom avea copii… tu o să discuți cu ei sau o să-i bați?
Inima îmi galopa la acest gând, însă nu era niciun semn deocamdată că această discuție avea să depășească stadiul academic. Mâna lui a prins-o pe a mea, ținând-o nemișcată peste burtă.
— Asta e simplu. Tu vorbești cu ei și, când termini, eu îi scot afară și îi bat.
— Am crezut că îți plac copiii.
— Îmi plac. Și tatăl meu mă plăcea, când nu eram idiot. Și mă iubea… suficient de mult încât să mă bată de să-mi sune apa în cap când eram idiot.
M-am întors pe burtă.
— Prea bine, atunci. Povestește-mi."
👉[p. 549]"Murtagh era așezat la masa din bucătărie, mâncând absorbit șuncă din vârful jungherului. Trecând pe lângă el cu o farfurie, doamna Crook s-a aplecat și i-a pasat cu dexteritate trei turte proaspăt scoase din cuptor în farfurie, aproape fără să se oprească din mers. Jenny se agita încoace și încolo, pregătind și supraveghind lucrurile. Făcând o pauză, a aruncat o privire peste umărul lui Murtagh care își golea cu repeziciune farfuria.
— Să nu te înfometezi, flăcăule, a remarcat ea. Mai e un porc la proțap, dacă simți că te ia cu leșin.
— Nu lași omul să îi tihnească mâncarea, ha? a întrebat el fără să se oprească din mestecat.
— Eu? a întrebat Jenny punându-și mâinile în șolduri. Vai de mine! La o adică nu ești decât la a patra porție! Doamnă Crook, s-a întors ea să o strige pe menajera care tocmai pleca, când termini cu turtele, adu-i omului ăstuia care moare aici de foame un castron cu porridge să își umple burta. Că nu vrem să cadă din picioare în casa noastră, Doamne-ferește!"
👉[p. 552]"Jenny i-a întins un sac mare din pânză, legat cu un nod, în care evident erau provizii suficiente pentru cel puțin o săptămână.
— Câteva merinde pentru drum, a spus ea, zâmbind spre el drăgălaș. S-ar putea să te țină măcar până ajungi pe culmea dealului.
Murtagh a vârât nodul sacului sub centura de la brâu și a încuviințat scurt din cap, întorcându-se spre ușă.
— Da, a spus el, și dacă nu m-o ține, o să vezi corbii adunându-se chiar în spatele dealului, să-mi ciugulească oasele.
— O să aibă și ce ciuguli, a răspuns ea cinic, măsurându-i înfățișarea noduroasă. Am văzut mai multă carne și pe o mătură."
👉[p. 577]"Oricare ar fi fost dezavantajele civilizației, reflectam posomorâtă, avantajele erau imposibil de negat. Telefoanele, de exemplu. Sau, ziarele, care erau populare în centrele metropolitane precum Edinburgh sau chiar Perth, dar complet necunoscute în sălbăticiile Highlands.
Fără asemenea metode de comunicare în masă, veștile se răspândeau de la o persoană la cealaltă cu viteza omului. Oamenii în general aflau ce aveau nevoie să afle, însă cu o întârziere de câteva săptămâni."
👉[p. 607]"Mâna umană este o minune inginerească delicată, un sistem complicat de articulații și scripeți, serviți și controlați de o rețea de milioane de nervi minusculi, extremi de sensibili la atingere. Un singur deget rupt este suficient să îngenuncheze un bărbat puternic, din pricina durerii amețitoare.
— Plată, a spus Jamie, pentru nasul spart… cu dobândă."
👉[p. 619]"Reparația mi s-a liniștit în cele din urmă și odată cu ea și pulsul. Pe măsură ce panica îmi trecea, m-am forțat să mă întorc la leșul acela teribil, ștergându-mi convulsiv palmele de fuste. Nu știu ce m-a făcut să îl privesc din nou, dacă era din milă, curiozitate sau simplu șoc. Văzut fără bruschețea surprizei, nu era nimic înspăimântător în înfățișarea bărbatului mort; niciodată nu este. Indiferent cât de urâtă este moartea cuiva, doar suferința unui suflet este îngrozitoare; îndată ce ea dispare, în urma sa rămâne doar un înveliș gol."
👉[p. 621]"În orice luptă fizică intensă vine un moment de cumpănă în care te abandonezi cu totul unei risipe de forță și de resurse fizice, ignorând repercusiunile până când lupta ia sfârșit. Femeile ating acest moment la naștere; bărbații, în război. Dincolo de acel punct, pierzi orice frică de durere sau teama că vei fi rănit. Viața devine deodată foarte simplă; vei face ceea ce încerci să faci sau vei muri încercând și nu mai contează foarte mult care va fi finalul."
👉[p. 627]"A fost întrerupt de o bubuitură neașteptată când ușa cabanei s-a deschis și înăuntru a pășit un alt arcaș, acesta împingându-l pe Murtagh cu vârful cuțitului.
MacRannoch s-a oprit și l-a privit uluit pe nou-venit.
— Ce e asta? a întrebat el. Ai zice că e sărbătoarea verii și flăcăii și fetele ies în pădure să culeagă flori și mure, nu în toiul iernii cu zăpada troienind!"
