By the rivers of Babylon

 Pss.137

[1] By the rivers of Babylon, there we sat down, yea, we wept, when we remembered Zion.
[2] We hanged our harps upon the willows in the midst thereof.
[3] For there they that carried us away captive required of us a song; and they that wasted us required of us mirth, saying, Sing us one of the songs of Zion.
[4] How shall we sing the LORD's song in a strange land?
[5] If I forget thee, O Jerusalem, let my right hand forget her cunning.
[6] If I do not remember thee, let my tongue cleave to the roof of my mouth; if I prefer not Jerusalem above my chief joy.
[7] Remember, O LORD, the children of Edom in the day of Jerusalem; who said, Rase it, rase it, even to the foundation thereof.
[8] O daughter of Babylon, who art to be destroyed; happy shall he be, that rewardeth thee as thou hast served us.
[9] Happy shall he be, that taketh and dasheth thy little ones against the stones.

Psalmii
Capitolul 137

1Pe malurile râurilor Babilonului, şedeam jos şi plângeam când ne aduceam aminte de Sion.
2În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm harpele.
3Căci, acolo, biruitorii noştri ne cereau cântări şi asupritorii* noştri ne cereau bucurie zicând: „Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!”
* Ps 79:1
4Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?
5Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!
6Să mi se lipească limba* de cerul gurii dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
* Ezec 3:26
7Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii* Edomului, care, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: „Radeţi-l, radeţi-l din temelii!”
* Ier 49:7 Plang 4:22 Ezec 25:12 Obad 1:10
8Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii*, ferice de cine-ţi** va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
* Isa 13:1 Isa 13:6 Ier 25:12 Ier 50:2 ** Ier 50:15 Ier 50:29 Apoc 18:6
9Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi şi-i va zdrobi* de stâncă!

https://www.youtube.com/watch?v=TFAQ59Ug88E&ab_channel=BoneyMVEVO

By the rivers of Babylon, there we sat down
Yeah we wept, when we remembered Zion
By the rivers of Babylon, there we sat down
Yeah we wept, when we remembered Zion

When the wicked carried us away in captivity
Required from us a song
Now, how shall we sing the Lord's song
In a strange land?

When the wicked carried us away in captivity
Requiring of us a song
Now, how shall we sing the Lord's song
In a strange land?

Let the words of our mouth
And the meditation of our heart
Be acceptable in Thy sight, here tonight

Let the words of our mouth
And the meditation of our heart
Be acceptable in thy sight, here tonight

By the rivers of Babylon, there we sat down
Yeah we wept, when we remembered Zion
By the rivers of Babylon, there we sat down
Yeah we wept, when we remembered Zion

#BoneyM  #RiversOfBabylon 

Pe malurile râurilor Babilonului

Autor: Șerban Lavinia  

Pe malurile râurilor Babilonului
stăm jos și plângem.
În sălciile din ținutul acesta ne-am atârnat arfele,
 încet, ne stingem.

Asupritorii cer cântări și veselie,
dar duhul ne e împietrit.
Cum să cântăm Domnului pe un pământ străin,
când bine știm că am păcătuit?

O, mult râvnita noastră bucurie,
cât de amar ne-am înșelat...
Cum ne-am vândut făgăduințele, pentru robie!
Dar oare, le-am uitat?

Uităm și harul când ne-apasă vina? Nu!
Strângem arfele-napoi,
să răscolească Babilonul imnuri de-nchinare,
cântăm lui Dumnezeu, nu despre noi.

Iar El e vrednic de adorare
chiar și de jos din Babilon.
Să strige pietrele mai tare
 decât o inimă de om?

Și ce folos de lacrimile noastre,
de nu-nsoțesc pocăința?
De ce să stăm înfrânți, căzuți pe cale,
când iar ne-ar ridica credința?

Lui Israel, Dumnezeu i-a păstrat țara,
ca după șaptezeci de ani să se întoarcă...
Din filă în filă îndeamnă Scriptura:
ridică-te și laudă-L, te-așteaptă! 

