Dreptul UE

În sens restrâns, dreptul UE constă din tratatele constitutive (legislația primară) și actele juridice pe care instituțiile europene le adoptă, ceea ce permite UE să-și exercite competențele (legislație secundară: reglementări, directive, decizii, recomandări și avize).

Într-un sens mai larg, dreptul UE cuprinde toate normele aplicabile în cadrul ordinii juridice a UE, inclusiv Carta drepturilor fundamentale (începând cu Tratatul de la Lisabona) și principiile generale stabilite de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Acordurile internaționale cu țări din afara UE sau cu organizații internaționale constituie, de asemenea, parte integrantă a legislației UE. Aceste acorduri sunt separate de dreptul primar și legislația secundară și formează o categorie sui generis. În conformitate cu unele hotărâri ale CJEU, acestea pot avea efect direct, iar efectul lor juridic este superior legislației secundare, care trebuie astfel să se conformeze acestora.

A SE VEDEA, DE ASEMENEA:

• Acquis
• Tratate
• Carta drepturilor fundamentale
• Curtea de Justiție a Uniunii Europene
• Instrumentele juridice europene
• Ierarhia normelor Uniunii Europene;
• Monitorizarea aplicării dreptului UE
• Legislația primară a Uniunii Europene (rezumat)
• Legislația secundară (rezumat)
• Regulamentele Uniunii Europene (rezumat)
• Directivele Uniunii Europene (rezumat)
• Deciziile Uniunii Europene (rezumat)
• Acorduri și convenții internaționale ale UE (rezumat)
• Efectul direct al dreptului european (rezumat)
• Legislația UE pe portalul Uniunii Europene (rezumat)