👉[p. 659]
👉[p. 535]""
👉[p. 535]""
👉[p. 535]""
👉[p. 716-727] Capitolul: Din Pantecul Pamantului
"druid","Basme populare galice - (Epoca uriasilor) Fionn si Feinn", "sotia lui Lot", "L’Grimoire d’le Comte St Germain [p. 431]",
Locatii
Craigh na Dun, Inverness, Salisbury Plain (Platoul Salisbury – regiune a Angliei cunoscută pentru monumentele sale arheologice, printre care și Stonehenge),
📖🔖 Citate preferate (ediție online): 📖🔖
👉[p. 13] "Acum bântuie pivnița unde a fost ucis. În fiecare zi, cu excepția comemorării morții sale și în cele patru Zile Străvechi.
— Zile Străvechi?
— Sărbătorile antice, mi-a explicat el, încă pierdut în notele sale mentale. Hogmanay, asta e Anul Nou, Miezul Verii, Beltane și Sărbătoarea Tuturor Sufletelor. Druizii, oamenii culturii campaniforme, picții timpurii, cu toții aveau sărbători ale soarelui și ale focului, din câte cunoaștem. Oricum, spiritele sunt eliberate în zilele de sărbătoare și rătăcesc în voie, putând face
rău sau bine celor din jur, după bunul plac. Și-a frecat bărbia, gânditor. Se pregătește de Beltane… în apropierea echinocțiului de primăvară. Ai grijă să fii cu ochii în patru data viitoare când mai treci pe lângă curtea bisericii."
👉[p. 17] "— Este interesantă, a spus el, evoluția blasfemiei.
— Și încă este în plină înflorire, am zis, ridicând precaută un cub de zahăr cu cleștele.
— Da? a replicat politicos domnul Bainbridge. Ați întâlnit oarece variațiuni interesante în timpul… ă-ă… experienței dumneavoastră pe front?
— Oh, da, am spus. Preferata mea este una pe care am învățat-o de la un yankeu. Un bărbat pe nume Williamson, din New York, cred. O rostea de fiecare dată când îi schimbam pansamentul.
— Și care era?
— „Sfinte Iisuse Roosevelt Hristoase”, am răspuns și am lăsat cubul de zahăr să cadă scurt în cafeaua lui Frank."
👉[p. 23] "Încet i-am cuprins mijlocul cu brațele.
— „Căci mila-i semn de bunătate, ca ploaia caldă pogorând din Rai6”, am citat eu." - William Shakespeare, Neguțătorul din Veneția, actul IV, scena 1
👉[p. 25] "Viața în mijlocul academicienilor mă învățase că o opinie bine formulată este de obicei mai bine primită decât un fapt real, dar prost expus, când vine vorba despre evoluție profesională."
👉[p. 36] "Am făcut câțiva pași în tăcere. Deodată s-a oprit și s-a întors cu fața spre mine, apucându-mi mâinile.
— Claire, a rostit el cu vocea răgușită, eu îmi doresc să avem un copil al nostru. Tu ești cel mai important lucru din lume pentru mine. Mai presus de orice, îmi doresc să fii fericită, însă vreau… mă rog, vreau să te păstrez pentru mine. Îmi este teamă că un copil străin, unul cu care nu am avea o adevărată legătură, mi s-ar părea un intrus și l-aș respinge. Dar dacă aș putea să îți dăruiesc un copil, să îl simt crescând în tine, să îl văd născânduse… atunci aș simți că acest copil este mai mult ca… o continuare a ta, poate. Și a mea. Un adevărat membru al familiei."
👉[p. 68] "Ceilalți bărbați așteptau cu caii, așa cum îmi spusese, la mică distanță; după toate aparențele, nu suferiseră pierderi sau răni, căci erau cu toții prezenți. După un chin scurt și lipsit de grație, m-am aruncat din nou în șa. Capul mi s-a lovit fără voia mea de umărul lui Jamie care a tras aer în piept șuierând.
Am încercat să îmi ascund enervarea de a fi fost recapturată și remușcarea de a-l fi rănit sub un aer de agresivitate oficioasă.
— Așa îți trebuie, dacă vă încăierați pe coclauri, fugărindu-vă printre stânci și tufe. Ți-am spus să nu îți mai miști articulația; acum probabil că țiai rupt și mușchii, pe lângă răni.
Jamie a părut amuzat de burzuluiala mea.
— Păi nu prea am avut de ales. Dacă nu mi-aș fi mișcat umărul, nu mi-aș mai fi mișcat nimic. Mă descurc cu o singură mână să mă lupt cu un englezoi… poate chiar cu doi, a spus el, nițel lipsit de modestie. Dar trei sunt prea mulți. Oricum, a adăugat el lipindu-mă de cămașa lui pătată cu sânge, îl poți pune la loc când ajungem la destinație."
👉[p. 69] "Escorta mea avusese dreptate; whisky-ul a aprins un foc călduț ce ardea confortabil în stomacul meu, amorțindu-mi durerile foamei. Am reușit să parcurgem câțiva kilometri fără alte incidente, făcând cu rândul la hățuri și la ploscă. În apropierea unui bordei părăginit însă, respirația tovarășului meu s-a schimbat treptat într-un horcăit neregulat. Balansul nostru precar, care până atunci constase într-un legănat țeapăn, a devenit haotic. Eram confuză; dacă eu nu eram beată, părea destul de improbabil ca Jamie să fie.
