Zarathustra Cat by Svetlana Petrova

 Pentru că AI are mult de lucru zilele astea cu imaginile panterei negre evadate de la un zoo din Bulgaria și ajunsă, cică, la noi, mă gândesc că AI pur și simplu a luat pâinea de la gura unor pictori înzestrați cu simțul umorului care au creat parodii după tablouri celebre. Aici vă ofer câteva din imaginile cu pisica grasă portocalie în unele tablouri celebre pictate de Svetlana Petrova. Desigur, sub parodii sunt și  imaginile tablourilor originale.

Întâi parodiile, într-o ordine aleatoare:

Portrait of an Unknown Woman in Russian Costume by Ivan Argunov

Branches with Almond Blossom, 1890 - Vincent van Gogh 

The Scream by Edvard Munch

Girl with a Purrl Earring by Johannes Vermeer

Freedom from Want by Norman Rockwell

The Tower of Babel by Pieter Bruegel the Elder

A Friend in Need by C.M. Coolidge

Painting from the Tomb-chapel of Nebamun 

Russian Heroes (Bogatyri) by Viktor Vasnetsov

Katsushika Hokusai, The Great Wave Off Kanagawa Resized

The Maids of Honor (Las Meninas) by Diego Velázquez

Și acum originalele. Văd că Blogger-ul le-a încărcat în ordine inversă. Așa rămân, nu mai am energie să mă lupt cu el.

The Maids of Honor (Las Meninas) by Diego Velázquez

Katsushika Hokusai, The Great Wave Off Kanagawa Resized

Russian Heroes (Bogatyri) by Viktor Vasnetsov

Painting from the Tomb-chapel of Nebamun 

A Friend in Need by C.M. Coolidge

The Tower of Babel by Pieter Bruegel the Elder

Freedom from Want by Norman Rockwell

Girl with a Pearl Earring by Johannes Vermeer

The Scream by Edvard Munch

Branches with Almond Blossom, 1890 - Vincent van Gogh 

Portrait of an Unknown Woman in Russian Costume by Ivan Argunov

Tabloul A Friend in Need by C.M. Coolidge îmi amintește de socrii mei (+) care aveau pe perete o carpetă tip persan cu exact acel tablou. De obicei carpetele aveau imagini mai puțin faimoase. Cine nu a auzit sau văzut măcar odată în viață celebra ”Răpire din Serai”? De aceea am fost surprinsă să văd că e vorba de un tablou faimos. 

Și dacă tot am vorbit de faimoasa carpetă vă ofer câteva imagini găsite pe net:

Tot pe net am găsit și Care este povestea imaginii de pe carpeta „Răpirea din serai“

din care vă ofer un mic fragment:

Debarcaderul fecioarelor din Constanța Multă vreme, sub stăpânirea otomană, a existat în portul Constanța un debarcader îngust de lemn supranumit Debarcaderul fecioarelor. Aici erau aduse fete frumoase de valahi din provinciile stăpânite de otomani, îmbarcate pe vase și trimise la vânzare precum vitele, în piețele de sclavi din Istanbul. Amintește de acest debarcader scriitorul Cristian Cealera, în cartea sa ”Poveștile Mării Negre”:

”Timp de mai bine de 300 de ani, pe acest debarcader fuseseră aduse fecioare valahe din colțurile principatelor române și inclusiv din Dobrogea, pentru a fi trimise și vândute pe bani grei în marele oraș al Porții. Lacrimile de jale ale frumoaselor fiice de români udaseră atâta amar de timp lemnul debarcaderului, pentru a se amesteca apoi cu apa sărată a Pontului… Deși sclavia fusese abolită peste tot în lumea civilizată, pe la mijlocul veacului al XIX-lea, se spune că mulți neguțători necinstiți din Imperiul Otoman au mai practicat ani buni acest negoț, ajutați de hoardele de ieniceri dezertori care încă mai cutreierau și pustiau Țările Române”.

Folclorul balcanic păstrează povești cu frumoase fecioare, ajunse sclave în haremul sultanilor. Dar câteva povești au și final fericit, în care viteji îndrăzneți reușesc să își recupereze soțiile sau iubitele ajunse pe mâna turcilor. Astfel de povești impresionante și pline de culoare ar putea fi sursa de inspirație pentru faimoasa carpetă cu ”Răpirea din serai”. Dar unele voci susțin că, la baza scenei transpusă pe pânză, ar putea sta o operă comică, compusă de celebrul compozitor austriac Wolfgang Amadeus Mozart. 