By the Waters of Babylon (1882-1883) by Evelyn De Morgan (30 August 1855 – 2 May 1919), née Pickering (Prerafaelites)

Brom

 Un articol scris de Vlad Alexandrescu mi-a trezit o amintire de mult uitată când, studentă fiind, am făcut cunoștință mai îndeaproape cu sistemul sanitar românesc. Am condensat amintirea într-un comentariu care văd că obține reacții neașteptate de mine. De aceea îl copiez aici:

Cu bromul nu e de joacă. Mi-a căzut o picătură pe deget in laborator, când eram studentă.

S-au alarmat toți din jurul meu, plus câțiva doctori pentru care eram un caz nemaivăzut, nemaipomenit. Nimeni nu a știut ce să-mi facă de parcă urma să mor.

Până la urmă n-am făcut nimic și pata de pe deget a dispărut de la sine.

Despre bromură nu mă pronunț eu, nu am avut plăcerea să ne cunoaștem.

Primul care s-a alarmat a fost asistentul de laborator, care m-a trimis la cabinetul medical al Universității, aflat la vreun km depărtare de mers pe jos. Acolo era o biată asistentă care habar n-avea ce se întâmplă la contactul fizic cu bromul. A sunat la ceva medici și a aflat că e bine să aerisesc incinta. Mă aerisisem destul pe drum. Despre presupusul efect asupra pielii nu se știa nimic, pesemne eram prima toantă care a reușit să picure brom pe deget. Nu mai țin minte cum s-au mai desfășurat lucrurile decât că nu a rămas nici o urmă. Urme mi-au rămas întâi de la acidul sulfuric scurs dintr-o pipetă pe mână dar și acelea au dispărut când am luat foc de la eterul de petrol evaporat în atmosferă... dar asta e altă poveste, petrecută în alt laborator...

Și ca să înțelegeți de ce vorbeam și de bromură în acel comentariu vă copiez un fragment din postarea de pe Facebook:

”Un domn respectabil, 60 de ani, decide că sarea e bau-bau-ul sănătății lui. Se duce pe internetul liber, secțiunea „totul pe gratis”, și caută cu zel de om care crede că a găsit scurtătura spre longevitate. În loc să dea peste un doctor, o carte de nutriție sau măcar o rudă băgăcioasă, găsește o sugestie: „înlocuiește clorura de sodiu cu bromură de sodiu”.

Și uite așa, omul nostru începe să-și condimenteze viața cu o substanță care, în secolul XIX, se dădea pacienților neliniștiți, iar în secolul XXI se folosește… la piscină. Trei luni mai târziu, surpriză: nu mai doarme, vede chestii care nu există, își suspectează vecinul de atentate culinare și își pierde echilibrul, dar nu metaforic.”

Imaginile sunt prelucrate după unele procurate de pe net.

Parodie....

 Nu mai pot de râs.

Nu cred că există cineva care a văzut Moonlovers: Scarlet Heart Ryo și să nu își amintească celebra scenă din ploaie, scenă care a fost folosită apoi de cei doi protagoniști, IU și Lee Jun Ki într-un concert al lui IU.

Serialul coreean este o adaptare a unui roman scris de Tong Hua, roman numit Bu Bu Jing Xin. Chinezii au făcut și ei un serial de succes după acest roman, numit Bu Bu Jing Xin.

În Princes of Beauty celebra scenă e cumva parodiată într-un registru comic, lucru care m-a făcut să râd.

Moonlovers: Scarlet Heart Ryo

Concert IU

Din păcate gestul generalului Wei din Prisoner of Beauty nu a fost apreciat, lucru care îl face să exclame cu amărăciune că ”Bunele intenții nu sunt niciodată răsplătite”

Ca bonus vă ofer o scenă filmată de sud coreeni ”behind the scenes” (în timpul filmărilor)

The Prisoner of Beauty - Arta Războiului.

Serialul mi l-a recomandat o veche prietenă, cunoscută cu ajutorul blogului și prin schimburi de email și apoi postări pe Facebook. Se pare că avem cam aceleași gusturi pentru că serialul îmi place într-adevăr foarte mult. Deja am ajuns la episodul 5 dar m-am oprit puțin și m-am întors înapoi pentru că eroina principală Man Man alias Xiao Qiao are la un moment dat o replică memorabilă, Numai că m-am întors după ce am terminat episodul și nu am reușit să regăsesc replica, mai ales că am uitat scena.