— Opriți! Ajutor! am strigat. Cade din șa!
Mi-am amintit de ultima mea coborâre din șa fără avertisment și nu voiam să repet performanța.
Siluetele întunecate s-au întors și s-au înghesuit în jurul nostru cu un murmur confuz de voci. Jamie a alunecat cu capul înainte ca un sac de cartofi, aterizând, spre norocul lui, în brațele cuiva. Ceilalți au descălecat imediat și l-au așezat pe iarbă până când am reușit și eu să descalec.
— Respiră, a spus unul dintre ei.
— Ah, o observație foarte utilă, am replicat, pipăind frenetic după puls în beznă."
👉[p. 77] "Am îndepărtat bandajele cât de ușor am putut. Cu toate acestea, celofibra se prinsese de carne, desprinzându-se cu un scrâșnet ușor de sânge uscat. Picături de lichid proaspăt se prelingeau pe la marginile rănii și mi-am cerut iertare că îl făceam să sufere, deși Jamie nu făcuse nicio mișcare și nu scosese un sunet.
El a zâmbit ușor, cu o notă abia sesizabilă de flirt:
— Nu-ți face griji, domniță. Am fost rănit și mai rău, și de oameni mult mai puțin drăguți ca dumneata."
👉[p. 82] " Cumva o întoarcere în timp. În vremurile mai vechi, primitive (precum acestea? a întrebat o altă parte a minții mele), era un act de încredere să dormi în prezența altei persoane. Dacă încrederea era reciprocă, simplul act al dormitului te putea apropia mai mult decât împreunarea trupurilor."
👉[p. 159] "Broșa era rotundă, iar gravura, surprinzător de fină. În centru înfățișa cinci vulcani scuipând niște flăcări redate cât se poate de realistic. Iar pe margine era scris un motto: Luceo non Uro.
— Strălucesc, dar nu ard, am tradus cu voce tare.
— Așa, domniță, deviza clanului MacKenzie, a spus Willie, înclinând aprobator capul spre mine.
A înșfăcat bereta din mâinile mele și a îndesat-o în cele ale lui Jamie, înainte de a dispărea în căutarea altor haine.
— Ah… îmi pare rău, am spus în șoaptă, profitând de absența lui Willie pentru a mă apropia de el. Nu am vrut. Jamie, care studiase broșa de pe beretă dezaprobator, s-a uitat în jos la mine și buzele lui s-au mai relaxat.
— Nu îți face griji în privința mea, englezoaico. Oricum se ajungea la asta, mai devreme sau mai târziu.
A scos broșa de pe beretă și a zâmbit amar privind-o, cântărind-o speculativ în palmă.
— Știi care e deviza mea? a întrebat el. Vreau să spun deviza clanului meu.
— Nu, am răspuns surprinsă. Care este?
A aruncat o dată broșa în aer, a prins-o și a lăsat-o să cadă scurt în geantă. A privit cu o expresie întunecată spre arcada deschisă unde bărbații clanului MacKenzie se îngrămădeau în niște formații aproximative.
— Je suis prêt, a răspuns el cu un accent franțuzesc surprinzător de clar."
👉[p. 234] "— Ești în siguranță, a rostit el cu fermitate. Ai numele meu, familia mea și clanul meu și, la nevoie, te voi apăra cu propriul meu trup. Bărbatul ăsta nu va mai pune mâinile pe tine niciodată, cât timp eu voi trăi.
— Îți mulțumesc, am răspuns."
👉[p. 273-274]Povestea fluerarilor - Fluierarii au sufletele mamelor tinere care au murit la naștere
"Luând un băț, Jamie a împuns ușor cuibul...,
— Fluierarii au sufletele mamelor tinere care au murit la naștere, a zis el, aruncându-mi timid priviri furișe. Povestea spune că ei plâng și fug în jurul cuibului pentru că nu le vine a crede că puii lor sunt în siguranță; și întotdeauna plâng după puiul pierdut… sau îl caută pe cel care a rămas în
urmă."
👉[p. 359] "Nici nu am simțit când Jamie s-a strecurat lângă mine, dar m-am trezit subit pe la sfârșitul amiezii, convinsă că uitasem ceva foarte important.
— Horrocks! am exclamat deodată, sărind ca fulgerul în pat.
— Ce?
Jamie, speriat din somnul adânc, s-a aruncat într-o parte din pat, ajungând ghemuit pe podea, cu pumnul pe jungherul pe care îl lăsase pe grămada lui de haine împăturite.
— Ce? a întrebat, aruncând priviri sălbatice în jurul camerei. Ce s-a întâmplat?
Mi-am înăbușit un chicot de râs, văzându-l ghemuit și gol pe podea, cu părul zburlit ca niște pene jumulite.
— Arăți ca un porc spinos supărat, am spus.
Mi-a aruncat o privire aprigă și s-a ridicat pe picioare, așezând jungherul pe scaunul scund pe care își pusese hainele.
— Nu puteai să aștepți până mă trezeam ca să îmi spui asta? a întrebat el.