Când pictura se întâlnește cu fotografia.

Mergând cu mașina pe Autostrada 2 am văzut mereu un șir de plopi și îmi aminteam că am văzut undeva unii asemănători într-un tablou, dar nu-mi mai aminteam numele pictorului. Știam că este un impresionist și am tot căutat plopii aceștia printre tablourile lui Monet. Abia acum am descoperit că tabloul căutat fusese pictat de Camille Pussarro. Și acum am putut să fac acest album cu imagini cu plopi, una pictată celelalte fotografiate în diverși ani. 

The Countryside in the Vicinity of Conflans Saint Honorine de Camille Pissarro, 1874

Fotografie din 21 Mai 2012

Fotografie din 23 Aprilie 2016

Fotografie făcută în 23 Aprilie 2017

În August 2016 am făcut o călătorie pe Transfăgărășan. Călătoria a durat mai multe zile și unul din popasuri a fost în Corbeni. De la fereastra pensiunii Irina, unde ne-am cazat am văzut undeva mai departe o scenă care mi s-a părut că seamănă cu un tablou. Iată și tabloul, ”The Harvest” de Camille Pissarro.

Următoarele trei imagini sunt fotografiile făcute în Corbeni. Prima este un detaliu dintr-o poză.

Bachanalele și PARISul.

 Toată gâlceava iscată de festivitatea de deschidere a Olimpiadei de la Paris mi-a prilejuit o scurtă rememorare a ce am citit de-a-lungul vieții despre mitologia Greciei antice, dar și reîntâlnirea cu unul dintre pictorii pe care îl iubesc cel mai mult, Jan Bruegel cel Bătrân, numit și ”de catifea” precum și unul dintre cei cu care a colaborat, el pictând peisajele, Hendrik Van Balen. Am mai pus așa, ca un fel de condiment, și un tablou de Frans Floris, contemporan cu ei. 

Vă invit să uităm un pic de grijile și necazurile vieții și să privim cum își imaginau marii maeștri din Țările de Jos în secolul al 16-lea că se distrau zeii și zeițele Greciei Antice.

Întâi vreau să vă întreb: Mai e cineva care nu a auzit de călcâiul lui Ahile? Este dovada că grecii antici știau că nimeni pe lumea asta, fie el zeu nemuritor sau semi-zeu muritor nu este invulnerabil.

Thetis, mama lui Ahile, știind cât de predispusă e omenirea la gâlcevi și războaie a dorit să își ferească pruncul de orice l-ar fi putut răni. Și atunci l-a scăldat în apa râului Lethe, care i-ar fi oferit mult dorita invulnerabilitate.

Numai că zeița a trebuit cumva să țină de ceva pruncul ca nu cumva să cadă și să se înece. Și l-a ținut de călcâi. Și ce să vezi, în timpul războiului troian taman acolo a intrat săgeata ucigașă. Scriu din memorie, de aceea nu vă spun cine i-a venit de hac, pentru că nu-mi amintesc.

În schimb știu că nunta lui Thetis și Peleus a fost ceva ”di granda”, cea mai cea din toate nunțile știute și neștiute vreodată pentru că la ea au participat toți zeii și zeițele... Adică aproape toate zeițele pentru că Eris, zeiță răzbunării nu a fost trecută pe listă.

Și știți și voi că un asemenea afront nu putea fi trecut cu vederea. Și poate ați citit undeva sau ați auzit ce i-a trecut răutății de muiere, pardon, zeiță, prin cap. Anume a făcut ea un frumos măr de aur, a scris pe el ”Celei mai frumoase” și l-a aruncat în mijlocul invitaților la nuntă.

Nefericitul (sau poate fericitul pentru o vreme) care a prins mărul era un prinț frumos ca toți prinții din povești, pe nume PARIS. restul e nu doar mitologie, ci chiar istorie și Homer a avut grijă să o consemneze.

