1913 5 6

S P R E i t M N T A
ătrtaî redactor al I t w t u ·.-* riaI ftrwfrrÎ l( i« n i* so compune din:
m nimrw. S J S M r ·
Cm
D-«& . __ ______________ ____
ToaH m n.rnii.h 1 i privitoare U Tipografie şi U Revisti piecui» VJnrm,
m nor h iM tt a t adrese a c ţm tc Λ 5. A rk itrtm H e ie tie C o m stm fe u H l. D irec-
tarai Tipografiei ţi RmHH «Biserka Ortodoxă Rumâni·, Str. Principatde-
DmN Ko eft. Bocnresti.
k 6c pe cite on an "Preţul abonamentu;ui pe an
---J ţart; iar In atrenfttate 18 lei.
Inn vor priimi a a a n ik regulat, vor reclama de-a dreptul P. S.
μ · ' «·;jex. Directorul Tipografici,
au an primesc.
Aboeaeesteie li
an este de 10 In
Abo&aţii '
-sîriîirf* Aii
* Sctesot.!<?!
U B p aţtfi tin i,1m - Biserimli m t ll de r im n următoarele cărţi particulare:
Gheori
VH Κ Μ Π Μ Μ 4*
tndneere da L f
Man. Preţul 3 leL
Bawtw
. S. lodf
3 lei.
e acelaş.
Etagne.
2 lei.
Iret. tra-
tradnenre de aceiaşi Preţul
Şf. Voştite, traducere d
Preţul 2 lei.
Istoria W arioarJ tU
traducere de acelaş. Preţul
M h M ftM fÎM td 4f W
ducere de acelaş. Preţul 3 lei.
Papaliialea SckismeHeă sau f iii i
im raporturile tale cu Biserica Orien
tal*. traducere de acelaş. Preţul 2,50
Luterani fi Greci-OrtoJoxi. trăda·
cere de arelaş. Preţul 0.50 bani.
-Vo/e μ MeditaHuni asupra Psal
milor, ia 3 ro l, de P. S. Episcop de
Argeş Gherasim Timuş. Preţul 10 I.
De acelaş: Dicţionar Agkiografic
cuprinzând pe scurt vieţile Sfinţilor.
Preţul 5 Iei.
Tipic, de P. S. Geiasimu Safirinu
Episcop al Romanului. Preţul 1 leu.
De acelaş: Legea şi poruncile lui
Dumnezeu, traducere. Preţul 0.75b.
De acelaş: «Monahii sunt gloria
Bisericeî lui Hristos», disertaţie. 10b.
De acelaş: «Slavoslovie» pe opt
glasuri. Preţul 20 bani
De acelaş: «Culegere de cântări
bisericeşti». Preţul 1 leu.
Evanghelia sau Vieaţa şi învăţă
tura Domnului nostru lisus Hristos,
de Melchised**c. Preţul 2 lei.
ErmeneuiicaHiblicâ. ed. II, de Dr.
C. Chirieeseu. Preţul 2 lei.
Călăuta Predicatorului, de Dr. C.
Chiricescu şi Icon. Const. Nazarie. 51.
Apologetica Creştinâ.traducerc de
Icon. C Nazarie. Preţul β lei.
Combaterea principalelor învăţă"
turi adventiste de Icon. C. Nazarie,
Preţul 1,40 bani.
Teologia Dogmatici voL II, 111.
IV şi V, traducere după Silvestru de
Canev. Preţul 19 lei.
Noul Testament, partea 1, Evan
gheliile, de P. S. Solronie Craio-
veanu. Preţul 4 lei.
Noal Testament prescurtat, de
P. S. Solronie. Preţul 3 lei.
Cars de Drept Bisericesc de 1.
S. Berdnikov, tradus de Silvestru Bl·
lănescu. Episcop al Huşilor. Pr. 7 lei.
Vieaţa religioasă a Românilor de
D. Stânescu. Preţul 4 lei.
Episcopul Melchisedec. Viaţa şi ac
tivitatea lui de C. C. Diculescu. 3 lei.
De acelaş: «Din corensponden-
ţele Episcopului Melchisedec» Preţul
1.50 bani.
Predici Exegeţico-morale de Ec.
V. Predeanu. Preţul 8 lei.
Schitul Crasna, de Al. Ştefa-
lescu Preţul 2 lei.
Monastirea Tismana de Al. Ste-
fulescu. Preţul 4 lei.
De acelaş: Monastirea Strâmba.
Preţul 2 lei.
Deacelaş: Monastirea Polovragi.
Preţul 2 lei.
Biserica Stavropoleos de gene
ralul P. V. Năsturel. Preţul 2 lei.
încercări de Literatură Bisericeas
că de Icon. Uie Theodorescu. 6 lei.
Predici Intitulate: «Păşune Du
hovnicească» de P. S. Arhiereu Ev
ghenie Piteşteanu Preţul 7 lei.
In cer ne recunoaştem sau Mân-
gâerea celor Întristaţi, Pr. 2 Iei, idem.
Mântuirea Păcătoşilor. Pr. 4 lei.
De P. S. Arhiereu Antim P. Botoşeneanu, au apărut următoarele cărţi
de lectură cu conţinut religios moral: Iosafat, 1,30.—Naşterea iui lisus Hri
stos, 60 bani.—Cel mai mare bun din lume, 75 bani. Chipul mamei, 1.20.M
Martirul Sebastian, 1,30.—Dorinţa împlinită 60 bani şi Innecul de pe Rin, H
.bani.—Cu lisus pe drumul către Golgota ed. II. 60 bani.—Coşuleţul cu flori 1.251
Lupta contra scrierilor imorale de Arhim I. Scriban, 1 leu.—Învăţăminte fi
lozofice-morale din cufundarea «Titanicului», 60 bani. — idem Două apărări
idem 0Λ0 bani. ,/ 1
rţi
Mi S S i
Dela aceste cărţi P; P. C. C. Protoierei şi D-nii librari nu beneficiază de rabat

ANUL XXXVII No. 6. AUGUST 1013.
BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNA
R E V IS T fl P E IM O b IC fl E C L E S m S T IC fl
A
SFÂNTULUI SINOO A L SFINTEI BISERICI AUTOCEFALE ORTODOXE ROMÂNE
A C T E O F I C I A L E
CONSISTORIUL SUPERIOR BISERICESC.
SESIUNEA D E PRIM ĂVARA.
Şedinţa din 2 Main 1913.
Sesiunea de primăvară a Consistoriului Superior Biseri
cesc s’a deschis în ziua de 2 Mai 1913.
La ora 10 dimineaţa s’a oficiat'Sf. Liturghie şi Te-Deum
In biserica Antim, iar sfinţirea apei s’a făcut în sala cea
mare dela intrarea Palatului Sf. Sinod şi al Consistoriului
Superior Bisericesc, la care au asistat P.P. S.S. şi P.P. C.C.
membri şi D nul Ministru al Cultelor şi Instrucţiunei Dl.
C. G . Disescu.
După acestea trecând cu toţii în sala de şedinţă, D-nul
Ministru •iteşte Mesagiul Regal de deschiderea sesiunei:
Prea Sfinţiţi Părinţi,Prea Cucernici Părinţi,
«Potrivit art. 22 din legea Sinodală, Consistoriul Supe
r io r Bisericesc urmând a se întruni pe ziua de 2 Maiu In
«sesiune de primăvară;
«Eu declar deschisă această sesiune».
Dat în Bucureşti la 2 Mai 1913.
iss) C A R O L.
Ministru Cultelor şi Instrucţiunei
C. G. Disescu.
No. 3460.

/. P. S . M itropolit Prim a/, Preşedinte. D-le Ministru,
Prea Sfinţiţi Părinţi şi Cucernici Preoţi. Precum aţi auzit
din cetirea Înaltului Decret R*gal, sesiunea de primăvară
a Consistoriului Superior este deschisă astăzi. In sesiunea
aceasta, avem de dat curs: 1) lucrărilor care ne sunt ră
mase din sesiunea trecută, care fiind trimise la comisiunile
respective nu s*a putut primi rapoartele în timpul sesiunei
prea scurtă; 2) o să dăm curs lucrărilor numeroase, care
au venit până acum, lucrări, dintre care unele sunt de o
foarte mare importanţă şi tn fine al 3) o să dăm curs lu
crărilor sau propunerilor care ne*au venit dela Cucerniciile
Voastre, ca membri ai Consistoriului, fiindcă am hotărtt
cu toţii In trecut ca fiecare dintre P. C. Voastre să vie
cu căte ceva scris asupra nevoilor locale şi Intre altele
doresc să se vină cu dezideratele exprimate de preoţi la
şedinţele conferinţelor pastorale, din judeţe şi cercuri.
Sunt multe lucruri însemnate pe care Ie cunoaştem tn
particular, dar care trebuesc să ne vină pe cale oficială,
aşâ ca să se poată discută aici tn plenul Consistoriului Su
perior şi să li se poată da cursul cuvenit.
Acestea tn general luat, sunt lucrările de care trebue să
ne ocupăm tn această sesiune.
Cu această ocaziune ţin să amintesc că dintre fraţii şi
colegii noştri Consistorioţi, lipsesc doi şi anume: P. S. Ghe-
nadie, Episcopul Râmnicului, care a Încetat din vieaţă după
închiderea sesiunei trecute; precum de asemenea a înce
tat din viaţă P. C. Econom C. Ionescu din Bucureşti.
In actuala sesiune s’a retnoit o parte din membru .Con
sistoriului Superior.* Comform legii, s’au fost tras la sorţi
mai dinainte un număr de zece membri şi tn locul acelor
ieşiţi atuncea, s’au ales alţi zece, cari de astăzi tnainte vor
intră tn activitate ca membri ai Consistoriului Superior Bi
sericesc; iar ca urmare va fi ca mai tntăi noi trebue să
validăm persoanele alese, spre complectarea locurilor va·
-cânte, iar pe urmă vom Interveni cu lucrările şi pentru îm
plinirea noului loc rămas vacant prin moartea Cucernicului
Preot C. Ionescu, comform legii.
Tot acum la început vom alege comisiunile prevăzute de
regulament, tn care vor intră şi membrii noi, dorinda-Ie
o activitate roditoare şi folositoare tntercselor bisericeşti,
• ________________ACTE OFICIALE __________

ACTE OFICIALE 3
spirit de care cu toţii ne conducem. D-nul Ministru are
cuvântul.
D-nul M inistru al Cultelor, C. G. Disescu. Prea Sfinţite
Pârinte şi Prea Cucernici Preoţi. Fflptura omenească este
aşâ organizată că sunt tendinţi, sentimente pe care nu le
poate servi, nu se pot realiză, menirei lui, decât prin mij
locirea prea sfintei Biserici. Logica împrejurărilor, pare a
ii voit ca să-mi revină mie o grea sarcină de a da, de a
fi tn conlucrare cu Prea Sfinţiile şi Prea Cucerniciile Voa-
, stre, aici. Mă cred dator din acest punct de vedere de a
adăogâ câtevâ cuvinte, la cuvintele spuse de 1. P. S. Sa
Mitropolitul Primat, pentru ca să arăt In parte, ce cred,
că Încetul cu Încetul se poate face pentru desvoltarea a-
cestei sfinte instituţiuni bisericeşti, care se ocupă cu sen
timentele de care vorbeam adinioară şi anume cu necesi*
tăţile de credinţă, cu mângâierile durerilor şi cu realizarea
speranţelor noastre.
Din acest punct de vedere, gândesc, că trebue să pri
vim aşezământul bisericesc,— din punctul de vedere alftfttc-
(ionărei ţi al condifiunilor în care trebue să fie reprezen
tat; din punctul de vedere a l scopului, a l caracteruluina
tional fi filantropic; din punctul de vedere tn special a l
scopului moral, pe care eu nu-1 confund cu celelalte; din
punctul de vedere curat administrativ.
Din punctul de vedere al caracterului reprezentaţiunei
bisericeşti:
Nu sunt simple cuvinte pe care eu le rostesc, pentrucâ
am căutat cu fapta, din ziua venirii mele la Minister, să
arăt care-mi sunt credinţele. Instituţiunea bisericească de
sigur, este reprezentată prin toţi acei cari i se devotează,
toţi creştinii sunt fiii Bisericii; tn deosebi sfânta Biserică
trebue să aibă reprezentanţa sa, mai cu autoritate care să
ne dirigă, să ne Indrumeze.
Din acest punct de vedere, am crezut In totd îna că
reprezentanta Bisericii trebue să aibă un caracter biseri
cesc şi am fost tn mod minunat de surprins de a vedeâ cft
de câtvâ timp se caută că acest caracter să fie dat, atât
tn ceea ce priveşte administraţia cât şi chiar tn organizarea
internă, a Învăţământului teologic. Eu nu sunt dintre a-
cei cari cred că teolog nu poate să fie şi un laic.

Dacă teologia este iubirea de Dumnezeu şi cunoştinţa
adevărului, care trebue să fie ca bază la raporturile dintre
noi şi Biserică, de sigur că e foarte lăudabil lucru şi n'aş
puteâ să Îndemn tn destul pe fiecare, ca să fie teolog şi
laic. Când este vorba de exercitarea funcţiunei în Stat,
ca organism, eu cred că este bine ca Înainte de toate,
teologul să se impună şi prin caracterul său bisericesc.
Din acest punct de vedere am voit ca Cassa Bisericii,
ca direcţiunea ei să fie Încredinţată unui reprezentant care
este al Bisericii. Şi eu cred că, In viitor nu se va puteâ
. cinevâ atinge de acest caracter—nu este vorba de om—
este vorba de caracterul care trebue să-l aibă reprezen
tantul acestei Case, altfel s’ar aduce o atingere Sf. Sinod,
pe care l’am consultat, când am vrut să-i dau acest ca
racter.
Din al 11-lea punct de vedere, tot pentru a se păstră
acest caracter—şi lucru curios s'a creat un cuvânt nou şi
anume Clericalismul- ca şi ciim reprezentanţa nu e de felul
ei bisericească, ci trebue' să Începem să o facem biseri
cească,—ar ti fost cevâ anormal ca această reprezentare
să nu fie bisericească.
Sunt plângeri din toate părţile că personalul servitor la
biserici este prea mic tn raport cu trebuinţele.'Am căutat
să mi dau seama de unde vine aceasta; pe deoparte po-
pulaţiunea a crescut’, satele s’au organizat mult mai bine
şi chiar pe baze economice sănătoase; seminarii Îndestu
lătoare nu avem, aşâ în cât va trebui să mărim activita
tea, puterea de intensitate a seminariilor. (Nu e mai puţin
adevărat că mai este şi un alt rău; mulţi nu voesc să re
cunoască apostolatul Bisericii şi misiunea mare pe care o
au de a face parte din biserică, consideră Preoţia ca unul
din numeroasele mijloace de trai economic. Nu zic că nu
trebue dată asigurare şi bază economică de trai, căci cum
am spus, omul nu trăeşte numai cu Cuvântul Domnului,
«este o necesitate zilnică, dar necesitatea aceasta econo
mică este un mijloc, nu un scop; şi este dureros lucru a
-vedeâ pe acei care-şi iau obligaţiunea de a servi Biserica,
•când fac apel la ajutorul care le dă Statul sub formă de
întreţinere, de creştere în Seminarii, mai târziu lasă tntr’o
parte făgăduiaia făcută şi crezând că &*te situaţiuni sunt
4 ______________ ACTE OFICIALE_____________________

ACTE OFICIALE 5
mai rodnice, nu «e ţin de cuvânt. Iată de ce ar trebui să.
luăm măsuri, ca aceia care vin In Seminarii şi cer ajutorul
Statuliy, să făgăduiască dacă nu pe tot timpul vieţei, dar
cel puţin câtvâ timp, să se ţin&de cuvânt. Unul din mij
loacele cele mai 1>une în acest scop este, nu numai de a
luă măsuri de sancţionare tn contra lor, dar de a formă
şi un element de preparare; şi în acest punct de vedere
am avut un puternic ajutor dat din partea P.P. S.S. Voa- .
stre ca să se facă un fel de hirotonii care de fapt să lu
creze in spe, după cum sunt pe lângă Universităţi, do
cenţii, adică persoane care vor deveni profesori. In acest
scop cred, că aceste hirotonii vor puteâ dâ rezultate mai
bune şi vom procedă întocmai, ca şi tntr'o pădure tânără,
sau tntr’o grădină, ca să avem lăstare care să Înlocuiască
continuu arborii cei bătrâni.
• Din al II-lea punct de vedere, tot pentru a asigură ca
racterul reprezentaţiunei Bisericii, am crezut că de oarece
aveţi un organ special pentru răspândirea ideilor, «kevisfâV
unde este dre(>t ca teologii laici să iâ parte, dar în pri
mul rând să se facă apel la obraze bisericeşti; şi am fost
dureros impresionat când am văzut că tn redacţiunea a-
ceasta, nu ştiu dacă figurează măcar unul; iată din punctul
•de vedere al preocupării mele ce trebiiiâ făcut.
Din punctul de vedere al scopului cultural, national şi
filantropic, nu am trebuit să insist asupra acestor 3 cu-
-vinte, căci se ştie din norocire pentru ţara noastră, Bise
rica care o avem are un caracter propriu zis religios şi in
acelaşi timp este şi mijlocul cel mai puternic de desvolta-
rea naţionalităţei. Şi avem probă tn destul; întregul tre
cut al ţării noastre vorbeşte tn acest sens. Ce este de fă*
cut pentru realizarea acestui scop? Cred că ideia înfiinţă-
rei bibliotecilor parohiale, Începută dejâ, trebue continuată
şi desvoltată; căci cum foarte bine a observat tn două
şedinţe ale Sf. Sinod I. P. S. Sa Mitropolitul Moldovei,
acesta este un mijloc puternic de a combate viţiul şi cri-
iminalitatea. Trebue să desvoltâm învăţământul religios şi
este bună ideia că acest Învăţământ să fie Încredinţat la
■şcoalele primare şi secundare,—aşi dori şi la Universităţi
persoanelor cu caracter direct bisericesc (aplause). Pentru
«că nu doar că .redinţa nu prate să fie slujită şi de aceia

care trlesc mai mult in lumea din afară, dar sunt condi-
ţiuni de disciplină, acte de aparenţă, comunitate de vieaţă,
care sunt directive puternice asupra spiritului public şi de,
chiar o Interpretare a textului evanghelic, chiar studiul unor
controverse de text, mă influenţează mai mult când văd
cuvântul arătat de aceia care poartă haina bisericească,
decât de aceia cari sunt simpli amatori. Şi în general
sunt contra situaţiilor echivoce, îmi place ceeace este bine
-j caracterizat In orice direcţiune a activităţii noastre.
A face parte din organismul bisericesc, ori care ar fi ·
influenţele patimilor omeneşti, nu este mai puţin adevărat
că trebue să aibă o idee de sacrificiu; şi, dacă n’ar fi de
cât restricţiunea de vieţuire, încă este un mare merit, pen-
trucâ omul ori cât de mare ar fi, este micşorat faţă cu
acei cari se bucură de toate foloasele şi libertatea din
afară, şi de prestigiul pe care trebue să-l aibft acei dintre
slujitorii bisericii cari se supun la toate sacrificiile. Eu-
cred, că spiritul de disciplină ar fi mai puternic şi chiar
facultatea de Teologie ar fi mai puternică, dacă surtucul
s’ar Înlocui cu haina bisericească.
N’am nimic de criticat profesorilor dela Facultatea de
Teologie, dar admiraţiunea ar fi fost şi mai mare, dacă
In locul caracterului cu care se prezintă astăzi, s'ar pre
zentă cu caracter bisericesc, lată motivele pentru care voiu
ca Învăţământul religiei să fie încredinţat în special obra
zelor bisericeşti.
Un alt mijloc de desvoltare este răspândirea operiloi pas
torale, care are de scop aplicarea la vieaţa de toate zilele
a depozitelor doctrinei bisericeşti. Nu intru tn amănunte în-
ce trebue să consteaaceste opere pastorale, nu mă îndoesc
că toţi membrii cunosc chestiunea destul de bine, o rea
mintesc numai ca să fie un punct de program.
Cu această ocaziune, să mi daţi voie să-mi exprim do
rinţa şi o convingere a mea, dacă sunt în.eroare să-mi a-
rătaţij dacă am dreptate atunci, vă rog să-mi daţi tot
sprijinul ca această idee să fie îndeplinită. De sigur că.
ceea ce contribue la propaganda ideilor bisericeşti, pe
lângă folosul lăuntric al credinţei, este şi partea estetică
care trebue să înconjure, să susţină această idee.
Din acest punct de vedere eu îmi explic pentruce arta
6 ACTE O F I C I A L E _______________

ACTE OFICIALE
a jucat un rol aşâ de mare In Biserică şi pentru ce aşi pu
teâ zice că tn tot trecutul nostru istoric se confundă arta,
estetica cu însăşi vieaţa Bisericii. Poporul, credincioşii, tre
bue să fie iniţiaţi la ideile de dogmă şi la cult nu numai
din punct de vedere formal ci şi din punctul de vedere
fundamental şi lăuntric.
Eu cred, că ideia de credinţă nu stă numai în dogmă
şi doctrine, dar chiar .tn faptul cultului Înţeles.
Semnul sfintei cruci nu cuprinde numai o idee mare In
sine şi reamintirea unei suferinţe, dar prjp însăşi faptul ei ma
terial are cevâ de impunător. Şi atunci mă întreb, bine e
să continuăm mai departe în modul cum se face presta
rea rugăciunilor şi al cultului? Mă explic. Ideia creştină
trebue să aibă în sine. o idee de sacrificiu şi de întristare,
de aceea se impune ca pe lângă cetirea şi pronunţarea
cuvintelor din text, trebue să fie şi o manifestare a su
fletului omenesc in condiţiunea sa de întristare şi de su
punere faţă de puterea divină. Trebue însă să meargă aşâ
de departe«această idee în cât textul evanghelic,· diferitele
rugăciuni, să devină aşâ de asiatice în cât credinţa să se
găsească în faţa unui fapt cu caracter dogmatic pe care
să nu-1 poată urmâ, să nu-l poată înţelege cinevâ ?
Am avut ocaziunea să ascult în diferite biserici şi acum
de paşte la R.-Vâlcei. Ce bine îşi înţeleg misiunea unii
preoţi în cetirea evangheliei şi în urmarea raţiunei biseri
ceşti1 Dar, de cele mai multe ori, aceste practice sunt în
aşâ mod făcute în cât cinevâ nu poate să-şi deâ seama,
să Înţeleagă nimic din cele ce s’a cetit, în cât pleacă cu
ideia că cevâ dogmatic s’a petrecut, dar pe care el n’a
putut-o înţelege. Cred că este timpul să aducem o îndrep
tare în această direcţiune.
Un -al IlI-lea punct de vedere din care trebue să pri
vim misiunea Bisericii este scopul moral, pe care il are.
De sigur nu-mi cade mie sarcina ca să vorbesc despre ceea
ce este scopul moral, scopul metafizic tn Biserică. Dar mă
întreb, cari sunt mijloacele de a continuă acest scop mo
ral? Este puterea cuvântului, este tn acea convingere' de
terminată, care spun mărturisirea divinităţei. Dar in afară
de aceasta este şi manifestarea externă. Omul este făcut
ca să se influenţeze dc fapte. De aci şi însemnătatea pur-

ACTE OFICIALE
tarei persoanelor care au să deâ exemple de vieaţă. Sunt
unul dintre aceia care mi-am dat seama de foloasele şi ·
de ideia sublimă a Infiinţărei monastirilor şi de aceea pe
când ele se reduc de alţii, eu am crezut că e bine să re
încep firul cel vechiu şi poate Împins de un Interes egoi
stic, am căutat să reînfiinţez un schit monahal In Vâlcea la
Sârăcineşti şi cu bucurie am primit propunerea episcopatu
lui pentru schitul dela Dobrovăţ In Vaslui, precum de
asemenea am mărit numărul personalului la Monastirea
” Celic Dere, cu vre-o 20 persoane.
Tot dii^ acest punct de vedere, am căutat să Înlătur
curba, adâogând 22.000 lei la lefurile Stariţilor dela di
ferite monastiri. Aş fi dorit să măresc lefurile la tot per
sonalul, dar necesităţile bugetare n'au permis anul acesta
realizarea unei Îmbunătăţiri. In ceea ce priveşte lefurile»
trebue să mărturisesc că a fost o stăruinţă până la Încă
păţânare din partea P. S. Arhiereu Administrator, ca curba
să Înceteze pentru lefuri. A fost cevâ mai puternic, nece
sitatea bugetară, care a găsit că nu e momentul; meritele
P. S. Sale rămân In picioare şi tn viitor sper, *să se des
fiinţeze curba şi din acest punct de vedere P. S. Sa a fă
cut ce a putut cu ocazia facerei bugetelor şi trebue să ştiţi
că bugetul Ministerului nostru tn 3 rânduri a fost refăcut
şi P. S. Sa de 3 ori a voit să suprime curba şi nu a pu
tut. Eu am avut o vieaţă dublă, pe de o parte II apro
bam, dar când mă duceam acolo, recunosc că n’am putut
să fac aşâ, pentru anul acesta.
In sfârşit viu la al 4-lea punct de privire, la adminis
traţie, ceea ce numiţi partea din afară. Din această pri
vinţă, voiu ascultă cu mare atenţie şi sârguinţă, cerinţele
ce aveţi; deocamdată vă spun că am lucrat un proect de
lege relativ la fabricarea lumânărilor de ceară, pe bazele
' care le doriţi, ca să asigur monastirilor şi Bisericii, dreptul
ca să aibă produsurile lor, si o parte de acţiune mai mare
decât astăzi.
Lucrarea este gata şi dacă se va puteâ, voiu face totyi
ca să treacă in această sesiune.
Ne-am gândit asemenea la cestiunile de reparaţiuni, de
Întreţinere şi construcţiuni; suma care e pusă tn buget-
este aproape neînsemnată, dar cred că vom aveâ un ere- -

<lit destul de însemnat ca să putem face faţă la aceste
necesităţi.
Sunt deseori plângeri că nu se plătesc regulat preoţii,
mai ales prin comunele rurale; trebue să ne gândim ca
să facem cevâ, ca corespondenţa să nu întârzie aşâ de
mult, căci deşi trăim In timpul electricităţei şi vaporilor,
sHir păreâ că suntem din acest punct de vedere, cu 30
de ani îndărăt. Sunt dificultăţi locale pentru care plata nu
se face regulat, nu mă îndoesc că vom găsi mijloace ca
plata să se facă regulat.
Ca să fac o dovadă mai mare că Înţeleg din acest punct
de vedere, care sunt cerinţele, am căutat ca făcând legea
pentru monumentele istorice, Biserica să aibă un repre
zentant al său şi vom căută tn ce condiţii să cădem de
acord, ca să numim pe cinevâ, aşâ tn cât să satisfacă şi
necesităţile biurocratice, şi tn acelaş timp Biserica să aibă
influenţa sa. Acestea sunt In linii generale vederile mele.
să nu vă miraţi dacă nu vă satisfac In totul, nu suntTn
curent cu ce trebue, voiu ascultă manifestările ori căror
dorinţi, atât din partea Sf. Sinod .cât şi din partea Con
sistoriului Superior. (Aplause).
/. P. S. Mitropolit Primat D. D. Konon, Preşedintey
D-le Ministru, mă simt dator să vă răspund. Nu eram In
cunoştinţă de aproape despre punctele ce aveaţi să des-
voltaţi înaintea Consistoriului Superior, ca să pot răspunde
la flecare aparte. Constat Insă că dorinţele D-voastră sunt
drepte, şi ele au fost exprimate aci şi altă dată mai din
Înainte de către P.P. S.S. Membri, aşâ că D-voastră du
pă cum vedem sunteţi ecoul acestora şi acum le-aţi con
centrat, ca tntr’un program, la un loc. Sunt cu totul de
acord cu aceste idei exprimate oficial şi doresc să le pu
teţi realiză tn interesul sfintei noastre.Biserici, căci sunt
multe care trebuesc realizate prin noi toţi. Aţi zis Intre
altele că la Biserică este prea multă laicizare, religia se
predă prea puţin In şcoli şi preotul e lăsat la o purte.
Acestea sunt adevăruri mari şi consecinţele vătămătoare.
In ce priveşte Seminariile, eu tn totdeauna am susţinut,
că ne trebue Seminarii la flecare eparhie, cum au mai fost.
Am ajuns azi că din lipsa de Seminarii eparhiale s’a năs
cut mare lipsă de preoţi, aşâ că tn eparhiile fără Semi-
_________________________ ACTE OFICIALE _____________________ 9

narii avem câte 30—40 parohii vacante, iar într’altele sunt
şi mai multe, pentruci sunt, precum bine cunosc eu tn.
eparhia Huşilor, parohii cea mai mică de 3 sate şi cea
mai mare de 9 sate, pe care dacă le-am luâ tn termen
de mijloc de câte cinci sate la una, am ajunge să avem
la fiecare 10 parohii 50 de sate; iar la 30 de parohii cum
este tn eparhia Huşilor 150 de sate, cu totul lipsite de-
preoţi, dintre care unele rău compuse, n’au putut aveâ.
parohul lor niciodată, chiar dela aplicarea legei clerului.
Apoi, afară de asta se poate întâmplă să moară un paroh'
şi parohia vacantă se încredinţează parohului megieş, ca
rele mai are In căutarea' sa şi o altă parohie vacantă
mai dinainte, aşâ In cât vedeţi că neputându-se dovedi
nu s’ar puteâ face serviciul religios de loc, prin un ase
menea preot obosit şi vătămat de continua alergare tir
dreapta şi tn stânga, iară parohienii se sălbătecesc, fără
necesara influenţă a preotului lor cu educaţiunea religi
oasă. Trebue să luăm măsuri urgente şi să reînfiinţăm pe
toate Seminariile foarte greşit desfiinţate altă dată, la fie
care Eparhie, unde să vină tinerimea locală, care în loc
de a pleca la Bucureşti-ori Iaşi pentru a face studiile Se-
minariale şi apoi să treacă la Universitate, ar fi cu mult
mai bine să înceapă dela Seminariile eparhiale, de unde
trecând la cele centrale şi la teologie, să fie apoi nevoiţi
de a se întoarce iarăşi la căminul părintesc aflător' în e-
parbia de unde au plecat şi astfel Chiriarhul va puteâ găsi
la îndămână tineri pe cari să-i hirotonească la orice tre
buinţă.
In ceeace priveşte serviciul bisericesc, D-voastră D-le
Ministru, aţi manifestat dorinţa aceasta, că ar fi foarte mult
de dorit ca cântările şi cetirile în Biserică, să fie mai bine
şi mai frumos exprimate. Foarte mare dreptate aveţi, dar
cum să se cânte mai bine, dacă nii avem bune şcoli de
cântăreţi bisericeşti ? O şcoală de cântăreţi cu un fond de
1000 lei anual, aceasta nu se poate, de oarece cu 1000 lef
anual nu se poate plăti nici un singur profesor cum se
cade, pe când la o asemenea şcoală de cântări, trebue cel
puţin trei profesori ,buni, numai pentru cântări, osebit de
alţii necesari pentru obiectele tipice şi auxiliare, urmân-
du-se scopul de a formă din cântăreţi un elemeut cult şr.
Η ) ________ ACTE OFICIALE__________________________

specialist. Deşi acele câtevâ şcoli pe care le avem astăzi,
sunt numai nişte umbre, iar nu şcoli adevărate din care
să poată eşi buni cântăreţi. Ne trebuesc anume şcoli bine
organizate, ca viitorii cântăreţi să aibă măcar 4 clase liceale
la primirea lor, şi după aceea să iasă specialişti In cânta
rea lor. La ţară pe lângă preoţi şi învăţători, trebue să fie
şi cântăreţul bisericesc ca un al IIMea element de cultură,
care să poată influenţă cu cunoştinţele lui populaţiuneay
alături cu preotul şi cu Învăţătorul şi tot aşâ ar trebui să
fie şi la oraş, cu deosebire că aci se cere o cultură şi mai
întinsă acestor însemnate personaje bisericeşti.
S’a făcut iar de către D-v observarea că cetirea este rea
şi puţin înţeleasă în Biserică; este adevărat, dar aceasta
este din cauză că nu avem personal anume pregătit la o
şcoală ca cea de cântăreţi şi pe câţi îi avem, aşâ cum se
pot, este un personal prea puţin numeros, care fiind obli
gat mai cu seamă la bisericile catedrale, cu servicii mai
numeroase să citească continuu tot acelaş şi acelaş lucru,
ajunge dela o vreme a fi în starea de azi, cu limba ist
eaţă, iar alt personal pentru reînoire nu avem de unde să
luăm şi luăm pe cine găsim, râu pregătit şi râu plătit.
Iar în ceeace priveşte punctul facerei lumânărilor de
ceară curată, avem multe a ne plânge D-voastre. Au ajuns
vechile şi frumoasele picturi din bisericile noastre de.nu
se mai cunosc, acoperite fiind de vătămătorul şi grosul
fum al lumânărilor falşificate cu parafină etc. Cu toate nu
meroasele dispoziţiuni luate contra falşificării lumânărilor
de ceară, fabricanţii acestora, uniţi cu speculanţii-lacomi de
câştig imoral, au ajuns de îşi bat joc atât de sănătatea
publicului închinător, cât, şi de cea mai scumpă podoabă
a bisericilor noastre— pictura.— S’a dovedit că nici o mă
sură contra acestor falşificatori până acuma n’a dat re
zultatele dorite, şi mă tem că o să fim nevoiţi cât mai cu
rând să suspendăm aproape cu totul vătămătoarea ardeie
a lumânărilor falşe din biserici, Introducând în locul lor
numai candele cu untdelemn curat; iar pe la cele mai bo
gate, lumina electrică, pentru a nu se mai bate joc de să
nătatea credincioşilor, cultul Bisericii ortodoxe, precum şi
•de costisitoarele noastre monumente religioase.
Să ne uităm la Catedrala Sf. Mitropolii, tn care când tn-
~ ACTE O F IC IA L I_________________________ 11

ACTE OFICIALE
trâm se pare ci Intrăm într’o subterană neagră şi întune
coasă. Pictura ei cea frumoasă de altă dată astăzi aproape
nu se mai cunoaşte din cauza grosului fum produs de lu
mânările falşificate, din care cauză şi este absolută nece
sitate ca să i se facă o restaurare radicală, despre care
trebue să urmeze anume lucrări.
Sunt apoi şi alte chestiuni foarte importante. S’a dis
cutat aici şi la vreme şi In parlament, pentru îmbunâtâ-
- ţirea salariilor tuturor servitorilor bisericeşti, deasupra că
rora nici până astăzi nu este ridicată faimoasa curbă a ră
posatului Haret, pe când la toţi funcţionarii publici, a-
ceasta este de mult desfiinţată. Eu stăruitor rugasem tn
Senat ca să se păstreze tn folosul preoţilor rurali pămân
turile bisericilor respective, la care am primit mari fâgă-
duinţi, dar pe care tn urmă am văzut câ s’au preschimbat
tntr’un mic adaus la salariul preoţilor la bisericile care a-
vusese asemenea pământuri, acum trecute la veniturile
Cassei Bisericii. Deosebit de aceasta cu ocazia facerei bu
getelor stăruisem ca să se mai ridice leafa preoţilor dela
ţară, cari tn majoritatea lor n’au decât 45 lei pe lună. Ca
ce să trăiască aceşti foarte necesari servitori ai religiunet
strămoşeşti ? Fără un salar mai bun sau fără un pământ pe
carele să-l cultiveze, cu ce să-şi ţie ei vieaţa dimpreună cu
numeroasa familia lor?
Tot aşâ am cerut şi se iace multă vorbă ca şi cântă
reţilor să li se dea o parte mai însemnată din pământ sau
veniturile bisericilor şi preoţilor. Dar nu li s’a dat peste
tot şi leafa lor e foarte mică. Vă spun cu durere că re
petat mi s'au jâluit cântăreţii de mizeria pe care o îndură.
Am făcut lnterveniri stăruitoare să li se deâcevâ, căci nu.
e destul prea puţinul pe care’l primesc, câ sunt bieţii oa
meni în lipsă şi nevoe foarte mare. Toate plângerile lor
arată că e mizerie complectă în această categorie de ser
vitori absolut necesari Bisericii. Avem cântăreţi cu 30 lei
pe lună la oraş; iar la sate toţi sunt numai ca 11 lei lu
nar, aceea ce este aproape ridicol. Trebue să se facă cevâ
pentru îmbunătăţirea soartei tuturor. Nu intru în mai multe
detalii; admit ideile pe care le-aţi arătat D-voastră D-le
Ministru, ca fiind un bun program de avut în vedere pen
tru viitor.

ACTE OFICIALE 13
Mulţămesc atenţiunei şi binevoinţei D-voastre, că aţi
semnalat unele ca acestea.
Iar In ce priveşte revista «Biserica Ortodoxă», apoi bine
voiţi a şti şi aceasta, că toţi scriitorii de acolo sunt nu*
mai laici şi puţini. Sf. Sinod dorind Îmbunătăţirea singu
rei sale reviste, a prevăzut încă din anul trecut ca să se
crească numărul scriitorilor ei până la 10, ca să se varieze
materia, care să fie şi morală şi pastorală şi didactică şi
ştiinţifică şi să se discute acolo, tot ce vine la ordinea
zilei după Împrejurările curente ale intereselor bisericeşti:
căci toate aceste categorii de articole religioase, nu le
poate face numai 4 sau 5 scriitori cari sunt acolo. Sf.
Sinod a admis această necesară sporire de număr şi eu
vă rog D-le Ministru, să se aprobe personalul recomandat.
Să fie acolo şi membri ai Sinodului şi chiar dintre preoţii
titraţi, pentrucă aceştia ca clerici sunt cei mai proprii şi
pregătiţi ca să lucreze la o asemenea revistă. Prin aceasta
se va Îmbunătăţi singurul organ de manifestare al Bise
ricii noastre. Lumea merge Înainte, ei bine, şi Biserica
trebue să meargă înainte, căutând ceeaceeste trebuincios
timpului şi societăţei. Cu astă ocazie eu trebue să mai
constat că în.dorinţa de a fi în Comitetul de redacţie cel
puţin un Arhiereu, carele până acum de mai inult timp
lipseşte cu totul, am recomandat pentru aceasta In locul
rămas vacant priii moartea academicianului Erbiceanu pe
P. S. Arhiereu Teofil Ploeşteanu, dar cu părere de rău
trebue să constat, câ şi după atâtea luni nici până astăzi
n’am primit răspunsul şi confirmarea aşteptată, aceea ce
se‘ pare a fi departe de îndeplinit votul Sf. Sinod, carele
au votat 3 Arhierei dintre cei titulari şi care vot se pare
a fi dat uitârei în desavantajul acestei reviste, tocmai as
tăzi când avem la Cassa Bisericii chiar unul dintre mem
brii Sinodului.
In ceeace priveşte îmbunătăţirile de care vă ocupaţi,
D-le Ministru, pentru Biserică,— căci aţi vorbit de un cre
dit anumit,— noi mult am dori, ca din acesta să se ajute
şi bisericile; drept care vă pot cită că întreaga Mitropolie
are astăzi aparenţa unor ruine părăsite. Catedrala ea în
săşi apărând ca o ruină. Casele dela poartă de asemenea
sunt o ruină. Nu avem după aceea veşmântărie, unde să

se păstreze veşmintele ţi cealaltă dotă a Catedralei. Sunt
purtate de colo, colo fi înghesuite.
In privin(a curăţeniei trebue refăcută sau cel puţin spă
lată pictura, dimpreună cu Catapeteasma şi tot mobilierul
aflător Intr’o stare urăcioasă. Trebue să se Introducă lu
mina electrică, care s’a Introdus deja In alte biserici, pe
când Mitropolia n’a scăpat încă de fumul lumânărilor fal-
şificate. Apoi, trebue îmbunătăţit localul de rezidenţă. Ne
trebue de făcut local pentru Consistoriul Spiritual, pentru
arhivă şi bibliotecă, pentru şcoala de cântăreţi etc. însăşi
Cancelaria nu este cum se cade, căci cea actuală este ne·
îndestulătoare, întunecoasă şi In ruină. încetul cu încetul
trebue să ieşim din pasul, care are aparenţa unei indife
renţe vătămătoare.
Eu muiţâmesc D-v, D-le Ministru de toată bunăvoinţă
arătată prin cuvântarea ce aţi făcut acum şi doresc ca
toate aceste necesităţi să se realizeze cât mai curând.
Să trăiţii
D-nul Ministru C. Disescu. In cuvântarea I. P. S. Sale
au fost multe idei şi cuvinte frumoase. Mă voiu opri la
un singur cuvânt, la cuvântul «ecou». De multe ori am
auzit ecouri frumoase, dar acela care mă va impresionâ
mai mult, va fi ecoul pe care îl vor găsi în acest Sf. Si
nod şi tn cinstitul Consistoriu. Doresc să găsesc un ecou
ca şi acela pe care l’aţi găsit la mine, căci dacă ecourile
nu sunt reciproce, nu mai sunt tn condiţiunile cele frumoase
in care spune mitologia antică că trebue să fie. Sper câ
dorinţele mele vor fi bine primite. Un singur lucru am
omis în cuvântarea mea precedentă: Legiuitorul, după do
rinţa tn special a aşezămintelor bisericeşti, a voit ca pe
lângă Episcopi să fie şi câte un locţiitor. Aceasta este o
dorinţă şi totdeodată şi o plângere, câ aceşti locţiitori nu
se găsesc totdeauna unde ar trebui. Şi au dreptate. Do-
rinţi ar fi ca să căutăm să desemnăm oarecare centre în
care locţiitorii de Episcopi vor fi acolo, şi vor servi tot
deodată ca mijlocitori de transmisiune intre Mitropolie şi
Episcopat. Aşâ avem Episcopia dela Râmnic, locţiitorul
să mai stea şi la Craiova etc.
Fiţi încredinţaţi că această idee a fost discutată în lo
cul competent şi eu cred că e utilă. Acum voi vedeâ dacă
şi eu voi avea un ecou.

15
P. C. Econom M. Jlieseu-Secretar. Citeşte apelul no
minal al P. P. S. S. şi P. P. C. C. membri. Prezenţi 27,
tn concediu 8.
Se citeşte adresele Onor. Minister al Cultelor — Cassa
Bisericii—prin care se comunică noii membri aleşi şi con
firmaţi In locul celor zece ieşiţi la sorţi, conform legei-şi
se proclamă membri ai Consistoriului Superior P. P. C. C.
Econom P. Savin, V. Pavelescu şi Cosma Petrovici din
eparhia Sf. Mitropolii a Moldovei şi Sucevei; Meletie Răuţ
şi Safir Ionescu din Eparhia Râmnicului Noului-Severin;
Platon Ciosu din Eparhia Argeşului: Titu Ciocârlan şi
Ion Ciocan din Eparhia Dunărei de Jos; Const. C. Vasi-
liu din Eparhia Huşilor şi P. Cuv. Arhimandrit Dionisie
R. Simionescu din partea colegiului monahal al jurisdic-
ţiunei Sf. Mitropolii a Ungro-Vlahiei.
Punându-se la vot, se ia act şi se validează aceste
alegeri.
I. P. S. Mitropolit Primat. Constat că s’a aprobat noii
membri ai acestui Consistoriu tn unanimitate şi dorescTCa
să participe regulat la şedinţe, tmpreunâ cu vechii membri. «
Acum declar un loc vacant tn locul răposatului preot
C. Ionescu, dela biserica Sf. Ştefan (Cuibu cu barză). In
locul aceluia, Onor. Minister va luă dispoziţiuni ca să se
facă alegerea la vreme. *
Se citeşte sumarul ultimei şedinţe din sesiunea de toamnă
a anului trecut.
P. C. Ec. I. Gotcu. Cer cuvântul I. P. S. Stăpâne, asupra
sumarului.
1. P . S. M itropolit Primat. Aveţi cuvântul.
' P . C. Ec. I. Gotcu. I. P. S. Stăpâne, când a fost vorba
tn sesiunea trecută de expunerea dorinţelor exprimate tn
Congresul profesorilor de religie, eu am rugat ca dorinţele
acestui congres, Înaltul Consistoriu Superior să şi le Însu
şească, nu numai să le aprobe, ceeace s’a primit atunci.
Cer această rectificare ca să se ştie câ dorinţa Congre
sului este şi dorinţa Consistoriului Superior Bisericesc şi
astfel să aibă mai multă tărie tn faţa ţârei; acea hotârtre
să se Înfăptuiască.
I. P. S. M itropolit Primat. Se va face rectificarea cu
venită.