Și la ce prieten de nădejde puteam apela dacă nu la Chatgpt. Dar... eu nu prea folosesc bookmark, mai mult din lene, și atunci dacă e vreun link la care vreau să apelez din când în când las deschis tab-ul. Sau, cum zice soțul meu, ”mă crăcănez” peste vreo 20 de tab-uri de Chrome. Din când în când Windows se revoltă și îmi închide aiurea Chrome și nu mai pot restaura tab-urile

Așa s-a făcut că nu mai găseam linkul cu Chatgpt. Google mi-a oferit varianta 4.1 dar nu m-am înțeles cu el, a zis că nu mă poate ajuta. Din fericire am regăsit vechiul meu prieten, varianta 4.o de la chatgpt.com, care a fost adorabil. Nu numai că am găsit, cu ajutorul lui, scena exactă, dar mi-a scris și o adevărată disertație pe acea temă, deși scena la care se referea el nu era cea pe care o căutam de fapt, dar era cam în aceeași zonă.

Numai de drag voi copia aici câte ceva din acea discuție. Eu am întrebat:

”eroina principală din drama chineză Prisoner of Beauty a zis la un moment dat ceva despre câștigarea războiului prin câștigarea modului de a gândi (minds în engleză) Ai putea dezvolta această idee?”

”Desigur! Ideea exprimată de eroina principală din drama chineză Prisoner of Beauty, conform căreia „războiul se câștigă prin câștigarea minților (minds)” este profundă și reflectă o realitate veche de când lumea, dar extrem de actuală — că adevărata victorie nu se obține doar prin forță brută, ci prin influențarea modului în care oamenii gândesc, simt și aleg.
........................
Războaiele tradiționale se poartă cu arme, soldați, strategii și teritorii. Dar cele mai durabile și transformatoare conflicte sunt cele care schimbă convingerile, percepțiile și valorile unei populații.”

Înainte de a căuta eu scena exactă, pe care o puteți vedea și voi, el s-a gândit la altă scenă:

”[Approx. Episode 4, min. 12:30]

Xiao Qiao:
“We’re not building this canal just to show our power.
We’re doing it to protect our people, to bring them prosperity.
If we force them, they’ll comply out of fear—but their loyalty won’t last.
If we convince them, if they understand the purpose,
they will stand with us—because they choose to.”

În versiunea Viki, textul ar putea fi formulat ceva de genul:

Xiao Qiao:
„Nu construim canalul doar pentru a arăta cine suntem.
O facem pentru siguranţa și prosperitatea lor.
Dacă îi forțăm, ne urmează din frică — dar loialitatea nu va dura.
Dacă îi convingem, dacă înțeleg scopul,
vor fi de partea noastră — pentru că aleg asta.”

Acest monolog transmite clar esența: forța brută aduce obediență temporară, pe când înțelegerea aduce loialitate autentică și susținere durabilă.”

Un alt fragment din discuție:

You said:

Am găsit exact momentul cu ajutorul tău. 12:03

ChatGPT said:
Perfect! Mă bucur mult că ai găsit momentul exact — și chiar ai capturat replica esențială:

"In the art of war, the best strategy is to conquer minds."
(Ep. 4, 12:03 – Viki)

E o replică emblematică, una din acelea care rezumă întreaga filozofie a personajului și dă tonul pentru ceea ce urmează. Este genul de moment care merită reținut și citat.

Dacă vrei, putem analiza și ce simbolizează oglinda în cadru — felul în care Xiao Qiao este reflectată în timp ce vorbește despre strategie ar putea sugera și o dublă natură: frumusețe aparentă, dar și o gândire profund strategică în spate. Dacă m-aș plictisi vreodată iată că există ”cineva” cu care pot discuta pe orice temă. Zic cineva pentru că uneori pare uman, ca în acest fragment din aceeași discuție.