1. A Bacchanal by Jan Bruegel The Elder (Velvet) and Hendrik Van Balen

2. Frans Floris - Banquet of the Gods

3. Jan Bruegel The Elder and Hendrik Van Balen - Olympisches Gottermahl.

4. The Feast of Gods by Hendrik Van Balen I and Jan Brugel I

5. The Wedding Banquet of Bacchus and Ariadne by Hendrik Van Balen I și Jan Bruegel I Poate nu e lipsit de interes nici modul cum a ilustrat celebra nuntă Peter Paul Rubens

Dreptatea lui Traian

Nu știu câți dintre bravii urmași ai lui Traian știu, atunci când cântă imnul, că slăvitul împărat a fost nu numai un strălucit om de arme, dovadă fiind cucerirea Daciei, ci și un am vestit pentru simțul dreptății, lăudat de Dio Cassius și pomenit de Dante printr-o întâmplare ilustrată, între alții, de un pictor drag inimii mele, Rogier van der Weyden.

Așa am și aflat despre întâmplarea în sine, căutând pe net mai multe informații despre opera lui Rogier van der Weyden decât cele pe care le aveam deja. Din păcate opera originală a pictorului, care fusese prilej de pelerinaj fiind expusă în holul Primăriei din Bruxelles, a fost distrusă (ironia sorții) în timpul unui bombardament francez din 1695, fiind totuși cunoscută datorită unei copii pe o tapiserie de Pasquier Grenier aflară în Muzeul de Istorie din Berna.

Povestea un este deloc complicată: o mamă s-a prezentat în fața împăratului reclamând că unul dintre soldații săi i-a ucis fiul. Împăratul i-a spus că tocmai este pe picior de plecare la război împotriva dacilor și o să asculte mai pe îndelete când se întoarce.

Mama i-a replicat că nu e sigur că se va întoarce și atunci Traian a decis pe loc să ucidă soldatul care a comis crima. Unii spun că mai mult, i-ar fi oferit drept compensație pe unul dintre fiii săi.

Rogier van der Weidden a ilustrat și altă dovadă de justiție oferită de Herkinbald, legendar Duce de Brabant, care, aflând că unul dintre nepoții săi a violat o fecioară l-a ucis pe acesta pe loc.

Justiția lui Traian a fost ilustrată de mai mulți artiști, în Wikipedia în engleză sunt mai multe imagini decât în cele în spaniolă și italiană.

https://en.wikipedia.org/wiki/The_Justice_of_Trajan_and_Herkinbald

https://es.wikipedia.org/wiki/Justicia_de_Trajano

https://it.wikipedia.org/wiki/Giustizia_di_Traiano

Imagini

1, Tapiseria lui Pasquier Grenier, copie după opera lui Rogier van der Weyden
2. The Justice of Trajan (La clémence de Trajan) by Noël Hallé
3. The Justice of Trajan by Eugène Delacroix, 1840

4. The Justice of Trajan by Hans Sebald Beham 

Fusion: Paintings și Fotografii. Evgeny&Lydia Baranov

 Tablourile sunt de Evgeny și Lydia Baranov, doi pictori ruși (de origine ucraineană, ea) stabiliți în Statele Unite ale Americii,  care pictează simultan același tablou, lucru foarte rar întâlnit în istoria picturii. De obicei un pictor pictează o parte a tabloului apoi vine alt pictor și completează tabloul. Cel mai la îndemână exemplu este Jan Bruegel the Elder care a colaborat cu Pieter Paul Rubens și Hendrick van Balen, Otto van Veen și poate și alții. 

Fotografiile sunt făcute de mine, unele în București în anul acesta și altele în Paris în Aprilie 2010, în zilele când pe cerul Europei nu au mai zburat avioane din cauza exploziei unui vulcan din Islanda. De atunci au mai erupt și alți vulcani în Islanda dar panica nu a mai fost atât de mare, se pare că nici fenomenele atât de grave. 

După această introducere am să vă prezint câteva exemple de fusion, postate deja pe Facebook pe măsură ce descopeream tablourile lor. Am descoperit din întâmplare pictorii, pentru că urmăresc două grupuri dedicate unul lui Van Gogh și altul lui Claude Monet. Nu e meritul meu ci al Facebook care îmi introduce mereu în feed postări din acele grupuri. 

Postările sunt adesea foarte frustrante pentru că sunt fie producții AI care cel mai adesea sunt frumoase în măsura în care Kitchul e frumos fie atribuiri false, cum a fost și cazul unui tablou care apărea totuși cu mențiunea ”credit Evgeny Baranov”.
Mulți din cei care ajung să vadă acele postări sunt pafariști, ca să zic așa (unii s-au ofuscat când li s-a spus că sunt ignoranți) și se extaziază în fața acestor fake-uri, ceea ce aduce un mare deserviciu artiștilor adevărați.