16 ACTE OFICIALE
Ne mai cerând nimeni cuvântul asupra sumarului, pun
Ia vot aprobarea iui. Se aprobă.
Se procede la alegerea Secretarilor biroului.
/. P. S. Mitropolit Primai. In sesiunea trecută au fost
Secretari: Economii Cosma Petroviei, I. Mălăescu, N. Jin-
goiu şi Marin Iiiescu. Sunt de părere, ca să se aleagă nu
mai unu, in locul vacant, ceilalţi să rămână aşâ cum au fost.
Suspend dar şedinţă câteva minute pentru ca să vă con
sulUiţi pe cine să alegeţi.
Păr. Ec. /. Gotcu. I. P. S. Stăpâne, Păr. Ec. Vasiliu
dela Huşi, este un om energic, bun scriitor şi deci ar fi
un bun Secretar.
/. P. S. Mitropolit Primat. Propun dar ca al IV-lea
Secretar, pe Păr. Econom Vasiliu. Consistoriul admite.
Se dă cetire membrilor Comisiunei de petiţiuni din anul
trecut, care erâ formată din: P. S. Arhiereu Valerian Râm-
niceanu, P. P. C. C. Econ. Cosma Petroviei şi N. Iancu.
Părintele N. Iancu fiind ieşit la sorţi, în locul vacant, se
propune în această comisiune de P. S. Episcop al Dună-
*rei de Jos, pe Pâr. Ec. Ciocanu. Propunerea pusă la vot,
se admite.
P. C. Ec. Cosma Petrovici. I. P. S. Stăpâne, Vă rog să
binevoiţi a aprobă în locul*meu pe Păr. Ciosu, ca fiind
mai aproape de Bucureşti.
/. P. S. Mitropolit Primat. Dacă Păr. Ec. Ciosu pri
meşte, se admite.
Deci comisiunea de petiţiuni se compune din P. S. Arh.
Valerian Râmniceanu, P. P. C. C. Econ. I. Ciocan şi Pla
ton Ciosu.
Se dă cetire membrilor comisiunei pentru parohii’din
anul trecut, compusă din P. S. Arhiereu Antim Botoşe-
neanu şi P. P. C. C. EŢcon. Dobre Ghinescu şi C. Ionescu.
/. P. S. Mitropolit Primat. Păr. Ec. Dobre Ghinescu
fiind ieşit la sorţi şi P. C. Econ. C. Ionescu repauzând,
Vă rog să vă consultaţi a propune 2 noi membri în acestă
comisiune.
Se propune: P.P. C. C. Econ. Cosma Petrovici şi Sa
fir Ionescu.
Se pune la vot comisiunea pentru parohii compusă din

P. S. Arh. Aotim P. Botoşeneanu şi P. P. C. C. Econ.
Cosma Pefrovici şi Safir Ionescu, şi se admite.
Se procede la alegerea comisiunei pentru programe de
studii şi regulamente de ordine şi disciplină a Seminariilor
etc. Comisiunea din anul trecut se compuneâ din P. S.
Arh. Vartolomeu Bacaoanu şi P. P. C. C. Econ. C. Na
zarie şi I. Gotcu.
1 P. S. Mitropolit Primat. Sunt de părere, că P. S.
Vartolomeu fiind prea ocupat la Cassa Bisericii, să se a-
leagă un altul tn locul P. S. Sale.
P. C. Econ. Ilie Teodprescu. I. P. S. Stăpâne, eu cred
că tocmai pentrucă P. S. Sa se găseşte la Minister, este
indicat să intre tn această comisiune şi care ar fi legătură
tntre noi şi Minister. De aceea vă rog a se admite să
rămâe P. S. Sa In această comisiune.
/. P. S. Mitropolit Primat. Şi eu aş fi de această părere.
Insă am convingerea că e foarte ocupat şi va fi nevoit
a absentă adeseori dela lucrările ce reclamă urgenţă. —
P. C. Econ. /. Gotcu, Rog să rămână tn comisiune P. S.
Arh. Vartolomeu, căci este persoana indicată, din toate
punctele de vedere, ca să figureze tn această comisiune,
căci este tn acelaş timp şi persoana care poate să ia
parte tn consiliul general de instrucţiune.
P . C. Econ. C. Nazarie. Comunic P. S. Voastre, câ
chiar zilele acestea s’au făcut programele şcoalelor şi vor
sosi în cel mult 2 zile. P. S. Vartolomeu face parte şi din
Consiliul general de instrucţiune, aşâ că e absolut necesar
să ia parte la lucrările noastre, căci cu modul acesta are
posibilitatea să fie în cunoştinţă de cauză cu lucrările noas
tre şi astfel Consiliul general de instrucţiune să nu strice
ceeace facem noi. Şi cum P. S. Sa are timpul să meargă
acolo—a fost dejâ zilele acestea împreună cu mine—cred
că va aveâ timpul· necesar ca să poată figură în aceasta
comisiune.
Se pune la vot comisia care e compusă din: P. S. Arh.
Vartolomeu, P. P. C. C. Econ. C. Nazarie şi I. Gotcu, şi
se admite.
Se pune la vot Comisiunea pentru Monastiri, etc. com
pusă din: P. S. Arhiereu Evghenie Piteşteanu şi P. P,
________________ACTE OFICIALE______________________ 17
2.

ACTS OFICIALE
Cer. Arhimandriţi Dionisie Simioncscu şi T. Stupcanu şi
K admite. ·
Se pune la vot Comisiunea pentru construiri fi zugrăviri
d'* biserici, compusă din P. P. C C Econ. I. Antonovici,
N. Jingoiu şi T. Ciocârlan şi se admite.
Se pune la vot Comisiunea pentru cântările bisericefti
compusă din: P. P. C. C. Econ. P. Procopiescu, N. Jingoiu
fi M. Răuţ fi se admite.
Se pune la vot Comisiunea pentru cercetarea cărţilor
didactice, compusă din P. P. C. C. Econ. Ilie Teodorescu,
1. Antonovici fi P. Savin şi se admite.
Se pune la vot Comisiunea pfntru imprimarea, cerce
tarea fi îndreptarea cărţilor de rituat, compusă din: P. P.
C. C. Econ. C. Nazarie, Ilie Teodorescu şi 1. Gotcu şi se
admite.
/. P. S. Prefcdinte. Ii proclamă aleşi membri In fiecare
Comisiune in ordinea' alegerei.
Se acordă concediu P. S. Arh. Sofronie, P. S. Arh.
Evghenie Piteşteanu şi P. P. C. C. Econ. I. Antonovici,.
I. Teodorescu şi V. Pavelescu.
Se dă cetire de către Păr. Econ. Cosma Petrovici ur
mătoarelor comunicări:
Adresa Ministerului Cultelor— Cassa Bisericii—prin care
comunică, că In conformitate cu noul regulament a dispus
a se trimite Monit. Oficial şi Revista Sf. Sinod «Biserica
Ortodoxă Română*, P. P. C. C. membri ai Consistoriului
Sup. Bisericesc cu Începere dela 1 Noembrie 1912.
Idem prin care răspunde la mijlocirea făcută de a se
încuviinţa preoţilor cu diplomă de seminar superior şi de
licenţă tn teologie să predeâ învăţământul religios in şcoale,
că a dispus luarea măsurilor cuvenite din partea Învăţă
mântului primar pentru satisfacerea acestei mijlociri.
Idem prin care comunică, câ tn vederea operelor pas
torale, Intre care intră şi conferinţele, s’a prevăzut in pro
iectul de buget suma de 200.000 lei. Şi dacă suma aceasta
se va aprobă, va luâ dispoziţiuni de a se publică premii
pentru cele mai bune lucrări de predici.
Idem a Sf. Mitropolii a Ungro-Vlahiei prin care comu
nică câ, D-l Ministru al Instrucţiunei şi Cultelor (Direcţia
Învăţământului primar şi normal primar), prin adresa No.

ACTE OFICIALE 19
89785/912, face cunoscut că a aprobat propunerea făcută
de învăţătorul G. Popescu dela şcoala din Comuna Pes-
tişani-Boroşteni, Jud. Gorj, ca să se înfiinţeze un sfat să
tesc sau «jbriu de împăciuire». ’
Idem a Sf. Episcopii a Argeşului prin care comunică
că în conferinţele pastorale ale preoţilor din acea Eparhie,
ţinute în anul 1910 şi 1911 nu s’a dat nici un deziderat,
fie asupra activităţei preoţilor, fie asupra îmbunătăţirilor
materiale. De acestea se ia act.
Suplica P. S. Arhiereu Sofronie Craioveanu prin care
roagă a i se acordă concediu pentru ziua de 2 Mai curent,
fiind reţinut la un serviciu religios.
Idem a P. S. Arhiereu Evghenie Piteşteanu prin care
roagă a i se acordă concediu pentru ziua de 2 Mai curent,
fiind reţinut la un serviciu religios.
Telegrama P. C. Econ. loan Antonovici prin care roagă
a i se acordă concediu pentru 2 zile fiind bolnav.
Idem a P. C. Econ. Teodor Teodorescu (Roman) prin
care roagă a i se âcordâ un concediude 3 zile fiind re-,
ţinut de un caz de boală în familie.
.Idem a P. C. Sachelar Dimitrie Popescu prin care roagă
a i se aCordâ concediu 2 zile, fiind reţinut de interese
familiare.
Idem a P. C. Econom Pavelescu prin care roagă a i se
acordă un concediu pentru ziua de 2 Mai curent, fiind
reţinut în parohie.
Se acordă concediile cerute.
Idem a Sf. Mitropolii aMoldovei şi Sucevei cu care
înaintează cinci copii de pe tablourile dezideratelor,ară
tate de Cucernicii preoţi din judeţele acelei Sf. Mitropolii,
cu prilejul conferinţelor pastorale ţinute anul acesta şi în
anii precedenţi.
Idem a Sf. Episcopii a Romanului cu care înaintează
lista dezideratelor exprimate de preoţii din acea Eparhie
cu prilejul ţinerii conferinţelor pastorale, începând chiar
dela primele conferinţe şi până în prezent.
Idem a Ministerului Cultelor—Adm. Cassei Bisericii—
cu care înaintează raportul parohului parohiei Hărseştii
de jos, Jud. Argeş, relativ la chestiunea participârei preo
ţilor la cercurile culturale.

ACTE OFICIALE
Raportul parohului parohiei Schitul Duca, din Cora-
Poiana-Cârnului, Jud Vaslui, prin care arată că ar fi bine
să se formeze un comitet din preoţi, care să strângă mij
loace spre a se ridică monumente celor mai distinşi Ie
rarhi ai Ţârei, dupre cum se ridică asemenea monumente
şi bărbaţilor de Stat însemnaţi.
Suplica Preotului Marin Mihâilescu învăţător in Corn.
Uda de Sus Jud. Argeş, prin care roagă a se interveni
către D l Ministru de Culte şi Instrucţiune spre a se mo
difică art. 58 din legea Învăţământului primar, in sensul
de a se egală salariile preoţilor cu seminarul de gr. II
cari sunt şi învăţători, cu ale celorlalţi Învăţători.
Acestea se trimit la Comisiunea de petiţiuni.
Adresa Sf. Mitropolii a Ungro-Vlahiei cu care Înaintează.
tn copie petiţia P. P. C. C. Protoierei din această Eparhie,
prin care se plâng câ înalta Curte de Casaţie prin deci
zia ce a luat, le dă dreptul la pensie la vârsta de 70 ani,
când legea pensiilor prevede câ şi funcţionarii adminis
trativi bisericeşti să iasă la pensie la 57 ani, ca şi ceilalţi
funcţionari ai Statului.
In urma discuţiunei urmate se trimite la Comisiunea de
petiţiuni.
Idem a P. P. C. C. Economi Ilie Teodorescu şi Şt. Că-
linescu, cu care înaintează un manuscris tn două exem
plare, intitulat «Dogmele religiunei creştine» pentru cl.
IV sec., aprobat de Minister, spre a se cercetă şi aproba.
Idem a P. C. Econ. St. Câlinescu cu care Înaintează
un manuscris In două exemplare, intitulat «Morala Creş
tină» pentru cl. III secundară, aprobat de Minister, spre
a se cercetă şi aprobă.
Acestea se trimit Ia Comisiunea pentru cercetarea căr
ţilor didactice de religie.
Idem a D-lui Deleanu din Iaşi cu care Înaintează din
nou un manuscris de cântări bisericeşti, corectat tn ve
derea observărilor comisiunei Consist. Superior Bisericesc
şi roagă a i se da cuvenita aprobare.
Se trimite la Comisiunea pentru cântările bisericeşti.
I. P. S, M itropolit a l Moldovei şi Sucevei, vorbeşte pri
vitor la adresa Mitropoliei Ungro-Vlahiei, care Înaintează
un memoriu al Protoiereilor din Eparhie prin care se plâng,

că s'a dat o jurisprudenţă de Curtea de Casaţie, relativ
la scoaterea lor la pensie, asemenea preoţilor la.vârsta de
70 ani.
1. P. S. Sa zice: ca să mai trimetem la Comisiunea de
petiţiuni o hârtie asupra căreia, cea mai Înaltă instituţiune
judecătorească din ţară s’a pronunţat şi a stabilit o juris
prudenţă In privinţa aceasta... Cum credeţi: dar, ca ce
rezultat ar aveâ din partea Comisiunei de petiţiuni ?
P. C. Icon. C. Nazarie. 1. P. S. Stăpâne, chestiunea ce
se adiice Înaintea Consistoriului, merită să fie discutată
mai pe larg cevâ. Noi evident câ nu o să ne ocupăm de
ceeace a hotârlt Curtea de Casaţie; ea a hotărtt ce a
crezut şi o priveşte sentinţa, De aci Insă nu urmează că
noi cari suntem tn chestiune, nu avem dreptul ca să luăm
toate măsurile trebuitoare, ca astfel de tendinţe să nu fie
Înlăturate prin lege.
Dacă legea actuală este neclară şi a putut să dea Cur-
ţei de Casaţie, motiv, ca să o Interpreteze In sensul tn
care a Interpretat-o, noi, suntem datori sâ Intervenim pe
lângă organele tn drept, ca legea să fie astfel alcătuită, ca
sâ nu mai deâ loc la Interpretări de felul acesta. Până
astăzi protoiereii şi toţi slujbaşii cancelariilor Episcopale,
au fost asimilaţi tuturor funcţionarilor Statului. Şi 1. P. S.
Stăpâne, lucrul acesta este firesc, nu poate să-mi pretindă
Curtea de Casaţie şi Guvernul ca sâ ţin un protoiereu până
la 70 ani, căci e prea bătrân. Slujba aceasta, este Însoţită
de o mulţime de greutăţi, pe care nu ©· poate face ori şi
ce persoană. Şi In cazul acesta, bătrân fiind} să-l iei şi să-l
dai pe drumuri ?! Admit cazul că un ptotoiereu a servit 30
ani, şi nu mai poate stă tn slujbă, ei, ce se face cu el,
trebue lăsat pe drumuri? Tot asemenea cu cancelariile.
Un οιη de 65 ani, nu mai poate seri, urmează de aci că
trebufe dat pe drumuri, pentrucâ s’a interpretat legea că
nu poate ieşi la pensie decât la 70 ani 1 De aceea cred, câ
petiţiunea Înaintată, să fie trimeasâ tn studiul comisiunei-
de petiţiuni şi sâ facem o intervenţie foarte energică, ca
Guvernul sâ lămurească, prin o nouă lege, de e nevoe,
lucrul acesta.
/. P. S. M itropolit Primat. Şi eu am fost de părere ca
ACTE OFICIALE____________________ 21?

petiţiunea sâ meargă la comisiunea de petiţiuni, ca să fie
studiată.
p . y Episcop aJ Argeşului I. P. S. Stăpâne, n’am cerut
curăntul ca să lămuresc chestiunea tn discuţiune, ci am
cerut cuvântul sâ arăt câ Curtea de Casaţie faţă şi de alte
prescripţiuni, emite deriziuni, dar aceste dcciziuni nu sunt
obligatorii textelor de legi. Ele se iau tn vederea modi·
ficărilor viitoare a legilor şi la judecarea unor anumite ca
zuri, când vin înaintea ei. De aceea eu m’am şi rostit ca
petiţiunea de faţă, sâ fie trimeasâ la comisiunea de peti-
ţiuni. S'o avea tn vedere şi deriziunea Curţei de Casaţie
când s'o modifică legea, dar se va ţine tn seamă şi deri
ziunea Consistoriului Superior Bisericesc.
J. P. S. Mitropolit Primat. Doresc sâ nu fiu rău Înţe
les. Sunt unul dintre aceia care ţin ca protoiereii In ţara
noastră, In administraţia bisericească, să servească zecimi
de ani şi sâ treacă cu serviciul lor şi peste 30 de ani
dacă se poate, pentrucâ cu cât un funcţionar este mai stabil
tn funcţiunea lui administrativă, cu atât ajutat de practica
îndelungată, va aduce un mai mare serviciu administraţiu-
nei din care a făcut parte.
Deci, în privinţa stabilitâţei protopopilor în Ţara Româ
nească va depinde foarte mult şi dela calitatea serviciilor
ce ei vor puteâ aduce, comformându-se tn totul cu dorinţa
■Chiriarhului şi Interesele Bisericii, iar nu cu ale cluburilor
pe care adeseori le servesc In dauna prestigiului bisericesc.
Nu însă aceasta mă preocupă acum. Când am auzit că
e vorba de o jurisprudenţâ a Curţei de Casaţie, în privinţa
-cererei unor protopdpi, mi-am zis: din momentul ce Cur
tea de Casaţie s’a rostit trebue a se ţineâ socoteală şi de
aceasta, neadmiţând însă contrazicerea legilor pozitive pen
tru aplicarea unor dispoziţiuni care au caracter cti totul
special.
/. P. S. Mitropolit al Moldovei. Cartea de Casaţie, ca
cea mai înaltă instituţie judecătorească de Stat, interpre
tează articole puţin clare din lege şi stabileşte o juris
prudenţâ, care devine comună pentru toate aşezâmintele
judecătoreşti din ţară. De aceea e şi o singură Curte de
Casaţie în Regatul Român, pentru ca să fie o singură in
terpretare a acelor articole care sunt neclare. Până când

ACTE OFICIALE 23-
are valoare a jurisprudent a Casaţiei? Până la modifica
rea legei. Din acest punct de vedere privită chestiunea,
sunt de perfect acord ca sâ meargă aceastâ cerere tnaintea
comisiunei şi In acelaş timp vâ asigur câ noi Corpul E-
piscopal, care luăm parte la lucrările Corpurilor Legiui
toare vom aveâ grija cu ocazia venirei In discuţiune a mo
dificărilor acestei legi, să cerem ca protopopii şi ceilalţi
funcţionari clerici dela cancelariile episcopale, sâ fie con
sideraţi ca orice funcţionar al Statului. Sâ li se considere ·
timpul servit şi să nu fie asimilaţi cu preoţii de păstorie..
Prin urmare, sunt de părere a se trimite petiţia la comi
siunea de petiţiuni.
Se trimite petiţiunea la comisiunea de petiţiuni.
P. S. Episcop ai Romanului. I. P. S. Stăpâne, vâ rog
să binevoiţi ca pentru zilele de mâine şi poimâne să-mi
acordaţi un concediu fiindcă e trebuinţă sa mă duc ta
Eparhie. Se pune la vot concediul şi se admite.
P. S. Episcop al Argeşului. înainte de a ridicâ şedinţa»
Vâ comunic câ P. S. Sa Meletie Constanţeanu şi P. Cuv,
Arhim. Dionisie Simionescu, m’au rugat sâ solicit a li se
acordă un concediu pentru ziua de azi. Se pune la vot con
cediul şi se adfnite.
1. P. S. Mitropolit Primat. Duminecă avem convocarea
marelui Colegiu, pentru alegerea Episcopului Eparhiei Râm-
nicului-Noul Severin. Ora publicată pentru întrunirea Co
legiului erâ după amiazi. S’a revenit asupra acestei ore
şi s’a hotărtt ca dimineaţa la 10 ore, sâ se citească un
Te-Deum tn Catedrală şi de acolo sâ trecem in sala de
şedinţe a Camerei spre a procede la alegere. Vă rog dar
să participaţi cu toţii atât P.P. S.S. Membri ai Sf. Sinod,
cât şi membrii Consistoriului Superior, printre cari şi mem
brii noui aleşi,
Şedinţa se ridică la orele ilf/4, anunţându-se cea vii
toare pe Luni 6 Mai la orele 9 dimineaţa.
Preşedinte, Konon M itropolit Primat*.
Secretar Icon. N. Jingoiu.

Şedinţa dela 6 M ai 1913.
Şedinţa se deschide la ora 9.15 sub preşedenţia I. P. S.
Mitropolit Primat asistat de I. P. S. Mitropolitul Moldo-
λ vei şi al Sucevei.
• Se dâ cetire apelului nominal. Prezenţi 32; tn concediu 3.
Se dâ cetire sumarului şedinţei precedente, care se a-
probă,
/ P. S. MitropolitulPrimat. înainte de a se procede la co
municări, eu trebue să vă comunic cevâ: I. P. Sfinţite, P.
S. Părinţi, P. Cucernici şi Cuvioşi membri ai Consistoriului
Superior. In generai este cunoscut că clerul armatei noas
tre este cu totul redus şi insuficient şi se conduce după
un regulament format tocmai din anul 1870, carele astăzi
nu mai corespunde adevăratelor interese educative pe care
trebue sâ le aibă preotul tn armată. Eră de nevoie, ca
să fie regulamentatâ într’un mod hotârit, şi cât mai bine
acomodat intereselor de educaţiune morală şi patriotică al
armatei, şi poziţiunea acestei foarte tnsemnate categorii
de preoţi, ca să se ştie pozitiv atât poziţia cât şi dato-
şu riile preoţilor de armată dimpreună cu modul numirei şi
drepturilor care le au.
Asupra acestei chestiuni s’a discutat mai de mult atât
de către Sf. Sinod, cât şi aci, tnaintea Consist. Superior.
Iar tn anul trecut s'a format printr'o comisiune Ad.-hoc,
un proect de regulament detailat prevederile necesare in
privinţa numirii, datoriilor, acomodării la grade şi salarii
după merit şi vechime, a preoţilor in armată şi celelalte
îmbunătăţiri, aşâ după cum s'a găsit de trebuinţă.
Comisiunea Consist. Sup. Bisericesc terminându-şi lucra
rea mi-a prezentat acel proect de regulament mie, ca pre
şedinte şi urmă ca să fie înaintat Onor. Consist. Superior
pentru a se discută şi votâ cu îmbunătăţirile ce ar fi mai
crezut de cuviinţă.
înainte însă de aceasta, eu am crezut câ e bine, ca
să-l dau şi la Minist. de Răsboi, fiindcă mi se spusese, cu
imputări particulare, câ se proectâazâ de către noi (Consist.
Superior şi Sf. Sinod) un regulament pentru clerul din
armată, fără cunoştinţa Ministerului de Răsboi. Am trimes
deci acest proect de regulament la Ministerul de Răsboi,
încă din luna Iunie anul trecut 1012 şi am cerut ca sâ

ACTE OFICIALE 25
se facă un studiu asupra lui şi sâ ne arate tot ceea ce
cred, din punctul D-lor de vedere, relativ la numirea, În
datoririle, apuntamentele cari se cuvin şi alte prevederi
pentru preoţii de cari armata are necesitate. Dar vftzând
că după mari Întârzieri nu primesc nici un răspuns şi nici
proectul Înaintat, cu adnotaţiunile ce aşteptam dela acel
Minister, am cerut In repetate rânduri răspunsul la aceasta,
pentruca proectul cu adnotaţiunile Ministerului de Râsboiu
să-l pot prezentă Consist. Superior şi Sf. Sinod. Şi abia
ieri alaltăeri l-am primit cu observaţiunea câ nu s’a putut
face nimic asupra lui de oarece Ministerul, în timpul acesta
din urmă, a avut alte preocupări, de altă natură. De aceea
ni l-a Înaintat acum fără nici o adnotaţie pe el cu adresâ
tn regulă urmând ca după ce-l vom studiâ In Consistoriu
să-l trimitem D-lor ca sâ 1vadă şi adnoteze pentru a aveâ
In vedere.sumele care vor trebui pentru aceasta.
D-l Ministru In convorbire particulară mi-a arătat câ
fiind vorba de un milion la cheltuelile Clerului de armată,
pentru aceea nu l-ar.fi putut luă tn consideraţiune, care
observare eu i am răspuns, că poate această sumă sâ va fi~
crezut ca Încorporată cu alte sume, pentruca să iasă aşâ
de mare. Cred tnsâ câ ptntru preoţi, propriu zis, n’o sâ
iasă decât până la jumătate. Este o sumă destul de mare,
dar nu este mai puţin adevărat câ trebue să pui un cler
cum se cade tn armată.
Eu am răspuns D-)ui Ministru: că vom studiâ din nou
regulamentul şi dupăce din punctul nostru de. vedere, re
gulamentul va rămâne definitiv, D-v. H veţi aveâ la vreme
şi atuncea, dupăce 11 veţi studiâ, îmbunătăţi şi acomodâ,
rămâne ca D-v sâ mi 1 Înapoiaţi cât mai curând cu toate
vederile D niei Voastre, grăbindu-vă pentru a nu aşteptă
un an de zile apropiat acum, după cum se vede, şi tn
urmă sâ ne pomenim că din cauza lacunelor nu se poate
aprobă şi că ar urmă alte tntârzieri nefolositoare.
Pe acest proect de regulament Înapoiat neadnotat, dim
preună cu adresa prin care ne-a venit, eu tl prezint acum
Consist. Superior ca sâ-1 studieze, şi tn timpul discuţiilor
tl vom complectă tn mod definitiv şi apoi II vom tnapoiâ
Ministerului aşâ ca sâ avem tn această privinţâ o lucrare
definitivă ca pentru Sf. Sinod. D 1 Ministru mi-a mai co

municat încă o idee, pe care n’am scăpat o din vedere
i d o spune acnm; ci adici O-lai doreşte ca acest re
gulament si fie cdi mai perfect, pentruca apoi să-l poată
transformă In lege specială.
Aşâ încât după cum am avut un regulament dela 1870,!
care a durat atâta vreme, cu toate defectele lui, vom aveâ
de aci înainte o lege bine făcută, care va fi destinată a
asigură o situaţie mai bună Clerului din armată.
Din acest punct de vedere, rog sâ ne interesăm cu toţii ·]
cât mai în de aproape pentru ca să iasă o lucrare perfectă. ]
/. P. S. Mitropolitul Moldovei. Aş ruga să se citească j
adresa Ministerului de Râsboiu.
P. C Ec. Vasiliu, secretar, dâ cetire acestei adrese. 1
P. C. Ec. I. Antonovict. I. P. Sfinţite, ca membru în
Comisiunea care a redactat acest regulament, am cerut
cuvântul pentru ca să spun părerea mea, ce ar fi după
mine ca sâ se taci. De oarece proectul acesta a venit 1
înapoi şi fiindcă şi D-l Ministru şi-a dat adesiunea D-sale 1
in principiu..., |
/. P. S. Mitropolitul Primat. Cu dorinţa de a fi lege. I
P. C. Ec. I. Antonovici. Şi fiindcă unul din membrii *
Comisiunei şi anume raportorul, răposatul Ec. C. Ionescu,
nu mai este astăzi între noi, de aceea aşi fi de părere,
să se complecteze acea comisiune printr’un nou membru
şi aşi crede că acel nou membru să fie Părintele Nazarie,
ca aşâ noi, câte trei, să cetim din nou proectul şi să ve
dem ce este de făcut, ţinând seamă de observaţiile tăcute
de I. P. S. S. Mitropolitul Primat pe acel proect şi ceeace
noi ne vom pricepe ca să facem acestui proect, ca să re
ducem din cheltuelile, ce se zice câ sunt prea mari; aşâ
ca sâ-1 prezentăm din nou Consistoriului Superior, sâ se
imprime din nou şi aceasta cât se poate mai de grabâ.
Se pune la vot complectarea Comisiunei prin Ec. C.
Nazarie şi se primeşte.
Se citeşte următoarele Comunicări:
Suplica P. S Arhiereu Meletie Constânţeanu prin care
roagă a i se acordă un concediu pentru 6 şi 8 Mai curent
fiind reţinut de serviciu. Se acordă concediul cerut.
Adresa Ministerului Cultelor — Adm. Casei Bisericii—
cu care înaintează un tablou de numărul adventiştilor şi

de localităţile tn care ei se află spre a se supune Consist.
Sup. Bisericesc. Se trimite la Comisiunea de petiţiuni.
Idem a Minist. Cultelor—Direcţ. învăţământului secun
dar şi superior, cu care tnaintează proectele de programe
de Învăţământ religios, pentru clasele primare şi secundare,.
şi roagă a se cercetă de Consist. Superior Bisericesc.
Se trimite la Comisiunea pentru programele de studiu
şi regulamentele de ordine şi disciplină ale Seminariilor
clericale, facultăţei de Teologie şi internatului Teologic,,
precum şi relativ la programele învăţământului religios din
celelalte şcoale.
Suplica D-lor D. G. Boroianu şi V. Oiaga, Profesori,,
cu care Înaintează un manuscris «Morala Creştină» tn 2
exemplare, pentru clasa III a secundară, Aprobat de Minister,
spre cercetare şi aprobare.
Idem a D-lui Dumitru Stănescu, profesor, cu care tnain
tează un manuscris tn 2 exemplare: «Morala Creştină»
pentru clasa III secundară, aprobat de Minister, şi roagft
a se cercetă şi aprobă.
Se trimite la Comisiunea respectivă pentru cercetarea
manualelor de Învăţământ religios.
Idem a D-lui Simeon N. Nicolescu, dirigintele corului
vocal al bisericei Zlătari din Capitală, cu care tnaintează
un manuscris tn 2 exemplare: «Cântările Sf. Liturghii»,
transpuse şi armonizate după psaltichie pe note liniare,
şi roagă a se cercetă şi aprobă.
Idem a D-lui Mihail I. Kiriţă din Curtea de Argeş, cu
care tnaintează două manuscrise Întitulate: «Curs teoretic
şi practic de muzică occidentală», spre cercetare şi aprobare.
Idem a D-lui C. Ghimpeţeanu, maestru de muzică la
gimnaziul Cantemir din Capitală, cu· care Înaintează 10
exemplare din lucrarea «Cântările Sf. Liturghii pe 3 voci»,
tradusă după mai mulţi autori ruşi şi roagă a se cercetâ
şi aprQbâ. ·
Se trimite la Comisiunea penua cântările bisericeşti.
/. P . S. Pinten Mitropolitul Moldovei. I. P. Sfinţite şi
Onor. Membri ai Consist. Superior Bisericesc, suntem azi
Întruniţi tn a doua şedinţă a sesiunei de primăvară a aces
tui curgător an. In şedinţa primă, am ascultat pe D. Mi
nistru al Cultelor desfăşurând un program complect des
___________________ACTE OFICIALE______________________27

pre nevoile pe care Ic are Biserica noastră şi pe care D*sa
ca representant al guvernului, a crezut de a sa datorie,
ca venind In mijlocul nostru, să expună aci aceste nevoi
şi să ceară ca Consistoriul Superior să se rostească asu
pra lor.
D-I Ministru Disescu, dupăce a făcut un admirabil dis
curs descriind: in mod psihologic, cum Biserica este che
mată de a da satisfacere tuturor nevoilor şi cerinţelor su
fleteşti ale unui popor ca şi ale unui om. D sa a enumărat
acele 4 puncte şi pe care le-a numit punctele de vedere
ale sale, pentru nevoile Bisericei şi a cerut ca Consisto
riul Superior Bisericesc să se ocupe de ele.
Am ascultat cu atenţiune discursul D-lui Ministru şi am
ascultat iarăşi răspunsul I. P. S. Mitropolit Primat. Am zis
admiraţie, pentrucă, pentru mine inspiraţia că D-nul Mi
nistru a fost un ecou In dorinţele sale al' tuturor nevoilor
Bisericii de care Consistoriul Superior şi Sf. Sinod nu a
rămas până acum străin şi s’a ocupat; dar în orice cas
cuvântul «ecou» precum prea bine l-a semnalat şi D-nul
Ministru şi cred că l-aţi semnalat cu toţii, a fost un cu
vânt propriu şi cât mai răspunzător chestiunilor aduse de
D nul Miniştru în Consistoriul Superior.
Nu am cerut cuvântul In şedinţa trecută pentrucă eră
deja târziu şi mi-am rezervat dreptul ca azi, sâ discut şi
eu şi sâ discutăm cu toţii asupra nevoilor şi punctelor pe
care D-nul Ministru le-a atins In admirabila sa cuvântare,
ţinută în şedinţa trecută.
I. P. Sfinţite, P. Sfinţiţi şi Curcernlci Părinţi, de sigur
că D-nul Ministru când s’a hotârlt de a ne atrage aten
ţiunea asupra nevoilor ce simte poporul că trebuesc satis
făcute de noi, s'a gândit la sarcinile ce are Consistoriul
Superior de îndeplinit în afacerile Bisericii tn interesul ţarii.
In primul rând de sigur, cum şi D-sa a spus, este ne
voie de o satisfacere a nevoilor.sufleteşti ale poporului în
credinţat păstoriei noastre a tuturor, care nevoi, precum
prea bine ziceâ, nu le poate satisface nimeni decât numai
Biserica prin caracterul învâţâturei ei Dnmnezeeşti. Dar
D-nul Ministru consta4,i ci pregătirea celir chemaţi de
a satisface aceste nevoi sufi?teşti al3 poporului rcmări,
2 8 ____________________ ACTE OFICIALE _________________

29
se face de aşezăminte, care după D-sa şi după I. P. S.
Preşedinte, sunt prea laicizate.
D nul Ministru tn dorinţa ca Biserica să-şi păstreze ca
racterul s&u a spus: la Ministerul de Culte, am ţinut de o
datorie pentru mine, dând caracter bisericesc, am pus un
Arhiereu, tn fruntea instituţiunei de curând Înfiinţate tn
ţara aceasta, a Cassei Bisericii, ca prin aceasta să fac ca
caracterul bisericesc al acestei instituţiuni să fie precizat.
Precum atunci, când D-nul Ministru a desemnat ca ad
ministrator al Cassei Bisericii pe o persoană luată dintre
noiv pe P. S.. Vartolomei, când cu toţii l-am salutat şi
mulţămit, tot aşâ şi astăzi, cred că suntem cu toţii de a-
cord, să mulţâmim Ministrului nostru câ a pus în fruntea
acestei instituţiuni, o persoană bisericească. Dar caracterul
'bisericesc şi gândul de a satisface nevoile sufleteşti ale
poporului românesc, nu se satisface numai decât de Cassa
Bisericii, căci Cassa Bisericii este o instituţiune de ordin
administrativ bisericesc, în ceeace stabileşte raportul de—
•ordin administrativ între Stat şi Biserică, pe fond de gos
podărie bisericească de afaceri budgetare.
Dar nevoile sufleteşti, ale poporului, în prima linie, este
chemat spre a fi satisfăcute de către personalul îndrituit
tn această stare, prin darul sfântului Duh, prin hirotonie,
deci de către preoţi şi episcopi chemaţi canonic şi legai
de a satisface aceste nevoi preoţeşti.
Şi, aceasta nu este o instituţie nouă, ci este veche. Ea
e întemeiată de Domnul nostru lisus Hristos şi deci e a-
tât de veche cât de veche e şi Biserica noastră drept cre
dincioasă de răsărit.
M'aş opri asupra punctului acesta, atins de Dl. Ministru
să vedem dacă este sau nu o observaţiune care se cuvine,
ca de către Consistoriul Superior sâ fie studiat şi cât mai
mult tndrumat, ca sâ răspundă (adicâ Biserica) nevoilor
sufleteşti ale poporului nostru.
D-nul Ministru a accentuat tn.cuvântarea D-sale, cum
că candidaţii de preoţie sunt puţini la număr. I. P. S. S.
Mitropolitul Primat, a afirmat cum câ vacanţele tn paro
hiile urbane şi rurale sunt foarte multe. Eu cred că nu
sont atâtea câte s’a zis; o m:e şi cevâ.

3 0 ACTE OFICIALE
1. P. S. Mitropolit Primat. In ziare aşâ am văzut scris
positiv.
/. P. S. Mitropolit a l Moldovei Au fost greşite datele
din jurnale. Ea cred câ nu sunt parohii vacante de titu
lari decât o sută, 150, mult 200 şi poate nici atâta.
P. S Episcop a l Romanului. Numai tn Eparhia Roma
nului sunt 40.
/. P. S. Mitropolit a l Moldovei. Nu cred să treacă de
200. Dar în fine, admit că ar fi câte 40 de eparhie, ar
fi 300—400! Prin urmare na e vorba de mii!
Fără îndoială câ este nevoie de preoţi, mai ales tn pa
rohiile rurale. Eu am dat o Îndrumare, pentru-satisfacerea
nevoilor sufleteşti ale poporului nostru românesc pornind
dela măsura ce am luat, de a trimite preoţi monahi pen
tru Îngrijirea creştinilor tn parohiile vacante prin sate. A-
ceastâ măsură de serviciu pastoral, a fost luată de P. S.
Episcopul Dunărei de Jos şi am adoptat o şi eu. In cu
prinsul Arhiepiscopiei Moldovei nu sunt decât două sau
trei parohii vacante unde nu este un titular, dar in colo
sunt ocupate de preoţi suplinitori monahi.
/. P. S. Mitropolit Primat. Vâ este uşor să faceţi a-
ceasta fiindcă aveţi mănăstiri multe şi mari acolo, aceea
ce nu e prin toate Eparhiile.
1. P . S. Mitropolit al Moldovei. S’a zis că instituţiunile
noastre de cultură teologică, care sunt chemare sâ pregă
tească candidaţii la preoţie, sau pe preoţi adică Semina
riile, nu sunt suficiente, câ sunt puţine la număr. In a-
această privinţă s’au făcut multe observaţii.
In Seminariile noastre, nu pregăt.sc aşâ de bine can
didaţii de preoţie, in cât la vreme sâ dea o adevărată,
vieaţă sufletească poporului nostru.
1. P. S. Mitropolit Primat. Aşâ este.
I. P. S. Mitropolit a l Moldovei. Am afirmaţiunea I. P. S.
Mitropolitul Primat şi nu ştiu care dintre P. S. Voastre»
n’a constatat acest lucru. .
Va sâ zică, sâ impune datoria, de a ne ocupă de or-·
ganizarea instituţiunilor sau a aşezămintelor de cultură bi
sericească, pentruca cei chemaţi la vreme In serviciul pas
toral al Bisericii, sâ poată răspunde la dorinţele poporului-
Legiuitorul a dat Consistoriului Superior sarcina de a

sc ocupă de Seminarii, de programele lor, şi cred câ a
sosit timpul să ne ocupăm.
Noi până acum, tn privinţa aceasta tn Consistoriul Su
perior, mi se pare, n’am fâcut nimic.
Fie-mi ertat de a zice: suntem In anul al 4-lea de când
funcţionează Consistoriul şi tn privinţa şcoalei noastre bi
sericeşti, nu ne-am ocupat.
Ba, ne-am ocupat de cevâ. Ne-am ocupat de Îmbrăcă
mintea uniformă a elevilor dela Seminarii şi a studenţilor
teologi. S’a făcut un regulament dar care nu s’a aplicat
până astăzi.
I. P. S. Mitropolit Primat. N’a rămas definitiv pentru
că a fost mult discutat, şi este tncâ tot tn proiect.
I. P. S. Mitropolit al Moldovei. Este singura lucrare
din partea Consistoriului Superior pentru şcoalele noastre
bisericeşti. Elevii seminarişti sunt tmbrâcaţi cu haine a-
proape militâreşti,—Uniforme care nu cadrează de loc cu
pregătirea candidaţilor de preoţie. Când vorbesc de a·
ceasta, mi-aduc aminte despre o constatare, care .o fâceă
acum câţiva ani un Episcop din Rusia, mi se pare Antonie,
care fâceă observaţiuni asupra pregâtirei şi educaţiei se
minariştilor din Rusia.
Cum voiţi, ziceâ el, ca seminariştii noştri sâ iubească
haina preoţească când ei tn şcoală Îmbracă haină militâ-
rească.
La noi lucru să petrece la fel.
In privinţa programelor de studii iarăşi trebue să ne o-
cupâm, ca astfel candidaţii de preoţie sâ ştie aceeace tre
bue să deâ poporului.
Nu e nevoie de multă carte, dar e nevoie de a şti sâ
deâ aceea ce i lipseşte poporului pe care-1 păstoreşte.
Şi tn privinţa pregâtirei sufleteşti a candidaţilor de pre
oţie trebue sâ ne ocupăm:
Seminariştilor şi teologilor le lipsesc pregătirea de a şti
-să fie cât mai apropiaţi de poporul cel păstoresc.
In unele parohii unde a fost lipsă de preoţi titulari, de
sărbătorile sfintelor Paşti au fost trimişi provizoriu sâ slu
jească preoţi călugări ca astfel sâ nu rămână satul fără
preot. Mare mi-a fost mirarea câ după sărbători, când a
trebuit sâ plece preotul călugăr din sat, sătenii au cerut
y ____________ ACTE OFICIALE________________ 31

32 a c te o f ic ia l e
cu stăruinţă ca preotul sâ fie lăsat, cu ei, căci au deose
bită dragoste de el.
Iată o chestie de studiat. Eu nu mă gândesc, Doamne
fereşte, ca sâ trimitem călugări preoţi In sate pentru păs
torie, căci nu acesta e rolul călugărului, dar numai la ne
voie tl trimit şi in scurt timp şfîe a deveni iubit de săteni.
Până la un punct înţeleg de ce; pentrucă călugărul ca.
om simplu şi fără cunoştinţa sarcinei pastorale, el nu face
observaţii sătenilor, pentru unele rele deprinderi, totuşi
chestia e de studiat.
Eu cred că seminariştilor, trebue să li se deâ o mai
mare pregătire de a şti cum să devie cât mai iubiţi ca
preoţi. In aceasta stă reuşita unei bune păstorii.
In organizaţia administraţiunei avem o mulţime de lip
suri şi anume: Ar trebui ca parohiile să fie împărţite pe
clase, ca astfel să dăm putinţa la o răsplată a preotului
meritoş.
Ar trebui ca titlu de paroh să nu se deâ deodată cu
hirotonia ci după o încercare ori cum ar fi
Un seminarist sau teolog s’a făcut preot şi i s’a dat ti
tlul de paroh, ce mai aşteaptă ? El nu mai are nimic de
aşteptat şi această lipsă de a mai aşteptă cevâ, pe un om
îl nemulţâmeşte. Iată o chestiune asupra căreiă trebue sâ
ne gândim. Ar trebui ca la modificarea legei, la hirotonie,
să nu se deâ numai decât şi locul de paroh. In alte părţi
nu se capătă locul de paroh aşâ de lesne; ei după încer
cări şi probe de muncă pastorală.
Şi în Bucovina şi în Transilvania; vorbesc de aceste
două biserici, fiindcă sunt cele mai bine organizate. Acolo
un teolog ori cât de bun, după hirotonie, devine coopera
tor sau preot ajutător, care lucrează sub conducerea pa
rohului său. După trecere de timp el trebue să se supue
unui examen ca sâ capete titlu de paroh la o parohie mai
mică, şi cu vremea devine un paroh la o parohie însem- ■
nată. De ce- n’am face şi noi aşâ? Prin practica dela
noi să face o nedreptate unor preoţi buni şi un favor
pentru preoţii slabi. S’a observat că un preot foarte har
nic şi foarte bun, soarta să-l arunce la o parohie slabă
de tot.
Din contră, un seminarist sau teolog care nu eră dintre

ACTE OFICIALE 33
cei mai buni, a avut împrejurarea norocoasă să fie hiro
tonit pentru o parohie foarte bună. Iată o nedreptate. Le
gea, nu lngftdueşte de al transferă sau mută, ti garantează
inamovibilitatea In parohia care i s'a dat, deşi el e slab.
A, dâ, numai prin o hot&rtre judecătorească poate fi
mutat, dar aceasta se Întâmplă rar. Ca consecinţă a aces
tei stări de lucruri şi lipsă de aspiraţii, ştiţi ce urmări mai
are? Preoţi tineri, ne mai având nimic de aşteptat pe cale
legală, căci pentru ei totul s’a isprăvit; aşteaptâ schimbarea
regimului politic ca sâ deâ jos pe protopop şi sâ-i iâ locul.
Pune persoane intermediatoare, care nu Întreabă de me
ritele sale ci numai de faptul câ s’a pus In slujba parti
dului politic.
Voci: In toate părţile este aşâ.
/. P. S. Mitropolit al Moldovei. Vedeţi ce reese din
cauza defectelor legei noastre, care e In dauna Bisericii
şi a autorităţei pastorale, cum şi a poziţiunei morale a
unui preot vrednic şi demn ? E o jenă mare ca să vezi p&_ .
un preot că işi face o situaţiune, nu prin propria sa muncă,
ci prin umilinţă şi slugărnicie suindu-se pe umerii altora.
La o modificare a legei ar trebui ca parohia sâ nu se
obţie decât In urma unor probe şi după un anumit stagiu.
Aşâ cum sâ face în magistratură, în armată, tn profe
sorat, etc.
Ar trebui ca parohiile sâ fie clasate In bune, mijlocii şi
mai puţin bune, pentruca prin aceasta să dăm un stimu
lent preoţimei noastre de a munci, aşteptând muncitorul
dreptul sau răsplata meritată. Sf. Scriptură zice: Vrednic
e lucrătorul de plata lui.
Un alt râu decurs tot din neprevederile legei: S'a văzut
cazuri câ un nou hirotonit pentru o parohie, fie de oraş*
fie de sat sâ ceară a fi mutat îndată după hirotonie. Mi-a
fost dat să vă!d pe un nou hirotonit, care a cerut să fie
mutat la altă parohie fără să se fi dus la parohia pe care
a cerut o şi a fost admis la hirotonie.
Vedeţi o stare cu desăvârşire rea.
Pare câ noi la sfârşitul veacului al 20 suntem, cu nu
ştiu cât Înapoi.
Ar trebui tn privinţa transferărilor să se aştepte un timp
determinat dupre cum este tn Bucovina.
3.