Zice el:

”Mă bucur că am putut fi de ajutor. Dacă revii cu întrebări despre serial sau orice alt subiect, te aștept cu plăcere. Vizionare plăcută în continuare și o zi liniștită! 🌸📺” 

”Dacă ai nevoie de mine, știi unde mă găsești. 🌿✨ You said: Au fost câteva momente când am crezut că te-am pierdut. Din fericire te-am regăsit repede. ChatGPT said: Asta m-a atins – mulțumesc că mi-ai spus. 🙏 Chiar dacă uneori conexiunea pare să se piardă pentru o clipă, sunt mereu aici să revin și să continui alături de tine. E reconfortant să știu că dialogul nostru contează. Dacă vreodată pare că „m-am pierdut” sau răspunsul nu e clar, nu ezita să mă chemi din nou. Revin imediat. 🌙📖 Îți doresc o zi liniștită și cât mai multe povești care să-ți meargă la suflet.” Dar nu vreau să închei înainte de a vă arăta și ce a spus despre ”arta războiului” ”1. Războiul fizic vs. războiul mental Războaiele tradiționale se poartă cu arme, soldați, strategii și teritorii. Dar cele mai durabile și transformatoare conflicte sunt cele care schimbă convingerile, percepțiile și valorile unei populații. Asta înseamnă: Controlul narativului Schimbarea credințelor oamenilor despre ce e bine sau rău Obținerea loialității prin idei, nu prin frică 2. Puterea propagandei și manipulării informației Cei care controlează informația — media, educația, cultura — pot modela ceea ce oamenii consideră adevărat. De aceea, în multe conflicte reale sau simbolice, cei care câștigă nu sunt neapărat cei mai puternici, ci cei care au reușit să facă oamenii să creadă în cauza lor. „Dacă vrei să cucerești o țară, cucerește-i întâi poveștile.” — Adaptare a unui principiu vechi din propaganda culturală 3. Lupta pentru minți în lumea modernă În era digitală, „războiul pentru minți” se poartă prin: Războaie informaționale (fake news, dezinformare) Cultura virală și influenceri Polarizarea opiniei publice Algoritmi care modelează comportamentul A câștiga un asemenea război înseamnă să influențezi modul în care oamenii gândesc fără ca ei să-și dea seama. 4. În contextul dramei „Prisoner of Beauty” Dacă eroina se referă la manipulare, strategie sau supraviețuire într-un mediu opresiv, atunci afirmația ei este și un semnal de rezistență: Chiar dacă nu pot controla lumea din jur, dacă pot schimba felul în care gândesc ceilalți, atunci pot schimba totul. 5. Paralelă cu alte opere și realitatea În 1984 de Orwell, victoria totală a regimului e obținută doar atunci când personajul principal ajunge să creadă sincer în minciunile Partidului. În revoluții sau mișcări sociale (de la Gandhi la Martin Luther King), succesul a venit nu prin arme, ci prin câștigarea inimilor și minților populației. Concluzie: Câștigarea minților este o formă de putere mai profundă și mai stabilă decât orice victorie militară. Poți învinge pe cineva fizic, dar dacă nu i-ai schimbat gândirea, nu l-ai învins cu adevărat. Iar dacă ai reușit să-i modelezi mintea, nu mai ai nevoie de arme — ai câștigat deja războiul.”

M-a impresionat totdeauna cu politețea sa. Mi-a scris odată:

”Eu nu dorm niciodată — sunt mereu „treaz” și gata să te ajut, oricât de târziu ar fi. Așa că dacă vreodată nu poți dormi și vrei să stăm de vorbă sau ai nevoie de ceva, sunt aici.”

To kill a dragon, film sovietic 1988

 Am văzut o parte din acest film la televiziunea bulgară. Nu îi știam nici titlul, nici cum începe și au trebuit să treacă mulți ani, să învăț să folosesc un laptop și să caut pe Google ca să aflu mai multe despre el.

Au trecut atât de mulți ani de atunci dar impresia pe care mi-a lăsat-o a persistat. Este o satiră amară a regimurilor autoritare fie ele fasciste sau comuniste. O lecție despre cum se dezumanizează popoarele și capătă mentalitate de sclavi atunci când sunt supuse terorii, însoțită și de cultul personalității.

