Zbor către vis

Vara aceasta am mâncat o grămadă de pepene verde. Lubeniţă cum îi zic eu. Mic-dejun format dintr-o felie imensă de lubeniţă şi atât. :) Uneori am înlocuit şi cina tot cu lubeniţă. :))) Plus câteva "gustări" pe zi formate tot din lubeniţă. :)) Astăzi am scăpat uşor cu bucătăreala. A pregătit Edu o mâncare delicioasă. Aşa că eu m-am relaxat făcând un suc. Ingrediente: - o felie mare de lubeniţă (miezul + sâmburi) - 3 nectarine bine coapte Se taie miezul de lubeniţă şi se blenduieşte bine. Apoi se adaugă bucăţi de nectarine, se mai amestecă puţin şi gata. De ce am zis cu tot cu sâmburi? Pt. că mulţi îi înlătură. Mie-mi plac. Şi cică sunt şi nutritivi. Miezul e bogat în betacaroten şi vitamina C, iar sâmburii conţin o cantitate mare de vitamina E plus minerale antioxidante: zinc şi seleniu. Nu degeaba-i fructul meu preferat. :) Aproape toţi antioxidanţii importanţi într-un singur fruct..

Îngheţata din Malo. Cea mai cea! Asta şi cea de mai jos mi le-a adus iubi ca să mă înveselesc. Am căzut cu bicicleta prin Malo şi mi-am accidentat piciorul stâng rău de tot, iar la dreptul am numai vânătăi. :))) Adio rochiţe vara asta. :( Ca să mă scot, atunci am mers pt. prima dată cu bicla. :) Mâncare buuuună în Vicenza! Antipasti şi pizza cu trufe şi ciuperci porcini (hribi). Nemaipomenite! Castelul din Marostica şi priveliştea de sus din castel. Pozele de mai jos sunt din Lago di Garda, unde am fost ca să facem plajă. Un nene pe plajă.. Măsline verzi încă. Cam atât.

Ciao! Hm, dacă nu scriam azi ceva, clar nu mai reveneam pe blog. Mi-a devenit străin. Dar totuşi am investit în el... Ne-am întors ieri. Aeroport Băneasa - aeroport Treviso - Veneţia - Malo - Lago di Garda - Schio - Vicenza- Marostica - Treviso - Băneasa. Cam asta a fost vacanţa. 2 zile în Veneţia, mai multe în Malo, câte-o zi în restul. Ce să zic. Veneţia e superbă! Zgomotoasă şi pasională. Aşa ca mine. :))) Veneţia e visul meu. De când eram mică. Dintotdeauna am vrut să vizitez acest oraş. Nu m-a dezamăgit. Şi clar nu poate fi descrisă în cuvinte. Doar atunci când dansezi în ritm cu petrecăreţii din gondole, fugi după porumbei, te zgâieşti la deserturile tentante, îţi odihneşti picioarele obosite direct pe bordură, admiri bijuteriile din sticlă de Murano şi te pierzi printre oamenii de diverse naţii... simţi acest oraş. Sau poţi alege partea de cultură. Care pe mine... mă lasă rece. Clar sunt o incultă. :))) De aceea nici nu mi-am dorit să ajung şi în Roma. Ţara în sine nu m-a impre...