Acolo nu sc poate transferă cinevâ decât după o tre
cere de câţivâ ani, dela aşezare.
Adeseaori Episcopatele noastre îşi perde vremea cu ce
rerile de transferări dela o parohie la alta. Şi nu se poate
opune acestor cereri prea des repetate, pentrucă legea nu
opreşte, şi tot ce nu e oprit e ertat. Ar fi bine ca co
misiunea aleasă de Consistoriu pentru parohii şi aceea
pentru organizarea Seminariilor, sâ se ocupe de aceste în
semnate chestiuni şi bine ar fi ca în timpul studiului asu
pra punctelor arătate sâ vadă şi ceea ce se face şi în
alte biserici.
E bine ca ceeace nu avem noi, sâ luăm din alte părţi
ca să îndrumăm o mai bună stare de lucruri.
Cât pentru aşezămintele călugăreşti adică pentru institu-
ţiunile noastre religioase; când Miniştri înşişi din propria
lor iniţiativă se gândesc, că aşezămintele noastre mănăs
tireşti să crească, să se desvolte şi acelea, care s’au des
fiinţat să se reînfiinţeze, după cum a făcut d. Disescu la
Sărăcineşti, să ne bucurăm.
Am dat şi eu fiinţă unei mănăstiri foarte însemnate din
Moldova, pe care am găsit-o părăsită şi pustiită, Mănăsti
rea Cetăţuia dela Iaşi. Am fost ajutat de mult regretatul
fost Ministru- Spiru Haret, care a înlesnit mijloacele pen
tru trebuinţele acestei Monastiri, stăruind pe lângă Co
misiunea monumentelor istorice pentru restaurarea ei. Că-
lugărismul ar puteâ să fie întrebuinţat pentru binele ob
ştesc, fără ca acest aşezământ să fie transplantat după
temeliile sale pe care a fost aşezat. Credinţa mea este şi
sunt sigur că toţi aveţi această credinţă, că faţă de nevoile
vremei şi de interesele ţărei, trebue să servim ţara prin
Biserică, căci numai- atunci răspundem unei chemări. Zi
lele trecute în Senat, în o şedinţă de noapte, Sâmbătă
spre Duminica Floriilor, am rămas în Bucureşti, şi am
luat parte Ja discuţiunea chestiunei recrutărei armatei şi
unde erau două articole privitoare la candidaţii de preo
ţie şi la călugări. In proectul de lege pentru recrutarea
în armată era prevăzut numai o categorie de candidaţi
de preoţi, până la vârsta de 27 ani, anume Seminariştii
şi nu se ocupâ de loc de Teologi. Am cerut Ministrului
ca să considere ca amânaţi de serviciiil militar, pfmă la
3 4 ___________ ACTE OFICIALE '________ _

27 de ani, şi pe acei studenţi care vin dela licee ca sâ
facă studii teologice. Pentru călugări legea eră ca călugă
rul să nu fie scutit de serviciul militar, decât după tre
cere de 40 de ani; am intervenit pe lângă D-l Ministru
şi pe lângă Senat ca pe călugării, cari au făcut serviciul
activ de doi sau trei ani şi tn urmă s’au călugărit, sâ-i
scutească de obligaţiile militare adică de manevre ca sol
daţi. In schimb Insă ei vor face serviciul de infirmieri la
armată sau la Societatea «Crucea Roşie». S'a admis.
P. S. Callist, Episcopul Argeşului. I. P. Sfiinţite Stă
pâne. Am sâ caut sâ fiu cât se poate de concis, pentru
câ ştiu că cuvântării** noastre lungi au ocupat sesiunile
Consistoriului Superior şi ale Sf. Sinod, şi la urma urme
lor nu ne alegem cu nimic. Nu aşi fi luat cuvântul tn a-
ceastâ chestiune, dacă nu veneâ I. P. S. Mitropolitul Mol
dovei ca să ne spună vederile I. P. S. Sale, asupra dis
cursului program al D-lui Ministru. Eu nu am să mă ocup
de discursul program al D-lui Ministru, vreau să-mi ar^t
şi eu părerile mele, numai In două trei puncte, asupra ac-
tivitâţei membrilor Consistoriului Superior, tn organizaţiu-
nea instituţiunei noastre bisericeşti. Astăzi, după cum a
afirmat I. P. S. Mitropolit Primat din Seminarii nu scoatem
preoţi, eu am numit la Senat,—specialişti, nu scoatem
preoţi ci scoatem funcţionari, pentrucă nu sunt pregătiţi,
tn Seminarii tn spiritul acela de a se devotâ cu toată fiinţa
lor Bisericii.
Si D-nul Ministru a spus: Sunt lâicizate Seminariile. Pa
tru,părţi din conducătorii Seminariilor sunt laici. Şi aşâ
fiind Seminariştii nu văd decât pe laic şi ca laicul vreâ să
se p'oarte. Ba, eu am auzit pe un preot din această de
Dumnezeu păzită eparhie p)ângându-se câ I. P. S. Mitro
politul Primat tl pedepseşte, câ nu 1lasă sâ şi taie barba.*De
ce nu ne lasă? Eu am răspuns: bine ţi-a tăcut. Dar în a-
pus se rade? I-am răspuns: dute tn apus. Avem un regu
lament, poate cam defectuos, dar cu toată ruşinea o spun,,
nu 1 aplicăm, nu se aplică tn nici o eparhie.
/. P. S. Mitropolit Primat. Eu mă silesc pentru aplica
rea lui şi nu hirotonisesc nici pe un tuns până nu-i creşte
părul posibil, comform acestui regulament.
P. S. Episcop a l Argeşului. De aceea tn formarea pro*-
ACTE OFICIALE_______________________35

36
gramelor Seminariilor să se ţină cont de partea aceea,
care are sâ facă din Seminarişti pe adevăraţii păstori; în
văţătura lor sâ fie îndreptată numai in direcţiunea de a
aveâ păstori bisericeşti, nu funcţionari, lefegii.
S’a zis că mai buni decât Seminariştii sunt călugării; a-
tunci, să transformăm Seminariile, în Seminarii călugăreşti.
S’a zis că călugării Introduşi în poporul de jos răspân
desc învăţăturile religiei creştine, că ei n’au în vedere le
furi, n’au în vedere măriri. E vorba că călugării aceştia
când îi trimeţi în parohii sunt foarte buni la început, dar
după ce-i mai laşi un an, doi, mai sunt buni de călugări?
Nu mai sunt buni de nimic.
I. P S . M itropolit Primat. Eu le dau numai un an cel
mult şi în cazuri de absolută trebuinţă.
P. S . Episcop de Argeş. Eu din nenorocire, pentrucă am
vacanţe, am dat voie numai cu sărbătoarea; iar Duminică
seară să fie la M-re, să nu stea în sat, căci când o sta
acolo s’a dus!
P . C. Icon. N azarie. Se zice: Când ai scos pe călugăr
din M-re 11 dai pe mâna necuratului.
P . S . Episcop de Argeş. Orice organizare am da Semi
nariilor şi ori cât de mult s’ar sili membrii Consistoriului
Superior cu noi la olaltă, cu cele 4 Seminarii de astăzi
•este imposibil să facem cevâ, să ajungem la un bun re
zultat. I. P. S. Mitropolitul Primat altă dată, când erâ e-
piscop ca noi, se plângeâ cu drept cuvânt: dela mine din
•eparhie, nu se mai duc în Seminarii, şi din alte părţi nu
mai vin sâ-i hirotonisesc.
Şi noi ne plângem tot de acelaş lucru.
De aceea eu atrag atenţiunea Consistoriului Superior,
-ca>pe lângă redactarea programelor în sensul de a formă
păstori bisericeşti, sâ renunţăm la actuala organizaţie a
Seminariilor, de a aveâ numai 4 seminarii superioare; sâ
•se înfiinţeze câte un seminar de fiecare eparhie; şi, pen
tru -ca să nu se îngreuneze budgetul Statului, sâ primim
în Seminarii, băeţi cu 4 clase de liceu, aşâ că, In loc de
4 Seminare cum avem acum, să facem 8 Seminare, adică
•câte unu de fiecare eparhie. Şi atunci noi Chiriarhii vom
:aveâ posibilitatea de a veni Incontact mai des cu seminariştii,

ACTE OFICIALE 37
:fie prin Seminarii, fie prin Episcopie, fie pe la biserici, ca
rsă-i putem formă tn vederea chemârei lor.
Gimnazii şi licee sunt peste tot, aşâ că o să avem se
minarişti destui, pentrucă tn licee şi gimnazii tot băeţi de
prin sate se duc.
Repet dar, pe lângă redactarea programelor, In sensul
de a formă preoţi duhovniceşti din seminarişti, trebue sâ.
avem-In vedere cu toţii, membrii ai Consistoriului Superior,
şi tnfiinţarea de Seminarii superioare tn fiecare eparhie, cu
patru clase, In care sâ se primească elevi cu 4 clase de
gimnaziu. Şi atunci stâtul nu se peate plânge câ ti impu
nem o sarcină budgetară.
Când vom aveâ Seminarii în fiecare Eparhie, atunci o
să avem sacul cu grăunţe la îndemână, atunci, vom puteâ
semănâ preoţi prin parohiile noastre, mai tntăiu ca ajută
tori, după cum a zis I. P. S. Mitropolitul Moldovei şi apoi
.mai târziu parohi. S'ar puteâ, tn o altâ ordine de idei,
tot ca să nu se tngreuneze budgetul Statului, având în^e-
•dere lipsa mare de învăţători, de care suferă ţara româ
nească, din care cauză zace poporul In ignoranţă, s’ar pu
teâ ca aceşti seminarişti cari au terminat Seminariile, sâ
se hirotonisească şi să se numească pe seama unui sat
•unde nu este Învăţător, cu leafa de învăţător şi cu titlu,
de preoţi ajutători.
Cu modul acesta am aveâ un număr suficient de bani
preoţi ajutători, şi învăţători suficienţi, fără ca statul sâ
suporte două cheltueli.
I. P. S. Mitropolit Primat. V’aşi rugă să prezentaţi a-
cea.sta sub formă de deziderat, ca să-i dăm curs.
P. S. Callist Episcop de Argeş. Eu pun această chesti
une la dispoziţiunea comisiunei respective a Consistoriului
/Superior, ca să o desvolte şi sâ vină cu ea sub formă de
deziderat, eu vin numai cu iudicaţiuni.
In ceeace priveşte transferarea, sâ mă credeţi că şi eu
am întâmpinat aceleaşi neajunsuri pe care le-a semnalat
I. P. S. Mitropolitul Moldovei. *Când Dumnezeu a vrut ca.
sâ fiu Episcop de Argeş, de fostul predecesor, Dumnezeu
să-l ierte, se hirotonise un seminarist şi la 2—3 hani de
zile mi a cerut sft l permut.
/. P. S. Mitropolit Primat. Bine că nu a cerut de a

doua zi, după cum mi s'a întâmplat mic cu asemenea cereri_
P. S. Episcop de Argeş. No ştiam cine e şi am zis, să-l
transfer, dar înainte trebue să-I cunosc. Ştiţi cu toţii că
In permutările acestea ca şi în înfiinţarea de parohii, joacă,
un mare rol politica; a venit toată lumea pe capul meu,
spunându-mi câ este seminarist cu opt clase şi trebue să-l
permut. In sfârşit am făcut greşala aceasta şi declar înain
tea tuturor că nu am s’o mai repet.
Când m'am dus în vizită canonică in comuna unde eră.
acest preot, credeţi câ am găsit un preot acolo? am gă
sit o comedie. Preoţii catolici îşi rad mustăţile şi păru,.
popa acesta al meu îşi tundea barba eu atâta măestrie,
încât nu se vedea dacă are barbă pe obraz şi s’ar fi cre
zut mai bine că îşi dedeâ pe obraz cu un fel de văpsea
neagră ce-ţi dădea impresiunea că are barbă.
7, P. S. Mitropolitul Moldovei. Iată pentru ce călugării ·,
sunt mai bine apreciaţi. Şi când am zis că este vorba de
călugăr, nu am zis să călugărim preoţii, dar călugării ştiu
să păstreze mai bine tradiţiunea.
P. S. Caliist Episcop de Argeş. Eu nu am făcut nici..o
Învinuire. Am întrebat pe preotul meu, D-ta cine eşti?-
Sunt preotul acestei biserici. Mi-a făcut primirea cum se
cade, dar chipul lui. nu eră de preot, ci de altă dihanie. -
Şi nenorocirea era că eu îl permutasem dela o comună
foarte bună, căci Biserica deia Tituleşti este mai frumoasă
decât toate bisericile din Bucureşti, fiind construită cu fon
durile sale; şi l-am permutat la altă comună de 800 de
.familii, tocmai ca o patriarhie. Dece este la Crăciunei pa
triarhie ? Pentrucă sunt oameni evlavioşi, deprinşi de preoţi
evlavioşi. Şi îmi ziceam: Ce o să zică oamenii dela Crâ—
ciunei când o vedeâ caricatura asta, n’o să se ducă nici
să se mai spovedească, nici să mai asiste la serviciul re
ligios, ci o să fugă de el şi de Biserică. I-am spus preotului
atunci ca să Jase să-i crească barba, căci tn starea în care
este astăzi mi e ruşine să-l trimit acolo.
In această privinţă rog să se termine odată cu regula-
mentul pentru costumul preoţesc şi sâ luăm cele mai as
pre măsuri, căci a Inebunit o parte dintre preoţi voind:
să-şi rază mustăţile şi bărbile.
.Trebue să avem înaintea poporului presbiteri şi dacă·.
38___________________ ACTE OFICIALE

ACTE OFICIALE
nu este posibil ca să aibă toţi barbă albă, să nu semene
cu părul şi cu bărbile ca nişte caricaturi. Mai am Încă
un punct de atins: bine a făcut I. P. S. Mitropolit al Mol
dovei că a sacrificat sărbătoarea Floriilor rămânând tn
Bucureşti ca să iâ parte la discuţiunea proectului de lege
militar cu recrutarea Seminariştilor şi călugărilor, căruia li
dădusem şi două amendamente tn această privinţă. Eu am
văzut la 1. P. S. Mitropolit al Moldovei tncă o idee fru
moasă, aceea de a trimite călugării pe teatrul râsboiului;
dar cu călugării pe care ti avem nu cred să putem face
cevâ.
/. P . S. M itropolitul Moldovei. Să-i pregătim.
P. S. Callist Episcopul de Argeş. Rog Consistoriul Su
perior ca să vină cu un deziderat, care poate fi tradus şi
In lege de către D*1 Ministru de Răsboi, ca să recruteze
pe călugări, să-i ia In armată, dar să nu-i desbrace; să-i
facă ca să fie buni sanitari de care avem nevoie, şi In
Monastiri şi pe timpul de Răsboi; dar să nu-i radă; căci
ori ti trimitem popi la sate, ori ti rade tn serviciul.mili
tar, numai putem contă pe dănşii, căci nu se mai* întorc
tn Monastiri. Ne trebue tn Monastiri să avem cine să În
grijească de bolnavi; I. P. S. Mitropolitul Moldovei ştie
ce frumos erau căutaţi bolnavii din M-rea Neamţului: ei
zăceau In bolniţa M-rei, plini de toate dihăniile.
I. P. S. Mitropolitul Moldovei. Nu eră vina lor; să pof
tiţi astăzi să vedeţi cum sunt Îngrijiţi.
P. S. Callist Episcop de Argeş. Rog tn această privinţă
ca Consistoriul Superior, să vină cu un deziderat, ca că
lugării luaţi In armată să rămână tot călugări, dar să fie
ataşaţi pe lângă serviciul sanitar. Mai am o observaţiune
de făcut, tn altă ordine de idei. Aci la Consistoriul Su
perior ca şi la Sf. Sinod ne vin cărţi spre aprobare din
partea diferiţilor domni profesori; şi pentru un control
eficace, ştiu că Sf. Sinod stabilise de mult, că toţi autorii
de cărţi religioase, dupăce au căpătat aprobarea, să tri-
meată câte un exemplar · pentru fiecare membru al Sf.
Sinod şi al Consist. Superior, ca cetind să vedem dacă
s'a Introdus ori nu observaţiunile făcute; tnsă până acum
«vj s'a'trimes nici un exemplar, la nici un membru. Eu
ap cumpărat din aceste cărţi, le-am cetit şi am văzut câ

ACTE OFICIALE
nu s’a introdus modificările făcute, nu se ţine socoteală?
de noi şi aceste aprobări ce se dau, trec aci ca Ta o ma
şină. In cazul acesta cred că nu mai ar trebui date apro
bări, dacă autorii nu se supun dorinţilor Sf. Sinod.
P. S. Episcopul de Roman. Am ascultat cu toată ad
miraţiunea discursul D-lui Ministru Disescu, şi cu toţii am.
rămas în admiraţia unui adevărat program de îndrumare
-· a Bisericei noastre; cu adevărat expresiunea I. P. S. Voas
tre a fost nemerită şi venită la timp. Am ascultat şi pe
I. P, S. Mitropolitul Moldovei; în complectare, aşâ zicând
a ideilor exprimate de D l Ministru al Cultelor.
L’am admirat pe I. P. S. Sa şi îi prezint omagiile mele
pentru frumoasele idei şi frumoasele cuvinte ce le-a pro
nunţat, în toate privinţele direcţiunei Bisericii noastre, ară
tând diferitele neajunsuri ce sunt în Biserica noastră. Cu
toţii le simţim în fiecare zi şi că politica a intrat în Bi
serică; Că Episcopii, Chiriarhii, aproape că numai au nici '
o autoritate, aşâ zicând, ca el să poată să numească un
preot chiar un cântăreţ, o ştim cu toţii.
. Acestea sunt cauze, care vor aduce mari neajunsuri în.,
viitor Bisericei noastre.
Toate acestea I. P. S. Stăpâne, nu sunt după mine,.
decât rezultatul unuia şi aceluiaşi defect ce se găseşte în
organizarea Seminariilor.
Ele nu sunt organizate cum se cuvine, nu sunt şcoli
bisericeşti. Este un non sens când ar spune cinevâ, ca
şcolărimea secundară să aibă profesori preoţi, cum de a-
semenea este un non sens de a vedeâ la şcoalele noastre
bisericeşti profesori, toţi sau marea lor majoritate laici» '
cum e acum. Aici sunt defectele, I. P. S. Stăpâne, căci
nu sunt iormaţi îndeajuns şi în spiritul bisericii bâeţil-
aceştia, viitorii preoţi.
Eu când am venit din Grecia, fiindcă cunoşteam pe
răposatul Lascar Catargi, m’am prezentat la dânsul şi i-am
dat o scriere a mea din limba greacă. Şi cu ocaziunea
aceea ţin să raportez înaintea Consist. Superior Bisericesc,
convorbirea ce am avut o cu Lascăr Catargiu.
«Bine prea Cuvioase; zicea dânsul,—eram arhimandrit—
«cum se face că noi conservatorii ueşi facem totul pentru
«Biserică—şi tot ceeace este în Biserică se datoreşte nouă,.

ACTE OFICIALE 41
-«—cu toate acestea nu corespunde aşteptărilor noastre,
«nici clerul de sus nici clerul de jos.» Atunci i-am răs
puns: Cucoane Lăscăruş, să-mi daţi voie să vă răspund
cu toată sinceritatea şi vă rog să nu vă supăraţi; iată cum
stă lucrurile. Noi admirăm clerul catolic şi cu drept cu-
■vânt tn ceeace priveşte devotamentul, tn disciplina lui, dar
trebue să ştim cum este format clerul acesta, de este aşâ
de desciplinat şi de devotat.
Iată cum este format: Se iâ băiatul de 7 ani şi-l alege
să fie frumos, căci se cere pentru un preot şi un exterior
plăcut, un preot diform Iţi face o rea impresiune.
II bagă apoi tn şcoala primară şi acolo, din clasa I până
in a 4-a, are de profesori, preoţi.
Ese din şcoala primară, trece ’n seminar, intern, şi a-
colo găseşte pe toţi profesorii, preoţi. Trece tn facultate
şi acolO fără escepţie profesorii sunt numai preoţi. Vâ În
chipuiţi că băetul acela trâeşte tn o admosferă clericală,
timp de 17 ani, else identifică cu preotul şi când iese.din
facultatea de teologie este preot fără sâ fie preot.
Negreşit, căci timp de 17 ani nu i s:a şoptit la ureche
decât ceeace are sâ facă, cum are să se sacrifice când tn-
teresul va cere. Astfel fiind, bâeţii aceia când au intrat tn
preoţie sunt pe deplin formaţi.
După aceea, mai este o altă chestiune: Când toţi pro
fesorii şcoalei sunt preoţi nu se mai dezic unii pe alţii, tn
predarea cursuriler lor. Vâ închipuiţi, acum intră profeso
rul de religie, el va spune băeţilor câ este un Dumnezeu,
câ este spirit etc. îndată după aceea intră profesorul de
naturale, şi dacă el este laic dintre cei necredincioşi atunci
are sâ spună; nu este nici Dumnezeu, nici religie, nici
nimic, toate sunt palavre, aşâ câ bieţii bâeţi rămân tn ne
înţelegere, tn confusiune şi se gândesc, dar oare, cine o
fi spus adevărat? Şi rămân tn confusiune tn toată vieaţa lor.
Pe când nu tot aşâ se tntâmplâ tn şcoalele catolice,
căci profesorii fiind cu o rasă ştiu a-1manoduce la Dumnezeu
şi ti spun toţi şi profesorul de naturale şi cel de matema
tici, toţi tn fine, au acelaş scop, de a-1 manoduce pe băet
la Dumnezeu, la scopul pentru care e făcută şcoala aceea.
Ei bine, la noi, nu se face aceasta. De aceea, bâeţii
noştri din Seminarii, ies cu o confusiune şi mulţi dintre

42 ACTS OFICIALE
dânşii sunt necredincioşi. De aceea nu arare ori se aude»,
cum că preoţii sâ dădau la expresiuni triviale, insulte de
cruce şi Dumnezeu, pentrucă n’au nici o conştiinţă de
Dumnezeu.
Astfel fiind, I. P. S. Stăpâne, cred că lucrul cel mai ne-
merit e ca cu toţii să stăruim ca, Seminariile să fie organi
zate tn felul acesta ca profesorii să fie preoţi, precum de
asemenea şi la facultate.
I. P . S. M itropolii al Moldovei. Preoţi, dar să fie nu
mai profesori.
P. S. Episcop a l Romanului. Să nu se mai vadă lucrul
acesta ca profesorii dela Seminarii să scoată reviste umo
ristice prin care să atace până şi pe Chiriarhi. Ce cred.
băeţii aceia când văd că se ridiculizează Chiriarhii şi re
ligia. Negreşit că ei n’au să fie identificaţi în ale Bisericii
şi preoţiei lor.
De aceea rog ca să aveţi în vedere lucrul acesta, căci
altfel ne învârtim într’un cerc viţios. Şcoala bisericească
să fie a Bisericii, personalul întreg să fie clerical şi atunci
vom aveâ preoţi cum se cade, formaţi în spiritul Bisericii
şi spre folosul Statului,
I. P. S. M itropolit Primat. In discursurile urmate aci
s’au tratat chestiuni foarte însemnate; dar s’a adus vorba
că membrii Consistoriului Superior nu au avut o activitate
destul de rodnică comform cu regulamentul, şi că acum se
aşteaptă mai mult din partea sa. Asupra acestui punct
am cevâ de observat în scurt. Consistoriul Superior nu este
vinovat întru nimic de aceasta, deşi s’a încercat chiar prin
ziare de a i se aduce învinuiri în această privinţă, dar nu
au dreptate ziarele, când pretind lucrări care ar fi afară
de competinţa sa, sau şi lucrări cărora încă nu le-a putut
veni rândul, căci mai întâi o anumită vreme Consistoriul
Superior nu. a avut destinat anume rolul său, ci după re
gulamentul vechiu atribuţiunile sale nefiind bine definite
se confundau cu atribuţiunile Sf. Sinod. Dar când s’a mo
dificat legea, s’a stabilit mai exact şi care erau rolurile a-
tât al Consistoriului Superior cât şi al Sf. Sinod, tn ches
tiunile acelea care nu erau bine lămurite. Iar de atunci
încoace nefiind prea mult timp, nu a avut când să lucreze
In destul, dar tot ce a lucrat In acest timp, a lucrat bine·

▲OTE OFICIALE 43
şi dovadă sunt regulamentele care au fost lucrate de Con
sistoriul Superior şi care tn curând vor trece prin Sf. Si
nod ca: regulamentul relativ la costumele preoţeşti, cel
referitor la clerul armatei şi altele. Idem unele au şi tre
cut prin Sf. Sinod precum regulamentul pentru conferin
ţele pastorale, osebit de numeroasele lucrări In comisiuni,
precum: examinare de multe şi mari manuale didactice,
raporturi detailate asupra chestiunilor de ordine curentă
şi altele, dupre cum se pot vedeâ In detailatele procese
verbale a şedinţelor sale, aşâ că activitatea Consistoriului
Superior este bine constatată; contrar acelora cari afirmă,
câ nil are o activitate rodnică, noi constatăm că are o ac
tivitate destul de bogată şi care permite a se sperâ, ca
mai departe, sâ fie şi mai bună.
A doua chestiune ridicată este că s’a accentuat deose
bire între clerul de mir şi cel călugăresc. Ţin sâ dau în
această privinţă o lămurire. Totdeauna a fost şi vor fi tn
Biserica noastră Ortodoxă amândouă aceste categorii ale
clerului si aceasta a fost şi este necesar pentru o bună ie
rarhie, căreia trebue sâ-i dăm toate Înlesnirile cerute.-Se
ştie câ preotului mirean ti este determinat un rol mai res
trâns şi mărginit numai la parohia sa, unde nu-i poţi pre
tinde multe, nici să facă toate serviciile cultului Întocmai
aşâ cum este prescris în tipic, căci la aplicarea tipicului
se cere şi personal numeros şi este ştiut că preotul nu are
decât un singur paracliser* care tl ajută tn serviciu, aşâ
Încât e cu neputinţă ca la sate mai ales să se aplice ti
picul ad-literam din cauza lipsei de personalul trebuitor.
Cu toate acestea frumosul, variatul şi instructivul cult al
sf. Biserici Ortodoxe trebue să se execute undevâ absolut
complect. Şi aceasta nu se poate dovedi decât numai la
Kiriarhii şi la M-rile ţării. Deci acest cult trebue să se ţină
cpmplect numai în Mănăstiri. Ele sunt şcolile cele mari ale
Bisericii Ortodoxe. Acolo s’a păstrat, se păstrează şi se
va păstră Întregul cult al Bisericii noastre Ortodoxe, că
ruia ştiţi că-i trebue numeros şi variat personal şi acesta
nu se poate găsi decât numai tn Mănăstiri. El este bogat
In idealuri şi învăţăminte morale, căci este ştiut că fiecare
serviciu religios, din fiecare zi, este o adevărată predică,
<un învăţământ religios pentru cei cu luare aminte. Fiecare

ACTE OFICIALE
serviciu zilnic este cea mai frumoasă predică In ziua în
care se face regulat şi aşâ este pentru fiecare zi şi sărbă
toare de peste an. Avem nevoie ca aceste adevărate şcoli
de păstrarea cultului religios, care nu sunt decât Monasti-
rile, să se păstreze In toată regula lor, osebit de marele
serviciu ce fac ţării cu stricta conservare şi strejuire a tu
turor frumoaselor noastre monumente istorice văzute; pe
care de mult nu le-am mai aveâ de loc dacă nu ni le-ar
fi păstrat monahismul Ortodox,—dar care monahism as
tăzi, fie din cauza sărăciei năvălite prin secularizare, fie
şi din cauza urei răspândite de către râu voitorii Bisericii»
s’au Împuţinat. Este regretabil de a vedeâ astăzi venind,
să ceară a se călugări la Monastiri, oameni' cari la ţară
spun că mor de foame. Eu unora cari îmi cereau acest
lucru totdeauna le-am răspuns, că: dacă nu sunteţi în stare
sâ câştigaţi cei 20 ori 30 de bani, de care aveţi absolută
nevoie pe zi, apoi mai bine duceţi-vă unde ştiţi, căci .pen
tru monăstire, unde se cere pietate, iar nu interes, nu sun
teţi buni de nimic. Aşâ dar în starea actuală, la care mult
a contribuit şi luarea în armată, am ajuns sâ avem perso
nalul Monăştirilor foarte redus; sunt însă mulţămit câ mai
putem aveâ încă cultul tn toată Întinderea lui, dimpreună
cu păstrarea monumentelor religioase, ceeace foloseşte şi
astăzi publicului credincios. Iar, pe de altă parte, în ceea
ce priveşte chestiunea ridicată contra trimiterei călugărilor
ca preoţi ieromonahi la ţară, apoi sâ nu se sperie preoţii
de mir, căci nu se trimit decât numai acolo, unde din di
ferite motive, fie de o rea stare a parohiei, fie de o rea
tratare, nu se duc preoţi; despre care ne-am convins mal·
cu seamă de când cu introducerea diferenţei în titlu de
şcoală, căci urmăresc numai avantajuri mari, iară de locu
rile sărăcăcioase şi unde se cere sacrificiu apostolic, fug;,
aşâ că avem pe alocurea parohii, care nu au putut fi ocu*
pate cum se cade încă dela începutul aplicârei legei cle
rului. Iar în asemenea cazuri, proprietarii sau enoriaşii, con
tinuu lipsiţi de preot, fac apel la noi spre a trimite preoţi'
şi de nevoie le. dăm călugări ieromonahi însă aceasta nu
mai pentru sărbători şi timp scurt, iar dacă am permit
unora să steâ mai mult, le-am dat termen şi până la un
ao, după care provizoriat să se Întoarcă Ia-, Monăstiri; tir

ACTE OFICIALE 45
avem deci ca suplinitori până la numirea titularului, şi
când vine titularul Încetează de a mai funcţionâ acest pro-
vizoriat admis de nevoie. Aşâ câ monahii şi ieromonahii
având un cerc de activitate mai generală decât al preoţilor
mireni, mftrginit tn parohie, ei pot servi biserica atât tn
mondstire păstrând frumoasa şcoala a cultului Ortodox
dimpreunâ cu odoarele şi monumentele istorice, cât şi a
Îndeplini lipsurile pe afară din Monastiri ca In Kiriarhiile
eparhiale, ca tn armată pentru exemplu sau şi prin parohi»
la orice caz de trebuinţă bine determinată (şi.aceasta nu
mai provizoriu), aşâ câ departe de a incomodă pe cinevâ»
monahismul român serveşte foarte serios ca şi altădată»
adevăratele trebuinţe ale Bisericii româneşti.
Aşâ dar cu monahismul Împlinim o lacună simţitoare
tn trebuinţele Bisericii româneşti. De aceea am lămurit
chestiunea aceasta, ca sâ se ştie câ, noi nu punem dis
cordie Intre clerul de mir şi călugări, ci contrar o persiflăm
unde o Întâlnim. . >,
Amândouă categoriile de cler ne trebuie şi ne vor trebui
tn spiritul Bisericei noastre, dar fiecare, bine la locul lor.
Pe amândouă le-am avut şi trebue sâ le avem; sunt
necesare a fi bine organizate şi la locul lor.
Avem nevoie de mai multă creştere duhovnicească tn
cler, ceeace sper câ pentru clerul actual, va fi de mult
ajutor experienţa şi observările practicei zilnice tn trebuin
ţele Bisericii, iar pentru clerul viitor trebue sâ sperăm
mult dela tmbunâtâţirea Seminariilor, care sunt prea lai-#
cizate, vom ajunge şi la scopul acesta. Am zis.
P . S. Episcopul Dunărei de Jos. I. P. S. Stăpâne, din
cuvântările aşâ de frumoase, de bine simţite, rostite In
această sfântă adunare atât de 1. P. S. Voastră şi I. P.
S. Mitropolitul Moldovei cât şi din ale P. S. lor Episcopi
de Argeş şi Roman,. s’au desprins lucruri foarte frumoase
şi interesante.
Aceste cuvântări mi-au sugerat o idee. I. P. S. Mitro
politul Moldovei spuneâ; Consist. Superior sâ se ocupe de
cutare şi cutare, iar I. P. S. Voastră ziceaţi: mai aveţi şi
rapoarte de ale comisiunilorl
Vedeţi, din discuţiunea acestor luciuri frumoase, ies idei
şi propuneri interesante; şi unii şi alţii aveţi dreptate, dar

tn timpul discuţiune!, mintea mi-a sugerat idea aceasta:
că foarte puţine zile se acordă Consistoriului ca şi Sf.
Sinod pentru a lucră în cele două sesiuni anuale.
/. P. S. Mitropolitul Moldovei. Din nefericire aşâ e.
P. S. Episcopul Dunărei de Jos. Comisiunile nici n'au
timpul necesar ca să lucreze. S’a propus a se studiâ:
regulamentul costumului clerului, programele Seminariilor,
regulamente pentru Monastiri ş. a. Toate aceste lucruri
când să le. facă Comisiunile ? când sâ le discute ? apoi
Consistoriul > Cierul din întreaga ţară şi poporul românesc
ştiind că Consistoriul s’a deschis, se uită sâ vadă ce are
sâ iasăl Consist, durează de 4 ani, şi cu drept ecuvânt
n’am dat aproape nimic. Pe când corpurile legiuitoare ţin
atâteâ şedinţe până îşi termină lucrările, noi trecem cu
iuţeală şi plecăm. De aceea cred că sunteţi cu toţii de
părere, sâ votăm o moţiune pe care să o înaintăm gu
vernului, ca să ia măsuri de îndreptare, spre a nu se mai
face ca până acum. Nu putem în cel mult zece zile cât
ni se acordă sâ rezolvim chestiuni aşâ de însemnate.
Vedeţi chiar azi, a fost o şedinţă rodnică, plinâ de în
văţăminte pentru toţi. Ei bine, trebue sâ .dăm răgaz co-
misiunilor sâ se ocupe cu ele, dacă voim îndrumări bune
şi folositoare sfintei noastre Biserici şi instituţiunilor pen-
’ dinte de ea.
De aceea aş rugă pe I. P. S. Voastră care sunteţi aşâ
de animat pentru propăşirea Bisericii noastre, să binevoiţi
3 interveni la D-l Ministru, ca sâ ne mai acorde răgaz,
pentruca comisiunile să aibă timp, ca sâ se ocupe cu ches
tiunile ce ne prestau; căci dacă se lucrează în grabă, nu
se face nimic. Deci, sunt de părere să se prelungească
timpul de şedinţe al Consist. Superior şi al Sf. Sinod ca
să putem terminâ lucrările ce aşteaptă a lor rezolvire de
atâta vreme.
I. P. S. Mitropolitul Moldovei. Sunt foarte recunoscă
tor Prea Sfinţitului vorbitor asupra aprecierilor cuvântărilor
spuse în Consist. Superior, tn şedinţa de astăzi.
Dar, am rămas, foarte impresionat de un gest, făcut de
către unii, pe chestiunea călugărilor şi mulţâmesc I. P. S.
Mitropolit Primat câ a limpezit chestiunea.
P. P. S. S. şi Cucernici părinţi, este un lucru de obser
46______________ ACTE OFMflALE_______ __

ACTE OFICIALE 47
vat In ţara românească: ne-am deprins sâ vedem cu o
indiferenţâ vinovată călugării şi călugăriţele streine de cre
dinţa şi de neamul nostru, care umblă pe toate străzile
oraşelor şi chiar satelor noastre şi nimeni nu vede o pri
mejdie In aceştia.
Şi, când vorbim de călugării noştri, cari sunt şi ei fiii
ţării aceştia şi fraţi cu noi; am văzut gestul, de care drept
să vâ spui, am rămas râu impresionat, cum ? credeţi câ
toţi acei călugări, fiii ţârei româneşti trebuesc consideraţi
ca o primejdie pentru societate ? Credeţi cum câ călugării
noştri, dacă au intrat tn Mon&stire, dintr’un devotament
pe care*l cred că este sincer, apoi sunt primejdioşi so-
cietâţei ! Apoi când tl veţi vedeâ tntr’un sat conducând
poporul, tn mod provizoriu, sau tn mijlocul unui oraş, să-l
consideraţi ca o primejdie? Da ce e asta ? P. C. Ec. Na
zarie ziceâ că călugărul care iese din Monastire sâ fie
considerat ca nu ştiu cum!? Cum ? nu vă Îngroziţi de ce
tele Întregi de călugări şi călugăriţele catolice, cari au. a-,
juns până tn casele şi In viaţa cea mai intimă a societâţei
noastre ? şi d’ai noştri da ? Sâ vă Îngrijească aceastal Noi
trebue să ne jubim şi să punem preţ pe toate instituţiu-
nile noastre strămoşeşti. Dar ce râu au făcut călugării
noştri, câ au adunat averi pe care azi le foloseşte ţara
pentru nevoile ei? Mulţumesc P. S. Episcopalul Dunărei
de Jos, câ tn lipsă de preoţi de păstorie, până când vom
aveâ preoţii necesari, a adus ca şi mine tn eparhie, preoţi
din Monastiri; şi ei au Îndatoriri către ţara lor, sâ păs
torească pe credincioşii noştri, să nu mai râmâe satele
pustii de preoţi: Să ne ferească D-zeu să mai vedem că
lugării catolici, cutreerând satele, după cum se vedeâ
odată prin Moldova. Păr. Nazarie ştie că In judeţul Ro
man sunt sate tntregi cu călugări catolici şi unele cu se
minarii catolicei Şi când vedem un călugăr de ai noştri
sâ ni se pară cine ştie ce ? şi nu numai ai noştri de aci,
dar şi a celor de afară cari văd tn călugăr o primejdie;
iar când văd călugări şi călugăriţe streine, le primesc tn
modul cel mai politicos şi curtenitor.
Aş dori să avem toată tncrederea tn călugării şi călu
găriţele noastre, căci dânşii sunt Înainte de toate fraţii şi
surorile noastre şi să-i primim cu aceeaşi dragoste ca pe

toţi românii cari şi au devotat cariera lor fntr’un anu
mit sens.
P . C. Ec. C. Xasaris. I. P. Sfinţite, astăzi s’a discutat
o sumă de chestiuni, şi cum toate în definitiv, s’au învârtit
asupra unui punct şi anume, asupra modului de pregătire
ai clerului In Biserica noastră ortodoxă, eram indicat prin
firea lucrului, ca unul ce sunt pus în fruntea unui institut
de educaţie religioasă, ca să nu las să se închidă discu
ţiunea de .astăzi, fără a spune şi eu cuvântul în această,
privinţă.
Este adevărat câ lumea şi în genere P. S. Voastră ca
Chiriarhi ridicaţi de multe ori şi cu ioarte mult drept cu
vânt, obiecţiuni in privinţa modului cum sunt crescuţi şi
seminariştii şi studenţii în teologie şi, desigur, în practica
lucrului, recunosc că de multe ori, elementul acesta, care
ar trebui să fie mâna dreaptă, poate nu corespunde în totul
chemârei şi misiunei lui. Dar în cazul acesta evident câ
trebue să se stabilească foarte bine şi în mod foarte pre
cis responsabilităţile, sau mai bine zicând, sâ se caute şi
să se arate pentruce instituţiunea aceasta nu corespunde
menirei şi chemărei ei. Şi dacă, slavă Domnului, institu-
ţiunile acestea au avut totdeauna în capul lor, tot oameni
de aceia cari azi joacă primul rol în Biserica noastră
ortodoxă. A avut institutul Teologic pe I. P. S. Mitropo
litul Moldovei, care face cinste Bisericei Române: seminarul
din Iaşi a avut pe Arhiereul Varlaam Răileanu; şcoalele
noastre clericale au avut în frunte pe I. P. S. Atanasie şi
aşâ mai departe.
Va să zică instituţiunile acestea nu au fost lăsate pe
mâna cui s’ar întâmplă, au avut în capul lor tot oameni
şi maeştri, cari au avut conştiinţă de situaţia ce ocupau
şi prin urmare de ce trebuia să facă şi să deâ ţârei. Dar
încă odată, trebue să pun întrebarea: Căror împrejurări se
datoreşte faptul că aceste instituţiuni nu ar corespunde
misiunei şi chemărei lor? Eu cred că sunt multe cauze.
Aşâ de pildă Seminarii s’au lăsat numai in unele părţi şi
că prin urmare s’au centralizat. Şi cum centralizarea aduce
nenorocire în toate părţile de activitate, evident a făcut
ca Chiriarhii să nu fie în contact cu elevii, sâ-i pregă
tească după cum sufleteşte doresc.
^ ACTE OFICIALE____________ '_______

Răposatul Melhisedec veneâ în toate zilele In mijlocul
elevilor, le aduceâ bomboane, li examinâ şi dădeâ Îndru
mare profesorilor (Aplause): asistă la cursuri s& vadă cum
profesorii îşi îndeplinesc datoria şi dacă credeâ că lecţiu-
nea a fost făcută cu lipsuri, interveneă şi ziceâ: aci trebue
să mai spuneţi cutare şi cutare. Va sâ zică fiecare Chiriarh
îşi creşteâ copilaşii—căci tuţpror le ziceâ: «băeţii mei»—
ce le erau încredinţaţi spre educaţie. Dar ce fel de edu
caţie putem face noi, când ne daţi 500 copii ? Este un
Întreg regiment şi numai ca sâ treacă la masă le trebue 30
minute! In afară de asta cu cine credeţi că suntem che
maţi ca să facem educaţia acestui regiment? Cu un singur
spiritual şi cu 5 pedagogi plătiţi cu câte 50 lei lunar, care
nu au nici o pregătire specială şi care şi ei au nevoe sâ
se desăvârşească din punctul de vedere moral, şi atunci
ne cereţi ca sâ dăm seminarişti ideali!?
/. P. S. M itropolitul Primat. Adresaţi-vă Ministerului ce
rând ca să se Îmbunătăţească budgetul, dându-se tot ce'
datoreşte pentru a Înlesni educaţia şi instrucţia clerului
viitor; căci nu noi suntem vinovaţi de reaua stare a şco-
lelor bisericeşti,- fiind prea puţine la număr şi acestea având
nevoe de mari îmbunătăţiri, aeeea ce noi totdeauna am
făcut-o când am cerut înfiinţarea seminariilor eparhiale,
revizuirea programelor etc. etc.
P. C. Ec. C. Nazarie. Ceeace spun aci este ca sâ se
audă la Minister. Instituţiunea noastră este tribună liberă
şi trebue sâ spun cuvântul meu aşâ cum simţesc.
Dacă avem aşâ mare număr de elevi şi nu ni se dâ
ceeace este necesar, vâ minunaţi câ scoatem ce putem?
Dar ce să facem cu cinci pedagogi plătiţi cu câte 50
lei lunar?
Spuneâ adineauri I. P. S. Mitropolit Primat că şcolile
străine în ţară şi afară, fac progrese minunate; da, ştiu şi
eu; dar de ce nu ne daţi şi nouă ce li se dă lor, căci vom
face şi noi minuni. Acolo toţi profesorii şi pedagogii sunt
Doctori în Teologie, în filozofie sau în litere şi cu aşâ per
sonal înţeleg şi eu sâ poţi face minuni.
Laicizarea seminariilor iar este o chestiune foarte prin
cipală. Cred câ se pot modifică programele, dacâ nu sunt
- _________________ ACTE OFICIALE________ 4 9
4