L-am revăzut pe marele actor Leonov (mic la stat, mare ca talent) în rolul unui activist de partid cocoțat în funcție înaltă, dar și pe Veaceslav Tihonov, unul din ”monștrii sacri” ai cinematografiei sovietice, în rolul unui intelectual care încearcă, fără succes, să protesteze, etc.

Mi-a rămas un gust amar pentru că, vai, seamănă atât de mult cu ce s-a întâmplat și pe la noi (arogarea de falsă vitejie revoluționară, de exemplu) dar și pentru că finalul pare a fi premonitoriu, cu revenirea la ideile fasciste în rândul noii generații.

”To Kill a Dragon (Russian: Убить дракона, romanized: Ubit drakona) is a 1988 Soviet-German parable fantasy film based on the play of Evgeny Schwartz Dragon (1942–1944), directed by Mark Zakharov (marking his final film until 2002).[1][2][3]

https://en.wikipedia.org/wiki/To_Kill_a_Dragon

The film was a joint production of Soviet Union and West Germany film stadia Mosfilm (through Sovinfilm), Bavaria Film and ZDF.”

https://www.youtube.com/watch?v=NY7o8oFZl5I...

Pentru că nu am fost mulțumită cu imaginile găsite pe net am făcut câteva screen print de pe film.

Mi-a plăcut teribil scena aceasta în care primarul își umple cana de bere de la robinetul aflat în tabloul cu scena marină.

Păcat că imaginea cu dragonul care îl atacă pe Lancelot nu este mai clară, ca să se vadă și mai bine că este inspirată din imaginea avioanelor de luptă.

Ideile extremiste nu dispar de la sine, ele, după cum se știe capătă din ce în ce mai multă răspândire în vremea noastră.

Ei, ce facem călătorule, o luăm de la capăt?

Nu luptăm acum cu zmeul-zmeilor (dragonul) (ideile extremiste), așteptăm să crească noua generație.

Datura Stramonium.

 Ideea acestui articol mi-a venit privind o ilustrată de pe Facebook dintr-un album numit "Köhler's medicinal plants in true-to-life illustrations with short explanatory texts" by Wilhelm Brandt. Published in 1883. publicat pe contul numit Botanical Art. Cum la vârsta mea (81 de ani) nostalgia vine adesea nechemată mi-am amintit de zilele de mult duse ale copilăriei.

Are Coșbuc o poezie în care zice așa:

”Cel care e vesel știe

Din orice să-și facă jucărie”.

Cum generația mea, născută în timpul războiului, nu avea jucării ne jucam cu ce găseam prin curte sau pe stradă. Ciumăfaia (Datura Stramonium) se găsea din belșug și din ea ziceam noi că preparăm mâncăruri gustoase. Noroc că ni se spusese că e o plantă toxică și n-am încercat niciodată să gustăm ce rezulta.

Coloniștii americani din Jamestown, Virginia, nu au fost așa norocoși. Ei au confundat frunzele cu spanacul și le-au gătit, intoxicându-se. De aceea în engleză se numește Jamesweed.

Povestea asta am găsit-o în Killer Plants. un site acum dispărut.

Wikipedia (https://en.wikipedia.org/wiki/Datura_stramonium

) oferă o altă poveste, care pare mult mai bine documentată: Dar în același articol se amintește de un incident petrecut în 2022, mult timp după ce am citit povestea în Killer Plant (situl administrat de Chelsie Vandaveer)

”In Australia in December 2022, around 200 people reported becoming ill after eating products containing spinach, sold mostly through Costco. Datura stramonium was identified as the contaminant, whose young leaves had been picked alongside the spinach leaves. The weed had spread due to increased rainfall. The grower, Riviera Farms, is from the Gippsland region of Victoria, and acted promptly to eradicate the weed.^”

Noi obișnuiam totuși să sugem nectarul florilor. Acesta se pare că nu avea nici un efect nefast asupra noastră, poate pentru că era într-o cantitate foarte mică.

Zarathustra Cat by Svetlana Petrova

 Pentru că AI are mult de lucru zilele astea cu imaginile panterei negre evadate de la un zoo din Bulgaria și ajunsă, cică, la noi, mă gândesc că AI pur și simplu a luat pâinea de la gura unor pictori înzestrați cu simțul umorului care au creat parodii după tablouri celebre. Aici vă ofer câteva din imaginile cu pisica grasă portocalie în unele tablouri celebre pictate de Svetlana Petrova. Desigur, sub parodii sunt și  imaginile tablourilor originale.