Credeai că produci o impresie mai puternică dacă mă trezești dintr-un somn profund strigând „iarmaroc” în urechea mea?
— Nu „iarmaroc”, i-am explicat. Horrocks. Mi-am amintit deodată că uitasem să te întreb de el. L-ați găsit?"
👉[p. 362] "Într-o parte s-a auzit un zgomot de pași și, adormită, am ridicat pleoapele pentru a da cu ochii de silueta masivă a doamnei FitzGibbons, care, umplea
coridorul.
— Vai de mine, dar ce s-a întâmplat cu biata fată? l-a întrebat pe Jamie. A suferit vreun accident?
— Nu, doar că s-a măritat cu mine, care și ăsta tot un accident se poate considera."
👉[p. 366] "- Mă omori, Claire.
Același lucru îl simțeam și eu. Șovăielnic, m-am apropiat de el. Nu a făcut nicio mișcare, nici atunci când mi-am strecurat brațele în jurul mijlocului său. Mi-am odihnit obrajii pe spatele lui încovoiat. Cămașa îi era îmbibată de transpirație, de intensitatea pasiunii. Tremura."
👉[p. 367] "Sprâncenele arămii au săltat uimite și chipul i s-a îmbujorat ușor.
— Vrei să sugerezi că te-aș înșela? a întrebat el nevenindu-i să creadă. Suntem la castel de mai puțin de un ceas, sunt plin de transpirația și de praful de două zile pe cal, sunt atât de obosit încât îmi tremură genunchii și tu crezi că m-am dus direct să seduc o copilă de șaisprezece ani?
A dat din cap, uluit.
— Nu știu sigur dacă se vrea un compliment la adresa virilității mele, englezoaico, sau o insultă la adresa moravurilor mele, dar nu mă interesează. Murtagh mi-a spus că femeile sunt iraționale, dar nici chiar așa!"
👉[p. 475] "- Chiar mă crezi, Jamie?
A oftat și a zâmbit trist spre mine.
- Da, te cred, englezoaico. Dar ar fi fost mult mai ușor dacă ai fi fost doar vrăjitoare."
👉[p. 492] "Jamie, râzând, zburlea blana și trăgea de urechile câinilor, care încercau cu toții să îi lingă fața. În cele din urmă a reușit să îi împingă într-o parte suficient încât să se poată ridica, menținându-se cu greutate în picioare, împotriva demonstrațiilor entuziaste de afecțiune.
— Păi, măcar cineva se bucură să mă vadă, a spus el, râzând, în vreme ce bătea ușor cu palma capetele bestiilor. Acesta e Luke – a arătat spre terier –și Elphin și Mars. Sunt frați și sunt niște câini ciobănești foarte harnici. Iar acesta, a spus el așezând o palmă drăgăstoasă peste capul negru enorm căruia au început să îi curgă balele în semn de apreciere, este Bran.
— Te cred pe cuvânt, am spus, întinzând precaută mâna pentru a fi adulmecată. Ce rasă e?
— Staghound.
A scărpinat urechile ciulite, citând:
— „Astfel Fingal și-a ales ogarii:
Ochii de porumbiță, urechile precum frunzele,
Pieptul ca al cailor, piciorul ca o seceră,
Și o coadă lungă departe de cap.”
— Dacă acestea sunt criteriile, atunci ai ales bine, am spus inspectându-l pe Bran. Dacă îi era coada puțin mai departe de cap, îl puteai și călări.
— Chiar asta făceam când eram copil – nu pe Bran, vreau să spun, ci pe bunicul său, Nairn."
👉[p. 508] "]Când ne-am apropiat de colțul porumbarului, am auzit glasuri venind dinspre umbrar.
— Aici îmi erai, hoțomanule! a exclamat Jenny. Să vezi ce îți fac când pun mâna pe tine!
— Așteaptă o clipă.
Mi-am așezat o mână pe brațul ei, recunoscând o voce mai groasă.
— Nu te necăji, bărbate, spunea Jamie. O să înveți. E destul de greu când cuculețul abia îți trece de buric, dar o să te obișnuiești.
Mi-am ițit capul pe după colț. Jamie stătea pe o buturugă de spart lemne, prins într-o discuție serioasă cu tizul său, care se lupta bărbătește cu pliurile cămășuței.
— Ce faci cu copilul? am întrebat precaută.
— Îl învăț pe Jamie cel mic arta fină a pișatului din picioare fără a te stropi, mi-a explicat. Măcar atât poate face unchiul pentru el.
Am ridicat o sprânceană.
— Vorba multă sărăcia omului. Se pare că unchiul său ar putea să îi arate.Jamie a rânjit spre mine.
— Păi, am făcut deja câteva demonstrații practice. Dar am avut un mic accident ultima dată.
A schimbat priviri acuzatoare cu nepotul său.
— Nu te uita la mine, i-a spus el băiatului. A fost doar vina ta. Ți-am spus să nu te miști.
— Hmhm, a zis Jenny sever, cu o privire mustrătoare spre fratele său și o alta spre fiul ei.