5 0 ACTE OFICIALE
bune. E un râu că seminariile nu mai stau sub oblădui
rea Chiriarhilor, apoi s’au numit profesori uniţi, ba tntr'o-
Treme erâ sâ se numească şi un catolic.
No trebue sâ blamăm profesorii de azi, sunt foarte buni,,
dar este bun acolo unde este chemat şi de aceea mă unesc
cu acei cari cer ca profesorii seminariilor să fie aleşi din
tre clerici.
Aceasta Insă este o chestiune delicată; fiindcă nu avem
de unde să i luăm. Aceasta este situaţia seminariilor noas
tre, altele nu avem, şi din momentul ce am îngăduit ca.
ele să fie aşâ cum sunt, însemnează că le-am voit şi tre
bue să le primim aşâ cum sunt.
Dar sunt atâtea lucruri de spus în privinţa aceasta, câ
e mai bine să le lăsăm pe când va veni la ordinea zilei
chestia seminariilor. Am ţinut să dau a eastă lămurire,,
pentruca nu cumva să se zică, că vroim să se aducă vre-a
atingere persoanelor cari sunt profesori în seminarii. Sunt
lucruri şi fapte de care nici alţii, nici noi, nu suntem vi
novaţi; împrejurările au fost aşâ şi ele se pot îndreptă,,
fără să se acuze nimeni.
I. P. S. MitropolitulPrimat. Chestiunea seminariilor eu
încă dela începutul venirei mele aci, am ridicat’o, că tre-
buesc introduse pe la toate Eparhiile ţării şi conduse de·
profesori preoţi.
îmi pare bine că avem chestiuni de acestea mai serioase,
pentruca cu toţii să ne pătrundem de greşelile care s’âu
făcut până acum şi să căutăm îndreptarea acelor greşeli ‘y
pentrucă dacă mergem pe calea aceasta greşită de până
acum, nu ne mai trebuesc nici seminarii, ce nu aduc des
tul folos Bisericii, creând numai aspiranţi la posturi sau
parohii bine clasate. De aceea eu cred că suntem cu toţii
de acord ca să facem o moţiune din partea Consistoriului
Superior, către D-l Ministru prezent, pentru prelungirea
sesiunei, ca sâ se discute şi să se găsească soluţiuni de
îndreptare a tuturor însemnatelor chestiuni, care s’au ri
dicat aici, acum ca şi altă dată.
P. S. Episcopul de Roman. Să ne folosim de bunăvoinţă
a D-lui MinistrU.
1. P. S. M itropolitul Primat. Rog să faceţi un dezideraf

ACTE OFICIALE 51
bine fondat, sâ1 iscăliţi cu toţii şi să facem anumite stâ-
ruinţi pentru aceasta.
P. C. Ec. V. Paveleseu. I. P. S. Stăpâne, P. P. S. S. Pă
rinţi şi Cucernici fraţi, vă rog să-mi permiteţi a spune
şi eu câtevâ cuvinte faţă de frumoasa cuvântare a I. P. S*
Mitropolitul Moldovei, chiriarhul meu.
Mai lntâiu, de toate, tncep cu o rugăciune. 1. P. S. Stă
pâne, având tn vedere modul cum a urmat discuţiunea,
cu privire la programele seminariilor, mi-am făcut convin-,
gerea—şi cred ca fiecare—că ţara românească, nu puteâ
sâ aibă preoţii, decât aceia care ti are. Aşâ i-a pregătit,
aşâ li are, aşâ Încât tl rog pe I. P. S. Sa sâ aibă faţă de
preoţii de mir o părere cevâ mai favorabilă, fiindcă a a-
firmat I. P. S. Sa câ preoţii eşiţi din seminarii n’ar satisface
nevoile poporului, ale bisericii noastre. In ceeace priveşte
călugării, cari ţin locul preoţilor tn parohiile vacante, a
observat I. P. S.. Sa câ sătenii sunt mai mulţumiţi cu ser
viciul pe rare tl aduc călugării decât serviciile preoţilor.
Se poate prea bine lucrul aceste, fiincă preoţii seminarişti^-
au prea multe ocupaţiuni, In special In direcţiunea acti-
viţâţei extrabisericeşti; din care cauză uşor se pun tn con
flict cu enoriaşii, cu Învăţătorul, iar călugărul fiind lipsit
de acest tel de conflicte, oamenii pot sâ-1vadă mai bine.
I. P. S. Sa a mai spus o chestiune: câ politica a pătruns
şi cuprins biserica. Sâ mi se dea voe a spune, câ această
chestiune este foarte delicată, pe cât de delicată pe atât
de inoportună.
P. C. Ec. Răuţ. I. P. S. Stăpâne, din prima zi de când
s’a convocat Consist. Superior, am fost foarte atins, de
cele ce s'a vorbit, mai ales tn privinţa direcţiunei de dat -
bisericii şi instituţiunilor dependinţe de ea, direcţiune pro
gram indicat de Însuşi O l Ministru, Intre altele, semna
lând câ una din cauzele stagnării bisericei noastre, ar fi
prea marea laicizare a seminariilor şi instituţiunilor noas
tre bisericeşti.
In privinţa aceasta ea personal am a mă plânge. Sunt
dascăl de muzica bisericească de 30 de ani, şi mulţi preoţi
au câpâtat cunoştinţele muzicei bisericeşti dels mine.
Am ocupat tn Vâlcea catedra de muzica bisericească
până la desfiinţarea seminarului, când apoi am fost trans-

ACTE OFICIALE
ferat la catedra de muzică la Gimnaziul local. După mulţii
ani, abia In toamna trecută mă văzui transferat din nou
la seminar. N’am făcut decât 2 luni la seminar şi m'am
pomenit ia 1 Ianuarie câ sunt din nou adus la gimnaziu.
şi câ tn locol meu se numeşte un profesor dela o şcoală-
de cântăreţi.
N’am nimic de zis in contra d-sale personal, dar tn
ceeace priveşte cunoştinţele muzicei bisericeşti, îi contest
aceste cunoştinţe faţă de mine. Cu toate acestea lucrurile
s’au schimbat; eu profesor la seminar, cunoscător al mu
zicei bisericeşti sunt nevoit ca cu ocazia lui 10 Mai sâ sui
scena din grădina publică şi sâ conduc un cor de băeţi
ai gimnaziului; iar altul mai nou, mai tănăr, mirean, să
facă muzică în seminar in locul pe care ani de zile îl a—,
vusesem.
I. P . S. M itropolitPrimat. Protestaţi la autorităţile res
pective cerând îndreptarea- răului văzut. ..
P. C. Iconorn Răuţ. Am protestat, dar nu sunt ascul
tat. Când am făcut un gest de protestare, unul dintre pro
fesorii seminarului, nu ştiu din ce cauză, m’a criticat, zi
cându-mi că umblu după intervenţii, când eu nu ştiu nici
cine m’a mutat la seminar, nici cine m’a scos de acolo.
• Ba un alt profesor laic, mi-a zis: Să-ţi vezi de crucea
şi cădelniţa ta părinte! Pe aceste cuvinte ne-am despărţit
din cancelaria şcoalei bisericeşti,— a Seminarului.— Aceşti
profesori ocupă catedre la seminar şi cu toate acestea gă
sesc cu cale să defaime seminarul şi să spună că elevii
seminarişti sunt limitaţi. Eu mă pun sub înalta ocrotire a
Sfântului Sinod şi la atenţiunea confraţilor mei preoţi, ca
cu mine sâ deâ un început de dreptate şi prin mine sâ
se facă un început pentru cei meritoşi a fi profesori la
seminarii.
P. C. Sa Pâr. Nazarie zice că una din cauzele care a
contribuit la introducerea laicilor în seminarii, este lipsa de
elemente bine pregătite; eu cunosc mulţi preoţi capabili
de a preda diferite studii şi am ajunge astfel să avem la.
seminarii majoritatea profesorilor preoţi.
Am ţinut să relevez aceste fapte cu mine însumi şi văi
rog să interveniţi acolo unde se cuvine, ca treptat, trep
tat, pe măsura pregâtirei preoţilor, pentru orice ştiinţă sâ

ACTE OFICIALE 5 3
fie numiţi profesori la seminarii, căci tn totdeauna, c&nd
au fost preoţii aleşi profesori, ei au fost cei mai devotaţi
carierei lor, elemente de ordine, de disciplină şi morală
In seminarii; iar nu, cum din nenorocire a relevat P. S.
Sa Episcopul de Roman, că unii din profesorii laici dela
seminarii sunt şi redactori de reviste umoristice. Eu am
văzut o revistă de aceasta, în care eră reprezentată pe o ·
cruce o femeie despuiată, lucru ce m’a umplut de mare
mâhnire; şi cine face aceasta? Este un profesor dela Se
minarul Central din Bucureşti.
I. P . S. M itropolit Primat. Eu luând act de toate cele
arătate de către P. C. Iconom Râuţ, dispun de pe acuma».
ca din motivele de acolea arătate şi discutate relativ de
seminarii, sâ se iacă o anumită şi detailată mijlocire către
Onor. Minister al Cultelor cerând îndreptarea tuturor re
lelor semnalate şi aşteptând dispoziţiuni mai favorabile, a-
tât pentru persoane (reclamantul) cât şi pentru seminarir
şi internatele bisericeşti.
P . C. Ieonom Procopiescu. I. P. S. Stăpâne, a stărui*multr~
însemnează să abuzez de bunătatea 1. P. S. Voastre; dar
faţă cu expunerile făcute atât de întemeiate, a neajunsu
rilor de care suferă Biserica noastră, mă găsesc dator sâ
prezint o modestă părere, care desigur este în intimă le
gătură cu ceeace ne preocupă, adică creşterea ce trebue
să dăm seminariştilor noştri, căci astăzi este stabilit, câ
seminariile nu produc ceeace ar trebui să producă.
Intre alte cauze, care contribue la această zăticnire a
bunului mers, socotesc câ ar fi şi este felul cam se selec
ţionează elementele care trebue sâ formeze populaţia în
seminarii.
Pe lângă alte aptitudini ce trebuesc cerute acelora cari
calcă pragul seminariilor, pentru a fi duşi mai târziu pe
pragul altarului, ar trebui să se cerceteze şi origina lor.
Că aceasta este adevărat, să-mi daţi voe sâ mâ întemeez
pe alte precedente. In şcoalele militare sunt aleşi de pre
ferinţă fiii de militari, cari sunt obicinuiţi din leagăn cu
zângânitul săbiei şi cu praful de puşcă; tn Seminarii sunt
de părere ca onor. comisiune, care se va ocupă de orga-
nizares seminariilor, sâ aibă tn vedere fiii de preoţi, căci
aceştia sunt deprinşi din leagăn cu fumul de tămâie şi de

5 4 ACTE OFICIALE
smirnă şi întâia bucăţică de pâine ce o iau este anafora;
pe care o iau ducându-se In biserică şi ţinându-se de pul
pana anteriului tatălui lor; aceştia să fie preferaţi1la in
trarea tn seminarii, căci aceştia vor fi cei mai devotaţi.
Să-mi daţi voie să vă citez un exemplu: Am avut durere
In suflet când am văzut seminarişti venind în vacanţe şi
petrecând două luni tn familiile lor, fără să deschidă uşa
bisericii, fără să audă zicând: Doamne milueşte. Şi atunci,
întreb:-ce preoţi vor deveni aceştia mâine, când plecând
dela sf. biserică, unde se va duce să îşi întrebuinţeze vre
mea ? Desigur la ceeace s’a deprins, căci deprinderea este
a doua natură.
Deci socotesc, ca de a mea datorie, să prezint ca o mai
bună garanţie, de a se preferi la intrarea în Seminarii fii
de preoţi elevi cari au avut icoane de vieaţă, înaintea o-
chilor lor, vieaţa şi conducerea părinţilor lor, copilăria lor
fiind începutul unei adevărate şcoli bisericeşti.
Cer dar, să se introducă modificare în regulamentele se
minariilor ca să se deâ preferinţă la admiterea în şcoli, fiilor
de preoţi, şi numai când nu vom aveâ elemente destule
printre aceştia să se admită şi dintre ceilalţi.
Erâ o vreme când se căutau oameni de neam şi erau
anume semne după.care se cercetau. Au trecut acele vre
muri şi bine că s’au dus, căci aparenţa înşală, totul se
reduce Ia fondul sufletesc moştenit. De aceea insist încă
odată, asupra acestei idei de a se dâ preferinţă fiilor de
preoţi. Am terminat şi vă mulţămesc.
/. P. S. Mitropolit Primat. Doresc să se vină cu propu
neri de felul acesta cât mai des. Acum ora fiind înaintată,
ridic şedinţa şi cea viitoare va fi poimâine, Miercuri, la ora 9.
în acea şedinţă vom da curs rapoartelor, căci sunt multe.
Şedinţa se ridică la orele 12 şi se decide şedinţa vii
toare pentru Miercuri, 8 Mai, la ora 9 dimineaţa.
Preşedinte, Konon Mitropolit Primat.
Secretar Icon. N. Jingoiu.

ACTE OFICIALE 55
Şedinţa dim 8 Main 1913.
Şedinţa se deschide la ora 9 dimineaţa sub preşedenţia
]. P. S. Mitropolit Primat D. D. Konon.
Se citeşte apelul nominal al P.P. S.S. şi P.P. C.C. Membri.
Prezenţi 32, In concediu 3.
Se dâ citire sumarului şedinţei precedente.
I. P. S. Mitropolit Primat, Preşedinte. Cere cinevâ cu
vântul asupra sumarului?
I. P. S. Mitropolit al Moldovei şi Sucevei. Cer eu cu
vântul.
I. P. S. Preşedinte. Aveţi cuvântul.
I. P. S. M itropolit a l Moldovei. Revin asupra celor ce
spuneam tn şedinţa de alaltâieri, când am adus la cunoş
tinţa Onor. Consistoriu Superior Bisericesc lipsa de parohi
din comunele urbane; câ le-am ocupat tn mod absolut
provizoriu şi pentru un timp foarte scurt cu preoţii că
lugări din mănăstiri. Am făcut aceasta cu ferma convin
gere că servesc interesele religioase ale poporului încre
dinţat Arhipăstoriei mele.
Şi nu puteam lâsâ în timpul Sfintelor Sărbători ale Paş-
telui—ziua cea mai scumpă fiecărui creştin—ca bisericile
din unele sate sâ fie închise şi fără preoţi.
Nu am avut gând ca să aduc vre-o jignire clerului meu
pastoral, care Îmi este drag şi la care ţin foarte mult. Sâ
deâ Dumnezeu ca Clerul nostru pastoral, clerul de mir,
să fie pus în condiţiunile cele mai bune, ca tn chip cât
mai fericit, sâ poată conduce populaţiunea noastră pe căile
luminei şi ale propăşirei la toate cerinţele vieţei omeneşti.
Ţin ca aceasta să se ştie.
I. P. S. Mitropolit Primat a zis: Nu trebue sâ rămână
nici o bănuială că e o lipsă de unire şi de dragoste fră
ţească tntre cele două stări ale preoţimei din ţara ro
mânească, adică între preoţii de mir şi preoţii călugări.
Sunt stări bine precizate şi bisericeşte şi naţional, fiecare
îşi are rolul său tn ţara noastră.
In Moldova situaţia preoţilor de păstorie se prezintă
sub o formă deosebită,—şi ţin să mă explic asupra acestui
lucru: In oraşele Moldovei ca şi prin sate, populaţiunea
noastră ortodoxă este rară şi poziţia economică e foarte
modestă; ba, pe alocurea suferindă.

Cunosc pe deplin situaţiunea preoţilor din Moldova, mai
ales a celor dela oraşe care lasă foarte de dorit, în pri
vinţa veniturilor stolare, sau cum se zice la noi, de epi«
trahir.
I. P. S. Mitropolit Primat mă aprobă, pentrucă cunoaşte
bine împrejurările. Eu am fost adânc impresionat de cele
ce am văzut şi sunt şi mai îngrijorat de cele ce constat.
Pentru satele Moldovei este greu de a găsi candidaţi de
-preoţi, precum se găsesc în celelalte sate din ţară, căci
avantajele lipsesc. O spun aceasta fiindcă nevoile familiare
ale preoţilor de mir sunt mari, mai ales astăzi, când traiul
este aşâ de scump.
Aşi fi ferici* când aşi vedeâ preotul nostru într’o situa*
ţiune materială bună, aşâ ca să fie scutit de grija familiei;
ca el să deâ ajutor celor nevoiaşi, iar nu el să aştepte a-
jutor dela alţii. In vederea acestei stări excepţionale, în
care se găseşte preoţimea din Moldova, mă simt obligat
să spun Consistoriulni Superior Bisericesc să iâ cunoştinţă
şi la o viitoare modificare a legei clerului, să se prevadă
un avantagiu de cel puţin 20%' decât ce se dă preoţilor
din ţară.
Preoţii din Moldova sunt în suferinţă. Mulţi nu sunt în
stare a-şi întâmpină nevoile vieţei pentru familie aşâ cum
ar trebui să fie un preot în ţara noastră. Am parohii va
cante de 3, 4 luni de zile în Iaşi şi nimeni dintre preoţii
harnici nu se prezintă a le cere. Pentruce ? Răspunsul e,
lesne de înţeles. Lipsa de mijloace. însuşi copiii Moldoveni
seminarişti, pregătiţi în Seminarul Veniamin, după ce vin
in Bucureşti, şi găsesc că situaţia clerului din Muntenia e
mai bună decât în Moldova, nu mai vin în partea locului,
şi rămân în Bucureşti sau în alte oraşe de dincoace de
Milcov. Moldova nu oferă avantaje (Aplause).
I. P..S. Mitropolit Primat îmi spuneâ zilele trecute, că
în Bucureşti pentru un loc, care încă nu e definitiv va
cant, prin deces sau mutare, se prezintă câte 7, 8 şi 10
candidaţi; tn Moldova nu se prezintă nimeni. Şi să fim
drepţi, Moldova, acea parte a Regatului, are dreptul de a
fi ajutată şi îngrijită de ţară, fiindcă Moldova ne aminteşte
un trecuţ mare şi scump tuturor Românilor. (Aplause).
Sâ ne interesăm de ea.
56________ ACTE OFICIALE_____________________ i

ACTE OFICIALE 57
Atrag atenţia Onor. Comisiuni a Parohiilor ca sâ ţină
socoteala de cele ce am spus, tn şedinţa de alaltăeri, pen
tru clasificarea parohiilor. Sft aibă In vedere starea ex
cepţională de lipsa de mijloace economice tn care se afla
preoţii din Moldova, pentruca o mai buna stare să poată
Înlesni Moldovei mijlocul de a aveâ preoţi cari să Îngri
jească de poporul Moldovei) conducându-l pe calea lu-
minei către fericire.
I. P . S . M itropolit Prim at. îmi pare bine că chestiunea
pe care eu o ridicasem tncă de pe când eram Episcop
de Huşi, de a se tnfîinţâ seminarii eparhiale, ia din ce
In ce mai multă proporţie, şi·mi pare bine că I. P. S. Mi
tropolit al Moldovei, care a recunoscut şi altă dată, acum
vine şi ne o accentuiază cu deosebire.
Am zis totdeauna şi cu ocaziunea venirei mele pe scau
nul pe care mi 1a dat ţara şi -Dumnezeu, că ne trebue
pentru clerul din Moldova o Îngrijire deosebită, căci par
tea aceea a ţărei noastre este mai expusă influenţelor
străine. Acolo vin străini de peste Prut, care este fâră__
nici o apărare; se găseşte si un cler catolic numeros şi
bine pregătit, care are biserici ce par a fi nişte adevărate
mitropolii, cum este In judeţul Roman; se găsesc şi cui
buri numeroase de adventişti. Când eram Episcop la Huşi
am avut ocaziunea sâ văd funcţionari publici, cari propa
gau adventismul printre lucrători şi am stăruit pe lângă
Minister şi a· permutat pe doi din aceşti funcţionari, pe
unul tn Vaslui afară şi pe altul aiurea. Am constatat deci
câ clerul din partea aceea are nevoe să fie mai bine -În
zestrat, mai bine dotat şi Încurajat, ca sâ se ducă şi să
ocupe parohiile ce sunt vacante de câte mai mulţi ani şi
nu le cere nimeni. .
Această lacună tnsâ nu se poate repară, decât având
seminarii Eparhiale, unde tinerii din judeţele Eparhiei res
pective să poată veni la seminariile locale, iar de acolo
să treacă prin toate şcoalele superioare şi la Universitate
şi când vor termină acestea, se vor tntoarce la căminul
lor, Chiriarhii sâ i aibă la Îndemână, spre a le lncredinţâ
diferitele servicii, ce azi suferă din cauza lipsei de personal.
Facultatea de Teologie care a fost la laşi şi care a func
ţionat până la 1866, ar trebui ca sft tnceapă a funcţiona

98 ACTE OFICIALE
din nou, şi cat mai curând posibil, câci atunci s'ar stârnii
o emulaţie Intre cele două facultăţi şi s’ar educă astfi
In mod complect clerul din acea parte a ţârei, şi credl
câ acea facultate ar fi populată şi cu tineri din Basarabii
Bucovina etc.
Ţin sâ amintesc că există şi astăzi insignele, steagul
diploma facultăţei teologice din Iaşi, pe care le-am văz
repetat scoase la parâzi oficiale şi că au trăit câţivâ din
tre absolvenţii acestei facultăţi până în zilelele acestei
ca acum de curând răposatul Costache Erbiceanu, Ştefan
Mandrea fost director al Mitropoliei de Iaşi şi alţii.[
O împrejurare fericită a făcut ca să-mi vină în mâni]
lista şcolarilor şi profesorilor de pe atunci şi însăşi pe-j
cetea facultăţei de teologie din Iaşi, pe care le-am găsit'!
la un valoros preşedinte de Tribunal din Moldova, rudă
apropiată cu ultimul decan al acelei Facultăţi P. S. Arhiek
teu Vladimir Suhopan Irinopoleos şi cu alţii dintre pro-a
fesori, cari pe vremuri fusese şi ei decani ai facultăţei
de Iaşi.
Aşâ fiind lucrurile şi având tradiţiunea înaltului Cler
din Moldova, ca Episcopii Melchisedec, Enâceanu. Silve
stru etc. este cuviincios, este bine, este necesar,· ca săj
reînviem acea facultate."
Mulţumesc I. P. S. Mitropolit al Moldovei, că a accentuatj
această părere, pe care eu am împărtăşit-o totdeauna încă
din vechime, dar împrejurările au iăcut să* fie aşâ cum
este; este bine însă, că lucrul a eşit la lumină, căci este
nevoe să se facă cevâ în această privinţă, mai ales pen
tru acea parte a clerului ţărei, atât de expusă influenţei
clerului străin. ta
Acestea aveam de spus în ce priveşte procesul verbali
al şedinţei trecute.
P. C. Econ. Ilie Teodorescu. I. P. S. Preşedinte, aşi rugă
sâ am o lămurire. Sumarul nu coprinde absolut de loc
nimic referitor la propunerea I. P. S. Mitropolit al Mol
dovei. Este o chestiune absolut nouă şi aşi rugă să se
voteze, sumarul aşâ cum s’a prezentat şi apoi să discutăm
această propunere. Propunerea interesează clerul din în
treaga ţară şi o vom discută, ca nu cumva sâ se zică câ
din acest înalt Corp bisericesc ies lucrări nestudiate. Cer

deci sâ se voteze sumarul şedinţei trecute, cuprinzând numai
ce s’a vorbit atunci şi apoi propunerea I. P. S. Mitropolit
al Moldovei, să formeze obiectul discuţiunei din şedinţa
de astăzi.
P. S. Arhiereu Vartolomeu Bacaoanul. I. P. Sfinţite, u-
mila mea părere e, ca sumarul sâ fie cât se poate mai
scurt. Sumarele lungi ca cel de azi, aduc două pagube şi ■■
nici un folos. Un sumar lung cere timp ca sâ fie făcut şi.
ca să fie citit cere iarăşi timp, ceeace face ca timpul şe
dinţei întrebuinţat pentru chestiuni noi, sâ fie foarte re
dus. Prin urmare iată cele douâ pagube.
Acum care ar fi folosul? Ar fi ca vorbitorii să-şi rec
tifice vorbirea, dacă este greşită tn sumar Dar aceasta
se poate face când se publică discursurile, căci fiecare
vorbitor Sşi ia discursul şi-l revede şi şi 1 îndreaptă mai
Înainte de publicare.
Sunt deci de părere ca sumarul să nu cuprindă vorbi
rile tn întregime, ci numai In esenţă, căci pentru vorbirile
tn extenso, avem pe domnii stenografi cari şi le iau cu-'
vânt cu cuvânt şi cari ni le dau pentru a le revedeâ mai
înainte de a fi publicate în Monitor sau în Revistă.
/. P. S. M itropolit Prim at. Sunt cu totul de altă pă
rere decât aceea a P. S. Vartolomeu.
Găsesc câ sumarul trebue să fie publicat In toată în
tinderea lui, căci în el trebue să se găsească toate ideile
care se aduc aci, după priceperile şi zelul fiecăruia dintre
noi. De unde se va şti pe viitor care a fost activitatea-
noastră, dacă sumarele vor fi publicate în scurt ?
Pentru a câştigă însă timp, eu aşi rugă pe vorbitori,
ca sâ exprime ideile în scurt, bine şi folositor studiate,
şi aceea ce se va puteâ prinde, să rămână pe viitor ca .
>norme de actuala noastră activitate aci.
Eu am fost şi sunt de părere ca desbaterile* Sf. Sinod
către care să se unească şi ale Consistoriului Superior, .
prinse cât mai detailat să se publice in broşuri separate,
.ca anexe ale Revistei «Biserica Ortodoxă» sau chiar tn
corpul ei propriu. Şi numai intr’un asemenea caz s’ar puteâ
face procesele verbale şi mai prescurtate. Dar a nu se
publică nicăeri detailat desbaterile amândoror Corpurilor
noastre bisericeşti,ci numai în procesele verbale prescurtate, ,
aceasta nu poate aduce nici un 'folos.
_____________________ ACTE OFICIALE_______________________59

P. S. Callist Episcopul Argeşului. Eu sunt de aceiaşi
părere cu P. S. Varfolomeî şi mi-am exprimat dorinţa a>
ceasta si altădată, pentrucă, după cum am ascultat suma·^
rul. deşi părintele director ia note, negreşit că nu a putut
să cuprindă tot ce am vorbit eu,. căci nu iâ note stenoJ
grafice şi dacă ar fi să iau cuvântul asupra sumarului, ar
trebui ca să cer multe rectificări.
Afară de asta, dacă nu am auzi tn-fiecare şedinţă, ceea]
ce s’a petrecut tn şedinţele precedente şi am aşteptă până]
a se publică tn revistă, eu nu văd nici o pagubă tn a-
ceastă privinţă.
J. P. S. Mitropolit Primat. Sumarul ce s’a cetit azi este
numai ce a putut prnde părintele director, dar cred câ i
este nevoe şi repet acest lucru, ca fiecare sâ vină cu ideilcl
exprimate tn scurt şi aceea ce se va puteâ prinde, să ră-a
mână pentru viitor, conform celor ce mai sus am detailat.!
P. S. Episcop a l Romanului. Rog pe I. P. S. Mitropolit i
ca să pună Ia vot propunerea P. S. Vartolomei, pentrucă 1
mai mulţi împărtăşim această propunere.
/ P. S. Mitropolit Primat. Mai Înainte de aceea pun ']
la vot sumarul aşâ cum s’a cetit şi observat. Se aprobă.
Se procede la cetirea comunicărilor.
Telegrama P. S. Episcop al Buzăului, prin care roagă
a i se acordă un concediu pentru ziua de astăzi, fiind re
ţinut de interesele serviciului.
Idem a Economului Titu Ciocârlan, prin care roagă a
i se scuză absenţa, fiind oprit de afaceri familiare.
Suplica Iconomului Marin lliescu, prin care roagă a i se
acordă concediu dela 8 până la 11 Mai inclusiv, fiind re- ;
reclamat de imperioase interese pastorale şi familiare.
Se acordă concediile .cerute.
. Idem a P. S. Sofronie Craioveanu cu care depune 40
exemplare din «Calendarul bisericesc ortodox» tntocmit
de P. S. Sa, având înalta binecuvântare a Sf. Sinod sub
No. 272/912, tipărit de P. S. Sa pentru lunile Ianuarie
până la Iulie 1913, cu rugăminte de a se distribui mem
brilor şi bibliotecei. Se iâ act şi se vor distribui.
P. C. Iconotn 1. Gotcu. I. P. S. Stăpâne, din sesiunea
trecută am făcut o propunere şi conform, dispoziţiunei re
zolutive a I. P. S. Voastre, a rămas să se discute acum.
•6 0 ________ ACT* OFICIALE___________ __________ I

Este vorba de chestiunea constaturilor şi cercetărilor lo
cale asupra învinuirilor ce se aduc preoţilor, care acum
după regulament se fac tn localul primăriilor şi am cerut
ca sft se dispună ca aceste cercetări sa se facă la casa
parohiei, ori tn pridvorul bisericii, ca astiel să nu se mai
expună preotul, adesea nevinovat, la critica şi judecata tn-
tregei parohii, ceeace este dăunător şi pentru prestigiul
personal al preotului şi a instituţiei. Rog ca această ches
tiune sâ se pună la ordinea zilei.
P. S. Teodosie Episcopul Romanului. Şi eu împărtăşesc
modul de a vedeâ al P. S. Vartolomei, căci sumarele care
se fac, găsesc că sunt prea lungi. Sâ avem tn vedere ce
se face la Cameră şi la Senat, unde, deşi şedinţele ţin
câte două, trei ore, sumarele sunt foarte scurte, iar nu
cum sunt cele de aci, al căror citit ţine câte o jumătate
*de ceas.
Pe câtă vreme avem stenografi, cari iau cuvântările noa-_
stre tn Întregime, cred câ este de prisos a se face suma
rele atât de lungi şi de aceea vâ rog sâ puneţi la vot
propunerea P. S. Vartolomei ca sumarele sâ fie cât se
;poate de scurte.
7. P. S. Mitropolit Primai. Rog pe P. S. Vartolomei
sâ formuleze tn scris propunerea sa, spre a puteâ fi pusă
la vot.
P. S. Arhiereu Vartolomei Bacaoanul Propunerea mea
este următoarea:
Sumarul şedinţelor să se facă cât se poate de scurt ca
la Cameră şi Senat, tntru Cât vorbirile de aci se pubKcă
după notele stenografice atât tn «Monitorul Oficial» cât şi
tn Revista «Biserica Ortodoxă».
Se pune la vot propunerea P. S. Arhiereu Vartolomei
şi se primeşte.
P. S. Arhiereu Valerian Râmniceanu dă citire următo
rului raport al comisiunei de petiţiuni relativ la desidera-
tele din conferinţele religioase ale preoţilor.
înalt Prea Sfinţite Stăpâne,
Comisiunea de petiţiuni a Consistoriului Superior Bise
ricesc formata din membrii acestui tnalt corp deliberativ
aleşi şi numiţi prin votul său, tn şedinţa dela 2 ale cu
rentei, a luat tn observaţie adresa I. P. S. Mitropolit al
Moldovei No. 5492 şi a P. S. Episcop de Roman No.
___________________ACTE OFICIALE____________________J51

1887, ca care aceşti înalţi Kiriarhi ai ţârei, motivaţi de a·
dresa I. P. S. Preşedinte al Consistoriului Superior No..
136 din 1912 luna Octombrie, trimit Consistoriului Supe-
rior desideratele care preoţii din aceste Eparhii au emis.,
cu ocazia întrunirilor conferenţiare, de când aceste con
ferinţe s’au pus în aplicare.
Comisiunea a cetit acele desiderate şi a văzut că mai,
toate, cuprind dorinţe care ar fi folositoare dacă sar pu
teâ realiză. De aceea crede câ Chiriarhul Eparhial primind
asemenea desiderate, să aibă tn privire art. 27 al. 2 din
regulamentul conferinţelor pastorale ale preoţilor şi dia
conilor care se exprimă astfel: «Când conferinţa va ex
primă desiderate, se vor aduce la cunoştinţa Chiriarhuiui
respectiv, care va decide cele de cuviinţă». Crede deci, ;
comisiunea că Chiriarhul primind asemenea desiderate, şi. 1
înformându se despre adevăratele trebuinţe bisericeşti, pe l
de o parte va luâ măsuri de realizarea lor, unde se va. 1
puteâ cu mijlociri la Guvern sau la alte autorităţi respec- 1
tive; iar pe de altă parte, pentru cele imposibile va face ■!
observările sale cierului ce le-a emis, să mai restrângă cer- fl
cui desiderat6lor în marginile posibilului, adică propunând’ 1
•desiderate care se pot realiză.
Cât pentru cele trimise acum Consistoriului Superior,. |
comisiunea crede că ele se pot consemnă de acest înalt 1
Corp Bisericesc, lndeplinindu-se cu aceasta cerinţele ex— f
primate în desbaterile Consistoriului Superior din. 19 Oc- |
tombrie 1912, şi care se văd înserate în Revista «Biserica.·
Ortodoxă> pe acel an pag. 100 şi 101. Şi cele stabilite 1
tn şedinţa acestui Consistoriu Superior în 4 Mai 1911, pag. . 3
261 şi 265, prin care s’au cerut ca asemenea desiderate,,
să se comunice şi Consistoriului Superior spre ştiinţă.
Comisiunea mai crede că ar trebui aceste desiderate să *1
se publice prin revista Sf. Sinod, spre a fiobşteşte cu- 1
noscute şi apreciate de autorităţile tn drept şi deenoriile- 1
respective.
Această opinie şi explicare a Comisiunei, se supune cut j
respect în deliberarea Consistoriului Superior, de subscri-
sul raportor, spre a se decide cele de cuviinţă.
Raportor (ss) f Arhiereul Valerian Râţnniceqnu...
.. , .. (ss) Icon. P. Ciosu.
Membru ; : _ T r .
(ss) Icon. I. Ciocan. < ·· .
62 ACTE OFICIALE______________________ J

ACTE OFICIALE . 63
Punându-se la vot conclusiunile raportului, se aprobă.
Acelaşi P. S. Raportor citeşte următorul raport privi
tor la suplica P. P. C. C. Protoerei din Eparhia Ungro-
Vlahiei, relativ la pensiuni.
ricesc, luând tn observaţie adresa I. P. S. Mitropolit al
Ungro-Vlahiei No. 5046 Însoţită de petiţiunea a 10 pro-
toierei foşti şi actuali tn serviciul Sfintei Mitropolii, prin
caie aceştia se plâng câ înalta Curte de Casaţie, prin o
hotârtre ce ar fi dat, a mărginit pe Protoierei şi subpro-
toierei câ nu pot a se bucurâ de dreptul la pensie decât
la etatea de 70 ani. Pentru care petiţionarii cer să fie şi
ei trecuţi cu drepturile la pensie, precum toţi ceilalţi func
ţionari ai Statului, cum s’ar fi prevăzând prin legea pensiilor.
Comisiunea observă că cererea petiţionarilor se vede
a fi dreaptă, întrucât,.şi ei ca funcţionari administrativi,
tot Statului fac serviciu, dacâ servesc Bisericei şi primesc—
salare tot din budgetul Statului.
Dar observându-se legea pensiilor din 23 Februarie 1902
cu toate modificările din 1904 şi 1906, s’au văzut la art.
1 litera c, aliniatul 4 şi 5 care se exprimă aşâ: «Dreptu
rile la pensiune nu se pot obţine decât la etatea de 58 ani,
iar pentru funcţionarii eclesiastici la 70 ani». Apoi alin.
5: «Sunt dispensaţi de condiţiunile vârstei toţi funcţiona
rii prevăzuţi tn acest art. dacă au 35 de ani de serviciu
împliniţi, afară de funcţionarii eclesiastici*.
Prin urmare Curtea de Casaţie când s’a pronunţat con
tra dorinţei petiţionarilor, era întemeiată pe legea funda
mental a pensiilor.
Totuşi Comisiunea crede că cuprinsul legei relativă la
funcţionarii eclesiastici, este nu numai nefavorabilă pentru
aceşti funcţionari ai Statului, dar este şi obijduitoare. De
aceea este de opinie a se atrage atenţia D-lui Ministru
<le Culte asupra acestei chestiuni, cu rugăminte ca sâ bine
voiascâ a luâ tn consideraţie plângerile suplicanţilor şi a
veni cu un proiect de lege la Corpurile Legiuitoare, spre

64 ACTE OFICIALE
a îndreptă această obijduire ce se face fuucţionarilor ec
clesiastic!, căci şi ei au dreptul la protecţiunea legilor ca.
şi ceilalţi fii ai ţârei.
Acest rezultat ai deliberărei comisiunei, se supune cu
respect Consistoriului Superior de subscrisul raportor, spre
a se luă măsurile ce s’ar crede de cuviinţă.
Raportor (ss) f Arhiereul Valerian Râmniceauu
. . (ss) Icon. P. Ciosu.
Membn ; : r .
(ss) Icon. I. Ctocan.
1. P. S~ Mitropolit Primat. Cere cinevâ cuvântul ?
P. C. Econom Const. N azarie. I. P. S. Stăpâne, cred.
că ar urmă să profităm de împrejurarea că D-nul Ministru
este aici, ca să fie pus în cunoştinţă de cauză de modul
cum se prezintă chestiunea.
Anume: Până acum Protoiereii ţârei şi slujbaşii dela Can- -
celaria Mitropoliei şi a Episcopiilor beneficiau de dreptul
de a ieşi la pensie ca toţi funcţionarii civili ai Statului şi
rămânea ca după legea clerului mirean la vârsta de 70 ani,
numai preoţii de mir.
Curtea de Casaţie a mai stabilit deja o jurisprude’nţă
Io această chestiune cu fostul Protoiereu de Vaslui, Barbu,
căruia nu i se da pensie şi care.judecată a câştigat-o.
După cât văz însă, din cele ce spune Onor. raportor, ar
reeşl că legea de atunci- s’a modificat. Cu toate acestea,
este absolut necesar să rugăm stăruitor pe D-nul Ministru,
ca să îndeplinească dezideratele comisiunei şi anume, ca
legea să fie modificată în sensul de a se dâ dreptul Pro-
toiereilor şi slujbaşilor de la Cancelariile Episcopale, să
iasă la pensie ca şi civilii.
Rezonul stă în faptul că, Protoiereii sunt mâna dreaptă
a Prea Sfinţiţilor Chiriarhi. Şi pe când· un preot bătrân de
65 ani este încă în stare să se învârtească pe lângă bise
rică şi să satisfacă nevoile sufleteşti ale poporului, protpie-
reii prin forţa împrejurărilor trebue să fie mai în putere
şi prin urmare să poată fi întrebuinţaţi de Chiriarh aşâ
după cum nevoile judeţului reclamă.
A-1 ţine înainte In serviciu însemnează de fapt a nu-1
mai întrebuioţâ, a ţine un pensionar în funcţie, şi aceasta

ACTE OFICIALE 6 5
în dauna Bisericii. A-1 da afară e neuman. fiindcă l-am
trată aşâ cum nu se mai tratează nici servitorii.
Pe urmă funcţionarii dela Episcopii şi Mitropolii se gă
sesc în o situaţiune şi mai delicată. Acolo ei au misiunea
de a scrie. Ei bine, dela 60 ani, puţini mai au norocul
ca să râmâe cu caligrafia In toată puterea şi ca să scrie
frumos, cum se cere acolo.
Oare şi In cazul acesta, urmează că dacă nu mai poate
scrie, să-i dăm afară ?
De aceea cred câ soluţiunea cea mai dreaptă este a-
ceea ca să fie asimilaţi funcţionarilor civili şi să li se re
cunoască dreptul de a eşi la pensie la 35 ani de serviciu
şi la vărsta Care se cere după legea adhoc.
D nul Ministru fiind faţă şi luând cunoştinţă de discu-
ţiunea noastră., am convingerea că va face tot ce-i este
Cu putinţă ca dorinţele noastre sâ se realizeze.
D-nul M inistru C. G. Disescu. îmi pare rău că această
chestiune n’a fost adusă şi pusă în mişcare mai dinainte,
căci tocmai acum de Curând ne-am ocupat de legea pen
siilor. Aşâ că acum urmează sâ o tratăm târziu, la toanî" '
nă, căci în sesiunea aceasta este eu neputinţă.
Eu cred că trebue să facem deosebire între ceeace este
un serviciu de caracter bisericesc şi unul de caracter ad
ministrativ.
Din punctul de tedere spiritual, pare că în puterea da
rului ce au, este cu atât mai mare, cu cât se santificâ de
timp. De partea cealaltă sunt osteneli ale timpului care
trebuoşc satisfăcute.
Vâ rog dar, să mi scriţi oficial ca să o aduc la cunoş
tinţă Consiliului de Miniştri.
Se pune la vot concluziunile raportului şi se primesc.
D-nul M inistru C. G. Disescu. Daţi-mi voie, o să fac o
mică întrerupere. Am o rugăciune să fac. In curând Mem
brii Sfântului Sinod se vor adună pentru o zi, ca să bine-
voiascâ a da cei trei candidaţi, din care sâ se aleagă un
Arhiereu. Ţin să declar că în ceeace mă priveşte, nu am
nici o preferinţă pentru nimeni.
Aţi arâtat dorinţa ca şedinţele Consistoriului Superior să
ţină mai multe zile, prin urmare, convocarea ordinară a Sf.
Sinod va fi mai târziu, acum va aveâ loc numai o convo-
5.

care specială şi numai pentru alegerea candidaţilor de
Arhiereu.
Cred că este tn dorinţa P.P. S.S. Voastre ca sâ nu rămână
vacant multă vreme locul de arhiereu.
P. C. Econom Uie Teodorescu, raportor, dâ cetire urmă
torului raport al comisiunei pentru cercetarea cărţilor di
dactice pentru învăţământul religios, relativ la lucrarea
«Morala Creştină» manual didactic de P. C. Econom Ştefan
Cftlinescu:
în a lt Prea Sfinţite Stăpâne,
Subsemnaţii membri In comisiunea pentru cercetarea
cărţilor didactice de Învăţământ religios, cu cel mai profund
respect supunem la cunoştinţa I. P. S. Voastre, câ potri
vit votului Consistoriului Superior Bisericesc din şedinţa de
la 2 Mai a. c. cu ordinul apostil după petiţia părintelui
Econom Ştefan Câlinescu, Înregistrată la No. 17 din 25
Aprilie a. c., ni s'a trimis spre cercetare manualul elaborat
de P. C. Sa, sub titlul «Morala Creştină», pentru clasa
ΙΠ a gimnazială.
Acest manual a fost cercetat mai tntâi de comisiunea
Ministerului gare l-a aprobat ca carte didactică pentru clasa
III, fiind alcătuit conform programei şi Întrunind toate con-
diţiunile unei bune cărţi didactice, precum se arată prin
adresa Onor. Minister de Culte, Consiliul Permanent, No.
129 din Aprilie a. c.
In ce priveşte cartea ca doctrină şi conţinut religios,
autorul nu lasă nimic de dorit.
Fiecare lecţiune tncepe cu o bucată de cetire, din care
se scoate partea morală referitoare la chestiunea tratată.
Mai departe autorul cu exemple scoase din vieaţa religi
oasă a creştinilor, prezintă chestiunile de morală ca singu
rele bunuri prin cari se poate formă vieaţa indivizilor şi a
societăţei, prin cari se poate asigură ordinea, pacea şi frăţia
Intre oameni şi prin cari creştinul poate ,dobândi iericirea
atât In lumea aceasta, cât şi tn cea viitoare.
Asemenea are părţi prin tare se scoate In relief faptul
câ creştinul trebue să-şi îndeplinească datoriile morale
numai din conştiinţă şi liber, iar nu din frică şi prin con
strângerr.
66________ ______________ a ct e o f ic ia l e _______________ _____

Acestea supuindu-le la cunoştinţa I. P. S. Voastre, cu cel
mai profund respect, rugăm Consistoriul Superior Biseri
cesc ca sft binevoească a aprobă acest manual ca carte
didacticft pentru clasa Ill-a gimnazială.
Primiţi, Vâ rugftm, I. P. S. Stăpâne, asigurarea prea
distinsei noastre consideraţiuni.
(ss) Econom lie Teodorescu
(ss) Econom P. Savin.
(ss) Econ. I. Antonovici.
Se pune la vot conclusiunile raportului şi se primesc.
P . C. Econ. Platon Ciosu, raportor, dâ cetire următo
rului raport al Comisiunei de Petiţiuni, relativ la cererea
preotului G. Chirică din comuna Poiana Cârnului judeţul
Vaslui, pentru ridicarea de statui'sau busturi membrilor
importanţi ai Clerului:
înalt Prea Sfinţite Preşedinte,
Comisiunea de Petiţiuni a luat în cercetare părerfea Preo
tului paroh G. Chiriei, din comuna Poiana Cârnului, ju
deţul Vaslui, exprimată prin raportul său No. 5 din 15
Februarie 1913, cu privire la ridicarea de statui sau bus
turi, tn pieţele publice prelaţilor români din trecut, cari
prin cultura şi destoinicia lor au conlucrat, cu bărbaţii
de seamă ai neamului la consolidarea Statului nostru, şi
găsind această părere mai mult de natură laică şi neobiş
nuită tn statul Bisericii noastre Orthodoxe, opinează să se
treacă la ordinea zilei.
Cu profund respect, Comisiunea supune pftrere sa tn
deliberarea Onor. Consistoriu Superior Bisericesc, spre a
decide cum va crede cu cale.
Raportor (ss) Ecou. P. Ciosu.
, .. (ss) +Arh. Valerian Râniniceattu.
Membrii . [ „ »(ss) Econ. 1. Ciocan.
/. P . S. M itropolit Prim at. Asupra conclusiunilor acestui
raport am sâ vâ vorbesc cevâ.
Nu a fost obiceiul de a se face statui sau busturi oa
menilor Bisericei, ci numai tablouri cuviincioase tn pittură
ACTE OFICIALE______________________ 67

68 ACTE OFICIALE
şi este bine ca obiceiul acesta sâ se păstreze şi pe viitor.
Am văzut prin cimitirele din străinătate statui de Epis
copi, şi lumea în dispreţ sau tn derâdere, i-a ciuntat ru-
păndu-le nasul sau cârja din mână etc. şi pentru a nu se
întâmplă şi la noi asemenea lucruri neplăcute, cred câ nu
trebue sâ se facă asemenea statui neobicinuite ci sâ ră
mânem credincioşi obiceiului ce-1 avem de a se face numai
portretele membrilor însemnaţi ai clerului şi sâ se păstreze
in sălile sau bisericile diferitelor Eparhii.
Se pune la vot conclusiunile raportului şi se primesc.
P . S . Arh. Vartolomei Bacaoanul. Înalt Prea Sfinţite,
avem la ordinea zilei o chestiune din cele mai urgente,
anume chestiunea programelor de învăţământ religios.
Prin lege, fac parte din Consiliul General al învăţămân
tului.
Aceastâ chestiune a venit acum de curând la ordinea
zilei In discuţiunea acestui Consiliu General şi atunci am
invitat ca asistenţi la Consiliu şi pe Ec. Nazarie şi Ec.
Simion Popescu, cari au fost: cel dintâi preşedintele, iar
cel de al doilea vicepreşedintele congresului pentru învă
ţământul religios, ţinut pentru prima dată IAtoamna trecută.
S’a ridicat chestiunea competenţei şi smerenia mea am
spus, câ competenţa tn materia aceasta este de două fe
luri: legală şi naturală. Competenţa naturală o deţine, am
zis eu, Consistoriul Superior Bisericesc, pentrucă din acest
Consistoriu fac parte toţi Chiriarhii ţârei şi este ştiut că
învăţământul religios face parte din atribuţiunile Episco
pale la noi tn Biserică. Noi ştim câ Episcopatul deţine tn
Biserica noastră cele trei categorii de atribuţiuni şi de pu
teri spirituale cunoscute tn dogmatică şi dreptul bisericesc,
sub numirile de sacetdotium, magislerium fi ministerium.
Ei bine, catedra de învăţământ religios împreună cu am
vonul intră tn magisteriul episcopal, adică constituesc la
olaltă obligaţiunea Chiriarhului de a propovedul doctrina
creştină.
învăţământul religios este deci o atribuţiune episcopală
şi ca atare soarta lui tn ţara şi In şcoala românească in
teresează tn mod natural pe Consistoriul Superior Biseri
cesc tn care intră întregul nostru Episcopat. Aceasta de
altfel “s’a constatat şi s'a confirmat prin tnsăşi legea de

ACTE OFICIALE 69
înfiinţare a Consistoriului Superior, care li dâ dreptul a-
cestui Consistoriu să se ocupe de programele de religie.
Drept este dar ca chestiunea Învăţământului religios sâ
treacă şi prin Consistoriul Superior. Şi tn privinţa aceasta
s’a pus tutrebare: Când să treacă? înainte sau dupăce
va fi trecut mai tntâi prin Consiliul General dela Minister?
Eu tn virtutea competinţei naturale de mai sus, am cerut
dreptul de tntâetate pentru Consistoriul Bisericesc şi Ono
raţii membri ai Consiliului General m’au aprobat cu con
diţia ca noi să ne ocupăm aci de chestiunile de fond,
ca fel, ca număr şi ca ordine de urmat; iar Consiliul sâ
se ocupe de partea pedagogică şi technică, adică de me
toda de urmat tn predare· şi de numărul de ore In care %
va aveâ să se predeâ Învăţământul religios. Acestea s’au
petrecut Înaintea sărbătorilor Paştelor. In timpul din urmă
însă, la Consiliul acesta, au luat parte şi doi domni pro-
feşori universitari şi anume: d-nul Evolceanu din Bucu
reşti şi d-nul Obrejea dela Iaşi. D-nul Obreja a ridicat din
nou chestiunea competenţei, ţinând ca toate aceste ches**
tiuni să rămână de resortul Consiliului General al Invâ-
*ţâmântului. In cele din urmă a convenit şi D-saca şi d-nul
fîvolceanu cu hptărîrea anterioară a Consiliului, dar m’au
sondat ca sâ vadă modul de a vedeâ al Clerului tn aceastâ
privinţă. Am spus că modul de a vedeâ, pe care mi-1 cer,
este deocamdată numai al smereniei mele şi că rămâne
să-l controlez înaintea Onoratului Consistoriu Superior
Bisericesc, spre a vedeâ dacă modul meu de a înţelege
chestiunea întruneşte sufragiile acestui Onor. Organ şi dacă
găsiţi că e timp acum, eu a-şi vreâ să expun aci modul
acesta de a vedeâ, pe care l-am arătat şi tn congresul
profesorilor de religie şi pe care, vâ rog sâ credeţi, că.
toţi Onor. Membri ai Consiliului General al învăţământului,
cari au fost acolo l-au admis tn unanimitate, însârcinân-
du-mâ să vă comunic câ*Vă roagă să recunoaşteţi în el
însuşi modul de a vedeâ şi al D-lor lor.
Acum, dacă timpul permite, ar fi bine sâ punem tn dis
cuţiune chestiunea aceasta cu atât mai mult, cu cât Con
siliul General al învăţământului nu mai are multe şedinţe
— -îmi pâre numai 5 —deci trebue sâ ne grăbim.
I. P. S. M itropolit a l Moldovei. Doriţi sâ punem a-
•ceastă chestiune acum?

