Adopția

Legislația UE nu reglementează cerințele și procedurile pentru efectuarea unei adopții interne sau internaționale într-o țară din UE. Cu toate acestea, adopția este posibilă în toate țările UE, în conformitate cu legislația lor națională. Fiecare țară din UE aplică propriile cerințe și proceduri pentru adopție, care poate fi internă, internațională (adoptarea unui copil dintr-o altă țară a UE sau dintr-o țară din afara UE) sau adopție de către soțul părintelui. În cazul unei adopții de către soțul părintelui, părintele vitreg adoptă copilul soțului sau al partenerului său (cu care nu are legături biologice) și, în consecință, copilul va avea doi părinți legali.

Toate țările din UE împărtășesc anumite principii consacrate în convențiile internaționale în materie de adopții, care prevăd, printre altele, că:

• părinții biologici ai copilului, dacă trăiesc, trebuie să fie de acord în mod liber cu adopția
• adopția trebuie decisă în interesul superior al copilului
• adopția trebuie să fie pronunțată de o instanță judecătorească sau o autoritate administrativă.

În toate țările din UE, copilul adoptat va avea aceleași drepturi ca și un copil biologic, cum ar fi dreptul de a lua numele de familie al părinților adoptivi și drepturile de moștenire. Părinții adoptivi vor avea aceleași drepturi și obligații față de copilul lor adoptat ca și față de un copil biologic.

Pentru mai multe informații despre adopție, consultați mai jos site-ul țării relevante.