What do you think?
Wrapped in Rain
An internationally famous photographer, Tucker Mason has traveled the world, capturing things other people don’t see. But what Tucker himself can’t see is how to let go of the past and forgive his father.
On a sprawling Southern estate, Tucker and his younger brother, Mutt, were raised by their housekeeper, Miss Ella Rain, who loved the motherless boys like her own. Hiring her to take care of Waverly Hall and the boys was the only good thing their father ever did.
When his brother escapes from a mental hospital and an old girlfriend appears with her son and a black eye, Tucker is forced to return home and face the agony of his own tragic past.
Though Miss Ella has been gone for many years, Tuck can still hear her voice—and her prayers. But finding peace and starting anew will take a measure of grace that Tucker scarcely believes in.
On a sprawling Southern estate, Tucker and his younger brother, Mutt, were raised by their housekeeper, Miss Ella Rain, who loved the motherless boys like her own. Hiring her to take care of Waverly Hall and the boys was the only good thing their father ever did.
When his brother escapes from a mental hospital and an old girlfriend appears with her son and a black eye, Tucker is forced to return home and face the agony of his own tragic past.
Though Miss Ella has been gone for many years, Tuck can still hear her voice—and her prayers. But finding peace and starting anew will take a measure of grace that Tucker scarcely believes in.
374 pages, Paperback
First published March 1, 2005
About the author
Charles Martin
66 books10.4k followersCharles Martin is a New York Times and USA TODAY bestselling author. He and his wife, Christy, live in Jacksonville, FL. Learn more at charlesmartinbooks.com; Instagram: @storiedcareer; X: @storiedcareer; Facebook: @Author.Charles.Martin
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 3 of 3 reviews
October 19, 2021
Când durerea aceea surdă m-a trezit din somn, mi-am scos doar vârful nasului de sub pătură şi mi-am strâns genunchii la piept cu toată puterea, lângă inima care îmi bătea tare, răsunând ca o tobă militară. Camera era brăzdată de umbre, luna stătea aninată sus pe cer şi ştiam că Rex nu mi-ar da voie, cu niciun chip, să mă ridic din pat la ora asta. Mi-am scos încetişor capul de sub pătură, cu părul electrizat, ridicat vâlvoi şi am privit în jos, de la înălţimea cămăruţei mele de la etajul al doilea. Însă răsuflarea mea aburise geamul şi învelise luna într-un halou de ceaţă. Baloţi de fân de mărimea unei maşini, acoperiţi cu folii albe de plastic, stăteau înşiruiţi de-a lungul gardului din spate şi tiveau decorul în care trei sau patru cai, cu crupele acoperite cu pături, şi una sau două căprioare păşteau în linişte secara de iarnă, înaltă până la glezne. Strălucirea lunii pline lumina veranda din spatele casei şi grajdul, iar păşunea plutea parcă sub un val de ceaţă ce înainta greoi. Dacă aş fi putut, chiar în clipa aceea, să înşeuez ceaţa şi să călăresc peste câmpurile aurii, i-aş fi dat pinteni, aş fi tras-o de căpăstru în sus, spre cerul larg şi m-aş fi îndreptat spre soare, fără a privi măcar înapoi.
Dormeam în felul acesta – ghemuit ca un prunc – pentru că aşa treceam mai uşor neobservat. Dar când el totuşi îmi sesiza prezenţa, spatele meu trebuia să suporte greul atacului. Cam un an mai târziu, când am aflat că aveam un frate, m-am gândit că poate de-acum încolo urma să primesc doar câte-o jumătate de bătaie, din moment ce el avea de-acum de două ori mai multe ţinte. Însă m-am înşelat. N-a făcut decât să-şi dubleze pur şi simplu loviturile.
Mi-am şters nasul cu mâneca pijamalei de flanel, mi-am întins picioarele, din covrigit cum eram, şi am alunecat uşor jos din patul meu etajat, ca de cazarmă, peste care se revărsa luna, aruncându-mi umbra pe podea. Eu şi Peter Pan. Miss Ella ştia că aveam nevoie de loc larg, ca să cresc în voie, aşa că îmi cumpărase pijamaua dintr-o singură bucată cu care eram îmbrăcat, cu câteva numere mai mare. Însoţit de zgomotul produs de tălpile costumaţiei mele care hârşâiau şi lunecau sonor, m-am îndreptat în vârful picioarelor spre scaunul unde sta agăţată centura mea cu două tocuri pentru pistol. Ţinându-mi răsuflarea, mi-am pus centura în jurul taliei, mi-am verificat revolverele cu şase gloanţe, pentru a fi sigur că piedica era trasă, mi-am înfundat pe cap pălăria de cowboy şi am cercetat repede cu privirea zona din preajma uşii.
Iat-o: sprijinită într-un colţ, la doar un braţ distanţă, se găsea bâta mea de baseball, un Louisville Slugger de 66 de centimetri. Pietrele pe care le tot lovisem îi zgâriaseră şi-i crestaseră adânc capul cilindric, făcându-l să arate ciuntit şi grosolan, însă Moses îi polizase mânerul destul cât să se potrivească în mâna mea micuţă. Am înşfăcat bâta, m-am aşezat în poziţie de joc şi am sprijinit-o pe umăr. Trebuia să trec pe lângă uşa lui Rex şi aveam nevoie de ajutor din toate părţile şi sub toate formele posibile. Nu ştiam niciodată dacă el era sau nu acasă, dar nu eram dispus să risc. Dacă era în cameră şi se mişca măcar, aveam să îi rup picioarele, să descarc în el ambele pistoale şi apoi să fug mâncând pământul, în timp ce el avea să blesteme, rostind „cuvântul din Porunca a treia”.