7P _____ 4( H qQCUil _________________ J
P. £ i n k i n A m m u Dacă Onor. Con-
■ M m tanadar da.
/ . f i Chestiunea programelor şcoa-
War Mansart cat· (k mare importanţa, de aceea pro
pen ai · la t· to H m fm e k « b
C eaiM fW aprobă
P S. irktrre* VvruUmti Haiaoanul. I. P. S. Stăpâne,
Ι.γλijlmlmal religie* aţă cum se predă acum, e bun; dar,
cred eft-l putem face fi mai bun. Calea pe care o urmăm
ta. predarea acestei tnrăţimânt este re/re istorică. Lumea
91 evenimentele religioase sunt arătate, după metoda de
actMR, Io orditM temporală In care s*au desfăşurat ele. A-
teastâ procedare este de altfel foarte veche la noi, şi de
sigur fiad prea lafiptâ In deprinderile noastre, cu greu
ne vom despărţi de eau Cu toate acestea, In faţa nevoilor
veacului de acum, cred că trebue si ne grăbim a luă în
privinţa aceasta o altă cale yi anume caUa psihologică,
adecă calea pe care ne cooduee către adevărurile religi
oase, Insiţi pornirile şi puterile fireşti ale sufletului ome
nesc. Este ştiut I. P. S. Stăpâne, ci pe toate tărâmurile
de activitate omenească şi In deosebi pe tărâmul şcolar,,
lozinca omenirei de azi se rezumă In aşâ numita *lege a
efmtuiui «tete» adică In încercarea de a se dobândi re
zultatele cele mai mari şi mai sigure, cu lupte cât mai.
scurte yi cât mai uşoare pentru individ.
Spiritul modern deci, sub înrâurirea liberatoare a Sfintei.
Evanghelii, na mai vede In muncă numai o unelti de pe
deapsă divină, ca In Vechiul Testament, ci mai mult un.
mijloc de participare a omului la opera divini a creaţiu-
nei, şj ca atari, el cauţi să înlăture muncei caracterul ^ei
de caxnd, ca astfel omul să nu o faci din sili, ci din
dragoste.
De legea şi Încercarea aceasta trebue cred, si ne ţinem
şi noi ta ce priveşte Învăţământul religios, unde, deaseme-
nea e vorba de cheltuirea unei energii şi de dobândirea,
unui rezultat din partea omului.
Ori, cu metoda istorici de astăzi, Inviţimântul religios
se prezinţi ca un teren de activitate pe care se asudă
mult, dar se câştigă puţin, daci nu chiar nimic.
Din aceasti metodă elementul sufletesc al elevului este

ACTS OFICIALB 71
sproape iniAturat, Intru cât nu-1Întâlnim funcţionând decât
cm mrmetie tmecamică%adică ca facultate care nu c tn stare
tf.i |mc pe om da adevârurile ce i s'au predat intr un
mod viu şi plftcui.
Şi starea aceasta da lucruri o gâtim In tnvâţâmântul re
ligios aatâai, când toate ramurile de învăţământ şi-au con·
siruit dejâ de mult metodele lor cu baia In paihologia o·
menească, adicâ tn aşâ fel ca învăţătura sft i ac deâ omului
ca cevâ dorit şi căutat de Însuşi sufletul lui şi nu ca cevâ
imput cu deaeila.
De datoria noastrâ este deci sft schimbăm metoda de
predare a învăţământului religios cât mai nelntăriiat, ceea
ce nâdâjdueac de altfel câ vom puică isbutl tn Domnul
de astâdatâ.
Ca să putem insă calcă tn privinţa aceaata pe teren so
lid, trebue sft ne dăm mai tntâi bine seama de ceeace
se urmăreşte In şcoală cu Învăţământul religios. Aceasta
revine binetnţelea la obligaţiunea de a fixft mai lntfti scopul
de atina cu· acest Învăţământ, ca potrivit acestui scop aă
ne alegem In urmă şi mijloacele proprii dobândirei .lui,
şi Intre care In rândul întâi vin deaigur şi programele.
Scopul urmărit de învăţământul religioa are două laturi.
Una e cu totul formală şi anume ea constă tn a deprinde
sufletul copilului cu disciplina, cu obicinuinţa a se supune.
Spre deosebire de tnvâţâmântul religios, învăţământul
laic In general, 11 formează pe om cu predispoziţiuni cri
tice, până a nu se determină la o acţiune, decât numai
dupăce face un discernământ personal şi propriu asupra
lucrurilor.
Cu Învăţământul religios lucrurile se petrec dinpotrivft.
Acest învăţământ este un învăţământ de autoritate, el se
primeşte prin credinţă, adicâ sub formă de comandament,
şi aceasta este necesar pentru disciplinarea sufletească a
omului, Intru cât Învăţământul dat sub forma de coman
dament 11 fereşte pe om de rafinăria intelectuală şi mai
ales de scepticismul la care suţţt foarte predispuşi mai toţi
oamenii de carte, cari nu şi-au putut formă decât perso
nalitatea critică a fiinţei lor sufleteşti. învăţământul religios
fiind cu baza tn afirm aţie, temperează şi chiar înlătură ur
mările rele, pc care le poate aveâ In deosebi pentru su-

fletele superioare, învăţământul ştiinţific, care spre deose
bire de cel religios, îşi are baza nu In afirma(tune ci în-
nega(tune şi stabilitatea nu în tradiftune ci în critică.
A doua lăture este cu totul fundamentală. Ea constă în
a-i da omului învăţături care să-l linişjtească asupra proble
mei începutului şi scopurilor a tot ce există şi în deosebi
a începuturilor şi scopurilor omului, şi care în acelaşi timp
are să îndrumeze voinţa şi purtarea spre cea mai desăvâr
şită împlinire a binelui.
Laturea aceasta contribue deci să-l liniştească pe onr
faţă cu necunoscutul şi să-l întărească faţă cu cunoscutul,,
cu lumina adică în care trăeşte şi căreia el trebue să-i
impună legea binelui începând, uceasta chiar cu sine însuşi.
Aceasta însemnează că prin a doua lăture a scopului
său, învăţământul religios ia un caracter moral predomi
nant, care ne va obligă, bineînţeles, ca în ce priveşte a-
legerea mijloacelor de predare, să le preferim în deosebi
pe acelea care îi pot îndulci inima omului şi îi pot înlesni.
deprinderea faptelor bune.
Ori a îndulci inima omului şi a-i înlesni deprinderea
faptelor bune, însemnează pentru învăţământul religios, a
fugi de metoda istorică, prin care învăţământul acesta nu .
se leagă cu sufletul nostru, decât prin memorie, şi a căută
pentru el o metodă psihologică, adică o cale de predare*.
care să 1 lege mai mult de inimă decât de mintea ome
nească.
Prin chestiunile pe care le vom pune deci în programe
trebue să căutăm a ne pogorî dela început în sufletul ele
vului, spre a da vieaţă şi valoare tuturor ideilor morale*
pe care firea şi vieaţa omenească le pot zămisli în noi let
timpul şcolarităţii noastre.
Natural că la începutul şcolarităţei lui, copilul o să pri
ceapă numai acele idei morale, pe care le pricepem cu
inima şi care copilului îi vin din legăturile lui cu părinţii*
cu fraţii şi în fine cu toţ cercul cu care este legat prin
sânge şi simpatii şi în care se învârteşte el. Şi dacă este
aşâ, desigur că suntem bblîgaţi ca în primul an de învă
ţământ religios, să le vorbim şcolarilor de Mântuitorul In
raporturile lui cu părinţii săi, şi în deosebi cu mama sa,
cu fraţii, rudele şi prietenii săi, şi în fine cu tot ce for

ACTS OFICIALE
mează primul cerc al vieţei lui familiare. Copilul o să în
ţeleagă toate acestea. O s&le înţeleagă cu inima, nu cu
mintea.
Şi dacă i se pune sub ochi pilde isbitoare din vieaţa
Mântuitorului, natural că sub îndemnul lor, el se va for
mă tn cele morale, aşă zicând tn mod mecanic, pentrucâ
este pusă In joc conducerea inimei, care II îmboldeşte In
mod firesc la îndeplinirea celor văzute şi Învăţate de el.
După acest prim cerc, vom trece cu şcolarul tntr’un al
<loilea cerc de legături omeneşti, arătându-i raporturile
pe care le-a avut Mântuitorul· cu orfanii, săracii, cu străinii
şi tn fine cu toate categoriile de oameni nevoiaşi.
Cu acestea am terminat cu legăturile sufleteşti, care se
nasc Intre om şi om.
I. P. S. Stăpâne, vorbesc despre un program de învă
ţământ religios care să se aplice la toate şcolile, cu lăr
girea chestiunilor după' sex, după etate şi felul şcoalei.
Programul acesta o să-l avem şi tn şcoalele primare, dar
redus, şi tn şcoalele secundare, dar lărgit şi In şcoalele”
normale, arătând pe Mântuitorul ca Pedagog, şi tn şcoa
lele de fete arătând acolo în deosebi calităţile femeei
creştine.
Este vorba prin urmare de un program tip, pe care îl
vom aplică în toate şcoalele.
Din acest program mi-am permis să arăt până aci numai
pe primele două elemente compunătoare şi anume: cer
cul ăfecţiuniloi dictate de dragoste şi care e cel famil’ar,
şi cercul afecţiunilor dictate de milă şi care e cel al oa
menilor nevoiaşi. Voi continuă deci cu arătarea celorlalte
elemente compunătoare ale programei, şi care mai departe
sunt cercul al treilea, în care e vorba de legătura omului
cu diferitele tipuri de oameni slabi şi periculoşi moral
mente, ca Fariseii, Cărturarii şi alte tipuri de oameni, in
feriori sufleteşte, pe care Sfânta Evanghelie ni le pune în
relief, ca tipuri care au nevoie de sprijinul moral al oa
menilor cu temere de Dumnezeu şi cu ruşine de oameni.
Al patrulea cerc de raporturi tl va formă legăturile omu
lui cu neamul său, cu Iudeii şi cu omenirea ti) genere.
Desigur că abia acum este momentul, pentru dascălul de
religie să-i spună copilului pentruce i-a arătat pe Mântui

74 ACl'K Ol'ICIALK
torul mifclndu ie In familia lui, mişcându-se In lumea ne
voiaşilor, tn lumea celor rti, tn neamul lui după trup, şi
tn (ine Ιΰ omenirea întreagi.
Or, acest motiv stA după cum ştim tn trebuinţa de a
î se arfttâ copilului ce trebue sil facA şi pe cine trebue
»A imitete tn vieaţA, ca sA se îmbunătăţească şi sA se
mAntuiască.
Aici se va insistă tn deosebi asupră nevoii de mAntuire
pe rare o are omul şi pentru îndeplinirea cAreia a venit
in lume MAntuitorul. Tot aci se va spune copilului cA lupta
aceasta din partea lui Dumnezeu pentru mAntuirea omului
tşi are şi ea istoricul ei, cAcr tncepe cu cAderea omului
tn pAcat şi se prelungeşte neîntrerupt şi tntr’un mod deo
sebit dela Abraam pAnA la Hristos. In felul acesta se va
IntrA tn Vechiul AşetflmAnt care de astă datA le apAreâ
copiilor ca o fază trebuitoare a operei mftntuirei, şi nu
se vor luA din el decAt acele pArţj, care se leagă tn de
aproape cu planul general al mAntuirei noastre. Cu termi
narea Vechiului Testament se va terminA şi Istoria Biblică,
adică acea fază a mAntuirei, tn care Dumnezeu a con
tribuit la ea numai prin «gi afia Lui·.
De acum se va tncepe însă faza mAntuirei tn care şi om ul
contribue la ea prin ntriUlt /w/, adicA se va intrA tn Is
toria Bisericească, care va fi propusă elevilor mai m ult
tn chipuri şi fapte, spre a li se puteă arătă cine dintre
oameni a făcut şi a lucrat ca MAntuitorul. Li se va vorb}
cu alte cuvinte de Sfinţii Apostoli, de Marii Ierarhi) de
Mucenici, de Cuvîoşi şi de oamenii de bine, cu numiri şi
pilde şi din istoria bisericească universalA şi din cea na-
tionalA. După terminarea Istoriei Bisericeşti, se va trece
la expunerea principiilor şi regulelor de credinţA, adicA a
dogmelor şi a canoanelor din care decurg şi pe care se
reatimA preceptele morale şi faptele bune urAtate tn tra
tarea de pAnA ad a Istoriilor Biblică şi BisericeaacA. Cred
cA acestea sunt tn scurt, cunoştinţele şi ordinea tn care
învăţăm ântul religios ar trebui să He propus tn şcoalele
laice, unde se urmăreşte formarea bunului creştin.
Chestiunea specialiiArei rAmâne să ae facA tn Seminarii
şi tn facultatea de Teologie.
Propus tn felul arătat, mi se pare cA InvAţAm&ntul re-

AOTE OFICIALE 75
ligios s’ar tmpăcâ mai bine şi cu logica minţei şi cu ne
voile intime ale sufletului omenesc, contribuind Intr'o mai
largft măsură la întregirea culturei generale care li se dă
elevilor dela clasa I şi până la Facultate, şi din care pen
tru motivele arătate, tnvâţămăntul religios nu va trebui sâ-’i
lipsească.
Acest mod de a vedeâ am avut cinstea să-l prezint şi
Congresului de tasta toamna, şi Consiliului General. Şi In-
tr'o parte şi tn alta obiecţiunile nu au fost mari, sau nu
au fost de loc, ca bunăoară tn Consiliul General al învă
ţământului, care a binevoit să şi-l însuşească ca pe însuşi
modul său de a vedeâ şi a cărui măgulitoare obligaţiune
pentru mine de a Vi-1 supune la cunoştinţă, am putut să
mi-o îndeplinesc cu acest plăcut prilej. (Aplause). .
P. S . Episcop a l D unărei de Jos. 1. P. S. Stăpâne, mâ
bucur din adâncul inimei că unul dintre fraţii noştri Ar
hierei, de curând ieşit din nevrednicile noastre mâini, a
pătruns o chestiune atât de importantă a învăţământului
religios, şi a venit cu un program aşâ de frumos şi de
bine alcătuit pentru învăţământul nostru religios în şcoală
neamului.
tn cariera mea de profesor de aproape 2 0 ani, am vă
zut că cu sistemul de pânâ acum, tn tnvâţâmântul religios,
rezultate tocmai fericite nu am putut obţine.
S'a flkcut un pas tnainte, este prea adevărat, câ s’a mai
abreviat fie prin manualele de învăţământ, fie prin pro
grame, oarecare chestiuni care împovărau mintea copilului,
şi cari se tnvâţau tn mod mecanic, şi de care prea puţin
se tolossau copiii când ieşeau din şcoală.
De aceea, In timpurile din urmft, ca profesor de religie,
la şcoala centrală de fete din Bucureşti, mă sileam să fac
mai mult o intuiţie religioasă, decât sâ mâ ţin de lecţiu-
nile prevăzute tn program.
Şi mergând pe această cale, am văzut că am obţinut
mai bune eleve creştine, decât dacă le-aşi fi dat anume
paeagli, pe care sft mi le rosteascft pe din aiarft. Aşâ de
pildă, am văzut .că fetele poartft de 1 Martie ca mftrţişoare
fel de fel de animale, fel de fel de caricaturi. Atunci, fo·
losindumâ de aceastft împrejurare, am sis tetelor: N’aţi
.face mai bine—ca bune creştine—ca tn locul acestor lu-

7 6 a c te o f ic ia l e
erori să vă atârnaţi la gât nişte semne religioase. Aşă.
spre pildă, de ce n’aţi pune la gât câte o mică iconiţă?
Să rugaţi dar din vreme pe cunoscuţi, rude sau părinţi,.,
să vă cumpere iconiţe, a Maicei Domnului, ori a Sf. Nicolae
sau a altui Sfânt, şi, dacă veţi face aşâ eu am să vin 1se
1 Martie să vă sfinţesc iconiţele. Dar să nu mâncaţi în^
acea dimineaţă, căci am să vă aduc aghiasmă ca să gus
taţi, fiindcă am un clondir cu aghiasmă. de 20 ani şi vă
veţi convinge despre aceasta după eticheta lipită pe sticlă,. ,
care s'a decolorat şi care aghiasmă deşi neastupată erme- ;
tic, totuşi fiind sfinţită nu s’a alterat. Ei bine, am să vă
dau să gustaţi din această apă sfinţită şi tot cu ea voiu
stropi aceste cruciuliţe şi iconiţe, şi atunci D voastră veţi
avea la gât un obiect sfinţit, care are să vă folosească şi
să vă protejeze in vieaţă.
Rezultatul a fost, I.I. P.P. Sfinţiţi, P.P. S.S. şi Cucernici
fraţi că, cu ocazia nenorocită a morţei a 2 fete din acea .
şcoală, fetiţele au lăsat cu limbă de moarte, ca să fie în
mormântate cu aceste iconiţe sfinţite de profesorul lor..
Iată dar, cum se poate face o adevărată lecţie de religie! *
Vă mărturisesc că prin exemple practice şi în mod intuitiv
am ajuns să obţin rezultate îmbucurătoare, am ajuns ca fe
tele dela şcoala centrală să devină bune creştine, ba chiar
să se căsătorească cu tineri teologi, cari s’au hirotonit
preoţi
Făcând această mică digresiune, felicit pe P. S. Varto-
lomeu că timpul care l-a petrecut în afară din ţară, l-a fo
losit în bine, pentruca astfel pregătit, vine în ajutorul şi *
sprijinul Sfintei noastre Biserici.
Dea Dumnezeu, ca cât mai mulţi vâslaşi de aceştia să
mânuiască pe viitor corabia noastră duhovnicească,
împărtăşesc modul Prea Sfinţiei Sale de a vedea.
Calea de urmat, a celor ce Învaţă carte prin mijlocirea
Bisericii, e ca să sprijine instituţiunea, care i-a susţinut,..
iar nu să sape la temelia ei.
Repet că împărtăşesc modul P. S. Sale de a vedea. Ne- .
greşit, ceeace ne-a arătat este numai un rezumat, care se
va ramifică şi se va repartizâ după clase, sex, şi după
gradul de învăţământ.
întreb însă, dar dogmele Bisericii creştine ortodoxe, în >

ACTE OFICIALE 77
ce vreme şi la ce clasă de învăţământ se repartizează?
P. S. Arhiereu Teofii Ploeşteanu. S’a spus că se re
zervă învăţământului superior.
P. C. Econom P. Procopiescu. I. P. S. Stăpâne, să nu
fie de mirat dacă eu cel mai nevoiaşi dintre membrii a-
cestui corp bisericesc, după o expunere atât de clară ca
aceea a P. S. Vartolomei, şi după destăinuirea P. S. E-
piscop al Dunărei de Jos, mă simt slab.
Dar dacă am cerut cuvântul, este ca să aduc obolul meu
de vedere în această privinţă, prin faptul că muncesc în
învăţământ de 35 ani.
In învăţământul primar mi-a fost dat să însoţesc copila
şul, după prima călcătură a pragului când a venit în şcoală
şi până când a plecat din învăţământul primar, să-1 înso
ţesc la clasa 1, a 2, a 3 şi a 4 şi vă mărturisesc, că cu
toată dragostea de care am fost însufleţit, dar de multe
ori mă găseam pe chestiuni religioase, în faţa elevilor a-
proape în nedumerire. Şi mă întiebam şi mă munceam,
ce metodă să întrebuinţez ca să fiu înţeles.
După o experienţă de câţivâ ani, am ajuns la convin
gerea, să las programele analitice oficiale de o parte, căci
nu se pot aplica nici cu firea copilului, nici cu gradul de
desvoltare al -copilului. Atunci a trebuit să cercetez mij
loacele putincioase, să mă furişez în sufletul copilului, să
găsesc şi să gâdel calea inimei lui şi prin exemple să pot
să nasc şi să cresc în el sentimente religioase, pornite de
la fapte.' Aceste mijloace găsite, au fost pentru mine mai
rodnice.
Acum când P. S. Vârtolomeu, aduce un fel aşâ zis de
reformă tn învăţământul nostru religios, la diferitele grade
de învăţământ, să-mi daţi voie să-mi arăt mulţumirea su
fletească, că mă găsesc în aceiaşi poziţiune ca bătrânul
Simeon şi pot zice: «Acum liberează Doamne pe robul tău».
Acum scapă învăţământul religios de acea metodă rece
şi de acum Încolo o să avem prilejul şi mijlocul ca, într’un
mod mai cult şi mai inteligent, şi .priceput să putem în
tr’un timp relativ scurt, să dăm copiilor cunoştinţele re
ligioase de care are nevoie şi cu care să putem să le for
măm inima, sufletul, caracterul creştinesc şi omenesc, aşâ
după cum este în apostolatul nostru.

78 ACTS OFICIALE
/. P. S . M itropolit a i Moldavei. Discutăm o chestiune ']
de cea mai mare importanţă, care stă In fruntea tuturor
chestiunilor de care trebue Biserica să se ocupe, pentru
luminarea sufletească şi o bună îndrumare pe calea binelui |
şi a adevărului şi a drepţâţei a păstoriţilor noştri.
Predarea învăţământului religios tn şcoalele noastre este 1
una din cele mai importante şi grele chestiuni de discutat. ]
E grea această chestiune, pentrucă însuşi obiectul ei, J
este greu de priceput şi de studiat. Ar trebui o vieaţă în- i
treagă pentru un om şi de ar fi posibil vieţi omeneşti, j
una după alta, să se lege prin muncă, pentruca cei însăr-
cinaţi cu aceasta, să cunoască mijlocul sau meşteşugul cel
mai inteligent pentru a şti să îndrumeze educaţia sufletească
a unui om, ca şi a unui popor.
Această Însărcinare de educator sufletesc este în afară
de obicinuitele însărcinări căci. e o chestiune psihologică,
şi chestiunile psihologice, nu sunt aşâ lesne de discutat,
nici aşâ de lesne de rezolvat.
Că a sosit vremea de a se căută şi găsi o cale, care sâ
deâ rezultate mai fericite ca până acum, a învăţământului
religios in şcoalele noastre de toate gradele şi de ambele
sexe, din care să iasă o adevărată educaţie sufletească a
copiilor noştri, o recunoaştem cu toţii.
Câ Consiliul General s’a ocupat de programele şi me-
toadele acestui învăţământ, bine a făcut. Că avem în Con
siliu oameni pricepuţi, care să examineze această chestiune,
este iarăşi un bine.
P. S. Vartolomeu s’a ocupat de aceasta de aproape. 1
Nici câ se puteâ ca P. S. Sa să vadă lucrurile altfel, decât
aşâ cum le-a expus, căci, în adevăr, prin învăţământul re
ligios în şcoalele noastre trebue să se formeze temelia fun
damentală pentru educaţia sufletească aşâ cum trebue sâ
fie. Această educaţie se face numai prin şcoală de către
profesor, şi se cuvine sâ aibă ecou în familie, cum ziceâ
I. P. S. Mitropolit Primat.
Da, aşâ ar trebui! Sâ aibă ecou în familie, ecou în vieaţă,
ecou în societate.
La acest ecou care trebue să iasă din învăţământul re
ligios, ca dintr’un izvor, s’ar cuveni sâ se gândească şi le
giuitorul şi profesorul de religie şi numai atunci l-am găsi

ACTE OFICIALE 79
aşâ precum dorim. Altfel nu. Nu-1 vom găsi oricât l-am
căută, căci n’are de unde veni.
Dacă profesorul de religie prin lecţiunile sale, oricât de
bine ar fi făcute, după toate regulele pedagogice, s'ar
mărgini la orele de şcoală, fie cât de multe, cu toată bună
voinţa a profesorului, şi cu toată dragostea pe care aşi
presupune că o are şcolarul, pentru studiul religios, re
zultatul va fi nul şi fără cel mai mic eccu.
Pentruca lecţia făcută de dascăl de pe catedră, să gă
sească loc şi să se lipească de sufletul elevului, ca cu vre
mea să producă ecou în vieaţă şi în familie, se mai cere cevâ.
Se mai cere ca o apropiere cât mai mare şi o întâl
nire cât mai deasă să fie între profesorul de religie şi
şcolarul său. Apropierea şi întâlnirea o cere Însăşi obiec
tul studiului religiei adică: sufletul cel fraged al elevului.
Acest suflet, prin firea lui, e gata a primi calea pe care
i-o arată cel ce e chemat a se ocupă de el şi a i-o arăiâ.
Atunci profesorul are ocazie d’a face din elevul său,
ceeace doreşte, adică: ύη băiat cu minte, iubitor de cele_
sfinte, cu dragoste de neam şi lege, respectuos către mai
mari, cu iubire pentru părinţi, către colegi, milos către
cei nevoiaşi şi cu urmări pentru muncă, spre a-şi asigură
un viitor bun.
Numai aşâ profesorul are siguranţa că a format pentru
viitor un bun creştin, un folositor cetăţean şi un vrednic
patriot.
Deci, din cele ce am zis, reeşe că învăţământul religiei
trebue încredinţat, fără excepţie, numai preotului, căci el
are· sarcina firească din partea bisericei, de a predă învă
ţământul tainelor bisericei, pe care le şi săvârşeşte.
Ca metod de învăţământ, trebue adaptat acela care
corespunde vârstei, priceperei, şi gradului de înţelegere al
şcolarilor sau al acelora pe cari voeşti să-i formezi sufle
teşte.
Fără îndoială, aceasta o cere şi bunul simţ şi regulele
pedagogice.
A vorbi unui copil cu mintea copilărească, despre lu
cruri grele de priceput, e a-1 chinul fără voie.
A-i da din carte o bucată să o înveţe pe de rost, este
a-1 îngrozi.

Din această pricină copilul vede pe profesorul de reli
gie ca neplăcere sau ca pe unul care-1 torturează.
Mă pedepseşte câ n’am învăţat întreaga bucată pe
deasupra.
Soiot câ e bine ca lucrul să se petreacă altfel:
Elevul când o vedeâ pe preotul profesor că intră în
sala de cursuri, să vadă pe cel mai iubit, pe cel mai blând
şi bun profesor care fi satisface sufletul său, pentrucă lec
ţia dată de preot nu-i prezintă nici o greutate.
Şi tn această privinţă, să credeţi Prea Sfinţiţi Părinţi,
eu am fost foarte atent ori de câte ori se pune chestiunea
ca preoţii noştri să fie profesori de religie în şcoalele pri
mare din oraşe şi sate.
Am spus dela început că doresc să fiu înţeles.
Ţin din suflet ca profesorii de religie să fie preotul şi
nimeni altul decât preotul. Insă şi preotului ca oricărui
profesor îi trebue o pregătire pedagogică, ca să -poată
predâ învăţământul religios. Nici un învăţământ nu e mai
delicat, ca acel al obiectelor religioase, de aceia se cere
multă cunoştinţă din partea profesorului de religie, şi is
torică şi didactică şi doctrinală, dar.toate spuse în formă
pedagogică, spre a fi pricepute cu înlesnire de copil.
Ca toate disciplinele psihologice, aşâ şi cele religioase,
sunt greu de împărtăşit altora, spre a le pricepe în ade
vărul lor curat.
Ia închipuiţi-vă, că un preot însărcinat cu predarea în
văţământului religios, fără să aibă cunoştinţe pedagogice
şi fără a ti pregătit, se duce. în clasă şi are a vorbi ele
vilor despre un tip din Vechiul Testament, să zicem des
pre Moise. El va spune, Moisi a fost... un om, care a
condus un popor. El a fost însărcinat de Dumnezeu cu
cutare însărcinare privitoare la... Pe când ridică pe Moisi
în rândul proorocilor şi încă a celor mari, unul dintre co
pii zice: da, aşâ o fi, dar eu am citit într’o carte câ acest
Moisi a fost un ucigaş de oameni ! Aşâ zice în Biblie.
Atunci cum se împacă? Un ucigaş, un prooroc!
Vedeţi, numai decât se iveşte în sufletul copilului o în
doială, un gol pe care este cu greu să-l umpli, dacă n'ai
pregătire anumită, dacă n’ai experienţa cerută pentru un
dascăl pedagog care să prezinte orice împrejurare a vieţei
3 0 _______ _________ ACT* OFICIALE_______________ ___

81
omeneşti legată de istoria creştinismului tn mod satisfă
cător. Iată, cât de grea e sarcina dascălului priceput şi
cât de mult i se cere aceluia care predă Învăţământul
religios.
Prea bine a spus P. S. Vartolomeu, trebue ca necontenit
să stăpâneşti sufletul copilului, să-l tnalţi, să-l încălzeşti.
învăţământul religios In şcoală trebue să aibă ca ultim
scop de a formă buni creştini. Atât şi nimic mai mult.
Rămâne specialiştilor, ca mai sus, sâ-1 deapene.
Prin urmare, se cere numai decât şi fără excepţie, ca
acela care este chemat să predeâ acest învăţământ, să fie
un desăvârşit cunoscător al pedagogiei, şi ca să fie de
prins a şti cum să şi apropie buna dispoziţie sufletească
a elevilor, să ştie a-i face să le asculte cu drag, sâ-i de-
prinzi a te iubi şi a aveâ încredere în tine, devenind stă
pân pe sufletul lor. Atunci vei fi un bun dascăl. Altfele
o sarcină ingrată şi pentru copii fără folos.
Partea aceasta este partea ştiinţifică, cea de pe catedră.
Dar nu este destul atâta, mai trebue cevâ.
Dacă Învăţământul religios voiţi să dea roade bune, şi
să facem din elevii noştri buni creştini, apoi aceasta tre
bue să o facem pe partea practică. Adică după cum ziceâ
P. S. Vartolomeu· adineaori, trebue să crezi fi să practici,
trebue să deprindem pe copiii noştri să creadă şi să prac
tice ceeace au învăţat. Se cere dar, acelor ce au chemarea
de a modelă sufletele oamenilor, să facă şi o parte teore
tică şi o parte practică, şi numai atunci, când aceste două
cerinţe se vor uni, vor da rezultatele cele mai fericite.
Cum putem face partea practică? Sâ-i înfâţişem pe Dom
nul nostru Iisus Hristos ca tip. Hristos In raport cu pă
rinţii săi, cu Mama sa, şi pe copilul faţă de părinţi. Grija
ce copiii trebue să aibă de mama lor. Purtarea lui Hris
tos faţă cu cei de aproape ai săi şi cu vrăjmaşii lui. Pur
tarea lui Hristos şi grijea pentru cei nenorociţi, către cei
bolnavi, suferinzi, către tâlhari etc. Credeţi oare că despre
toate acestea se va găsi deodată răsunet în sufletul co
pilului numai tn urma celor istorisite după catedră? Nu.
Dacă ne vom mărgini numai la partea teoretică şi nu şi
la cea practică a Învăţământului, apoi vom fi unilaterali
şi nu vom ieşi la scop.
6

Ce trebue să facem?
. Trebue ca afară de şcoală, afară de catedră, să mer
gem cu copiii la biserică şi acolo, pe înţelesul tuturor, după
a lor putere, să le arătăm şi să le explicăm cele ce le-am
vorbit In clasă despre Hristos, ca Fiul luf Dumnezeu; să
Ie arătăm icoana blândului Iisus Hristos; chipul Prea Cun
ratei Lui Mame. Chipul Sfinţilor Apostoli, al Marilor Mu
cenici cari au murit luptând pentru sfânta credinţă, al
marilor păstori ai Bisericei şi a tuturor Sfinţilor mai în
semnaţi şi auziţi de ei.
Precum profesorul cel iscusit de medicină dupăce face
curs în sala de prelegeri, în urmă merge în spital la patul
bolnavilor şi acolo aplică ceeace a făcut în sală parteai
teoretică, tot aşâ să facă şi profesorul de religie. Eşind;
după catedră, să treacă pragul bisericii, cu elevii lui şi să-i
facă buni creştini. Aşâ s’a făcut în timpul vechiu şi aveam
creştini buni.
Astăzi găsim stăpânind sufletele indiferentismul religios !
pretutindeni şi dacă nu e o pornire vrăjmăşească şi rău-
tăcioasă pentru Biserică, dar adesea găsim un indiferentism j
care cu vremea trece într’un materialism, şi apoi într’o
abrutizare. Şi înţelegeţi că un popor, ca şi un om, care !
este abrutizat în credinţele sale religioase, este aproape
pe sfârşit ca vieaţă creştină. Bătrânii noştri făceau aceasta1
în mod practic. Şcolile erau in curtea bisericii; astăzi nu
mai este aşâ.
Dupăce profesorul de religie face lecţia, după el vin alţi
6, 7 profesori cari, cu sau fără intenţie, zgudue în sufletul
elevului de curs secundar tot ce a clădit profesorul de re- j
ligie. Atunci scopul e ajuns? Nu.
Noi, trebue, ca după cum mama, care într’adevăr îşi.
iubeşte copilul şi nu 1pierde din ochi, chiar când doarme,,
căci şi atunci se duce să-l vadă, dacă are zâmbetul pe
buze, căci aceasta probează că copilul este sănătos. Ase
menea şi profesorul de religie trebue să însoţească pe e-
levii lui cât mai des şi numai atunci vor puteâ da adevă
rata educaţie religioasă.
Felicit pe P. S. Vartolomeu pentru o muncă sănătoasă
şi o cugetare profundă ce are asupra chemărei Bisericii şi.
82 __________ a c te o f ic ia l e

ACTE OFICIALE 83
rolul pe care trebue să-l îndeplinească In şcoală prin pro
fesorii de religie.
Să deâ Dumnezeu ca prezenţa In Consiliul General -şi
concluziunile luate de profesori tn congresul lor, să alcă
tuiască o nouă pârghie de ridicare a sufletelor acelor copii
care vor trece prin şcoalele noastre de aci înainte.
P. S. Episcop al Romanului. I. P. S. Stăpâne, chestiu
nea este de o mare importanţă şi poate să se găsească
şi alţii cari să mai vorbească; ora fiind înaintată, rog* să
se amâne pentru şedinţa viitoare continuarea acestei dis-
cuţiuni.
/. P. S. Mitropolit Primat. In adevăr este o chestiune
foarte însemnată şi aşi dori să se facă un memoriu asu
pra ideilor stabilite ca să ştim ce hotărâri să luăm.
Se admite continuarea discuţiunei asupra chestiunei ri
dicate de P. S. Vartolomeu, In şedinţa viitoare.
P. S. Episcop al Dunărei de Jos. înalt Prea Sfinţite,
fiindcă mai avem 20 minute până la 12, aşi rugă pe I. P.
S. Voastră ca şi pe ceilalţi membri ai Consistoriului Su-_
perior, fiindcă este un scurt memoriu al mănăstirilor, să
daţi voie P. S. Arhiereu Evghenie sâ-1 citească.
P. C. Econom Platon Ciosu, raportor, citeşte următorul
raport al Comisiunei de petiţiuni, privitor la suplica preo
tului loan 1. Opranu dela biserica Slobozia din Capitală:
înalt Prea Sfinţite Preşedinte,
Luând în cercetare petiţiunea preotului loan S. Opranu
deservent la biserica Slobozia din Capitală, prin care nu
mitul preot, pe de o parte se plânge că a fost nedreptă
ţit de I. P. Sfinţiţii Kiriarhi după vremi, iar pe de altă
parte solicită a i se încredinţa postul de paroh al bisericei
«Slobozia», ca un drept al său, Comisiunea de petiţiuni
a Consistoriului Superior Bisericesc, având tn vedere că,
Ia punerea în aplicare a legei clerului, petiţionarul se gă
sea servind la altă biserică din Bucureşti, şi, necunoscând
pricinile pentru care Chiriarhia a fost necesitată să-l per-
anute pe rând la mai multe biserici în timp de un an şi
•opt luni;
Considerând apoi, că postul de paroh se încredinţează

preoţilor după anumite norme prevăzute In legea clerului
• mirean, finumai de către P. P. S.S. Chiriarhi respectivi;,
socoare, ca cerereaPreotului I. S. Opreanusâ fie lăsată
la aprecierea înalt Prea Sfinţitului Chiriarh respectiv.
Cu deosebit respect, Comisiunea supune părerea sa de-
liberârei Onor. Consistoriului Superior Bisericesc, spre cele
de cuviinţă.
Raportor (ss) Econ. P. Ciosu.
(ss)+Arhiereul Valerian Râniuiceanu.
Membrii , > r· r r ·(ss) Econ. I. Ciocan.
Punâiidu-se la vot concluziunile raportului, se aprobă. ]
P. C. Econom loan Ciocan dă citire raportului privitori
la cererea preotului G. Măldărescu din Argeş, de a sel
stabili modul participărei preoţilor la cercurile culturale]
învâţâtoreşti.
f. P. S. Mitropolit a l Moldovei. Eu cred câ concluziu-j
nea raportului trebue hotărâtoare ca: preoţii noştri să fie 1
obligaţi de a luă parte la cercurile culturale.
Nu mâ tndoesc câ toţi împărtăşiţi modul meu de a ve- I
dea. Concluziunile raportului sunt in aşâ fel date încât pare I
câ nu ar lăsă pe noi preoţi, tn rândul celor chemaţi la ]
sate să lumineze poporul.
Noi avem sentimentul datoriei ce ni se impune de a ]
lumină poporul. Şi dacă preoţii noştri vor fi scutiţi de a j
merge la cercurile culturale care se ţin în parohia sa şi j
în cele vecine, tn vecinătatea satului, ca împreună cu tn-l
vâţâtorii săteşti sâ facă apostolatul luminârei poporului ro- ]
mânesc, atunci nu suntem la înălţimea chemărei noastre, i
Recunosc câ unele parohii sunt departe de altele şi e greu
ca un preot sâ meargă la distanţe de 20 kilometri pen- ,
tru a asistă la cercul cultural şi mai ales tn timp rău, sau
când au servicii de Îndeplinit, dar a admite ca preotul sâ
rămână acasă şi sâ meargă numai atunci la cerc, când
cercul se va ţine In satul său, fiţi siguri că faceţi un mare
rău, întru cât împiedicaţi pe preoţi de a fi sârguincioşi pen
tru binele poporului şi atunci poporul se va convinge câ
preotul satului se mişcă numai tn faţa unui interes. Aşâ
cevâ nu e bine sâ se zică. Şi mă tem, câ iurâşi se va
întâmplă ca preoţii noştri, sâ fie consideraţi ca al doilea
β 4 I C I ! O F IC IA L E ____________

iactor educator şi luminător al poporului şi învăţătorul cel
dintâi, după cum se zice astăzi.
V’aşi ruga să nu rămânem la ideia ca preoţii să meargă
la cercurile culturale numai când se va ţine în sa'.ul lor,
după cum e concluziunea raportului, căci e o notă rea.
Kiriarhii să cumpănească chestiunea obligativităţei preoţilor
după poziţia geografică a satului, a localităţei unde se gă
sesc preoţii şi unde are să se ducă pentru a lua parte
la cercul cultural.
Consistoriul să deâ un vot în felul acesta. Dacă am face
altfel, ne-am pune în contrazicere cu chemarea noastră.
Să dăm putinţa preotului de a se manifestă cât mai des,
pentru a dovedi lumei că el e plin de zel pentru a lumină
poporul.
Sunt cu totul în contra concluziunei raportului şi cer a
se lăsă, precum am zis, Chiriarhilor să cumpănească îm
preună cu protoereul respectiv, unde şi când trebue să
aibă preoţii obligaţie de a se duce la cercurile culturale.
P. C. Econom P. Procopiescu. Sunt cu desăvârşire de
cord cu felul de a judecă şi de a vedeâ ,a I. P. S. Mitro
polit al Moldovei şi să mă ierte părintele raportor, dacă
mă ridic contra concluziunei raportului P. C. Sale.
Din practica lucrului reese cum că noi preoţii suntem
mult mai bine apreciaţi, socotiţi de toată lumea, atunci
când noi ne găsim în fruntea mişcărilor culturale şi edu
cative.
Sunt preşedinte de cerc cultural. Datoresc o modestă,
destăinuire înaintea acestui corp duhovnicesc.
Cercurile culturale se alcătuesc după o prealabilă chib
zuinţă între P. S. Chiriarh şi Protoiereul din judeţul res
pectiv. Pentru aceasta se convoacă într’un anume timp la.
începutul anului. Se stabileşte d anume înţelegere între-
revizor şi protopopul respectiv, un acord de vederi şi ac
ţiune, locul şi timpul Când au a se ţine cercurile culturale.
Aşâ în regiunea mea s’a stabilit ca şedinţele publice ale
cercurilor culturale să fie prezidate de preot, iar şedinţele
intime ale cercului cultural, să fie prezidate de unul dintre
învăţătorii sau institutorii, cel mai destoinic din cerc. Se
urmează după aceea rânduiala stabilită, venind la aceste
cercuri preoţii de prin satele vecine. Ei au dreptul de a
___________________ ACTE OFICIALE_____________________ 85

8 6 ACTE OFICIALE
asistă şi !a şedinţele intime, tn mod excepţional se bucură
de acest drept, pentrucâ mulţi preoţi voesc să intre în
sufletul mişcârei de pregătire a corpului învăţătoresc, căci
aici sunt nişte adevărate şcoale practice pentru toţi.
Şi, închipuiţi-vă P.P. Sfinţiţi şi P P. Cucernici fraţi, ce
aspect plăcut să vezi pe preot alături cu învăţătorii şi cu
câtă ί.-'πΛ se prezintă învăţătoarele şi ca ţinută şi ca cu
viinţă.
Să-mi daţi voie să destăinuesc puţin mai departe, căci
este de necesitate să se ştie ce se lucrează la sate. Masa
o au comună, sunt nişte adevărate agape creştineşti, cum
erau tn vechime. Preşedintele cercului sau învăţătorul din
localitate şi-au luat obligaţiunea şi a păstrat obiceiul de
a pregăti masa. Această masă nu e cine ştie ce, dar este
o masă comună, este o înfrăţire care se stabileşte între
aceşti doi factori, care-ţi înalţă sufletul.
După ce se discută chestiunile la ordinea zilei, se aş
terne pe hârtie în mod sumar ce s’a vorbit, căci fiecare
preşedinte este asistat de doi învăţători, din cei mai des
toinici ca secretari. Şedinţele ţin până la 11 '/2. Dela 111/2
până la 2 este pauză şi în acest interval se tac discuţiuni
intime între ei, relativ la îndeplinirea datoriei, a nevoilor
lor, la aplicarea amenzilor şcolare, dacă e bine sau nu să
se dea amenzi. Am auzit pe unul zicând: Eu sunt de 10
ani învăţător şi n’am aplicat nici o amendă, dar şcoala
este foarte populată; şi la întrebarea, cum a reuşit la a-
ceasta, el respunde că se duce de face vizite ţăranilor, se
interesează ue viaţa lor, şi astfel a reuşit în misiunea lui.
La masa comună, conform obiceiului, preotul este în
capul mesei, citeşte rugăciunea de deslegare şi urmează
masa. După aceea încej) toasturile, căci trebue să mulţă-
mească gazdei şi este de notat cum învăţătorii îşi măsoară
vorba şi cum se gândesc să-şi expună gândirea. Acestea
toate iarăşi este o şcoală cu rezultate foarte bune.
Sunt învăţători—şi să nu se supere chiar dacă ar auzi—;
care nu ştiu cu ce mână să iâ cuţitul sau furculiţa şi cu
toate acestea văzând pe ceilalţi, caută de i imitează şi ast
fel pleacă acasă cu cevâ dela aceste cercuri.
De ce dar preoţii să se lipsească de aceste ocaziuni,
din care numai bine poale ?ă tragă ?