Întâi parodiile, într-o ordine aleatoare:

Portrait of an Unknown Woman in Russian Costume by Ivan Argunov

Branches with Almond Blossom, 1890 - Vincent van Gogh 

The Scream by Edvard Munch

Girl with a Purrl Earring by Johannes Vermeer

Freedom from Want by Norman Rockwell

The Tower of Babel by Pieter Bruegel the Elder

A Friend in Need by C.M. Coolidge

Painting from the Tomb-chapel of Nebamun 

Russian Heroes (Bogatyri) by Viktor Vasnetsov

Katsushika Hokusai, The Great Wave Off Kanagawa Resized

The Maids of Honor (Las Meninas) by Diego Velázquez

Și acum originalele. Văd că Blogger-ul le-a încărcat în ordine inversă. Așa rămân, nu mai am energie să mă lupt cu el.

The Maids of Honor (Las Meninas) by Diego Velázquez

Katsushika Hokusai, The Great Wave Off Kanagawa Resized

Russian Heroes (Bogatyri) by Viktor Vasnetsov

Painting from the Tomb-chapel of Nebamun 

A Friend in Need by C.M. Coolidge

The Tower of Babel by Pieter Bruegel the Elder

Freedom from Want by Norman Rockwell

Girl with a Pearl Earring by Johannes Vermeer

The Scream by Edvard Munch

Branches with Almond Blossom, 1890 - Vincent van Gogh 

Portrait of an Unknown Woman in Russian Costume by Ivan Argunov

Tabloul A Friend in Need by C.M. Coolidge îmi amintește de socrii mei (+) care aveau pe perete o carpetă tip persan cu exact acel tablou. De obicei carpetele aveau imagini mai puțin faimoase. Cine nu a auzit sau văzut măcar odată în viață celebra ”Răpire din Serai”? De aceea am fost surprinsă să văd că e vorba de un tablou faimos. 

Și dacă tot am vorbit de faimoasa carpetă vă ofer câteva imagini găsite pe net:

Tot pe net am găsit și Care este povestea imaginii de pe carpeta „Răpirea din serai“

din care vă ofer un mic fragment:

Debarcaderul fecioarelor din Constanța Multă vreme, sub stăpânirea otomană, a existat în portul Constanța un debarcader îngust de lemn supranumit Debarcaderul fecioarelor. Aici erau aduse fete frumoase de valahi din provinciile stăpânite de otomani, îmbarcate pe vase și trimise la vânzare precum vitele, în piețele de sclavi din Istanbul. Amintește de acest debarcader scriitorul Cristian Cealera, în cartea sa ”Poveștile Mării Negre”:

”Timp de mai bine de 300 de ani, pe acest debarcader fuseseră aduse fecioare valahe din colțurile principatelor române și inclusiv din Dobrogea, pentru a fi trimise și vândute pe bani grei în marele oraș al Porții. Lacrimile de jale ale frumoaselor fiice de români udaseră atâta amar de timp lemnul debarcaderului, pentru a se amesteca apoi cu apa sărată a Pontului… Deși sclavia fusese abolită peste tot în lumea civilizată, pe la mijlocul veacului al XIX-lea, se spune că mulți neguțători necinstiți din Imperiul Otoman au mai practicat ani buni acest negoț, ajutați de hoardele de ieniceri dezertori care încă mai cutreierau și pustiau Țările Române”.

Folclorul balcanic păstrează povești cu frumoase fecioare, ajunse sclave în haremul sultanilor. Dar câteva povești au și final fericit, în care viteji îndrăzneți reușesc să își recupereze soțiile sau iubitele ajunse pe mâna turcilor. Astfel de povești impresionante și pline de culoare ar putea fi sursa de inspirație pentru faimoasa carpetă cu ”Răpirea din serai”. Dar unele voci susțin că, la baza scenei transpusă pe pânză, ar putea sta o operă comică, compusă de celebrul compozitor austriac Wolfgang Amadeus Mozart.