Jamie cel mic a răspuns ridicându-și poalele cămășuței peste față, însă Jamie cel mare, neafectat, a zâmbit vesel cu gura până la urechi și s-a ridicat, ștergându-și murdăria de pe pantaloni. A așezat o mână peste capul acoperit cu cămașa al nepotului său și l-a întors pe băiețel spre casă.
— „Căci pentru toate e un timp”, a citat el, „și un timp pentru toate lucrurile de pe pământ.” Întâi muncim, micuțule Jamie, pe urmă ne spălăm. Și pe urmă – slavă lui Dumnezeu – vine timpul să mâncăm."
👉[p. 516]
👉[p. 535]"M-a tras lângă el și m-a strâns mai aproape pe umărul lui, încolăcindu-și brațul în jurul meu. I-am mângâiat abdomenul plat, jucându-mă cu buricul lui.
— Stai cuminte, că mă gâdili. Vrei să auzi sau nu?
— Ah, vreau să aud. Dacă vreodată vom avea copii… tu o să discuți cu ei sau o să-i bați?
Inima îmi galopa la acest gând, însă nu era niciun semn deocamdată că această discuție avea să depășească stadiul academic. Mâna lui a prins-o pe a mea, ținând-o nemișcată peste burtă.
— Asta e simplu. Tu vorbești cu ei și, când termini, eu îi scot afară și îi bat.
— Am crezut că îți plac copiii.
— Îmi plac. Și tatăl meu mă plăcea, când nu eram idiot. Și mă iubea… suficient de mult încât să mă bată de să-mi sune apa în cap când eram idiot.
M-am întors pe burtă.
— Prea bine, atunci. Povestește-mi."
👉[p. 549]"Murtagh era așezat la masa din bucătărie, mâncând absorbit șuncă din vârful jungherului. Trecând pe lângă el cu o farfurie, doamna Crook s-a aplecat și i-a pasat cu dexteritate trei turte proaspăt scoase din cuptor în farfurie, aproape fără să se oprească din mers. Jenny se agita încoace și încolo, pregătind și supraveghind lucrurile. Făcând o pauză, a aruncat o privire peste umărul lui Murtagh care își golea cu repeziciune farfuria.
— Să nu te înfometezi, flăcăule, a remarcat ea. Mai e un porc la proțap, dacă simți că te ia cu leșin.
— Nu lași omul să îi tihnească mâncarea, ha? a întrebat el fără să se oprească din mestecat.
— Eu? a întrebat Jenny punându-și mâinile în șolduri. Vai de mine! La o adică nu ești decât la a patra porție! Doamnă Crook, s-a întors ea să o strige pe menajera care tocmai pleca, când termini cu turtele, adu-i omului ăstuia care moare aici de foame un castron cu porridge să își umple burta. Că nu vrem să cadă din picioare în casa noastră, Doamne-ferește!"
👉[p. 552]"Jenny i-a întins un sac mare din pânză, legat cu un nod, în care evident erau provizii suficiente pentru cel puțin o săptămână.
— Câteva merinde pentru drum, a spus ea, zâmbind spre el drăgălaș. S-ar putea să te țină măcar până ajungi pe culmea dealului.
Murtagh a vârât nodul sacului sub centura de la brâu și a încuviințat scurt din cap, întorcându-se spre ușă.
— Da, a spus el, și dacă nu m-o ține, o să vezi corbii adunându-se chiar în spatele dealului, să-mi ciugulească oasele.
— O să aibă și ce ciuguli, a răspuns ea cinic, măsurându-i înfățișarea noduroasă. Am văzut mai multă carne și pe o mătură."
👉[p. 577]"Oricare ar fi fost dezavantajele civilizației, reflectam posomorâtă, avantajele erau imposibil de negat. Telefoanele, de exemplu. Sau, ziarele, care erau populare în centrele metropolitane precum Edinburgh sau chiar Perth, dar complet necunoscute în sălbăticiile Highlands.
Fără asemenea metode de comunicare în masă, veștile se răspândeau de la o persoană la cealaltă cu viteza omului. Oamenii în general aflau ce aveau nevoie să afle, însă cu o întârziere de câteva săptămâni."
👉[p. 607]"Mâna umană este o minune inginerească delicată, un sistem complicat de articulații și scripeți, serviți și controlați de o rețea de milioane de nervi minusculi, extremi de sensibili la atingere. Un singur deget rupt este suficient să îngenuncheze un bărbat puternic, din pricina durerii amețitoare.
— Plată, a spus Jamie, pentru nasul spart… cu dobândă."
👉[p. 619]"Reparația mi s-a liniștit în cele din urmă și odată cu ea și pulsul. Pe măsură ce panica îmi trecea, m-am forțat să mă întorc la leșul acela teribil, ștergându-mi convulsiv palmele de fuste. Nu știu ce m-a făcut să îl privesc din nou, dacă era din milă, curiozitate sau simplu șoc. Văzut fără bruschețea surprizei, nu era nimic înspăimântător în înfățișarea bărbatului mort; niciodată nu este. Indiferent cât de urâtă este moartea cuiva, doar suferința unui suflet este îngrozitoare; îndată ce ea dispare, în urma sa rămâne doar un înveliș gol."