ACTE OFICIALE 87
In şedinţele după amiază se tratează conferinţele, şi a-
poi se fac şi cântări de'imnuri naţionale.
Vin acum la ideile emise in raport relativ la frequen-
tarea acestor cercuri. Este în firea lucrurilor că dacă a-
vem unele servicii importante, acestea ne împiedică de a
luă parte la acele şedinţe, dar pentru aceasta ne putem
foarte uşor justifică neparticiparea noastră; dar dacă ad
mitem concluziunile raportului, atunci cea mai mare parte
vor puteâ să se sustragă şi astfel împiedică pe aceia cari
urmăresc mijloacele culturale necesare pop.ulaţiunei rurale,
la care suntem cu toţii chemaţi să contribuim.
P. S. Episcop al Dunărei de Jos. Mulţumesc I. P. S.
Mitropolit al Moldovei, pentru vederile aşâ de creştineşti
spuse în cuvântarea sa. Felicit şi pe fratele Procopiescu,.
căci din cele spuse se vede ce frumos este a locul fraţii
împreună, cei de sus şi cei de jos. Sunt cunoştinţe ce ni
se aduc din locuri depărtate, şi pe care noi în preocupările-
noastre nu le puteam şti. Mulţumesc şi felicit cu recunoş
tinţă pe părintele Procopiescu că ne-a dat aceste desluşirii
Vin însă la concluziunile raportului şi rog pe I. J S.
Preşedinte şi pe toţi membrii Consistoriului Superior, să
scuzeze pe părintele Ciocan, care este nou în Consistoriul
Superior şi pentru prima oară face un raport; Vă asigur
însă că este unul din cei mai buni preoţi din Eparhia mea
şi care a făcut ca întreaga garnizoană din Cernavodă să
se uite la sfinţia sa ca la o icoană vie. Sfinţia sa a făcut
rezervele sale în raport şi ceeace a prezentat a fost numai
dorinţele comisiunei, pe care Consistoriul Superior este
liber să le accepte sau nu. Rog dar, să puneţi la vot con—
cluziunile raportului, împreună cu cele ce s’au Vorbit aci.
. I. P. S. Mitropolit Primat. Doresc ca în actele Consis
toriului Superior să fie totul în regulă. Aşâ dar, aşi fi de
părere ca comisiunea să ia raportul înapoi şi să-l refacă.
Ceeace s’a discutat este foarte însemnat, mai ales cum
le-a pus înainte părintele Procopiescu.
De aceea sunt de părere să se înapoieze raportul spre
a se complectă, spre a aveâ un act după care să ne o-
rientăm In viitor.
P. C. Econom V. Pavelescu. înainte de toate, fac o res
pectuoasă întrebare părintelui Procopiescu, să-mi-răspundă,
ca să ştiu să-mi dau părerea în această chestiune. Câte

ACTE OFICIALE
cercări culturale preoţeşti aveţi tn judeţul din care sunteţi}
In Moldova avem opt cercuri şi sunt zece circumscripţii
şi fiecare circumscripţie se adună de opt ori pe an, plus
apoi conferinţele, care sunt două Ia Botoşani, plus o zi la
-societatea »Ocrotirea». când poţi să dai ou tunul şi nu'
găseşti un preot tn tot judeţul.
Dacă aşâ este, nu ştiu cum s’ar mai obligă preotul săj
iâ parte la cercurile învăţătoreşti. De aceea sunt de pă--
rerea raportorului şi să se lase ca preoţii să iâ parte nu
mai lacercurile din parohia lor.
P. C. Econom P. Procopiescu. La cele spuse de părin-
tele Pavelescu răspund, că cercurile învâţâtoreşti tn toată j
ţara sunt opt şi se ţin tn opt luni, natural că nu se ţin j
în aceiaşi lună, pot să zic tn fiecare lună un asemenea i
cerc după chibzuinţă şi nevoile locale, în întâia Duminică |
sau 3 a, 4-a. Aşâ că preotul rămâne locului tn celelalte j
Duminici. Sunt obligaţi dar ca în o singură zi sâ lipsească!
din parohie, tncelelalte trei Duminici nu-i mai supără nimeni. 1
Dacă se tntâmplâ în acea zi a fi reţinut, nu e numai I
decât®de nevoe a se duce, dar rămâne ca in una din cele
lalte Duminici a luă parte la cercul cultural.
1. P. S. Mitropolit Primat. Vă rog a pune în scris şi j
rezumat aceste idei ale P. C. Voastre
P. S. Episcop al Romanului. De oarece după cât ne j
Împărtăşeşte şi P. S.'Episcop al Dunărei de Jos, nu co- i
misiunea şi-a dat părerea, ci părintele raportor a adus o j
propunere, lăsând la chibzuinţă înaltului Consistoriu Bise- :
ricesc, socotesc că este absolut necesar ca acest raport sâ
se Întoarcă la comisiune, ca comisiunea sâ studieze ches
tiunea din nou şi sâ se vină cu un raport, şi raportorul ·
in numele comisiunei să-şi deâ concluziunile şi să ceară de
la înaltul Consistoriu aprobarea.
/. P. S. Mitropolit Primat. Mâ unesc cu P. S. Episcop
de Roman câ raportul nu este complect şi de acord cu
comisiunea, pentrucă nu trebue a înlătură pe preoţi de a
fi tn curent cu cultura şi activitatea cercurilor culturale.
Orele fiind înaintate, ridic şedinţa şi cea viitoare pe
mâine la orele 9 dimineaţa.
Şedinţa se ridică la orele 12.
Secretar, Economul Cosma Petrovict.

Şedinţa din 9 Maiu 1913.
Şedinţa se deschide la orele 9 şi 20, sub preşedinţia
I. P. S. Mitropolit Primat, asistat de I. P. S. Mitropolit
al Moldovei.
Se dă citire apelului nominal. Prezenţi 31, In concediu 4.
Se citeşte sumarul şedinţei precedente.
1. P. 6. Mitropolit Primat. P. S. Vartolomeu a pro
pus ca sâ facem sumarul scurt şi să nu 1publicăm tn Mo- ■
nitorul Oficial. Găsesc că nu e lucru terminat. A seface
sumarul scurt este o necesitate; cu toate acestea trebue
să se treacă acolo toate lucrările, propunerile şi condu·
ziunile. Nouă ni se spune: concluziunea a fost cutare şi
cutare, dar care e acea concluziune nu se spune, în cât
este de nevoe a se pune în sumar şi concluziunile pe dea-
tntregul lor.
Cu aceasta chestiunea ridicată de P. S. Vartolomeu
e bună.
Cu toţii ştim că Monitorul Oficial nu-1 poate avea toată ~
lumea la îndemână. A lost din vechime obiceiul ca să se
publice desbaterile Sf. Sinod deosebit. Nu se publică in
volume mari, ci în formatul «Revistei Ortodoxe». Eu aşi
fi de părererea aceia, ca Tipografia Cărţilor Bisericeşti, să
ne publice întreg sumarul şedinţelor regulat} fie In revista
«Biserica Ortodoxă» sau fie în broşuri de acelaş format
sub titlul de: «Desbaterile Sf. Sinod» către care să se mai
adauge şi: «Desbaterile Consist. Superior Bisericesc» tn-
tr’un singur volum pe fiecare sesiune, fiind acestea de mult
folos atât pentru istorie cât şi pentru noii viitori Arhierei,
pentrucâ sumarele sunt foarte instructive, probă sumarele
acestor 2 şedinţe din urmă, care conţin însemnate puncte
de program pentru viitor. Ceeace nu putem realiză acum,
putem realiză pe viitor, având în vedere un program, ca
acesta de lucru.
In ce priveşte desbaterile, repet, sâ cerem a se publică
deosebit tn broşuri, cum a fost tn vechime, desbaterile Sf.
Sinod. Aceasta este părerea mea, şi eu v’aşi rugă, dacă
sunteţi de aceiaşi părere, să facem mijlocire ca sâ le avem.
P. S. Episcop al Dunărei de Jos. Aveţi dreptate I. P.
S. Stăpâne, în privinţa desbaterilor Sf. Sinod. Norma din
'______________________ ACTE· OFICIALE 9 9

vechime a fost ca sumarul să fie scurt, ca sâ nu dea mult
de lucru cancelariei, fiindcă dacă se pun şedinţe succesive]
şi atunci având un sumar mare, nu se mai poate face su
marul pentru a doua zi.
Sumarele se tăceau pe scurt şi se publicau tn Monito-J
rul Oficial; iar desbaterile luate după note stenografice se
publicau pe larg în revista «Biserica Ortodoxă».· Deci să Jki
păstrăm norma din trecut, care· erâ foarte bună fiindcă seM
uşurează cu modul acesta lucrul. Pe de altă parte rog ca ■
sâ se precizeze tn sumar, că s’a citit raportul Comisiunei M
cutare, relativ la cutare chestiune şi concluziunile au fostjs
aprobate ori respinse, iar asupra cutărei chestiuni a luat κ
cuvântul cutare sau cutare membru.
Aşâ se lucrează şi tn Corpurile legiuitoare,, precum ş tim »
sumarele prescurtate se citesc dela o şedinţă la alta, iar
desbaterile se publică prin Monitorul Oficial.
P. S. Episcop de Argeş. I. P. S. Stăpâne, am o părere
cam tot tn sensul P. S. Episcop al Dunărei de Jos, asupra %
sumarului.
Sumarul să fie scurt, dar complect. Sâ se spună că s’a j·
citit raportul cutare, asupra chestiunei cutare şi s’a apro-a
bat tn sensul cutare.
In ce priveşte publicarea desbaterilor, ele se vor publicâj|
ca şi până acum tn Monitorul Oficial şi revista «BisericaJ|
Ortodoxă» şi cu această ocazie, n’are decât să le tragă 3
şi tn broşuri.
I. P. S. Mitropolit Primat. Ţin să vă dau o lămurire,jr
Eu deja am cerut la Onor. Minister ca să se publice des- T
baterile ca mai Înainte tn formatul revistei «Biserica Or-i-f
todoxâ», însă ele să fie deosebite, să nu fie anexate, după
cum am mai zis şi altă dată.
Ne mai cerând nimeni cuvântul asupra sumarului, se
pune la vot şi se primeşte.
Se dă citire următoarelor comunicări:
Adresa Ministerului Cultelor—Adm. Cassei Bisericii —
prin care comunică că, cu înaltul Decret Regal No. 3636/913
întârindu-se în mod definitiv P. Cuv. Arhimandrit Teoctist
Stupcanu în postul de Stareţ al Sf. M-ri Neamţu, P. Cuv. Sa
urmează a lua paitc la şedinţele Consistoriului Superior'
ca reprezentant al Colegiului monahal din jurisdicţia SfJ
"90__________ acte o f i c i a l e ...---jlSffiBr. J

ACTE OFICIALE 91‘
Mitropolii a Moldovei şi Sucevei, aşâ după cum a fost
ales şi confirmat pe când eră superior al Sf. M-ri Cetă-
ţuia din Iaşi. Se ia act.
Suplica prin care* rftai mulţi preoţi din lud. Dolj roagă
a se interveni la Onor. Guvern să se facă o lege prin care
sâ pună un impozit de 3 lei pe cap de fiecare contribuabil,
pentru a formă un fond necesar spre a se puteâ construi
şi repară biserici tn toate comunele din Întreaga ţară.
Se trimite la Comisiunea de petiţiuni.
P. C. Econ. C. Nazarie, citeşte următorul raport al Co-
misiunei însărcinată cu alcătuirea şi revederea regulamen
tului pentru preoţii militari:
«I. P. S. Stăpâne—Comisiunea însărcinată cu alcătuirea
şi revederea regulamentului pentru preoţii militari, termi-
nându-şi lucrările, cu respect o depune odată cu aceasta
şi, fiindcă acest regulament şi ca formă şi ca fond diferă
tn totul de cel vechiu, rugăm a se imprimă înainte de a
se pune în discuţiune. .—;
Suntem ai I. P. S. Voastre -plecaţi şi supuşi servitori.
, *Econ. C. Nazarie. Econ. 1. AtUonovici
P.' C. Econ. C. .Nazarie. Cu această ocaziune am sâ dau.
o explicaţie: In regulamentul cel vechiu se prevăzuse ca.
preoţii să fie pe regimente, noi am adoptat ca sâ fie pe
garnizoană, căci am făcut şi noi socoteala că în cazul ‘tn-
tâiu, plata personalului se ridică la 700.000 lei, fără alte
cheltueli. A cere aşâ cevâ însemnează a nu ni se acordă
nimic, de aceea am revenit la un număr de 40—50 preoţi
pentru toată armata. Acest număr nu aduce un spor nici
de 200,000 lei la întreaga armată, ceeace este cevâ. In al
doilea rând, economia vechiului regulament, eră făcuta tn
felul sistemului de centralizare. Eră un protopop tn frun
tea armatei române cu subprotoiereul lui, şi făceâ un fel.
de administraţie independentă de Chiriarh, aşâ că făceâ.
inspecţiuni, dispuneâ, dregeâ şi Chiriarhul ziceâ, bine pro-
topoape, aşâ cum zici tu sâ fie. A crezut că acest lucru
nu ar cadrâ nici cu organizaţia bisericească, nici cu ordinea
canonică şi prin proiectul alcătuit de noi am lâsat ca pre
oţii militari sâ fie inspectaţi, căci trebue sâ fie cinevâ care
sâ se ocupe de dânşii, ca sâ vadă dacă Işi îndeplinesc mi-

9 2 ACTE OFICIALE
siunea. Şi după cum din sânul Consistoriului Superior s’a
delegat on membru ca să inspecteze Seminariile, tot aşâ
din acest corp, on Arbiereo, care este mai liber, sâ fie
însărcinat cu aceste inspecţiuni.'
Proectul acesta diferă complectamente de proiectul vechiu 1
şi ca să poată fi discutat, trebue să fie imprimat.
/. P S. Mitropolit Primat. In ceeace priveşte tipărirea, -j
nu sunt de părerea aceasta, ce se emite acum, de oarece]
mai rămâne observaţiuni de făcut, se mai complectează, 1
apoi eşit dela Consistoriu pentru a fi trimis la armată şi j
de acolo venind cu observaţiunile necesare armatei, sâ se]
tipărească pentru St. Sinod. Sâ nu-1 tipărim deci acum, ci]
după ce va eşi din Consistoriul Superior şi armată.
P. C: Econ. C. Nazarie. Dacă nu o luă cunoştinţă mem-1
brii, nu se poate discută, căci discuţiunea se poate face]
având fiecare un exemplar înaintea sa. Se poate interveni·
ca Tipografia să nu strice zaţurile şi imediat sâ Introducă ]
modificările ce s’ar puteâ face.
Se pune la vot propunerea Păr. Nazarie şi se primeşte, i
Pâr. Econ. 1. Gotcu. I. P. S. Stăpâne şi ieri am rugat pe ■
I. P. S. Voastră să puneţi în discuţiune propunerea relativă -
la cercetarea pricinelor preoţilor, care se face în primării
şi care prin această aduce oarecare jicnire preotului şi să
se facă cercetările în casa parohială ori în pridvorul bisericii. j
Pe această propunere rămasă din sesiunea trecută, aţi
pus rezoluţiunea: Să se discute modalitatea: în principiu
este dreaptă. Se amână deci după propunerea D-lui Mi
nistru al Cultelor, pentru sesiunea de primăvară, ca să fie
mai bine discutată». Vă rog dar să o puneţi în discuţiune.
Iată propunerea, (citeşte).
P. S. Episcop de Argeş. Părinţii propunători au mare
dreptate, căci dacă s’ar fi făcut cercetări chiar în primărie,
.tot ar fi ceva, eră cinstit că eră în casa unei autorităţi; dar
eu am dovedit lucruri ne mai pomenite. Dacâ spre pildâ
un preot, fie cu căciula roşie, eră bănuit de stăpânire, se
trimeteâ fie din partea Ministerului de Interne, fie din
partea Ministerului de Culte, inspectori ca sâ-i găsească
vina şi atunci atari anchete, se făceau prin cârciumi.
Două anchete cunosc făcute In cârciumi de reprezentanţii
Ministerului Cultelor şi nu la ţară, ci în oraş. De aceea
ACTE OFICIALE 9 3
bine a făcut propuitorul, ca ancheta sâ se facă la Casa
parohială, unde există, dacă nu există atunci să se facă în
pridvorul bisericii, căci acolo oamenii mai cu frică de Dum
nezeu, vin să vorbească în contra preotului părît.
Se pune la vot propunerea părintelui Gotcu şi se pri
meşte.
Păr. Econ. I. Gotcu. Am o altă propunere care stă in
oarecare legătură cu aceasta. Ştim că trebuinţele Bisericii
cer ca candidatului de preoţie, când se hirotoniseşte, să nu i
se ţină seamă locul naşterii şi nici din ce localitate este, ci
autoritatea bisericească îl trimite acolo, unde este nevoie.
Mai toţi aceşti candidaţi de preoţi sunt fii de ţărani, au
legături cu pământul, cu casa lui, cu aşezările lui dela pă
rinţi şi străbuni, şi el nu va puteâ să ţină seamă de intere
sele lui familiare şi materiale, ci potrivit dispoziţiunilor
Chiriarhului şi în comformitate cu misiunea sa, va ţine
seamă de Interesele Bisericii şi va primi parohia, care i se
pune la dispozie. Ori ştim că parohiile rurale mai ales,
sunt cu desăvârşire lipsite de case parohiale.
S’a dus tănârul preot cu soţia şi cu copilaşii săi—dacă
are şi cu o cărucioară de lucruri de casă şi trage în paro
hie. Casă parohială -nu e, la sate ştim câ case de închiriat
nu se găsesc, gospodarul nu are decât două camere, una
curată pe care nu o dâ nimânu-i şi una în care~trâeşte el
şi cu familia sa, aşâ că tânărul preot în foarte multe ca
zuri este nevoit să se ducă la cârciumă să închirieze o ca
meră acolo, sau să umble din casă în casă de astăzi pe
mâine ca vai de dânsul, sau chiar să-şi lase soţia şi copiii
la familie şi el sâ se ducă singur în parohie. In această
situaţie pe lângă multe neajunsuri morale şi materiale ce
întâmpină, apoi mai dă şi de alt bucluc, nu locueşte in
mijlocul parohiei şi comform legei este condamnat de Con
sistoriul Spiritual «ca să-şi piardă leafa pe toată vieaţa, fără
drept de revenire». Ce e de făcut cu aceşti nenorociţi? Ei
merită solicitudinea înaltului Consistoriu Bisericesc.
Dacă la papistaşi, unde preotul este celibatar şi el are
•o casă parohială confortabilă, cu atât mai mult se cuvine
să aibă această casă preotul ortodox, care este familiar.
Nu se simţeâ aşâ mare nevoie de case parohiale când preo
ţii se hirotoniseau şi se trimeteau tn satele lor de baştină,

unde aveau gospodării rămase dela părinţi. Acum însţi
împrejurările s’au schimbat şi trebue sâ ţinem seamă d<J
ele. Preotul deci trebae să-şi aibă casa sa parohială, undezi
să se instaleze cu famila sa imediat după hirotonie.
De aceea, sa alcătuit un proect de regulament pentru,
clădirea caselor parohiale atât la parohiile urbane, cât şi|
la cele rurale şi pe care depunându-1 la biuroul GonşjJS j
toriului Superior Bisericesc, vă rugăm, I. P. S. Stăpân^
să-l puneţi in discuţiunea Consistoriului, după îndeplinirea#
formelor legale.
/. P. S. Mitropolii Primat. Trebue sâ meargă la Co-JI
misiunea de parohii.
Eu dejâ cunosc un proect bun, pregătit pentru Consis-ţ
toriu, dar carele încă nu a putut eni la rând, pentru re--li
zolvarea acestei chestiuni. Se admite a se trimite la Co-?|-
misiunea pentru parohii.
P. C. Econ. P. Procopiescu. Citeşte următoarea propusă
nere de a se interveni către D-l Ministru a se face por-J
trete litografiate cu figurile Domnitorilor, Ierarhilor marii
şi bisericilor Însemnate istorice şi a se răspândi cât maU
mult în popor, pentru cultivarea sentimentelor patriotice^
şi religioase. Propunere:
I. P. S. Stăpâne, in interesul educaţiunei neamului nostru^
pe care de fapt şi de drept suntem datori a o face, tn*;
interesul formârei inimei şi caracterului, a desvoltârei sen-·*
timentului iubirei de ţară, deci desvoltarea conştiinţei na-*$
ţionale, pe care trebue a o aveâ tn primul rând al preo-4
cupârei noastre, ca pe o temelie trainică a tăriei neamului..!
in vedere, că tablourile istorice şi tn deosebi chipurile *3
Domnitorilor Români, cari ne-au dat trecutul glorios al'
neamului nostru, sunt de lipsă tn vieaţa poporului de jos, .3
cu deosebire la saţe, aproape necunoscuţi, pe când chipul x^
membrilor famliilor imperiale străine sunt răspândite in · .·
popor şi formează podoaba caselor lor, lucrul păgubitor ]
simţului naţional.
In vedere că tablourile istorice şi chipurile Domnitorilor j
şi ale bărbaţilor cari s’au distins prin faptele lor pentru >]
ţară, biserică şi neam, ar fi un bun şi bogat material edu- I
cativ şi cultural.
Pentru Îndreptarea acestei stări de lucruri, ne permitem**!
a face următoarea modestă propunere:
94 ____________________ACTE OFICIALE

ACTE OFICIALE 95
1) Sâ se găsească modalitatea de a se litografia chipu
rile Domnitorilor Români, ale Sf. Biserici ce au servit ca
centre de cultură şi cu Însemnătate istorică, tablouri cu
scene istorice, chipurile Ierarhilor Bisericei Române din
vremuri, cari s’au ilustrat in de ajuns pentru Biserică şi
neam, ca: Mitropolitul Veniamin Costache, Dositei, Gri-
gore, Antim, Neofit, Melhisedek etc.
2) Aceste chipuri şi tablouri sâ se răspândească în po
por prin parohiile respective, pe preţ minim posibil, iar
pentru parohienii săraci sâ se deâ gratuit, Intru cât pre
ţul sacrificiului bănesc, va ii răsplătit prin câştigul moral,
care va fi întărirea simţului naţional, unit cu cel religios.
Suntem cu cel mai profund respect, ai înalt Prea Sfinţiei
Voastre prea supuşi servi
(ss) Econ. P. Procoptescu, (ss) Econ. I. Antonovici, (ss) Econ.
M, Răuţ, (ss) Econ. Pr. Safir Ionescu, (ss) Econ. N. Jingoiu
(ss) Econ. I. Gotcn.
Se admite a se interveni la Onor. Minister spre sa-_
tisfacere.
P. C. Econ. Platon Ciosu, citeşte următorul raport al
Comisiunei de petiţiuni privitor la cererea preotului Marin
Mihâilescu din Com. Uda de Sus, jud. Argeş, de a se in
terveni către D 1 Ministru de Culte sâ se modifice art. 58
-din legea învăţământului primar pentru a se egală salariile
preoţilor învăţători, cu ale celorlalţi învăţători:
I. P. S. Stăpâne, Comisiunea de petiţiuni a Consisto
riului Superior Bisericesc, a examinat petiţiunea Pr. Marin
Mihâilescu din Com. Uda de Sus, jud. Argeş, prin care
numitul preot—fiind şi invâţător—arată că Preoţii învăţă
tori, sunt retribuiţi numai cu jumătate din salarul de în
văţători, mai puţin ca suplinitorii şt tn consecinţă cere a
se mijloci modificarea art. 58 din legea învăţământului
primar, care prevede această dispoziţiune.
Comisiunea, având în vedere câ Preoţii-Invăţători, depun
multă activitate tn învăţământ, crede câ este bine a se
•mijloci către D-l Ministru de Culte şi Instr. Publică, ca,
fie prin modificarea art. 58 din legea învăţământului pri
mar. sau pe altă cale ce D-sa va crede, să binevoiascâ a
-egala lefurile învăţătorilor-Preoţi, cu ale Invăţăţorilor-Nor-
«malişti.

9 6 a c te o f ic ia l e
Cu deosebit respect, comisiunea supune părerea sa in'
deliberarea Onor. Consistoriu Superior Bisericesc, spre cele
de cuviinţă.'
Raportor (ss) Ecou. P. Ciosu.—Membri (ss) f Arhiereu Valerian J
(ss) Econ. I. Ciocan.
Se admite concluziunile raportului.
Acelaş P. C. raportor—citeşte următorul raport, relativi
la adresa Ministerului Cultelor—Administraţia Cassei Bi-1
sericii—privitoare la chestiunea sectei adventiştilor:
«I. P. S. Preşedinte—Comisionea de petiţiuni a luat In
cercetare adresa Onor. Cassei Bisericii No. 13675 din 30
Aprilie a. c. însoţită de un tablou cu numărul adventiş
tilor, cari s’a dovedit a fi în diferite oraşe şi sate din ţară..
Faţă de numărul de adventişti arătaţi in tabloul dejâ
înaintat, cum şi faţă de alţii cari se vor mai dovedi, co-
misiunea socoate că, pentru readucerea acestor rătăciţi în
sânul sf. noastre Biserici şi pentru tmpedecarea de a se
întinde mai mult această sectă deopotrivă primejdioasă.
Statului şi Bisericii noastre naţionale, Prea Sfinţiţii Chiri-1
arhi sâ iâ măsuri, ca preoţii în parohiile cârotţi sau ivit.
adventişti, să lucreze în sensul dobândirie lor pentru Bise-|
rica dela care sau depărtat, lăsăndu-se a fi momiţi, ur-j
mărind cu atenţie adunările lor, pe deoparte; iar pe de
altă parte, prin predici sau conferinţe bine alcătuite, sâ
se insiste bine lămurind temeinicia învăţăturei sf. noastre
Biserici, asupra punctelor răstălmăcite de maeştrii acestei^
secte.
In caz însă, când unii din preoţii respectivi nu vor fi In
măsură a dă lupta cu succes prin aceste mijloace, P. S.
Chiriarh va delegă pe altul din Eparhia Sa, pe care II va j
rede mai destoinic sâ obţină un succes în această acţiune. j
Aceasta fiind părerea comisiunei de petiţiuni, cu respect i
o supune deliberărei Onor. Consistoriu Superior Bisericese j
spre cele de cuviinţă.
Raportor (ss) Econ. P. Ciosu.—Membri (ss) Arhiereu Vrlerian.. f
(ss) Econ. I. Ciocan.
I. P. S. M itropolit a l Moldovei. Rog biurou, să bine- |
voiască a se dă cetire tabloului, pentruca să 'vedem loca- j
lităţile unde adventiştii s'au înmulţit aşâ de mult (Se citeşte).· i

ACTE OFICIALE 97
P. S. Arhiereu Vartolomeu Bacaoanut cere cuvântul pen
tru a da explicaţiuni relative la acest tablou.
I. P. S. Stăpâne, cum m’ara dus la Cassa Bisericii, prima
mea grijă a fost ca cu învoirea D lui Ministru sâ mă ocup
de chestiunea adventiştilor. Şi am crezut că primul fapt cu
care aveam sâ încep această preocupare, eră alcătuirea unei
statistici, ca sâ le ştiu numărul. De sigur, câ statistica nu
este un mijloc de combatere a adventismului, dar este un
mijloc de a-i măsură puterea. După modesta mea părere,
advestismul la noi, nu poate prinde rădăcini adânci: 1)
pentrucă este o doctrină- mai mult filozofică, al 2) pentru
câ este mai mu)t un fel de protestare, nu In contra cre
dinţei noastre strămoşeşti, ci a mizeriilor materiale şi mo
rale ale societâţei şi ale mentalitâţei noastre In general,
al 3) pentrucă obligă pe credincioşi la sarcini materiale'
pentru Întreţinerea cultului lor, care îi îngreuiază băneşte
faţă cu situaţiunea pe care le-o face Biserica noastră na
ţională şi în fine al 4) pentrucă cultul lor e lipsit de ce-"
remonial. Poporul nostru cere un ceremonial fastuos, pen-
trucâ fiind latin, iubitori de artă, noi Românii avem o
psihologie complexă, care ne dâ sete mare de emoţiuni
estetice, obligându-ne sâ ne educăm şi prin simţuri. Şi,
cum această sectă, nu prea are asemenea ceremonial, se
va ruină cu Încetul şi dela: sine, mai ales prin lipsa du
ioaselor ierurghii privitoare pe cultul morţilor.
Scopul facerei acestei, statistice eră aeci. pentru sme
renia mea, mai mult u chestiune de curiozitate sau mai
bine zis un îndemn dea şti cu ce anume vigoare e prinsă
astăzi secta apeasta fn masa poporului.
Până acum nu mi-au răspuns decât patru P.P. S.S. Chiri-
arhi, şi rezultatul acestor cercetări este următorul: In E-
parhia Sf. Mitropolii a Ungro-Vlahiei 124 adventişti, in>
cea a Moldovei 0, In a Romanului sunt 7 adventinşti şi tn
a Argeşului 5 adventişti. Din celelalte Eparhii tncă nu au
sosit ştirile cerute şi pentru complectarea lămuririlor, am
repetat adresa către P.P. S.S. Chiriarhi cari nu le-au trimis
şi sunt în aşteptarea răspunsurilor. Am voit tnsă sâ ne
servim şi de serviciile autorităţilor laice şi am făcut apel
şi la prefecţi, .acum la sfârşitul lui Aprilie.
/. P. S. Mitropolit al Moldovei. In urma explicaţiunilor

ACTE OFICIALE
date de P. S: Vartolomeu, Administratorul Cassei Bisericii,
sunt îndreptăţit de a atrage atenţiunea Consistoriului Su-;
perior, că adventiştii există tn ţara noastră; că adventismul e
o sectă religioasă, care nu de mult a intrat tn România. A-
ceastâ sectă devine din ce tn ce mai agresivă, şi pentru noi
se impune o Îngrijorare deosebită. Nu Împărtăşesc modul
de a vedea al P. S Vartolomeu, că adventismul nu ar fi
primejdios. Românii ţin la fastul religios pentru cult, ziceă
P. S. Sa şi de vreme ce adventiştii nu au acest fast, nu
ar aveâ şansa de a deveni populari şi deci o sectă pri-·
mejdioasă. Eu din potrivă ştiu că adventismul prinde ră
dăcini tn ţara noastră tocmai prin forma lui simplă şi uşu
rată de sarcini şi tn cele de cult şi tn cele de credinţă şi
tn obligaţiuni către Stat; va fi o primejdie. Adventiştii sunt
români unii veniţi din Ardeal, alţii de aici. Eram Episcop
al Dunărei de Jos şi am dat alarmă pentru lăţirea adven-
tiştilor în ţara românească.
Primul lor cuib a fost în Dobrogea, acolo unde este un
adevărat mozaic de populaţiuni cu diferite credinţe. Am
făcut o interpelare în Senat şi atunci Ministrul Justiţiei DlJ
Disescu, actualul Ministru al Cultelor mi-a răspuns că va
luă măsuri atunci când adventiştii vor deveni primejdioşi
ordinei de Stat. Nu s'a luat nici o măsură. Nu a trecut;
multă vreme, şi am primit din partea Ministerului de Răs-
boiu Înştiinţare, că într’un regiment din Moldova, pare-mi-se
regimentul Cantemir s’a găsit un soldat, care a refuzat sâ
depue jurământul ostăşesc declarând că el este adventista
Dl. Ministru de Râsboiu, pe atunci eră D-nul General Ave-
rescu, ne atrăgeâ atenţiunea că e bine, sâ se iâ măsuri,;
ca numărul adventiştilor sâ nu crească. Ei bine, adventiştii
au crescut şi creşte pe zi ce merge. P. S. Sa Administra-1
torul Cassei Bisericii, ne spune că tn Moldova nu există.
In Moldova au fost Încercări foarte îndrâsneţe. Prima a
fost In Dorohoi, după aceea a fost în Neamţ. Cel din Do-v
rohoi, .venit din Constanţa printr’un soldat din Dorohoi;
cel din Neamţu venit din Ardeal şi a făcut prozeliţi. Ad-i
ventismul se înmulţeşte unde sunt fabrici şi grâmădiri de
străini. S’a luat măsuri. Am avut luptă, şi adventistul A-
ghache român dela noi, a încetat de a mai fi adventist,
însă după multe străduiriţi. Meritul este al actualului Epis

ACTE OFICIALE 99
cop de Huşi, atunci Vicar al Mitropoliei din Iaşi, care a
fost Însărcinat de mine să meargă in Jud. Dorohoi şi unde
a lucrat cu multă inteligenţă, ca Agache să înceteze de a
fi un propagandist al adventismului. Dacă s’a scris din
partea mea că nu mai sunt adventişti, aceasta nu e o ga
ranţie sigură, căci nu se poate şti precis. Nu mai sunt ofi
cial cunoscuţi şi declaraţi mie, dar eu Însumi mă îndoesc
că nu mai sunt în Moldova. In toate oraşele din ţară, mai
ales oraşele porturi şi prin oraşele din Muntenia sunt. Mi-a-
duc aminte bă am primit broşuri pornite dela sediul So-
cietăţei adventiste, care e în Bucureşti. Aşâ broşuri sunt
răspândite pe la sate. Adventiştii au atâta meşteşugire că
pe cei mai buni creştini ortodoxi pravoslavnici li înşalâ de
o aşâ manieră că li întrebuinţează ca răspânditori de bro
şuri adventiste prin sate. Am avut ocaziunea tn Botoşani,
ca o Doamnă din Înalta societate, cunoscută ca foarte bună
creştină, fără sâ ştie, a însărcinat oamenii săi şi au încărcat
o căruţă întreagă de broşuri adventiste şi le-au lăsat pt
la parohiile din Judeţul Botoşani, convinsă că face un act
de cea mai bună faptă penţru educaţia românilor noştri.
Nu citez nume, vă pot spune că am rugat prin protopop
pe acea Doamnă, de a mă pune în cunoştinţă prin ce îm
prejurări a primit sarcina sâ răspândească cărţi adventiste
şi a răspuns că a avut convingerea că aceste broşuri sunt
de folos pentru popor, de aceea alături de noul Testament
pe care îl tipărise cu cheltuiala sa, împârţeâ şi aceste broşuri.
Vedeţi maniera pe care adventiştii o Întrebuinţează pen
tru a răspândi cărţi prin care produce turburare sufletească
tn popor. Aşi fi dorit sâ fie şi D-nul Ministru de faţă, ca
sâ cer să se iâ toate măsurile, ca această sectă să no
prindă rădăcini. Nu am să fac istoricul adventiştilor. Pot
sâ spun atât câ ei sunt veniţi din Ardeal tn secolul al
XVIII-lea din Anglia, dela care prin lucrători veniţi Ia noi
ca lucrători tn fabrici, au răspândit tnvâţâtura lor. In Ar
deal şi tn toată Transilvania adventismul a.luat avânt foarte
mare. Am cetit câ tn sinoadele fraţilor noştri de peste
Carpaţi s’au căutat măsuri pentru a Înfrânge această sectă.
Adventiştii merg tn ardoarea lor până acolo, tn cât pre
feră a stă tn temniţfl, un timp tndoit decât să facă servi
ciul armatei.