Dormeam în felul acesta – ghemuit ca un prunc – pentru că aşa treceam mai uşor neobservat. Dar când el totuşi îmi sesiza prezenţa, spatele meu trebuia să suporte greul atacului. Cam un an mai târziu, când am aflat că aveam un frate, m-am gândit că poate de-acum încolo urma să primesc doar câte-o jumătate de bătaie, din moment ce el avea de-acum de două ori mai multe ţinte. Însă m-am înşelat. N-a făcut decât să-şi dubleze pur şi simplu loviturile.
Mi-am şters nasul cu mâneca pijamalei de flanel, mi-am întins picioarele, din covrigit cum eram, şi am alunecat uşor jos din patul meu etajat, ca de cazarmă, peste care se revărsa luna, aruncându-mi umbra pe podea. Eu şi Peter Pan. Miss Ella ştia că aveam nevoie de loc larg, ca să cresc în voie, aşa că îmi cumpărase pijamaua dintr-o singură bucată cu care eram îmbrăcat, cu câteva numere mai mare. Însoţit de zgomotul produs de tălpile costumaţiei mele care hârşâiau şi lunecau sonor, m-am îndreptat în vârful picioarelor spre scaunul unde sta agăţată centura mea cu două tocuri pentru pistol. Ţinându-mi răsuflarea, mi-am pus centura în jurul taliei, mi-am verificat revolverele cu şase gloanţe, pentru a fi sigur că piedica era trasă, mi-am înfundat pe cap pălăria de cowboy şi am cercetat repede cu privirea zona din preajma uşii.
Iat-o: sprijinită într-un colţ, la doar un braţ distanţă, se găsea bâta mea de baseball, un Louisville Slugger de 66 de centimetri. Pietrele pe care le tot lovisem îi zgâriaseră şi-i crestaseră adânc capul cilindric, făcându-l să arate ciuntit şi grosolan, însă Moses îi polizase mânerul destul cât să se potrivească în mâna mea micuţă. Am înşfăcat bâta, m-am aşezat în poziţie de joc şi am sprijinit-o pe umăr. Trebuia să trec pe lângă uşa lui Rex şi aveam nevoie de ajutor din toate părţile şi sub toate formele posibile. Nu ştiam niciodată dacă el era sau nu acasă, dar nu eram dispus să risc. Dacă era în cameră şi se mişca măcar, aveam să îi rup picioarele, să descarc în el ambele pistoale şi apoi să fug mâncând pământul, în timp ce el avea să blesteme, rostind „cuvântul din Porunca a treia”.
June 26, 2024
O extraordinară poveste despre dragostea sacrificială, despre puterea rugăciunii și despre adevărata iertare...
Miss Ella...personaj care ne învață că o trăire după voia lui Dumnezeu poate marca existența celor din jurul nostru, îi poate influența în mod pozitiv și, cu siguranță, le va conduce viața spre adevărata lumină.
Cartea poate fi și un curs de parenting excepțional.
Ceea ce m-a marcat...capacitatea unui om cu probleme mintale de a trăi normal, de a face față provocărilor cu ajutorul celor din proximitate. Să fim atenți la nevoile celor de lângă noi, să încercăm a îi înțelege, să căutăm de fiecare dată sursa comportamentelor negative, să îi iubim cu adevărat...și...să iertăm din toată inima.
Miss Ella...personaj care ne învață că o trăire după voia lui Dumnezeu poate marca existența celor din jurul nostru, îi poate influența în mod pozitiv și, cu siguranță, le va conduce viața spre adevărata lumină.
Cartea poate fi și un curs de parenting excepțional.
Ceea ce m-a marcat...capacitatea unui om cu probleme mintale de a trăi normal, de a face față provocărilor cu ajutorul celor din proximitate. Să fim atenți la nevoile celor de lângă noi, să încercăm a îi înțelege, să căutăm de fiecare dată sursa comportamentelor negative, să îi iubim cu adevărat...și...să iertăm din toată inima.
Read
October 24, 2013Am citit aproape tot ce se poate de Charles Martin. Afara de cateva pagini din thunder and rain. Daca ar fi sa sumarizez tot ce am invatat de la el, ei bine, asteptati va la lectii de iertare, povesti pline de durere si lacrimi, caractere invaluitede personalitati frumos detaliate si conturate printr o intensitate geniala a gandurilor si emotiilor care se construiesc, extind destrama pe parcursul povestii. Cred ca cea mai interesanta parte este ca se transmit catre cititor si te trezesti la capatul patului alaturi de el si ca plangi si tu. Ceea ce construieste charles martin nu este o poveste de dragoste a la hollywood, desi daca rezolvi ecuatia cam asta ar fi esenta, dar un click care aprinde in tine emotii si nu citesti cartea, esti integrat in poveste si asta e cel mai important la o carte. Recomand nu doar cartea asta, toate!!!!!!
Displaying 1 - 3 of 3 reviews