👉[p. 621]"În orice luptă fizică intensă vine un moment de cumpănă în care te abandonezi cu totul unei risipe de forță și de resurse fizice, ignorând repercusiunile până când lupta ia sfârșit. Femeile ating acest moment la naștere; bărbații, în război. Dincolo de acel punct, pierzi orice frică de durere sau teama că vei fi rănit. Viața devine deodată foarte simplă; vei face ceea ce încerci să faci sau vei muri încercând și nu mai contează foarte mult care va fi finalul."
👉[p. 627]"A fost întrerupt de o bubuitură neașteptată când ușa cabanei s-a deschis și înăuntru a pășit un alt arcaș, acesta împingându-l pe Murtagh cu vârful cuțitului.
MacRannoch s-a oprit și l-a privit uluit pe nou-venit.
— Ce e asta? a întrebat el. Ai zice că e sărbătoarea verii și flăcăii și fetele ies în pădure să culeagă flori și mure, nu în toiul iernii cu zăpada troienind!"
👉[p. 659]
👉[p. 535]""
👉[p. 535]""
👉[p. 535]""
👉[p. 716-727] Capitolul: Din Pantecul Pamantului
This entire review has been hidden because of spoilers.
November 10, 2021
Nu era un loc tocmai potrivit pentru o dispariție, cel puțin nu la prima vedere. Pensiunea doamnei Baird era aidoma celorlalte o mie de pensiuni din Highland în 1945; tăcută și curată, cu un tapet înflorat decolorat, podele strălucind și un aparat pentru încălzit apa cu fisă în camera de baie. Doamna Baird, o femeie durdulie și veselă, nu a avut nimic de obiectat când Frank i-a împânzit salonul micuț și tapetat cu trandafiri cu numeroasele cărți și ziare care îl însoțeau pretutindeni în călătorii.
Am dat nas în nas cu doamna Baird în holul de la intrare în timp ce mă pregăteam să ies pe ușă. M-a oprit din drum punându-și mâna mică și grăsulie pe brațul meu și netezindu-mi părul.
― Vai de mine, doamnă Randall, da’ nu puteți ieși afară așa! Stați, să vă mai aranjez nițel părul. Așa! Mai bine. Știți, verișoară-mea îmi tot povestește despre o soluție de încrețit părul pe care a încercat-o, funcționează de minune și face niște bucle de vis; poate ar trebui s-o încercați data viitoare.
Nu am avut inima să îi spun că încăpățânarea buclelor mele castanii era vina exclusivă a Mamei Natură și nu o neglijență a producătorilor de soluții de permanent. Propriile ei bucle strâns ondulate nu manifestau o astfel de îndărătnicie.
― Da, așa voi face, doamnă Baird, am mințit. Mă duc doar puțin până în sat să mă întâlnesc cu Frank. Ne vom înapoia până la ora ceaiului.
M-am strecurat afară pe ușă și de-a lungul potecii înainte ca doamna Baird să mai descopere alte defecte ale ținutei mele dezordonate. După patru ani petrecuți ca soră medicală în Armata Regală, mă bucuram de o vacanță departe de uniforme și rații, răsfățându-mă cu rochii din pânză viu colorată, cu totul nepotrivite pentru plimbările aspre prin ierburile înalte și sălbatice.
Nu că aș fi planificat inițial să mă plimb foarte mult; imaginația mea zbura mai degrabă spre dimineți târzii petrecute dormind și după-amiezi lungi și leneșe în pat cu Frank, fără să dormim. Cu toate acestea, era destul de dificil să păstrezi o dispoziție de romantism senzual cu doamna Baird dând din greu cu aspiratorul în fața ușii.
― Trebuie să fie cea mai murdară bucată de mochetă din Scoția, remarcase Frank în acea dimineață, în timp ce stăteam în pat ascultând mugetul feroce al aspiratorului din coridor.
― Aproape la fel de murdară precum imaginația gazdei noastre, am încuviințat eu. Poate că ar fi trebuit să mergem la Brighton.
Alesesem Highlands pentru a ne petrece vacanța înainte ca Frank să își ia în primire postul de profesor de istorie la Oxford, deoarece Scoția fusese oarecum mai puțin atinsă de ororile fizice ale războiului în comparație cu restul Marii Britanii și era mai puțin predispusă la bucuria frenetică de după încheierea conflictului care infectase cele mai populare zone de vacanță.
Și, fără să discutăm, cred că amândoi am simțit că e un loc simbolic pentru a ne reface căsătoria; ne căsătorisem și petrecusem o lună de miere de două zile în Highlands la scurt timp după izbucnirea războiului, în urmă cu șapte ani. Un refugiu pașnic în care să ne redescoperim unul pe celălalt, gândeam noi, fără să ne dăm seama că, în timp ce golful și pescuitul sunt cele mai populare sporturi în aer liber din Scoția, bârfa este cel mai popular sport de interior. Și când plouă atât de mult precum plouă în Scoția, oamenii își petrec mult timp în case.
Am dat nas în nas cu doamna Baird în holul de la intrare în timp ce mă pregăteam să ies pe ușă. M-a oprit din drum punându-și mâna mică și grăsulie pe brațul meu și netezindu-mi părul.