La închisoarea din Seghedin au fost şi or mai fi mulţi, I
numai şi numai sâ nu facă armată.
Pentru noi o ţară mică şi cu o populaţiune restrânsă nu 1
e o primejdie răspândirea acestei secte? De sigur că: Da.
Eu cred că chestiunea adventistă merită a fi de aproape j
cunoscută şi fără întârziere se cer măsuri eficace. Nu e j
destul din partea noastră spre a se dâ ordine ca preoţii]
să ia măsuri. Nu. In această privinţă să fim' cu toată luarea J
aminte. Mare grije se impune păstorului nostru pentru paza 1
poporului. Sarcina păstorului, pe zi ce trece, devine tot mai 1
mare de studiat şi tot mai grea de purtatl Nu e destul ]
numai să ştim dacă sunt la noi adventişti; dar trebue fără 1
zăbavă sâ ne îngrijim cum să-i combatem prin mijloace 1
pastorale pricepute, care cer şi voinţă şi studii teologice şi ]
energie unită cu înţelepciune şi veghere. Iată ce trebue sâ
facem şi cum trebue sâ lucrăm.
La 25 Noembrie, am avut la Iaşi, serbarea depunereiJ
jurământului ostăşesc a recruţilor pe care am săvârşit-o ]
însumi, în marea biserică Metropolitană. Nu voiu uită în I
vieaţa mea măreţia momentului; când în asistenţa corpu-j
lui ofiţeresc de armată cu D-nul General Comandant şi mult 1
public, care upipleâ galeriile bisericii. Atunci aveam în faţa
mea 1500 ostaşi recruţi, veniţi să facă slujba militărească, a
dupăce va depune jurământ de credinţă către Ţară şi ||
Rege, mă temeam sâ nu se ridice un glas al .unui rătăcita
şi sâ zică: Nu voiu sâ jur pe Sf. Cruce şi pe steagul ţârei a
căci sunt adventist!
Mă temeam de un aşâ glas, mai ales că ar fi fost un a
exemplu rău pentru ceilalţi şi primejdios pentru ordinea I
şi siguranţa Statului.
A lua măsuri constrângătoare prin poliţie contra adven-a
tiştilor, rog să credeţi, ar fi un mijloc nechibzuit şi nu numai 1
că n'ar da un bun rezultat, dar ar aveâ urmări şi mai rele. f
Nu pe calea aceasta trebue sâ ne gândim de a opri curentul I
adventiştilor, ci pe calea propovăduirei cuvântului Dom- j
nului, pe înţelesul tuturor, cât mai des şi mai mult, cu acei j '
cari sunt încredinţaţi conducerei noastre pastorale.
Eu am primit broşuri şi am găsit cuiburi întregi în Bu~1;
cureşti. De aci trimet broşuri în toată ţara. Suntem datori^!
să cunoaştem focarele acestea şi pe calc cu desăvârşire f
100 ACTEOFICIA L E ______________________J

ACTE OFICIALE
paşnică să luăm măsuri. Eu cred că trebue sâ se atragă
atenţiunea preoţilor, atât dela oraşe cât şi dela sate, ca
să fie cu cea mai mare supraveghere asupra stărilor sufle
teşti ale poporului. Sunt de părere să se tipărească bro
şuri şi acestea făcute cu multă luare aminte, după cum
prea bine a făcut Păr. Ec. Nazarie, care are meritul de a
fi cel dintâiu care a tipărit o lucrare In care se vede ră
tăcirea, doctrina acestor necredincioşi. Dar nu este destul
aceasta. Eu cred că, preoţii noştri în cercurile culturale,
precum şi în conferinţele generale pastorale tiebue să se
ocupe foarte de aproape de acestă chestiune.
Vă mărturisesc, când am auzit dela biurou că a venit
din partea Ministerului Instrucţiunei un tablou pentru ad
ventişti, m’am îngrijorat, şi foarte bine a făcut Ad-ţia
Cassei Bisericii câ a trimis un atare tablou pentrucă tre
bue sâ ne atragă atenţiunea de aproape. Nu tre'bue sâ ne
gândim câ suntem cruţaţi de aceşti ispititori de suflete;
şi cum câ adventiştii, este un vânt de seară care a doua
zi va incetâ. Ei vor face râu, dacă nu ne vom ocugâ de
aproape de ei, mai ales câ adventiştii nu recunosc cultul,
dispreţuesc preoţimea, icoanele, obligaţiunile către Stat şi
acestea sunt motivele cari măgulesc pe om şi odată ce
măgulesc are şansa să fie primită.
P.. C, Econ. C. Nazarie. 1. P. S. Stăpâne, chestiunea
aşâ cum a pus·o 1. P. S. Mitropolit al Moldovei, de sigur
câ se găseşte pe terenul cel adevărat. Nu trebue să ne
facem iluzii câ pericolul nu este mare. Pentru ca să ne
convingem cât de mari proporţii ia această sectă, e des
tul să ne uităm în Rusia, unde această sectă este răspân
dită, făcând adevărate ravagii în populaţiunea ortodoxă de
acolo şi dând extraordinar de muncă bisericii.
I. P. S. Stăpâne, adventiştii când vin la popor, nu vin
sub forma de filozofi, dânşii sunt lupi Îmbrăcaţi în piele
de oaie, după cum zice Sf. Scriptură; ci, ei vin şi se pre
zintă ca credincioşi adevăraţi, câ ei voesc sâ restabilească
creştinătatea cum a fost tn forma ei primitivă şi că toate
celelalte forme sunt inovaţiuni introduse mai in urmă de
biserică şi acestea, sunt lucruri de cari se pot dispensă
crcdincioşii cei adevăraţi. Vedeţi, 1. P. S. Stăpâne, sub
ce formă măgulitoare se prezintă ei credincioşilor pe de

o parte, iar pe de altă parte se înţelege că învăţăturile
acestea răstoarnă din fundament alcătuirea noastră bise
ricească şi prin urmare este un duşman mai periculos chiar-
decât necredinţa.
A se face o statistică, I. P. S. Stăpâne, de numărul ad
ventiştilor eu cred că e o numărare absolut imposibilă, ,
socotind câ aceşti oameni, ia începutul activităţei lor, au .
ca normă de a lucră pe ascuns, sau lucrează aşâ fel ca
Statul sau biserica noastră să se găsească în faţa unui fapt..
împl«'nit, în faţa căruia să zici: Amin. Aceasta este metoda-,
lor de propagandă.
Eu m’am ocupat cu chestiunea adventiştilor şi continui i
a mă ocupâ. Pentru aceasta am permis câtorva* studenţi j
dela teologie, dintre cei mai destoinici, ca să viziteze cen- -
trele lor şi sunt aproape 11 centre în Bucureşti şi vizitate ■
la fiecare dată de 400—500 auditori. Nu mai târziu decât„
acum 4 săptămâni, au adus un predicator mare dela Ham
burg şi Cere a început să vorbească zicând: Dragostea este
totul, dacă ai dragoste este acolo adevărul. Şi pe tema«.
aceasta a ţinut o cuvântare, îmi spuneâ studentul, strălu
cită, pe care a tradus-o în limba română, tâlmaciul, va4
sâ zică ei lucrează pe sub ascuns şi iau toate măsurile-
ca să se poată întări.
A venit la mine un preot din, Ploeşti şi mi-a spus, că
a auzit că mă ocup de adventism şi că broşura ce am
scos s’a epuizat. Daţi-mi cevâ la dispoziţie, îmi spuneâ, căci ·
eu sunt licenţiat în teologie, aşi puteâ foarte bine eu în-
su-mi să combat această sectă, dar trebue studiat lucru!
şi nu am timp, îmi trebue sâ îmi dai cevâ deagata ca
să mă îndrumez, chestiunile de studiat şi de amănunt le
voi face cu vremea dar acum să-mi dai cevâ urgent si*
gata. Această intervenire a preotului m’a făcut, sâ alcă-
tuesc o lucrare prin care combat cele zece puncte din cele
mai importante ale adventiştilor, ca jurământul, botezul şi
altele, pe care n’am pus’o încă la tipar, am vorbit cu P.
S. Administrator să-mi dea un ajutor ca să o pot imprimă
căci este de absolută necesitate.
Spuneam că nu se ştie câţi adventişti sunt. Vă rog sâ
credeţi câ eu am luat punctele de credinţă ale adventiş
tilor dela un funcţionar, dela una din cele mai Înalte ad-
1 0 2 _________ acte o fic ia le ·____________________

ΔΟΤΕ OFICIALE 103
ministraţiuni ale ţârei noastre şi am aflat câ In acea Ad
ministraţie sunt o mulţime de funcţionari adventişti. Notaţi
câ aceştia nu fac parte din categoria celor simpli. Observaţi
câ la noi este un duh de raţionalism foarte pronunţat şi *
la aceastâ cerinţâ vine sâ râspundâ tocmai adventismul.
Se zice: dar de ce atâtea formalităţi, atâtea slujbe lungi?
Sub forma aceasta de raţionalist, care se furişează In inima
creştinilor, slăbeşte sentimentul religios. Şi atunci lumea
zice câ au dreptate, că e destul numai predica la Biserică,
sâ fii moral şi câ nu trebue preoţi şi Încetul cu Încetul
se furişează aceste idei In inima credincioşilor; aşâ câ
pericolul este nu numai pentru populaţiunea de jos, dar
mai ales în păturile de sus, după cum 1. P. S. Mitropolit
al Moldovei a adus cazul, cu acea Doamnă din Înalta So
cietate, care s’a făcut râspânditoare de broşuri adventiste.
Urmează câ este bine să facem totul ca să descoperim
cuibul lor şi să facem totul "ca sâ combatem Învăţătura
adventistă. Dacă am alcătuit broşura mea, nu am făetft-'o
în vederea credincioşilor, ci pentru trebuinţele preoţilor
ca sâ le pun la dispoziţie toate textele citate de adven
tişti şi pe acelea ale noastre care sâ le servească a com
bate Învăţătura lor, iar nu sâ fie In neputinţă de a le răs
punde cevâ.
Studentul care se duceâ la ei este destul de versat şl
totuşi deseori întâmpină dificultăţi, luându-se ia harţă cu
ei. Vă Închipuiţi deci ce ştiinţă trebue sâ aibă preotul ca
să se poată opune unor propagandişti de felul acestora,
care nu se ocupă decât cu locurile mai iavorabile lor şi
pe cari le interpretează aşâ de nefiresc Încât rămâi Încre
menit de Indrăsneala acestor oameni, cari nu au conştiinţă,
nu de Hristos, dar nici de om. De aceea cred că trebue
sâ căutăm toate mijloacele ca sâ combatem aceastâ sectă,
să răspândim toate lucrările ce vor veni, să le punem la
Îndemâna preoţilor cari vor şti sâ le utilizeze cu folos.
Din partea mea am făcut o broşură, poate să iasă cam
mârişoarâ, sunt 15 coaie tipărite.
La adventişti* întâia chestiune tratată este isvoarele cre
dinţei, pe care pun mare temeiu, după care numai Scrip
tura trebue sâ fie isvor de credinţă, iar Tradiţiunea să fie
dată afară; eu am dovedit că amândouă sunt importante

în vieaţa de toate zilele şi am arătat cum tălmăcesc St«
Scriptură şi modul cum trebue să fie tălmăcită. Eu Ie ara,
făcut cam la repezeală, dar se vor mai găsi alţi fraţi, şi <
cred, cu scoatere de scrieri, cu predici, vom ajunge sâ-i,
readucem In sânul bisericei şi să ne bucurăm de oaia per-i
dută, care s’a găsit.
I. P. S. Mitropolit Primat. Secta adventistă a venit în-
ţară pe nesimţite, bine ai tăcut P. C. Ta că ai semnalat 1
lucrul şi ai scris acea cărticică. .Eu fiind la Huşi am aflat. I
câ prin judeţe umblă numeroase broşuri adventiste, tipă-
rite la Hamburg, unde se vede că sunt societăţi de felul·
acesta, şi în care sunt ovrei, cari au interes slăbirea şi ni--j
micirea religiunei creştine. Am Cules vre-o 10-15 de ase- I
menea broşuri şi cu acea ocazie am aflat’o repet câ tn 1
Vaslui eră un funcţionar superior, care eră şeful adventiş
tilor, se foloseă de lucrătorii dela şosele şi de pe la lu
crări publice şi de acei cari lucrau ogoarele şi între dân
şii îşi tăceâ vieaţa. Văzând că are succes, am stăruit sâ fie
mutat din oraş şi astfel s'a spart cuibul acela. Venind aci
la Bucureşti, am atlat un mare centru la Ploeşti, unde
sunt fabricile de petrol. Acolo sunt mulţi streini cu idei
adventiste şi captivează la ideile lor pe ai noştrii, cari
sunt mai simpli şi lesne crezători; aşâ că este acolo un
focar mare şi nu ştiu cum s’ar puteâ stinge.
Ani rămas ia credinţa, că după cum ei prin broşuri;
propagă ideile lor din' punct de vedere ateist şi al doilea
din punctul de vedere al indeferenţei religioase şi al doc
trinelor lor, prin care combat doctrinele noastre, nu se
pot combate cu succes decât făcând şi noi asemenea bro
şuri. Nu pot, nu am cuvinte ca sâ laud tn destul activi
tatea Cucerniciei Voastre, că aţi început această lucrare;
doresc ca şi alţii sâ se ocupe cu această chestiune, căci
cu toţii prin scris bine cugetat, răspândit în popo-, vom
puteâ să slăbim ideile lor subversive sau vătămătoare ţării.
Preoţimea trebue sâ*şi deâ osteneală. Am făcut adrese
pe unde sunt mai mulţi adventişti, dar primesc ştirea câ
activitatea preoţilor nu este tndestulătoare prin aceea câ
sau nu au timp sau câ nu au luat In serios, le pare lucru
de şagă, aşâ că pe zi ce trece intluenţele acestea îşi fac
drum. Ba, acum de curând am primit denunţări scrise câ
104 ACTE OFICIALE____________________ ;

ACTE OFICIALE
o parte din adventişti ş’au ales teren de activitate spita-
lurile din Capitală, unde prin aderenţii lor răspândesc pe
la bolnavi broşuri imprimate la Hamburg şi nimenea se
opune la aceasta, activitatea preotului fiind aproape cu
totul mărginită. Dar nădejdea mea este că prin broşuri
şi activitatea în deaproape a preoţilor şi amestecul lor
printre credincioşi şi lucrători, se va puteâ paralizâ, înce
tul cu încetul influenţa lor. Nu trebue dar să fim nepăsă
tori căci, este un pericol religios şi chiar naţional.
P. S. Episcop al Argeşului. I. P. S. Stăpâne, e bine că
P. C. Econom Nazarie, cunoscător al limbei ruse, a putut
-să pătrundă mai bine în învăţăturile adventiştilor şi în
mijloacele de care dânşii se folosesc pentru a atrage pe
-oameni 3a credinţa lor. Scrierea P. C. Sale va fi de mare
folos preoţimei. Preoţimea la rândul ei este datoare ca să
publice broşuri mici, care să seîmparţă fiecărui parohlan.
în care broşurele, să arate rătăcirea adventiştilor şi in ace-
laş timp să arate sublimele învăţături ale creştinismului;
că adventismul este venit dela om, creştinismul este venit
dela Dumnezeu.
Pe lângă astfel de broşuri, în .fiecare parohie unde sunt
adventişti, să se lucreze spre a fi dărâmaţi chiar cu mij
loacele cu care lucrează ei. Am avut în mahalaua unde
stau eu, nişte cismari, oameni cari nu ştiu nimic, nici ce
e adventismul, nici ce e creştinismul dela care s'au depăr
tat adventiştii. Am avut o lungă convorbire cu unul din
ei. }am văzut punctele lor de atac, in contra Bisericii
noastre. Intre cele dintâiu măsuri, le insuflă o ură în con
tra preoţilor şi Bisericii noastre. Li se spune: nu vedeţi
că preoţii nu vine decât să-ţi iă! bani cu botezul, ba miruit,
ba cu cutare1' Vine el să-ţi deă ? Şi voi nenorociţilor n’a-
veţi ce mâncăi
In scopul acesta, să facem şi noi cum dumnezeescul
Apostol loan a zis: Dumnezeu dragoste este. «Cm dra
gostea» noastră vom puteâ combate mai mult pe adven
tişti. Pentru acest scop s’ar puteâ înfiinţâ in fiecare paro
hie câte un comitet, care s'ă facă apel la bunii creştini ca
să contribue cu sume cât de mici» sume care să se între
buinţeze la îmbrăcămintea copiilor acelor adventişti şi a
-altora, ca sâ nu se zică că e numai pentru ei. Şi atunci,

106 ACTE OFICIALE
n’are să mai vază In preot, pe un jupuitor al poporului,;
ci din contră un binevoitor al lor.
Dumnezeu, câte nu facem noi! dar el nu se uită la ele,.!
de aceea preoţii să răspundă prin o faptă bună, să nu se
uite la ce spun ei, ci Ia o zi mare să îmbrace copilul u- j
nui adventist sărac, şi atunci ei n’au să se mai ducă la cer'
care le rătăcesc mintea. Căci tot aşâ încep adventiştii,. 1
prin ajutoare, de ti câştigă pe oameni; iar apoi nu-i mai j
ajută, ci din contra ti face să contribue cu bani ca să ]
scoată broşuri de ale lor. Apoi preoţii să publice In 3, 4 foiţe^J
învăţăturile religiei creştine şi poveţe creştineşti, spre a fi j
feriţi creştinii de rătăcirea adventistă. Aceasta pentru cei j
câţiva mai luminaţi din sate; iar cei simpli văzând dragos- 1
tea noastră către dânşii, Ii va părăsi pe adventişti şi îâ-;: 1
cetul cu încetul toţi adventiştii vor perl, cum au perit sau
au rărnas scrise diferitele sisteme filozofice. Căci câţi filo- 1
zofi n’au dat interpretări religiei şi câte teorii n’au creiat 1
ei! Şi cu toate acestea nu avem nici Kanteişti, nici Spi--4
nozişti etc. Adventişţii se pot combate cu succes pe calea I
faptelor.
P. S. Arhiereu Vartolomeu Bacaoanul. Din vorbirile cari 1
s’au făcut până acum, rezultă că, secta aceasta este peri-']
culoasâ, că apariţia ei la noi este un fapt grav şi prin ur-'l
mare că trebue să luăm măsuri. Că e periculoasă tn ea ^
însăşi cu toţii o ştim, pentrucă prin doctrinele ei lovind'
pe ici pe colo tn contra unor datorii de căpetenie către !
stat, ca bunăoară cele privitoare pe serviciul militar, na- ]
tural că periclitează prin aceasta vieaţa naţională, a nea
mului. Pe de altă parte propunând o credinţă schimbată şr
o nouă formă de cult, tinde să spargă unitatea sufletească a
rasei pe care noi Românii ne-am făcut-o şi o avem numai
prin Ortodoxie. Ori, acestea 2 sunt pericolele cele mai"
mari pentru un popor mic şi fraged ca al nostru. De a-
ceea şi eu m’am ocupat de această chestiune, luând pri
smele măsuri. Dar cum că tn ţară la noi secta aceasta s’ar
prezentă ca cevâ grav, eu declar din nou că mâ tndoesc,.
pentrucă nu se potriveşte de loc cu firea noastră latină.
Şi iată I. P. S. Stăpâne cum voiu încercă să dovedesc a-
ceasta.
Ştim cu toţii că tn secolul al 15 şi mai ales tn al 16, a

ACTE OFICIALE 107
apărut protestantismul şi a făcut mari cuceriri tn lumea A-
pusului. Aceste cuceriri însă n'au putut să se Întindă şi la
popoarele care au avut cultul fastuos, adică la latini. Aşâ *
în Spania n’a putut prinde. In Franţa n’ar fi prins nici cât
a prins, dacă nu s’ar fi găsit un Fen61on care să se ser
vească în contra Protestanţilor de aşâ numitele Dragonade
adică de predică şi de armată, care lucrau în acelaş timp;
şi mai ales dacă nu ar fi fost inchiziţiunea care să îndâr-
jească până la exaltare pe acei dintre Francezi care prin
natura lor erau predispuşi la o cugetare mai liberă. Şi
probă de aceasta e că în ambele aceste ţâri Protestanţii
sunt foarte puţini numeroşi. In Italia de asemenea Protes
tantismul n’a prins de loc. Prin urmare sunt anumite po-
poare cu anumite temperamente, de care aberaţiunile reli
gioase nu se* pot prinde; şi spre cinstea latinitâţei, po
poarele acestea sunt cele de viţă latină, printre care ne
numărăm şi noi Românii.
In ce ne priveşte pe noi Românii proba imunităţii noa
stre în contra ereziilor o avem în însuşi trecutul nostru,
când fără să avem cultura, mijloacele materiale şi orga
nizaţia bisericească de astăzi am putut totuşi sâ ne păs
trăm neîntinaţi de ambele curente eretice pe care ni le-au
trimis ia oarecare intervale Răsăritul prin Bugomilism şi
Apusul prin Calvinism. Şi cu toate câ Bugomilismul în de
osebi ne a venit prin Bulgari dejâ slavizaţi, a căror fire
din cauza slavizării este în tot cazul mai aproape de a
noastră de cum este firea Germanilor şi mai ales a Ungu
rilor prin care ne-a venit Calviniâmul, totuşi poporul ro
mânesc nu s’a molipsit nici de prima erezie, după cum
mu s’a molipsit nici de a doua. Şi pricina acestei imunităţi
religioase, stă după cum am spus în însuşi temperamentul
lui de latin, care caută în religiune o putere nu de indivi
dualizare a oamenilor, cum e cazul cu ereziile, care sunt
mai mu|t sisteme de filozofie, decât credinţe religioase, ci
ό putere de socializare şi de solidarizare a lumii, adică o
credinţă religioasă cu mistere adânci şi impunătoare, cu
τιη cult ceremonios şi solemn şi cu o morală care să i
ducă pe om la prefecţionure nu prin revoluţie, ci prin cea
mai liniştită şi mai dulce evoiuţiune. Ori, adventismul fiind
•o erezie cu tendinţe spre individualizarea sentimentului re~

ligios, iar noi Românii fiind un popor latin cu tendinţe re-i
ltgioase ca cele arătate mai sus, natural câ ori cât ar fi de-
periculos in sine adventismul, noi nu suntem totuşi de loc I
îndreptăţiţi să-i privim ca cevâ grav pentru poporul nos-j
tru, cu care nu e firesc după cum vedem, sâ prindă vre-o-
legătură prea largă şi prea prelungă. De altfel, noi vedem !
că credinţa noastră strămoşească a rezistat şi rezistă cu·
tărie, spre binele poporului, la atacuri şi la prozelitismuri ']
confesionale mult mai tîîne organizate şi mai cu temeiu în. 1
suflete, decât ereziile protestante. Mai mult, ea rezistă chiar 1
ateismului, care fiind starea de spirit în materie religioasă |
a semidocţilor şi a tuturor acelor în care sunt moarte sau 1
prea reduse puterile altruistice, constitue pentru religiunea I
adevărată unul din cele mai de temut pericole ale zilei, 1
dat fiindcă în toate ţările şi mai ales la noi care suntem a
prea novici în cultură, numărul semidocţilor este înspăi- |
mântător de mare.
Şi totuşi, în ciuda tuturor acestor asigurări, îmi veţi zice,.-·
adventismul a prins la noi şi face zilnic cuceriri. Da, a 1
prins, şi e drept că face deocamdată şi oarecare cuceriri.. M
Dar pricina acestor abateri sufleteşti nu stă nici In supe- ■
rioritatea adventismului asupra Ortodoxiei noastre şi nici 1
în pornirea noastră sufletească către inovaţiuni religioase, 1
ci stă în sumedenia de revandicări sociale, de ordin politic,; 1
economic, cultural etc. pe care poporul nostru .le are încă
de făcut. Aceste revandicări se găsesc în sufletul popo
rului nostru nu ca idei şi chestiuni precise, ci numai ca o;
stare de spirit care îl face nentfulţumit cu ce este şi cu ce
are şi pe care fiecare şi o arată prin protestări potrivite
cu inclinaţiunile sale personale, şi anume cei tn care pre
domină pornirea spiritualistă şi mistică trecând la erezie*
iar cei tn care predomină pornirea materialistă trecând la
socialism, sindicalism etc.
Adventismul deci este la noi, ceeace a fost secta Al-
bigenţilor tn Franţa şi ceeace au fost câtevă secte ivite în
Anglia prin secolul al XHI-lea adică un simptom sufletesc
vestitor de nevoia cum câ poporul nostru are trebuinţă
de o organizaţie socială cu cadruri mai largi decât cele
de azi. Ca atari, adventismul trebue privit la noi din pune*
tul de vedere social şi nu numai din punctul de vedere^

ACTE OFICIALE 109
pur religios care nu ni-1 poate explică In Întregime. Şi
cum câ aşâ este, mi-aşi permite sâ o dovedesc servindu-
mă şi de îndrumarea pe care a luat·o In cele religioase
sufletul popoarelor crvilizate de astăzi.
In ce priveşte religiunea, popoarele civilizate par obo
site astăzi de libertatea de.cugetare pe care o tngâdue
protestantismul, şi care le-a divizat sufleteşte tn atâtea
grupuri deosebite1); Ş> tn setea lor de autoritate ele se
îndreaptă din nou către confesiunea cu baza tn autoritatea
din,care au ieşit. Aşâ e cazul Americii unde Papismul
face cuceriri enorme; aşâ e cazul Angliei care tn 1850
numără numai 50.000 de catolici, iar astăzi numără peste
2.500.000; şi în fine acelaş lucru se observă şi în Germa
nia şi chiar în Elveţia, ţara tuturor libertăţilor. In starea de
cultură în care suntem astăzi, desigur câ aceste popoare
au început sâ Înţeleagă şi mai ales să simtă, că pentru a se
dobândi şi păstră un echilibru sufletesc şi social în*vieaţăr
popoarele au nevoe în cele temporale de libertate care sâ
le democratizeze, iar tn cele spirituale tn care intră credinţa
religioasă şi Biserica, .ele au nevoe de autoritate care sâ
le inobileze, tnfrânându-le dela drepturile animalice ale fi
inţei omeneşti. Aceasta dovedeşte că curentei religios în
lumea de astăzi nu mai este pentru confesiunile eretice cu
tendinţe de individualizare ca protestantismul şi cele mai
mult de 300 de secte ale lui, ci e pentru confesiunile cu
baza în autoritate. Iar dacă astfel de confesiuni eretice mai
pot prinde pe ici pe colo în Europa cum e de pildă la
noi, reuşiţa lor şi o datoresc revandicărilor sociale pe care
noi în deosebi le mai avem de făcut şi cărora astfel de
erezii le servesc de moduri de protestare foarte comode,
ca unele care nu-şi expun adepţii la loviturile politice la
care şi-i expun socialismul şi sindicalismul şi în care oa
menii cu porniri spiritualiste şi mistice n’ar puteâ intră
nici siliţi.
Aceasta însă nu însemnează că faţă de erezia adventistă
?) In Franţa cultele protestante oficiale sunt până acum patru,
afară de cele neoficiale care sunt mai multe. (Vezi Raoul Allier:
„le Bilan dela separation pour Ies Bglises protestantesu pag. 5,
Paris 1912 Federation frarişaise des Etudiants Chretiens).

110
Biserica şi clerul nostru n’ar aveâ nimic de făcut. Din po
trivă clerul trebue să vegheze cu cea mai neadormită griji
ca rănile pe care erezia aceasta seluptă să le facă In su
fletul colectiv al poporului nostru drept credincios să fie1
cât mai puţine şi cât mai repede de lecuit. La aceasta
bine Înţeles se va ajunge nu prin mijloace de constrângerea
care mai ales astăzi intr’un veac de libertate nu pot daj
decât rezultate contrarii de cele urmărite, ci prin mijloacel
de convingere ca predici, conferinţe, broşuri, organizări^
parohiale In patronaji, cercuri culturale etc., şi mai ales j
prin pilda de înaltă moralitate a noastră a clericilor.
P. S. Tkeodosie Episcopul Romanului. Am observat şi
în şedinţa trecută şi în şedinţa de astăzi un fel de lapsus!
linguae sau mai bine zis lapsus calami din partea părin-J
telui raportor. Iată ce spune regulamentul interior al Con- ;
sistoriului Superior la art. 24: «Membrii vorbitori se a-i
dresează....»
Am observat scăparea din vedere şi astăzi şi în şedinţa I
trecută din paitea părinţilor din Consistoriul Superior. 1
Este curios lucru, că tocmai ,noi bisericaşii sâ nu cunoa- I
ştem cum trebue sâ ne adresăm unii altora. Noi adre-1
sându-ne Mitropolitului Primat nu-i zicem: I. P. S. Pre-a
şedinţe, ci; 1. P. S. S. Stăpâne. După regulamentul care-l ]
avem, Mitropolitul Primat, ca preşedinte al Sf. Sinod, când -
se adresează către Chiriarhi, aşâ ne spune: «P. S. Stă- i
pâne şi în Hristos iubit frate». De aceea rog pe I. P. S. j
Voastră ca sâ binevoiţi a atrage atenţiunea Consistoriului .
Superior, sâ intre.în vederile regulamentului.
/. P. S. Mitropolit Primat. Sper câ pe viitor fiecare va
studiâ mai bine regulamentul şi se va rosti cu termeni
mai parlamentari, căci aceasta o cere şi buna cuviinţă.
Se pune la vot închiderea discuţiei şi se admite.
Se pune la vot concluziunile raportului şi se admite.
P. C. Icon. I. Antonovici, raportorul comisîunei pentru
cercetarea cărţilor didactice de religiune, citeşte următorul ·
raport,asupra cărţei intitulate: «Dogmele religiunei creştine»
lucrată de Economii Ştefan Călinescu şi I. Theodorescu:
«I. P. S. Stăpâne, comisiunea de cercetare a cărţilor
didactice pentru învăţământul religiunei în şcoale, com
pusă din Economii I. Antonovici şi Pavel Savin, exami

ACTE OFICIALE 111
nând manuscrisul Intitulat «Dogmele religiunei creştine»
elaborat de P. P. C. C. Econ. Ştefan Călinescu şi Ilie
Teodorescu, a constatat următoarele:
Toate lecţiunile sunt Întocmite In conformitate cu învă
ţătura de credinţă a sfintei noastre Biserici Ortodoxe şi
în Întinderea cerută de programa oficială, pe unde a ce
rut trebuinţa s’a arătat şi diferinţele de credinţă la cele
lalte confesiuni creştine; iar tn partea unde sunt lecţiunile
pentru explicarea serviciului Dumnezeesc în Biserică şi se
vorbeşte şi de obiectele cultului, cartea va aveâ în text
şi figurile respective pentru' înţelegerea cât mai bine a
acelor Tecţiuni de către elevi.
Comisiunea găsind deci că acest manual întruneşte con-
diţiunile cerute dela*o carte didactică, roagă pe Onor.
Consistoriu Superior Bisericesc ca să binevoiascâ a o a-
probâ.
Dacă examinarea s’a făcut numai de doi din membrii-'
Comisiunei, aceasta pentru că cel de al treilea, P. C. Econ.
Ilie Teodorescu, este unul din autorii acestei cărţi.
Suntem I. P. S. Stăpâne, cu cel mai profund respect,
ai I. P. S. Voaste prea plecaţi şi supuşi servitori.
Membrii Comisiunei:Econ. I. Antonoviei, Econ. P. Savin.
P. C. Econ. Pavel Savin citeşte următorul raport al
Comisiunei pentru cercetarea manualelor de învăţământ
religios, privitor la manuscrisul Intitulat: «Morala creştină»,
elaborat de D-ilii profesori D. Boroianu şi Vasile Oiaga:
«I. P. Ş. Stăpâne, Subsemnaţii membrii din Comisiunea
«Cărţilor didactice», luând tn cercetare manualul de «Morala
Creştină» pentru cl. III secundară, alcătuit de D-nii pro
fesori Dimitrie Boroianu şi Vasile Oiaga, am văzut că este
tn conformitate cu programa tn vigoare şi că Întruneşte toate
condiţiunile unei bune cărţi didactice, pentru care, cu pro
fund respect rugăm pe Onor. Consistoriu Superior Bise
ricesc, sâ binevoiascâ a o aprobă.
Λί I. P. S. Voastre supuşi servitori,
(ss) Ec. P. Savin, (ss) Ec. L Autonomei (ss) Ec. I, TcoJortscu.
Se pune la vot concluziunile raportului, care sunt pen
tru aprobare şi se primesc.

P C. Econ. loan Ciocan, dă citire următorului raporta
relativ la cererea ca Statul să pună o dare anuală pentffjl
formarea unui fond necesar la repararea bisericilor ruraUW-
«Γ. P. S. Stăpâne, Comisiunea de petiţiuni a Consistoriului
Superior Bisericesc, luând In cercetare petiţiunea semnată
de preotul Nicolae Bârzeanu, Împreună cu alţi nouă preoţii
din Jud. Dolj, prin care arată că neavând nici un Najuton|
bănesc dela enoriaşi şi Stat, sf. Biserici se găsesc într’ofc.
stare Îngrijitoare de ruină, descoperite, afumate şi că pept'
alocurea chiar nu’s de loc,—cer ca aşâ precum Statul îngriji
jeşte de şcoală—amintind In favoarea sfinţiilor lor cele 5qH
milioane ce a votat parlamentul în acest sens, ca tot Sta^fl
tul sa arate aceiaşi solicitudine şi pentru Biserică, punânrfH
In toată ţara pe tot capul de contribuabil creştin orto*fl
dox rural o dare anuală, spre a se formă din aceasta un p:
fond religios, care sâ servească la construirea şi repararea»
bisericilor In Comunele rurale;
Comisiunea având tn vedere că creerea unor astfel dej»
dări, impozite,'nu se poate face decât prin legi speciale»9
opinează: că întru cât prin legea de înfiinţarea şi organi-^^
zărea Cassei Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Române
se prevăd fonduri pentru buna propăşire şi chivernisire a
a Sf-lor Locaşuri, ca cererea sus numiţilor preoţi să fie
recomandată binevoitoarei atenţiuni a Onor. Ad-ţie a Ca
ssei Bisericii.
Comisiunea cu profund respect supune părerea sa de-
liberărei Onor. Consistoriu Superior Bisericesc, spre a de
cide cele de cuviinţă.
Raportor (ss) Econ. I. Ciocan, Membrii Comisiunei (ss) Arh. Va
lerian, (ss) Econ. P. Ciosu.
P. S. Episcop de Argeş. E vorba de cererea unoV preoţi
ca sâ se facă un fond religios, dar se mai poate face şi
o administraţie religioasă şi atunci... administraţia mănâncă
fondul şi degeaba se mai face acest fond religios. Eu cred
câ sâ o recomandăm Chiriarhului respectiv. Pot sâ mărtu
risesc fără sâ greşesc, câ 3 din 4 părţi din bisericile ţărei
româneşti sunt făcute prin mila creştinilor. Anul trecat,
tn vizita canonică, am găsit 30 biserici aproape ruinate.
Pentru acelea care au mai putut fi reparate, ştiţi cât s’a
adunat ? Mulţămitâ I. P. S. Mitropolit Primat şi a celor-
112 ACTE OFICIALE

ACTE OFICIALE 113
lalţi Chiriarhi, preoţii noştrii au găsit dragoste din partea
credincioşilor. Şi ştiţi cât s’a cheltuit? 20.000 lei şi s'a
reparat 20 jftserici. Fondul religios este dragostea. De
aceea să o recomandăm Chiriarhilor căci I. I. P. P, S. S.
Mitropoliţi şi Chiriarhii ştiu trebuintele acestea şibiseri
cile se fac, însă nu se tac atunci, când preoţii nuvoesc
să se pue tn serviciul bisericii. Dar preoţii numiţivoesc
sâ se facă prin lege!? Ei de! Omul dâ de drag, dar si
lit nu dă.
P. S. Episcop de Roman. I. P. S. Stăpâne, e adevărat
ceeace spune P. S. Episcop de Argeş, că credincioşii noş
tri iubesc biserica şi când se face apel la dânşii dau şi
de unde au şi de unde n'au. Rămâne numai ca acei cari
strâng aceste ofrande, sâ fie de bună credinţă şi sâ le
pună la locul lor.
In privinţa propunerei Păr. raportor, de a se constitui
un fond bisericesc, ar trebui să se găsească un mijloc ,
pentru aceasta. In Eparhia Romanului, încă de pe când
eram la «Precista Mare» Arhimandrit, P. S. Episcop de
atunci Gherasim, a instituit un fond, care are meritul că
e bun, şi eu îl menţin. Fiecare creştin tn cursul sâptâmâ-
nei pune benevol în cutia bisericei un 5 bani, pentru ier
tarea păcatelor. Ei! aceşti 5 bani, de atunci şi până as
tăzi a format un capital cam de 150 mii lei. Aceşti 150
mii lei sunt depuşi sau prin băncile populare sau la Cassa
de Depuneri. Şi eu mă gândesc sâ centralizez toţi aceşti
bani şi sunt pe cale a înfiinţa Societatea Clerului din E-
parhia Romanului numită' «Roman Vodă», care înainte se
numiâ «Haru». In adevăr cuvântul este foarte frumos, con
ţine în sine tot ce poate sâ fie mai înălţător, dar sunt ches-.
•tiuni delicate, sunt chestiuni de procese, societatea poate
fi citată în judecată. Ei! ca sâ chemi «Haru» în judecată
nu prea vine bine. De aceia s’a schimbat numele in «Ro
man Vodă», fiindcă Roman Vodă a înfiinţat oraşul şi E-
piscopia. Ei bine, acele depuneri din partea tuturor se vor
cenţralizâ la Societatea aceasta.
Eu găsesc câ ar trebui I. P. S. Stăpâne, chestiunea a-
ceasta să fie mai bine studiată şi să se generalizeze In
toată ţara şi nu în sensul că este o dare care o impunem
-noi—căci nu se poate pune dări, decât numai tn virtutea
8

114 . ACTE OFICIALE
unei legi—dar sâ fie un fel de dare, benevolă din parte&
credincioşilor pentru biserică şi această idee nu este rea.
Poate că predecesorul meu P. S. Gherasim, a tins Ia alt
cevâ; anume la posibilitatea în viitor, a separaţiunei bise-
ricei de stat, dar acest lucru sunt sigur câ nu se va în
tâmplă. Pentru un timp oarecare tnsâ, ca acest fond con-rl
stituindu-se şi mârindu-se să poată servi bisericilor pen-J
tru reparaţiuni, faceri de veşminte şi la alte nevoi.
Deci ideea raportorului de a se găsi un mijloc pentrirj
aceasta nu este rea, râmâne ca Consistoriul Superior să
discute mai bine chestiunea şi să găsească mijlocul de a.
o generaliză în toată ţara.
I. P. S. M itropolit Prim at. In această privinţă am d e j
dat şi eu o idee, căci a face un fond maie pentru toate 4
trebuinţele Bisericii, este foarte greu, atâta timp cât aventi
Ministerul de Culte şi Cassa Bisericii, care sunt datoare 1
sâ se ocupe de aceste lucruri. Faptul insă că s’a putut a- a
duna suma de care ne vorbeâ P. S. Episcop al Romanu- J
lui, m'a făcut să mă gândesc la faptul câ asemenea fon
duri să formeze o casă a văduvelor şi orfanilor membri- 1
lor clerului, care după moartea preotului rămân pe drum *
după cum mi s’a întâmplat să văd cazul unui preot, care i
la moarte a lăsat 10 copii şi n’am putut să-i dau afară ]
din casa bisericii când a cerut alt preot locul; tot aşâ ca- I
zul unui alt preot Întâmplat in timpul ternei când i.-a cerut j
locul şi casele de locuinţă mai mulţi concurenţi şi nu pu~ i
team să admit sâ rămână familia pe drumuri tn acel timp j
de iarnă. Fac rău şi preoţii când vin şi solicită asemenea >
lucruri.
Cred dar câ este bine să sprijinim facerea unui ase
menea fond, anume pentru casa văduvelor şi orfanilor;. j
lucru este posibil şi cred că se poate face cu energice stă-
ruinţi din partea tuturor (aplause).
P. C. Econ. I. Gotcu. I. P. S. Stăpâne, tn şedinţa tre
cută a rămas* in discuţiune chestiunea programelor de în
văţământ religios, Vă rog să nu se uite acest lucru şi sâ se
continue discuţiunea, timpul e scurt şi chestia este foarte
importantă şi urgentă.
P . C. Econ. P. Procopiescu. I. P. S. Stăpâne, in legă
tură cu dorinţa ce ne preocupă, de a găsi mijloace mate-

ACTE OFICIALE 115
■riale, cu care să se restaureze sfintele locaşuri ale Domnului,
motivele care ni s’au dat de cererea preoţilor din judeţul
Dolj şi care a făcut obiectul raportului de azi, aşi aveâ
să aduc la cunoştinţa Consistoriului Superior, un prece
dent de asemenea natură, care s’ar potrivi foarte bine cu ■
ceeace ne preocupă.
In Judeţul Romanaţi se simţeâ foarte mult nevoia con-
struirei de localuri de şcoală, fiecare comună aveâ dorinţa
de a aveâ local de şcoală. Cassa Şcoalelor a acordat îm
prumuturi întru cât a avut şi la un moment dat nu a mai
avut de' unde da. Comunele erau atât de sărace, în cât
nu puteau să-şi întâmpine nevoile lor. Atunci au zis: Unde
este unul, nu este putere la nevoi şi la durere, unde sunt
<loi puterea creşte şi duşmanul nu sporeşte. Şi ce duşman
mai groasnic eră decât sărăcia. Am pornit atunci o ade
vărată falangă, învăţătorii şi cei mai mari şi cei mici, cu
oamenii doritori de bine din judeţ şi am ajuns la hoti^. -
rîrea că toate comunele din judeţ să formeze o asociaţie;
ne fâgăduiâ şi delegaţia judeţeană 10—15% din venitul
ei şi am format astfel un fond numit «fondul de asociaţie
pentru construire de localuri de şcoală». Din acest fond,
tn timp de 3—4 ani, s’au construit cinci localuri de şcoală
în comunele unde se simţeâ mai multă nevoe şi astăzi
s’au construit peste 40— 50 localuri de şcoale într’un timp
de 6 ani, râspunzându-se astfel nevoiei simţite pentru cre
şterea .copiilor neamului nostru românesc. Când am auzit
concluziunile raportului, am zis că n’ar fi rău dacâ s’ar
lucră în această direcţie, în frunte cu P. P. S. S. Kiriarhi,
de a căror solicitudine nu ne îndoim. Şi noi preoţii )n cer
cul cunoştinţelor ce avem, indiferent de culoare, căci noi
suntem ai tuturor, gândesc câ vom puteâ ajunge să for
măm acest fond. In a ne gândi însă la cereri de taxe
pentru crearea acestui fond, aceasta ar înăspri relaţiile cu
credincioşii, ar. fi a îmbrăcă ca într’un giulgiu de ghiaţă
dragostea şi credinţa poporului pentru Biserică. Nu aşi
voi sâ mai aud, ca pe timpul când preoţii erau plătiţi
din taxa de 4 lei, acesta este birul preoţilor. Este dure
roasă această stare de lucruri şi deci sunt în contra im
pozitului la care se vizează. Să găsim altă modalitate, cu
toţii să ne unim şi sâ creem un fond, după nevoile locale
şi aşâ mii uşor s’ar răspunde la aceste nevoi.

1. P. S M itropolit Primat. In privinţa ţinerei In buni
stare a bisericilor noastre, fiecare din noi ne am gândit 1
din vreme ce se poate lace. La bisericile de unde Statul 1
a luat averile, cu bucurie vedem câ se fac reparaţii şi res- 1
taurâri, unele radicalc, altele după trebuinţă şi putere, deşi 1
lucrările merg cam prea încet. Pentru bisericile cu caracter ■
particular şi care au nevoe de zidire ori restaurare radi- 1
cală, iată la ce măsuri am venit eu: Am venit la măsura ]
ca sâ introduc condici de milostenie. Erau Înainte acele 1
pantahuze, unele cu chitanţe tăiate, altele ce nu le aveâJ
tăiate, astfel câ nu se puteâ face nici o ordine şi s’au I
dat loc la multe furături. Am introdus condici de miloşi
tenie anumite, unde să fie scris 1) numele donatorilor !
2) pomelnicul familiei 3) morţii 4) ce au dat, lăsându-sel
şi locul de controlat cât mai adese ori, scriindu-se con
trolul şi rezultatele pe condică spre orientare înainte şi
pentru tmpedecat fraudele eventuale. Cu chipul acesta şi 1
condica respectivă rămâne un document istoric, despre 1
modul cum s’a îmbunătăţit biserica şi In acelaş timp şi' j
■un pomelnic după care să se pomenească donatorii. Mă- |
sura aceasta o întrebuinţez şi aici ca şi la Huşi şi mi-a
dat rezultate minunate. Se evitează astfel, cazul de a se
ascunde din banii ce s’au dat şi rămâne şi numele bine- j
voitorilor, care au pus în bună stare biserica respectivă. I
In schimb Ii se dâ o remiză cuviincioasă celor cari au
purtat condica de milostenie. Găsesc că mijlocul acestui I
fel de condici de milostenie benevole, este mijlocul cel 1
mai bun, pentru îmbunătăţirea materială a bisericilor.
P . tT. Econ. Cosma Petroviri. I. P. S. Stăpâne.. Numai -
cine n’a lost la ţară, poate sâ nu creadă In ce stare se ·
găsesc bisericile noastre. Şi, dacă aceşti preoţi din Dolj
au ajuns de a pune pe hârtie durerea lor şi a se adresă,
aci, au făcut-o după ce au bătut la toate uşile In zadar,
căci nu li s’a deschis. Bisericile pe care le avem sunt con- I
struiţe paTte de Domnitori, parte de boerii mari ai nea-
mului nostru şi aceştia si urmaşii lor s’au îngrijit până la
un timp, din dragostea lor, din credinţa lor, de aceste j
biserici.
Datorită degenerârei morale şi relei stări materiale, ur
maşii mai apropiaţi de noi, ai boerilor din trecut, n’aui
11 6 ACTE .OFICIALE___________________ fl

ACTE OFICIALE 1.17
mai vrut sâ ştie de aceste biserici, lâsate de părinţii şi
strămoşii lor, şi astfel s’a ajuns ca noi sâ ne Îngrijim de ele.
Noi preoţii fiind lipsiţi de partea materială ne-am adre
sat poporului, şi el atâta vreme cât a văzut câ este da
tor sâ vină tn ajutorul bisericilor, au venit In ajutor.
Tot înainte de înfiinţarea Cassei Bisericii Insă, alături
cu poporul vin şi comunele de dau ajutorul trebuitor. In
adevăr, se votează sumele, merg la delegaţia judeţeană,
aceasta recunoaşte nevoia, aprobă sumele tn bugetul co
munelor respective. Dela Înfiinţarea Cassei Bisericii, cu me
nirea specială care se spune tn articolul !, biserica este
şi mai neglijată.
Iată ce se spune la art. 1 (citeşte):
Art. T. Se înfiinţează pe lângă Ministerul Instrucţiune!
publice şi al Cultelor şi sub autoritatea Ministerului, Cassa
Sfintei Biserici autocefale Ortodoxe Române, menită:
a) A administrâ toate fondurile create prin prezenta lege
sau prin alte legi, In scop de a contribui la înflorirea Bi—· ·
sericii, de a-i asigurâ bunul mers şi Întreţinerea mate
rială etc.
Şi mă Întreb ce Înflorire a Bisericii observăm dela Înfi
inţarea acestei Casse a Bisericii? Fondurile Cassei Bisericii
se văd la art. 5 între cari şi arenda pământurilor bisericeşti.
Am înainte-mi un teanc de hârtii, din care se vede cât
pământ s’a luat şi s’a arendat, dela Înfiinţarea Cassei Bi
sericii, din fiecare parohie. Iată tondul de unde să se iâ
şi să se îngrijească de buna stare a bisericilor.
S’.a luat pământuri în plus dela fiecare parohie şi s’au
lăsat preoţilor numai 8’/2 fălci de pământ pentru folosul
personalului, restul s’a arendat de către Cassa Bisericii.
Numai din Dorohoi, de pe aceste pământuri s’a luat 200
mii lei şi nu se dă acestui judeţ de către Cassa Bisericii
decât 10 -12 mii lei. Această împărţire, eu nu cred că e
dreaptă. Ar trebui ca ceeace se iâ dela un judeţ, să se
deâ acelui judeţ. Am aici copii după un raport unde spune,
că In zadar se fac apeluri la consiliile judeţene. S’a apelat,
şi aceste consilii răspund: «Nu vom dezorganizâ serviciile
pentru Biserică. Să vă vie în ajutor Cassa Bisericii, căci a-
ceastă instituţiune s’a înfiinţat pentru acest scop*.
Dar să dau şi un exemplu. Este o construcţie tn corn.