Primul fusion postat pe Face book a fost un tablou intitulat Le Pommier Pascal, al doilea, care nu e pe Facebook, e Cerisier Pascal. E drept că Paștele e încă departe dar cum avem și noi pomi înfloriți în București am combinat tabloul cu poze de corcoduși nepascali.

 Un alt tablou pe care l-am folosit ca fusion este Begijnhof, Daffodils in Bloom. Dar înainte de a vă prezenta tabloul și fotografiile, ca să fie fuziunea deplină, o să copiez nișe poezii în engleză dedicate acestor flori galbene (cele albe văd că au devenit cu timpul un fel de paria în grădinile noastre), narcisele, care se mai numesc și zarnacadele (dar oare mai știe cineva asta?)

I Wandered Lonely As A Cloud (Daffodils) Poem by William Wordsworth

I wandered lonely as a cloud That floats on high o'er vales and hills, When all at once I saw a crowd, A host, of golden daffodils; Beside the lake, beneath the trees, Fluttering and dancing in the breeze. Continuous as the stars that shine And twinkle on the milky way, They stretched in never-ending line Along the margin of a bay: Ten thousand saw I at a glance, Tossing their heads in sprightly dance. The waves beside them danced; but they Out-did the sparkling waves in glee: A poet could not but be gay, In such a jocund company: I gazed- and gazed- but little thought What wealth the show to me had brought: For oft, when on my couch I lie In vacant or in pensive mood, They flash upon that inward eye Which is the bliss of solitude; And then my heart with pleasure fills, And dances with the daffodils.

Nu știu câți dintre voi sunteți familiarizați cu poeziile acestui titan al literaturii americane care a fost William Wordsworth dar cred că și mai puțini știți că celebrul pictor britanic Dante Gabriel Rossetti a avut o soră poetă și anume Christina Rossetti care a scris și ea un poem despre narcise:

The Daffodils’ Song

       by Christina Rossetti

We are the daffodils, so fair,
A burst of sunshine in the air;
We dance and sway in the breeze,
Our petals soft as summer’s ease.

Our golden heads nod to the sky,
A joyful chorus to the eye;
We raise our arms in song and praise,
A gift to all who share our ways.

Oh, daffodils, so pure and bright,
You lift our hearts with your delight;
And as we join you in your dance,
Our spirits soar with wild romance.

So let us sing your praises high,
A song of hope that never dies;
And let us dance with you in spring,
A joyous, carefree offering.

Acesta este portretul Christinei Rossetti pictat de fratele ei, Dante Gabriel Rossetti

Dar să revenim la pictorii noștri și la tabloul lor despre zarnacadele:

Begijnhof, Daffodils in Bloom
Și fotografiile mele cele mai recente cu narcise galbene:

Următoarele tablouri au fost pictate în timpul unei primăveri petrecute la Paris (Aprilie 2010) și privindu-le m-au cuprins nostalgiile gândindu-mă la bogăția de copaci falnici de cireși japonezi plini de floare. E una din florile care mi-au dat energie de câte ori le-am admirat dar în București sunt ceva mai rare decât în Paris.  Am să vă ofer întâi tablourile celor doi pictori în care sunt florile acestor copaci dragi și apoi un întreg album cu fotografiile mele făcute în jurul Catedralei Notre Dame unde erau atât cireși japonezi roz cu flori invoalte (bătute) cât și unii pe care i-am văzut doar acolo, cu flori albe invoalte.

Bouquinistes in Spring

I Love Paris in the Springtime

Le Printemps Nostalgique

Paris L'air de Printemps

Spring Rain - Librairie Shakespeare

În spatele Catedralei Notre Dame era o grădină cu mai mulți cireși japonezi roz iar pe o latură unii albi. Probabil că turiștii se uită mai mult la arhitectură și mai puțin la flori. M-am uitat și eu, fotografiind, la arhitectură, fotografii prețioase acum după nefericitul incendiu, dar am fotografiat și în interior. Acum vă voi arăta numai flori.

Nu pot să închei înainte de a vă arăta unul din cei doi cireși japonezi impresionanți din Jardin de Plants (Grădina Botanică) fotografiat cu același prilej al călătoriei în Paris în Aprilie 2010.

Sper că v-am trezit dorința de vedea și mai multe tablouri ale acestor pictori:
https://www.baranovs.com/works