― Vai de mine, doamnă Randall, da’ nu puteți ieși afară așa! Stați, să vă mai aranjez nițel părul. Așa! Mai bine. Știți, verișoară-mea îmi tot povestește despre o soluție de încrețit părul pe care a încercat-o, funcționează de minune și face niște bucle de vis; poate ar trebui s-o încercați data viitoare.
Nu am avut inima să îi spun că încăpățânarea buclelor mele castanii era vina exclusivă a Mamei Natură și nu o neglijență a producătorilor de soluții de permanent. Propriile ei bucle strâns ondulate nu manifestau o astfel de îndărătnicie.
― Da, așa voi face, doamnă Baird, am mințit. Mă duc doar puțin până în sat să mă întâlnesc cu Frank. Ne vom înapoia până la ora ceaiului.
M-am strecurat afară pe ușă și de-a lungul potecii înainte ca doamna Baird să mai descopere alte defecte ale ținutei mele dezordonate. După patru ani petrecuți ca soră medicală în Armata Regală, mă bucuram de o vacanță departe de uniforme și rații, răsfățându-mă cu rochii din pânză viu colorată, cu totul nepotrivite pentru plimbările aspre prin ierburile înalte și sălbatice.
Nu că aș fi planificat inițial să mă plimb foarte mult; imaginația mea zbura mai degrabă spre dimineți târzii petrecute dormind și după-amiezi lungi și leneșe în pat cu Frank, fără să dormim. Cu toate acestea, era destul de dificil să păstrezi o dispoziție de romantism senzual cu doamna Baird dând din greu cu aspiratorul în fața ușii.
― Trebuie să fie cea mai murdară bucată de mochetă din Scoția, remarcase Frank în acea dimineață, în timp ce stăteam în pat ascultând mugetul feroce al aspiratorului din coridor.
― Aproape la fel de murdară precum imaginația gazdei noastre, am încuviințat eu. Poate că ar fi trebuit să mergem la Brighton.
Alesesem Highlands pentru a ne petrece vacanța înainte ca Frank să își ia în primire postul de profesor de istorie la Oxford, deoarece Scoția fusese oarecum mai puțin atinsă de ororile fizice ale războiului în comparație cu restul Marii Britanii și era mai puțin predispusă la bucuria frenetică de după încheierea conflictului care infectase cele mai populare zone de vacanță.
Și, fără să discutăm, cred că amândoi am simțit că e un loc simbolic pentru a ne reface căsătoria; ne căsătorisem și petrecusem o lună de miere de două zile în Highlands la scurt timp după izbucnirea războiului, în urmă cu șapte ani. Un refugiu pașnic în care să ne redescoperim unul pe celălalt, gândeam noi, fără să ne dăm seama că, în timp ce golful și pescuitul sunt cele mai populare sporturi în aer liber din Scoția, bârfa este cel mai popular sport de interior. Și când plouă atât de mult precum plouă în Scoția, oamenii își petrec mult timp în case.
July 11, 2025
3.25
Călătoarea este un preambul pentru o serie ce se anunță a fi incendiară și încărcată de aventură, romantism și o întoarcere spre o zonă tulbură a istoriei Scoției, cea a revoltelor iacobite și a disensiunilor constante dintre scoțieni și englezi, care domină chiar și azi. Însă, dincolo de a fi o pagină vie de istorie (iar Gabaldon s-a documentat extrem de bine la acest capitol, împletind folclorul și tradițiile din ambele zone temporare, după cel de al Doilea Război Mondial și din Scoția secolului al XVIII-lea, reușind să redea culoarea locală într-un mod extrem de autentic), cartea aceasta este o frumoasă poveste de dragoste, care trece dincolo de timp și spațiu, menită să aibă ecouri puternice în sufletul celei care devine, fără voia ei, o călătoare în timp, o proscrisă într-o lume dominată de bărbați și de barbarism. Apoi, este un roman al căutării de sine, al dorinței de a îți cunoaște cu adevărat identitatea, dincolo de ceea ce se presupune că ar trebui să fii, de a fi autentic și de a răzbi în orice împrejurare și situație.
Mai mult decât atât, este un roman despre alegere, despre a sta în față cu cei mai tainici demoni ai tăi și a fi capabil să alegi cu sufletul, iar nu cu mintea. Este despre supraviețuirea într-o lume a umbrelor, a vrăjitoarelor și a absenței elementelor elementare de civilizație, a tradițiilor ancestrale, a violențelor și a tumultosului secol XVIII, în care cea mai mică vorbă poate conduce la ghilotină. Are și câteva minusuri, dar aceasta nu înseamnă că romanul nu este unul memorabil.
Mi-ar fi plăcut să fi existat personaje mai puternice, mai pline de surprize, mai ușor de iubit și mai puține scene intime inutile.
https://crampeiedesufletblog.wordpres...
Călătoarea este un preambul pentru o serie ce se anunță a fi incendiară și încărcată de aventură, romantism și o întoarcere spre o zonă tulbură a istoriei Scoției, cea a revoltelor iacobite și a disensiunilor constante dintre scoțieni și englezi, care domină chiar și azi. Însă, dincolo de a fi o pagină vie de istorie (iar Gabaldon s-a documentat extrem de bine la acest capitol, împletind folclorul și tradițiile din ambele zone temporare, după cel de al Doilea Război Mondial și din Scoția secolului al XVIII-lea, reușind să redea culoarea locală într-un mod extrem de autentic), cartea aceasta este o frumoasă poveste de dragoste, care trece dincolo de timp și spațiu, menită să aibă ecouri puternice în sufletul celei care devine, fără voia ei, o călătoare în timp, o proscrisă într-o lume dominată de bărbați și de barbarism. Apoi, este un roman al căutării de sine, al dorinței de a îți cunoaște cu adevărat identitatea, dincolo de ceea ce se presupune că ar trebui să fii, de a fi autentic și de a răzbi în orice împrejurare și situație.
Mai mult decât atât, este un roman despre alegere, despre a sta în față cu cei mai tainici demoni ai tăi și a fi capabil să alegi cu sufletul, iar nu cu mintea. Este despre supraviețuirea într-o lume a umbrelor, a vrăjitoarelor și a absenței elementelor elementare de civilizație, a tradițiilor ancestrale, a violențelor și a tumultosului secol XVIII, în care cea mai mică vorbă poate conduce la ghilotină. Are și câteva minusuri, dar aceasta nu înseamnă că romanul nu este unul memorabil.
Mi-ar fi plăcut să fi existat personaje mai puternice, mai pline de surprize, mai ușor de iubit și mai puține scene intime inutile.
https://crampeiedesufletblog.wordpres...
October 11, 2017
Știți vorba aceea „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”?! Ei bine, zicala asta se potrivește la fix cărții de față. O să vă mărturisesc cinstit că nu am terminat-o de citit, dar cu toate astea pot spune că mi-am format o părere destul de pertinentă, astfel încât să îmi permit să fac recenzie primelor 3 părți pe care le-am parcurs.
Romanul ăsta e o încrucișare între Sandra Brown (pe care o citeam acum 14 ani) și trilogia „secolului” – Fifty shades of Grey (pe aia chiar am avut curajul și curiozitatea să o citesc toată – timp irosit, categoric). Diferența între 50 Shades și Outlander este că Diana Gabaldon scrie muuuuult mai bine ca E.L. James! Te cucerește în primă fază, romanul e foarte vizual, descrierile sunt exact atât cât trebuie ca să îți stârnească imaginația, dar pe mine m-a pierdut din cauza personajelor, a replicilor slabe și previzibile, a acțiunii la fel de previzibilă și repetitivă.
La finalul recenziei am scris si cateva citate edificatoare, care sa scoata in evidenta tot ceea ce am punctat.
http://momenteinviata.ro/calatoarea-d...
Romanul ăsta e o încrucișare între Sandra Brown (pe care o citeam acum 14 ani) și trilogia „secolului” – Fifty shades of Grey (pe aia chiar am avut curajul și curiozitatea să o citesc toată – timp irosit, categoric). Diferența între 50 Shades și Outlander este că Diana Gabaldon scrie muuuuult mai bine ca E.L. James! Te cucerește în primă fază, romanul e foarte vizual, descrierile sunt exact atât cât trebuie ca să îți stârnească imaginația, dar pe mine m-a pierdut din cauza personajelor, a replicilor slabe și previzibile, a acțiunii la fel de previzibilă și repetitivă.
La finalul recenziei am scris si cateva citate edificatoare, care sa scoata in evidenta tot ceea ce am punctat.
http://momenteinviata.ro/calatoarea-d...
January 11, 2019
As fi dat 3,5 stelute, daca imi permitea Goodreads. Pentru efortul depus de autoare in documentarea romanului (toate detaliile despre proceduri medicale, istorie, plante medicinale etc. mi se par extraordinare), pentru imaginatie si pentru conturarea unor personaje credibile. Doar 3,5 stele pentru ca romanul mi s-a parut prea lung, repetitiv pe alocuri, si oarecum linear. Pe scurt, m-a cam plictisit. Iar scenele de tortura si violenta conjugala au fost cam prea grafice pentru gustul meu ...
This entire review has been hidden because of spoilers.
May 18, 2021
Sunt cărți care te poartă departe. Cărți care îți oferă totul și puțin mai mult. Magie prin fiecare cuvânt.
Complexitate psihologică dar și emoțională din abundență.
Călătoarea este o carte scrisă al naibii de bine, carte care face cititorul să uite de tot și să fie prezent 100% în poveste.
Trebuie citită măcar o dată.
Chapeau!
Complexitate psihologică dar și emoțională din abundență.
Călătoarea este o carte scrisă al naibii de bine, carte care face cititorul să uite de tot și să fie prezent 100% în poveste.
Trebuie citită măcar o dată.
Chapeau!
August 28, 2018
O alt fel de poveste una care se impleteste intre viitor si trecut in care Clarie devine sotia a doi barbati din timpuri diferite si asa descopera dragostea carnala adevarat si privilegiul suprem de a fi mama intre doua lumi, intre misticism si legenda.
June 13, 2022
Doamne..cat de multe am putut sa traiesc printre paginile acestei carti.! Ador felul in care scrie autoarea si cel mai mult ador faptul ca nu se grabeste ..Mi.a placut enorm, enorm de mult cu toate ca nu ma asteptam, mai ales ptk am vazut si serialul inainte...dar a fost tare, tare de tot! 💛
Displaying 1 - 30 of 45 reviews