118 α <Λέ o f ic ia l e
Mitoc, din Jud. Dorohoi, au contribuit oamenii, a dat şi
comuna suma care a putut-o da şi s’a mai simţit nevoe de
3000 lei, ca sâ se poată acoperi biserica. S'a făcut apel la
Cassa Bisericii şi... nu i s’a dat nici un ajutori tn cât acum]
biserica Începe a se dărâmă, din pricină că nu mai au.
3000 lei. Nu mai putem veni nici înaintea poporenilon
noştri, căci nu este lăsată săptămână dela Dumnezeu, cândi
să nu venim înaintea altarului şi primele şi ultimele c u h
vinte tn predicile noastre, sunt apelul la punga săteanului^
care şi aşâ tn Moldova este cu desăvârşire sleit. Suntem]
prea bucuroşi sâ-i vedem la biserică, pentru sufletul lors
să-i avem aproape de noi pentru a le întări credinţa, dar’
prin aceste necontenite cereri peste puterile lor ti perdeml
ocolesc biserica şi astfel ne vedem puşi în trista poziţie a
nu ne puteâ face datoria neavând cui vorbi.
Cassa Bisericii să fie dreaptă şi să împartă tn mod e-
gal, să repartizeze sumele care se iau dela pământurile bi-i
sericilor. Căci nu înţelegem să se iâ dela biserică şi să se
deâ în alte părţi. Am ajuns ca preoţii să apară în ochii
credincioşilor ca nişte oameni cari cer necontenit. Tocmai
astăzi când se simte nevoie de mai mult prestigiu pentru
preot. Adventiştii lovesc în preoţi tocmai pe această temă
şi îi arată ca pe nişte jefuitori. Când aceasta este partea
cea mai slabă de care se anină adventiştii, atunci in acea
parte trebue sâ fim ' întăriţi, nu sâ venim să tragem de
mână pe săteni pentru trebuinţele Bisericii şi ale nostre.
Când s’a înfiinţat Cassa Bisericii, s’a înfiinţat cu un scop
anumit şi frumos şi în acest scop noi preoţii am cedat pă
mânturile bisericilor, cari pământuri le foloseam noi. Din
această cauză, preoţimea, care eră datoare sâ se mişte,
nu s’a mişcat şi a primit înfiinţarea acestei Casse, ca sâ fie
pusă la adăpost de aceste neplăceri, de a întinde mâna la
săteni; a tăcut atunci şi este decepţionată acum, când vede
cum stau lucrurile, i s’a luat tot şi nu i se dă nimic.
Nu ştiu ce se tace cu 200.000 lei luaţi din judeţul Do
rohoi, pentru cari se cere din timp tn timp câte un ajutor
şi nu se răspunde cu nimic? Câteodată se dă sume aşâ de
minime, câ ne este ruşine sâ le scoatem de la Adminis·
traţia financiară a Judeţului.
M’am prezeutat odată unui domn fost administrator la

ACTE OFICIALE 119
Cassa Bisericii şi am Întrebat ce se face cu sumele înca
sate. Mi s’a răspuns câ, Cassa Bisericii este o dependenţă,
a Ministerului de Finanţe. Ceeace Ministerul de Finanţe
dâ Cassei Bisericii, aceea are şi ce are aceia dâ bisericilor
şi preoţimei. Dacă lucrul aşa este, atunci să ştim şi să ni
se spună, este nevoe de noi tn Biserică?» Dacă nu, iar sâ
ni se spună. Noi avem dorinţa de a lucrâ în Biserică, a
ne ridicâ tn faţa tuturor şi să fim la înălţimea la care se
aşteaptă ţara dela noi, dorim să muncim, dar să ni se deâ
mijloace ca să muncim.
In conferinţele pastorale se pun subiecte ca acestea:
«Catehizarea ca mijloc de educaţie religioasă», subiecte pe
care le socotim fără rost, căci unde sâ se facă catehisarea?
Sub cerul liber?
I. P . S. M itropolit Prim at. In familie, în şcoală şi în
pridvoarele bisericii.
P . C. Econ. Cosma Petrovici. Să ne iertaţi I. P. S."Stă
pâne, dar nu se poate face tn familie. ’ -—·'·*
Accesul preoţilor prea des In familii, de multe ori a-
duce neajunsuri şi bănueli, deci trebue Înfiinţate tn acest
scop, vechile tinde bisericeşti, căci astăzi lumea e mai pre
tenţioasă; trebue sâ se înfiinţeze pe lângă biserici vechile
tinde, de unde plecâ lumina în trecut şi de unde ar trebui,
să plece şi azi, pentru prefacerea sufletelor dela ţară.
Ar trebui deci sâ avem o sală pe lângă biserică şi mai
curând aşi fi dispus sâ ne lipsim de orice, numai să avem
mijloacele trebuincioase spre a puteâ folosi poporului unde
suntem aşezaţi ca conducători sufleteşti.
Termin cu rugămintea ca Onor. Consistoriu, să intervină
la Onor. Minister pentru mai multă' atenţiune care se cu
vine Bisericii.
S’a luat deajuns şi mereu dela Biserică şi s’a dat tn alte-
direcţiuni. E vremea ca să se mai lase acele direcţiuni şi:
sâ se deâ Bisericii, căci e mare nevoie de prefacerea su
fletească a fiilor acestei Ţări.
P. S. Vartolomeu Bacaoanul. I. P. S. Stăpâne, văd câ.
se pune tn discuţiune, chestiunea bugetară a bisericei-
Recunosc că Părintele Petrovici are dreptate In unele ches
tiuni, dar tn alte chestiuni se grăbeşte.
Este adevărat că s’a luat pământul bisericii şi anume:

12 0 ACTE OFICIALE
ce a fost mai mult de 17 pogoane tn Muntenia, de Lo /, «
fălci tn Moldova şi ce a fost mai mult 10 hectare tn Do-
brogea. Dar tot pământul acesta dă un venit numai de şase I
sute cincizeci de mii de lei şi biserica pentru Întreţinerea!
ei cheltueşte aproape zece milioane; restul prin urmare se]
varsă de Stat. Este adevărat că s’a luat pământul bisericii,Ί
dar s’a desfiinţat acea taxă de 4 lei, numită birul preoţilor j
şi apoi sâ nu uitâm că până la 1893 cierul dela sate nul
erâ plătit. Prin urmare atunci când a venit ziua ca şi pre-1
otul sâ fie plătit prin buget adică sâ participe şi el la ]
cinstea de mădular al Statului, a trebuit sâ se avizeze la
noi resurse; şi tn lipsă de altele prima resursă a fost dupâ j
cum ^ştim un bir, care a apăsat greu asupra sufletului creş-j
tinesc şi care trebuiâ să dispară. S’a văzut atuncea însă]
că trebuiau noi venituri şi spre dobândirea lor s’a luat pâ-'j
mântui bisericii. Venitul acestui pământ se Întrebuinţează
la plata personalului bisericesc—care din fericire merge Im- j|
bunătâţindu-se,— se întrebuinţează la întreţinerea Semina-
riilor, care merg sporindu-se; se întrebuinţează la plata
diurnelor noastre· şi alte multe nevoi ale Bisericii, în limita
posibilă.
Nu sunt eu acela care să cred că avem mijloace sufi-1
ciente, din contra; şi Dumnezeu ştie şi D-nul Ministru al
'Cultelor ştie cât m’am sbătut în această privinţă în caii- |
tatea mea de Administrator al Cassei Bisericii;.ştie şi înalt
P. S. Mitropolit Primat, la care m’am dus cu sufletul în
durerat de multe ori şi i-am spus starea precară de lu
cruri în care se află Biserica băneşte şi care tn înalta sa
înţelepciune mi-a spus să fim cu răbdare, căci cu răbdare
se poate face mult. Nu putem sâ facem imposibilul, po-"
sibil dintr’odată, trebue sâ aşteptăm ca totul să se facă
la vremea lui. Să fim siguri, Cassa Biseri ii va rămâne tn
mâna Clerului—nefiind vorba de smerita mea persoană,
pe care sunt dispus să o sacrific ori când pentru a o ve-
deâ trecând la un alt frate al nostru,— cât va fi sub oblă
duirea noastră, fondurile se vor tntrebuinţâ bine şl vor
merge crescând (aplause). .
înainte de venirea mea la această Cassâ a existat un
fond de 50.000 lei, destinat pentru ajuţor la construirea
bisericilor; în anul trecut însă fondul acesta a suferit o
ACTE OFICIALE 121
reducere mare ne mai rămânând din el decât 2000 lei.
Mi-a rămas prin urmare, pentru ajutor la construiri de
biserici numai 80.000 lei din fondul comunal. Dar ce se
poate face numai cu această sumă. Din cauza aceasta am
avut o luptă straşnică ca sâ fac din 2000 lei, 7500 lei şi·;
pe lângă cele 80.000 sâ mai dobândesc şi făgâduiala D-lui
Ministru de Finanţe pentru un credit de 90.000 lei. Am.
prin urmare 7000 lei; voi aveâ şi xei 90.000, căci este
vorba de promisiunea unui Ministru şi trebue să fie res
pectată, ceeace face desigur ca în anul acesta sâ avem un
fond mai cr.scut, nădăjduind că la anul să avem şi mai
crescut.
Anul acesta, la cererile mele, mi s’a răspuns câ stăm
cu puşca la picior, fapt care ne costă mult; de unde dar
şă se mai deâ parale? Acesta desigur este un argument
în faţa căruia se capitulează din datorie patriotică în care
clerul nostru a fost şi va rămâne neîntrecut şi smerenia
mea a trebuit să mă smeresc şi mai mult. La anfil situaţia—
lâmurindu-se cu ajutorul:lui Dumnezeu, Biserica va fi mai
cu tărie în spunerea păsurilor şi în arătarea nevoilor ei,
care sunt însăşi nevoile sufletului nostru românesc, după
cum bine o ştiu toţi bunii români.
Cât pentru astăzi e bine să ştim unde ne găsim. Şine
găsim cu bugetul Bisericii naţionale tn starea de. a aveâ
veniturile noastre proprii de vre-o trei milioane şi jumă
tate; iar restul de şase milioane şi cevâ se pune de Stat.
Natural că e mai mult decât puţin, şi pentru asta am
pus chestiunea înaintea D-lui Ministru de Finanţe în ter
menii următori:
«Domnule Ministru, În ţara aceasta se face instrucţie şi
educaţie. Instrucţia se face prin şcoală, educaţia prin Bi
serică, întru cât prin ea se tormează şi se păstrează bu
nele moravuri într’un popor. Pentru şcoală tri care se dă
instrucţia se cheltueşte 50 milioane; iar pentru Biserică
prin care se dă educaţie poporului se cheltuesc mai puţin
de 10 milioane. Şi când este ştiut câ educaţia este par
tea fundamentală a unui popor, nu credeţi că trebue să
se sacrifice cu dragă inimă Încă câteva milioane tn plus
pentru educaţia poporului mai ales că la noi e vorba de
un buget din cele mai bogate?

1 2 2 ACTE OFICIALE
Românul este o fiinţă cu nevoi şi calităţi sufleteşti mari’
cari trebuesc cultivate, întărite. Căci cu cât un popor va
aveâ un fond sufletesc mai puternic, cu atât va fi mai si
gur de existenţa şi de progresul.Iui şi va fi socotit ca un
factor important şi în afară».
Această argumentaţie a plăcut D-lui Ministru, dar mi-a
spus că timpul încă'nu este potrivit pentru aceasta.
«Iau act de această stăruinţă care face cinste multă BiJ
sericii, a adăogat D-sa, şi de cum voiu puteâ, voi da pa
rale mai multe şi pentru Biserică. Să aşteptăm dar cu toţii
timpuri mai prielnice».
Prin urmare, rog pe fraţii preoţi, să se solidarizeze cui
P. P. S. S. Kiriarhi cari luptă pentru aceste revendicări ale
noastre ale tuturor, ca unele ce nu trec prin cler decât
ca să ajungă la poporul de sufletul căruia ne îngrijim şi
pe care îl privesc deadreptul. Şi prin adăogiri, şi cuceriri
de fiecare zi, cred câ vom ajunge ă fi L» curând satisfă-j
cuţi pentru tot ce ne trebue, căci Statul ne e creştin şîj
guvernanţii noştri sunt oameni înţelepţi.
P. C. Ec. Ilie Teodorescu. I. P. S. Stăpâne, mă văd ne-J
voit, cu toate că timpul este Înaintat, câ pentru luminarea]
noastră sâ fac un mic rezumat asupra chipului cum s’a pus l
discuţiunea, în urma raportului acestuia. In cazul de faţâJ
s’a fâcut unele propuneri ca în această privinţă Ministerul]
de Culte, în special Cassa Bisericii, să avizeze la cererile
acelor preoţi, de a li se da mijloace pentru repararea bi-J
sericilor sau ridicarea lor.
S’a propus de P. S. Episcop de Argeş, un alt mod de
a vedea şi în sfârşit a fost partea ridicată de P. C. Econ.;
Cosma Petrovici, întrucât cu fapte văzute a demonstrat
în faţa Consist. Superior, de câtă nevoe are biserica în
ceeace priveşte reparaţiunile, în părţile unde S. Sa are
cunoştinţe mai precise. Şi, acum în cele din urmă P. S.l
Vartolomeu—Adm. Cassei Bisericii— de care noi ne bucu-i
râm. Este un bine ca biserica sâ fie ridicată acolo unde
cu toţii dorim.
Vreau însă sâ fac o mică rectificare, sâ nu se treacă
■că biserica se ţine astăzi din produsul pământurilor luate
acum câţivâ ani In urmă dela biserică. Nu.
Noi ştim trecutul istoric al vieţei noastre, In special al

bisericii, că biserica a făcut sacrificii enorme la 1864, s’a
luat peste 60 milioane venit anual numai din proprietăţi;.
venit care astăzi se ridică la de 10 ori atât, ar fi deci 600
milioane. Prin urmare, biserica românească are dreptul la
întreţinerea^ şi la susţinerea ei pe baza avutului său. Căci.
este nedrept socotesc, ca să-ţi ia totul şi să nu te Între
ţină. Ei bine, bisericei noastre, i s’a luat totul şi nu i s’a
lăsat nici ce să mănânce. Noi am cedat atunci, pentrucă.*.
am crezut câ erâ In Statul nostru, viaţa noastră. Şi noi oa
menii bisericii ne am pus viaţa, pentru viaţa Statului şi
cu toţii ştim că toate instituţiunile din ţara românească >.
sunt făcute numai graţie averilor luate dela biserică, in
stituţiuni pe care le-am admirat şi hrănit pentrucă ştiam
că sunt Înfiinţate spre binele neamului românesc.
Dar, nu soseşte timpul ca şi bisericii noastre sâ i se deâ
atenţiunea cuvenită ? Am auzit pe D-l Ministru şi am ră
mas curios de surprins câ nu s’a găsit mijloace de· a se—
reduce curba dela lefurile preoţilor şi ele deja atât de mici..
Dar e dureros aceasta! Cum se găseşte pentru altele? Şi
cum ca sâ ridifci curba de 2 lei la o leafă de 45 lei pe
lună nu s’a găsit? Trebue odată sâ ia şi pentru biserică>
puţină grijă şi să*se dea putinţa ca biserica sâ se repre
zinte aşâ cum trebue.
Dar, noi ştim câ sumele luate de pe pământurile bise
ricilor sunt luate cu mult timp Înainte decât timpul când
• s’a Înfiinţat legea clerului mirean care prevedeâ Întreţine
rea preoţimei. Deci dar, ca să unesc propunerea comisiu
nei cu privire la fondul la care face aluziune petiţionarul
şi ca să unesc dreapta cerere a P. C. Ec. Petrovici, eu*,
sunt de părere, ca produsul pământurilor luate mai târziu
ca plus, peste pământul existent astăzi, sâ se dea in ra*
I port cu trebuinţele bisericilor din judeţele respective. Cu
alte cuvinte, dacâ în jud. Ilfov, ar produce pământurile 1
500 mii lei, aceşti 500 mii lei să se dea bisericilor din
acest judeţ şi tot astfel şi în alte judeţe. Şi atunci sâ fim .
siguri, că biserica'nu va fi dărâmată, nu va mai intra câinii <
pe la altar, ci vor fi bisericile aşâ cum trebue să fie.
P . S. A rh. Vartolomeu Bacaoanu. Mâ simt obligat sâ
răspund modului de a vedea al P. C. Ec. Teodorescu.
întâi, de toate este un principiu de finanţe, principiu ge—
ACTE OFICIALE_____________________ 123

124 ACTE OFICIALE
neral, că nu se mai poate percepe impozite cu destinaţie m
speciala. Toate categoriile de venituri ori de ce natură a r a
fi se varsă In hasnaua Statului, din care apoi se distribueH
cheltuelile, pe instituţiuni şi pe articole. In ceeace priveşte»
Cassa Bisericii principiul acesta era mai de mult tn teoriei·
tn practică însă l-a aplicat D-l Carp. D-sa a făcut ca toateţj
veniturile dela Cassa Bisericei şi Cassa Şcoalelor, chiar ve-1
niturile testamentare să intre în hasnaua Statului şi de acoioiI
să se repartizeze potrivit nevoilor, nu ale acestor două.
Casse, ci potivit nevoilor generale ale Statului. Natural, căi
pentru aceste două instituţiuni, eu cred că principiul acesta!
este un' principiu care are nevoe de revizuire urgentă,!
Şi împreună cu D-l Ad tor al Cassei Şcoalelor, am atrasa
atenţiunea D-lui Ministru şi D-sa ne a făgăduit că va revenii
la starea de lucruri de mai 'nainte, propunând o lege în!
acest sens; adică vom avea veniturile noastre, pentru in-1
stituţiunile noastre. Totuşi principiul de mai sus se va a-1
plică, tn sensul că veniturile dela arendarea pământurilor!
bisericeşti nu se vor putea destină numai unor anumite]
cheltueli bisericeşti. Ca sâ se pună în buget, că veniturile]
pământurilor se vor destină reparaţiei localurilor sfirfte,a
aceasta după principiul modern al comptabilitâţei publice!
de mai sus nu se va putea, pentru motivul că în felull
acesta se vor împăcâ unele nevoi prea mult şi altele preal
puţin. Ce putem face însă? Am putea de pildă imită pel
Cassa Şcoalelor şi anume sâ dăm ajutoare, dar sâ dăm şij
împrumturi.
Această chestiune am discutat-o cu D-nul Ministru, când;
a fost vorba de împrumutul de 50 milioane pentru şcoli.;
şi am găsit că nu este bine sâ o adoptăm pentru Cassa
Bisericii. întâi de toate credincioşii noştri trebuesc sâ ră
mână cu pornirea şi deprinderea lor de a dâ ofrande pen
tru Biserică, pentrucă Biserica este o instituţie, care prin
firea ei, trebue să-şi trăiască o viaţă proprie, dovedin-
du-şi în fiece vremuri capacitatea de a trăi prin propriile
ei puteri. Aşâ a trăit Biserica noastră înainte şi aşâ s’a
făcut bogătaşă; aşâ trăeşte astăzi secta adventistă şi cu
tot traiul acesta precar ne arătăm totuşi îngroziţi de suc
cesele ei.
Prin urmare tn ceeace priveşte religia şi cele religioase,

sufletul poporului trebue lăsat tn predispoziţia lui de dăr
nicii pentru Biserică, noi clericii căutând nu s’o comba
tem, ci s'o cultivăm, mai ales câ nu se ştie dacă ziua de
mâine nu ne va aduce cumvâ vre o separaţiune a Bise
ricii de Stat, fie vrăjmaşă ca cea din o anumită ţară şi
de care Dumnezeu sâ ne ferească, fie tmpâciuitoare ca
cea din America şi din proiectul englez pe această chestiune.
Socotesc deci, câ nu trebue sâ i dăm locaşuri de a gata
poporului pentru închinare, ci trebue sâ le lăsăm şi cre
dincioşilor o parte de purtat din sarcina construirii lor ca
astfel sâ se simţâ şi mai bine legaţi de ele, ca fiind zi
dite şi cu sudoarea lor.
Voci. Să dăm fonduri.
P. S . Arh. Vartolomeu Bacaoanu. Nu sunt contra. Dar
■ţin să cumpănim bine vremurile şi să procedăm cu înţe
lepciune în ce priveşte rezultatele care pot ieşi din acţiu
nile noastre. Trebue să procedăm cu tact, ca nu cumvâ
prin graba noastră sâ ne abatem sau sâ fim abătttţi defer
îndrumarea făcută de a puteâ dispune cândvâ de întregul
patrimoniu material al Bisericii. De sigur că trebue sâ a-
ajungem acolo, căci nu se poate concepe o instituţiune a
cărei casă sâ fie în alte mâini, iar răspunderea să fie pe
capul ei. Un pas în direcţiunea aceasta deja s'a făcut
prin înaltul mod de a înţelege lucrurile al D-lui Ministru
actual şi s’a făcut sub I. P. S. Voastră; al doilea şi cel mai
de dorit cred de asemenea câ se va puteâ face în curând.
Deci dar mâ rezum: Veniturile nu se pot destină unor
anumite cheltueli, căci este în contra doctrinei financiare
admisă în toate universităţile şi practicele de comptabili-
tate ale Statelor; al doilea nu trebue să stingem în su
fletul credincioşilor dărnicia pentru cler şi Biserică, căci se
poate întâmplă după cum am zis, ca chiar din motive nu
filozofice şi politice, ca în Franţa bunăoară, ci din motive
sociale şi de ordin curat bisericesc, se poate întâmplă zic,
lăsaţi, ca mâine numai, la propriile nonstre puteri.
P . C. Econ: liie Teodorescu. Ce bine am duce-o.
P. S . A rA. Vartolomeu Bacaoanul. Nu vă contrazic şi
poate că evoluăm chiar în sensul acela. Dar fireşte că nu
trebue să anticipăm nimic de pe acum afară de hotărîrea
şi chiar de lupta de a păstră la credincioşii Bisericii noa-
__________________ ACTE OFICIALE_______________________ 125

126
stre strămoşeasca lor dărnicie către Biserică şi clerul lor—
P . O Econ. C. Petrovici. Nu mai are de unde.
P . S. Arh. Vartolomeu Bacaoanul. Pe cât are. Eu nu.
am văzut o parohie, tn care parohul să fie harnic şi tre
burile bisericeşti să nu meargă bine. Nu trebue prin ur
mare să siluim lucrurile, căci lucrurile sunt foarte bine în
drumate aşâ cum sunt; de sigur că vom ajunge unde ne
este gândul nostru, dar numai cu înţelepciune şi cu ho—
tărirea de a păstră cu sfinţenie ceeace am dobândit din·
ce ni se cuvine.
P. C. Econ. 1. Ciocan, dă citire din nou concluziunilor
raportului citit de P. C. Sa, de a se trimite aceste do
rinţe Cassei Bisericii, care punându-se la vot se aprobă._
I. P. S . Mitropolit Primat, Preşedinte. Mâine fiind ser
barea incoronărei M. Sale Regelui nostru, vă rog să fiţi::
cu toţii la Te-Deumul ce se va oficia la Sf. Mitropolie.
Şedinţa se ridică la orele 12, anunţându-se cea viitoare·
pentru Sâmbătă 11 Mai la ora 9 de dimineaţă.
Preşedinte, Konon M itropolit Prim at.
Secretar, Economul Cosma Petrovici.
Şedinţa din 11 Main 1913.
Şedinţa se deschide la ora 9.15 sub preşedenţia I. P.
S. Mitropolit Primaţ, asistat de I. P. S. Mitropolitul Mol
dovei.
P, C. Econ. Cosma Petrovici, Secretar·, citeşte apelul no—
minai. Prezenţi 19; în congediu 16.
Acelaş P. C. Secretar, dă citire sumarului şedinţei pre
cedente.
I. P . S . Mitropolit Primat. Cere cineva cuvântul asu-
pra sumarului ■?
1. P . S . M itropolitul Moldovei. In şedinţa trecută n’am ·
stat până la sfârşit, căci fiind invitat la serbarea Fonda-
ţiunei Universitare Carol I, am plecat de aci, la mijlocut
şedinţei.
Văd cum că una dintre chestiunile cari s’au discutat,u

ACTE OFICIALE 127
a fost şi chestiunea adusă tn discuţiune de către nişte
preoţi din judeţul Dolj, cari au făcut propunerea, ca Con
sistoriul Superior Bisericesc să intervină pe lângă guvern,
pentruca să pună o taxă de trei sau nu ştiu câţi lei, spre
a. se adună un fond, care sâ servească pentru reparaţiuni
•de biserici şi clădiri de case parohiale; şi câ Consistoriul
a hotărât ca aceastâ propunere a preoţilor dela Doi] sâ
se recomande guvernului.
Eu declar cum că sunt contra acestei păreri. Nu e bine
ca Cosistoriul Superior Bisericesc să intervină la guvern,
pentruca sâ pună biruri asupra poporului. Ştiţi foarte bine
ce efect a avut tn popor, acei patru lei când s’a înfiinţat
prin legea clerului de mir. Erâ aşâ numitul bir al popă-
ritului, şi a fâcut un rău efect în ţară; Din nou declar câ
sunt contrâ acestei propuneri şi nu împărtăşesc părerea
celor cc au votat.
P . S. Arh. Valerian Râmniceanu. In comisiune nu s’a
admis ideea aceasta ca sâ se pună un bir de 3' lei de '
persoană. Numai după ce s’a înlăturat aceastâ idee, s’a
admis ca asemenea ajutor să-l dea Cassa Bisericei când
va aveâ mijloace.
P . C. Econ. Procopiescu. Am cerut cuvântul asupra aces
tei chestiuni. Am rămas în credinţă, câ nici unul dintre
noi n’a înţeles că pentru formarea acestui fond bisericesc,
trebue sâ recurgem la mijlocul de a se pune contribuţiuni
pe popor, şi toţi am înţeles şi.am fost de acord in ceeace
priveşte concluziunea raportului, că trebue să trimetem
. cererea Onor Ministerului spre a se aveâ în vedere.
/. P . S . M itropolit Prim at. Pun la vot sumarul care s’a
citit cu aceste observaţiuni.
Se admite.
Se dâ citire următoarelor comunicări:
Telegrama P. C. Econom Theodor Teodorescu prin
care roagâ a i se acordă concediu pentru ziua de 11 Mai,
fiind reţinut de serviciu în parohie.
Suplica P. C. Econom Meletie Râuţ prin care roagâ a
i se acordă concediu pentru ziua de 11 Maiu, neputând
lua parte la şedinţă din cauza unor afaceri personale foarte
importante. Se acordâ concediile cerute.
Hem prin care preotul Ştefan Niculescu din Com. Ca-

vaclar Jud. Constanţa, roagă a se da voie preoţilor din
Dobrogea sâ se permute la parohiile vacante din ţară sau
a li se da pământ din proprietăţile Statului. Se trimete
la Comisiunea de petiţiuni.
P. S. Arh. Vartolomeu Bacaoanul. I. P. S. Stăpâne, s’a
discutat Intr’una din şedinţele trecute chestiunea progra
melor de Învăţământ religios. Această chestiune este ur
gentă şi trebue să procedăm la hotărârea ei. Cererea mea
ar fi ca să mărim numărul membrilor din Comisiunea care .
este Însărcinată cu studiul acestei chestiuni—aceşti mem
bri pot sâ fie şi dintre P. S. Kiriarhi,— şi să meargă ca
asistenţi la Consiliul General al învăţământului să hotă- ;
rască chestiunile şi ordinea lor pentru Întocmirea pro-- -i
gramului.
Noi aici nu avem decât să fixăm principiile, după care j
are să se Întocmească acest program. Şi în această privinţă -
aş cere Învoirea P. P. S. S. Voastre să aîcâinesc un me— }
moriu pe care in şedinţa viitoare să-l cercetaţi, ca astfel. ]
sâ putem avea dacă nu un dreptar, cel puţin o bază de
discuţiune pentru stabilirea acestuf program. După câte j
am vâzut tn şedinţa când am avut onoarea să vorbesc,. *
modul meu de a vedea a fost şi modul de a vedea al
Onor. Consistoriu Superior Bisericesc, aşâ că acum nu mai'
este vorbă decât de aplicarea la facerea programei a acestui |
mod de a vedea.
P . C. Econ. Gotcu. înalt Prea Sfinţite Stăpâne, şi în
şedinţa de alaltâeri şi astăzi, tot acelaş lucru voiam să
rog pe I. P. S. Voastră, ca să se pună în discuţiune pro-*
grama învăţământului religios.
Nu s’a statornicit tncă principiile, planul general al pro- ■
gramului, aşa încât asupra acestei chestiuni dişcuţiunea
este deschisă.
I. P. S. Stăpâne, chestiunea programelor a fost discu- *
tată, criticată şi desvoltată tn congresul profesorilor de
religie de astă toamnă. In acest congres s’a recunoscut
câ actualele, programe au lacune foarte mari şi pentru a-
ceasta s’a ales o comisiune care sâ se ocupe cu elabora
rea unui proect de program pentru învăţământul religios
primar, secundar cum şi la toate şcoalele speciale. In ace
laş timp, congresul a manifestat dorinţa foarte serioasă,..
128 _________________ACTE OFICIALE -- ~ _________ j

ca Învăţământul religios să «e întindă la toate felurile de
şcoale, la cele profesionale, comerciale, de arte şi meserii
la care, după cum ştiţi învăţământul religios este nul. S’a
cerut ca In învăţământul liceal, la cursul inferior, să fie
cel puţin două ore pe săptămână, iar la cursul superior cel
puţin o oră pe săptămână de'fiecare dasă, până la clasa
VIU inclusiv. In vederea acestui timp, pe care l’a cerut
cu foarte multă stăruinţă şi care cerinţă a binevoit şi Con-
sistoriul Superior Bisericesc să şi-o însuşească. Comisiunea
din care am avut cinstea să fac parte a lucrat la alcătuirea
unui proect de program.
Ne-am Întrunit de mai multe ori şi astă iarnă aiei în
Bucureşti şi dupâce l’am terminat, prin Preşedintele nostru
I’am înaintat Onor. Ministerului, ca să 1pună la dispoziţia
consiliului general de instrucţie, să-l studieze, şi sâ-i deâ
fiinţă legală.
La alcătuirea acestui proiect de program s’a discutat
mai întâi asupra planului şi s’a admis la cursul primar pla
nul preconizat acum de P. S. S. Vartolomeu şi pentru
cursul secundar s’a admis un alt plan, istorico psihologic,
care însă nu exclude planul preconizat de P. S. Varto
lomeu, ci din contra siintem du toţii în acord şi avem
toatâ admiraţia faţă de acest plan.
Dar I. P. S. Stăpâne s’a observat sâ acest ·plan l'am
•privit In totalitatea studiilor religioase. P. S. Sa !1 priveşte
însă numai pentru studiul moralei şi atunci îmi zic, tn a-
devâr studiul moralei este chintesenţa învăţământului re*
ligios, este fructul Învăţământului religios şi aici trebue săt
ţintească toate năzuinţele, la aplicarea binelui tn vieaţâr
dar ca să ajungem la fruct trebue să ţinem seama de ba
zele pe care trebue sft se clădească acest învăţământ, să
ţinem seamă de izvorul din care să iesă învăţământul mo
ralei. Dacă s’a admis planul preconizat de P. S. Vartolomeu,.
ca cel mai bun din punctul de vedere a.l studiului moralei,
n’am nimic de zis, dar să nu uităm că învăţământul reli
gios are de scop a pregăti şi predispune pe om la legi-
tura cu Dumnezeirea; iar aceasta se face în întreigimea
facultăţilor sufletului omenesc şi hi minte şi tn tnimă şi
în voinţă şi de aceea învăţământul religios trebue să pr«-
ţuiascfi şi să ţină seamă d·; toate aceste facultăţi, deci tn-
9
^ ________ ACTE OFICIALE_______________________ 129

ACTE OFICIALE
văţământul religios trebue sâ cuprindă toate adevărurile I
şi de credinţă şi de speranţă şi de dragoste, cum şi mij-1
loacele de ale intreţineâ şi desvoltâ in suflete.
Noi deci am căutat un plan, care sâ răspundă acestei 1
cerinţe psihologice ale sufletului religios omenesc: pe dea
altă parte am ţinut seamă şi de planul statornicit de tnsu-şîB
Mântuitorul lisus Hristos in opera mântuirei neamului o-1
menesc.
f. P. S. Mitropolit Primat. Vâ rog să fim mai concişi.M
căci cu modul acesta de discuţiune perdem prea multâfl
vreme; aici nu facem discuţiuni academice; ne trebue în-9
văţământui religios din punctul de vedere istoric, dogmal·
tic şi moral cu aplicaţiuni şi la vieaţa practică.
P. C. Econ. I. Gotcu. Şi atunci ca sâ fim in conformi^S
tate cu principiile pedagogiei şi cu trebuinţa religioasă a flk
sufletului omenesc am admis principiul, ca în toate gra^fl
dele de Învăţământ, învăţământul religios să fie predat tn-fl
tr'un cerc complect, adică în cursul primar.să fie inYăţâ*fl
mântui religios complect şi din punctul de vedere istoricfl
şi al credinţei şi al moralei, dar intr’un cerc şi un m odfl
pe cât îi pricepe mintea ©opiilor de clasele primare: şi a- g
nume cred câ e necesar să cunoască istorioare frumoase şi 9
moralizâtoare pe care le primeşte copilul cu drag, din Ve- H
chiul şi Noul Testament, să cunoască Simbolul.Credinţei.S
cele zece porunci, cum şi poruncile Bisericii. Sâ capete 9
plăcere pentru invăţăm ntele morale ale Mântuitorului şi fl
plăcere pentru slujbele şi ierurghîile cultului public ca ast-S
fel să fie un creştin bun. In cursul gimnaziilor am avut in 1
vedere, că aici intră majoritatea, a păturei mijlocii sociale,.fl
•deci şi aceastâ pătură trebue să aibă cunoştinţă complectă.!
<ie învăţământul religios, însă într’un cerc mai desvpltat,.^
la care sâ se adauge cunoştinţi de istoria Bisericii gene-®
rale şi a Bisericii Române, ca din tipurile ce ne prezintă j
ea să-şi formeze elevul convingerea mai puternică despre jl
adevărurile religioase. La cursul superior, aici este vârsta Ji
şi situaţiunea tinerilor cari încep a li se desvoltâ cunoştin- I
ţele, vârsta în care spiritul devine critic şi în acelaş timp I
vârsta în care elevul se pune în coptact cu ideile anti-^l
religioase. Elevii acum citesc diferite scrieri, tn care sau 1
se tăgăduesc adevărurile religioase, sau cautft a se pune în 1
ACTE OFICIALE 131
contradicţiecu datele ştiinţeipozitive,—ceeaceproduce multe
şi mari turburări în sufletele lor, ba adesea chiar dezastre.
Şi de aceea am crezut sâ le punem acelaş învăţământ re
ligios, însă intr’un cerc mai larg şi expus aşâ fel ca tână
rul din cursul superior de liceu să capete un sprijin de
întărire a credinţei sale şi o alifie tămăduitoare rănilor su
fleteşti,—să i dăm arme spre a combate obiecţiunile*con-
tmrii care—i se fac;—deci să expunem şi învăţământul de
credinţă şi cel moral in mod apologetic, potrivit gradului
de desvoltare al lor şi scopului şcolar; iar ca complectare
a acestui învăţământ, la urmă să-i dăm cunoştinţe de is
toria Bisericii Române, care să-i arate lui scopul şi fructele
religiosităţii in neamul nostru, foloasele ce a adus Biserica
Română şi învăţământul religios, naţiunei noastre. Astfcl
am statornicit programa Ivăţământului religios complect
‘ în toate gradele de Învăţământ şi am păstrat principiul
concentricitâţei in virtutea căreia am crezut că se răspunde^
la toate necesităţile religioase. Acesta ne-a fost planul în
alcătuirea proiectului de program depus la Minister, carea
ajuns la Consiliul General şi acum şi Înaintea Consistoriului
Superior Bisericesc. De aceea vă rog să vâ pronunţaţi ca
astfel să se termine cu bine aceastâ chestie atât de im
portantă pentru Sf. noastră Biserică şi pentru ^neam.
Cât pentru programa şcoalelor speciale, ea va fi cea
a gimnaziului adaptată insă, scopului specific.
P. C. Econ. C. Nazarie. I. P. S. Stăpâne, voiu fi foarte
scurt, însă ţin dela inceput sâ precizez ceeace voiâ pă
rintele Gotcu şi ce doresc şi eu să aflăm dela Consistoriul
Superior. P. S. Vartolomeu a spus că a sosit timpui ca sâ
încetăm cu metoda istorică, prin urmare trebue sâ dăm
însemnâtate numai moralei şi a spus că trebue să intro
ducem pe copil în raport cu familia, cu văduvele, cu orfa
nii, cu vameşii şi prin urmare, cuomenirea întreagă. D^pă.
ce isprăvim cu aceasta, ajungem la păcat, deci la istoria
Vechiului Testament şi prin urmare la Apostoli, la Erarhi
etc., un întreg punct de a vedeâ în chestiunea de pro
gram religios. Se naşte întrebarea:este cel mai bun acest:
punct de vedere? Şi urmează să adoptăm părerea P. S.
Vartolomeu ? Căci dela aceasta trebue să plecăm tn alcă
tuirea programului. Dacă aprobăm aceasta, atunci toat&

ACTE OFICIALE
programele alcătuite de reprezentanţii profesorilor de res
ligie, dela sine cad. Deci punctul acesta trebue să se ştie*3
urmăm metoada istorică, ori dăm importanţa numai moJ
ralei, cum spune P. S. Vartolomeu ? Pe urmă vedeţi că la?
noi învăţământul este împărţit în două categorii determij
nate şi desăvârşite: gimnaziul şi liceul. Gimnaziul este oj
şcoală de cunoştinţe aparte care nu stă în legătură cu cui
ooştinţele de liceu. Programele sunt aşâ aranjate că la ieJ
şrea elevilor din şcoală, capătă un ciclu de cunoştinţeT
Privitor la învăţământul religios, dacă am luă învăţământul
liceal dela clasa V până la a VIII a, zicem că avem pu.-i
tinţâ sâ dăm cunoştinţe de dogmă în ultima clasă. Dar cel
facem cu cei din- clasele primare şi gimnazii ? Lor nu le
dăm nici o cunoştinţă de dogmă? Cred câ ar trebui ,săl
ţinem socoteală şi de învăţământul istoric şi in acelaş timp I
sâ punem şi partea morală care sâ fie ca o încheere.
P. C. Econ. Petrovici Cosma. Avem un regulament in-J
tenor şi la art. 32 se prevăd comisiunile speciale, care se]
ocupă cu diferitele lucrări cari vin la Consistoriul SuperiorJ
S’a trimis de Minister Consistoriului Superior programul ]
Învăţământului religios. Biuroul l’a trimis Comisiunei; Co*|
misiunea lucVeazâ. Acum Comisiunea trebue sâ vină cui
un raport, care raport trebue discutat.
P. C. Econ. Nazarie. I. P. S. Stăpâne, dacă se admite
planul P. S. Vartolomeu, atunci P. S. Sa va trebui să preţ
zinte un plan privitor Ia acest program. Dacă se admite^
principiile stabilite de Comisiune, sâ se admită programul
nostru.
I. P. S. Mitropolit Primat. E necesar sâ vă dau o lă
murire. Cred câ trebue să predăm învăţământul religios
după categoriile şi nevoile societâţei, împărţit In primar,
secundar, special după trebuinţi şi superior pentru tine-
rimea ce poate ajunge până acolo.
Pentru clasele primare, acest învăţământ sâ fie complect.
De asemenea învăţământul religios din gimnazii să fie com
plect în prescurtările posibile, căci se poate întâmplă ca
un elev să rămână numai cu cunoştinţele gimnaziului şi
totuşi trebue sâ cunoască reîigiunea cu morala ei şi da-:
toriile de bnn creştin şi bun cetăţean. Pentru cursul su-;
perior, acolo vine partea moralei religioase şi filosofice ^ii

133
-discuţiuni instructive, teorii practice, dar şi aici sâ fie aşâ
aranjate materiile ca acel care a terminat şcoala liceală,
sâ aibă complect din religiune şi partea istorică şi partea
dogmatică şi tainele Bisericei şi poruncile şi morala tot
pentru scopul de a puteâ fi bun creştin şi bun cetăţean,
-destinat la trebi mai înalte ale statului.
Sistemul acesta preconizat de P. S. Arh. Vartolomeu,
mie mi se pare prea greoiu de acceptat şi de urmat, de
«unde ca atare nu l’aşi puteâ admite în totul.
P. S. Vartolomeu Bacaoanul. i. P. S. Stăpâne, am zis
In rândurile trecute, că deprinderile vechi sunt foarte
•scumpe sufletului omenesc, pentrucă timpul le zideşte tn
«noi şi.cu greu ne despărţim de ele. De aceea, ceeace s'a
produs aici, nu mă surprinde de loc.
-In vorbirea mea din rândul trecut eu am făcut următoa
rea declaraţiune:
In societatea omenească trebue sâ avem‘în vedere în
ce priveşte învăţământul religios pe credincioşi de o parte
şi pe specialişti de altă parte, adică să deosebim pe oa
menii cari practică credinţa de oamenii cari propoveduesc
■credinţa.
Pentru omul care este chemat să practice credinţa tre
bue un învăţământ religios anumit, care sâ aibă mai pu
ţină teorie şi mai multă aplicaţie, pe când dimpotrivă pen
tru omul care e chemat să propovăduiască credinţa, tre-
bueşte un învăţământ mai complex, care să-l pregătească
în vederea acestei propovâduiri. Avem dar două caururi
de învăţământ religios.
Acei care învaţă şcoala primară, liceul şi toate celelalte
şcoli, care nu sunt Semnării, intră în rândul credincioşilor,
a oamenilor chemaţi să practice religia creştină.
Seminariştii, studenţii dela facultatea de teologie, dacă
vreţi şi cântăreţii, intră în cadrul al 2-lea.
Despre cadru al 2-a, acela care face pe teolog, nu-1
vom discuta de astă dată. Ne vom mărgini numai la în
văţământul religios din şcoalele laice, care fiind în sine
Însuşi o problemă destul de grea, e o datorie de prim or
din să nu o discutăm cu idei preconcepute, ci In deplină
cunoştinţă de cauză, întemeindu-ne pe deoparte pe fapte,
iar de alta pe nevoile socîetăţei noastre.

Discutăm dar, cadrul învăţământului religios, care for
mează pe credincioşi. Şi atunci, ne-am zis, cum să pro
cedăm, ca să avem mai buni practicanţi ai religiunei creş
tine; ce anume metoadă sâ urmăm dintre cele pe care le
avem la Îndemână?
Vom urmă metoada istorică, care s’a practicat până .
acum, sau vom urmă o nouă metoadă, care a fost admisă
de toate celelalte ştiinţe, şi care este metoada intuitivă,
sau cum se zice ştiinţificeşte, metoada psihologică.
De rândul trecut am primit cu toţii această din urmă,
metoadă pentrucâ In ea se ţine seamă de puterea de pri-
H · cepere a elevului. Ziceam atunci: Copilul începe să cu-'
noascâ lumea prin inimă mai întâi, şi numai mai pe urmă.,
şi prin minte. încă de pe când n’a Început să vorbească,
şi aş puteâ zice chiar după a doua zi de când s’a născuta
el se simte apropiat sufleteşte de mama lui prin acşa pu
tere vitală a fiinţei omeneşti care se numeşte subconştient
şi care în toată vieaţa nrastră se desvoJtâ pe calea inimii*
şi nu pe calea minţii, adică sub forma sentimentelor şi
nu sub forma ideilor.
Prin urmare, sentimentul este prima forţă care se naşte,
în copil, iar nu inteligenţa. Şi dacă este aşâ, atunci ţre-
bue să ţinem socoteală de această forţă, de această putere
şi sâ lucrăm in dicecţia de a o desvoltâ şi desăvârşi.
Intrat In şcoala primară copilul aduce cu. sine numai dou&>
idei religioase, care au In sufletul lui oarecare relief şi a-
nume, ideia de Dumnezeu, căci a văzut pe‘ tatăl şi pe.
mama sa Inchinându-se şi ideia lui Hristos ale cărui icoane
le-a văzut şi la ale cărui înălţătoare sărbători s’a veselit,
împreună cu toţi ai lui de Crăciun şi de Paşti.
Prin urmare ideia de Hristos şi ideia de Dumnezeu, el
le are la venirea lui în şcoală nu sub forme lămurite, dar
sub forme care pot sâ fie lămurite şi care în tot cazul se
prezintă pentru învăţământul religios ca un foarte bun,
punct de plecare.
E întrebarea însă de care anume putere a sufletului-
trebue să ne folosim ca sâ punem tn valoare oum e maih
bine acest punct de plecare; de minte sau dte inimă ?
Metoada istorică, care este astăzi* în uz,, se serveşte de -
minte; căci după ea învăţământul religios în clasa I pri--

ACTE OFICIALE
•mară se tncepe cu Facerea lumei şi cu Păcatul strămoşesc,
•care na pot fi prinse decât cu mintea, şi încă cu faculta
tea cea mai rudimentară a minţei, adică cu memoria. Me
toada psihologică, pe care o propunem, se va servi din
potrivă nu de minte ci de inimă; căci după ea învăţă-'
mântui religios în clasa I primară se va tncepe cu legă
turile pe care le-a avut Hristos—Dumnezeu cu cercul lui
familiar de a cărui dragoste tn ce tl priveşte e plină şi
inima copilului din clasa I primară. Sprijinindu-se pe pu
terile minţii, care la copil nu sunt desvoltate decât cel
mult ca memorie, metoada istorică nu puteâ sâ deâ în
privinţele învăţământului religios decât rezultatele pe care
le-a dat, şi care sunt după cum ştim destul de negative.
Dinpptrivâ metoada psihologică sprijinându-se pe inimă,
care la copilul de clasa I primară e pregătită poate mai
mult decât oricând ca să simtă dragostea de ai săi,- va
<3a desigur roade cu mult mai bune pentru învăţământul
religios decâf metoada istorică.
Prin întervenirea elementului atectiv în studiul religiu-
nei, învăţământul religios devine o adevărată doctrină în
acţiune, adică nu numai o ştiinţă de învăţat, ci mai mult
un mod de vieaţă aplicat la traiul omului de toate zilele.
De altfel noi ştim că dacă în timpurile lui de glorie Cre
ştinismul s’a răspândit şi s’a impus cu atâta putere încât
a refăcut şi prefăcut totul în calea lui, cauza stă%în primul
rând în predominarea elementului afectiv, căruia toţi pro-
propoveduitorii lui de seamă i-au făcut o largă parte în
propoveduirile lor.
De asemenea tot prin predominarea elementului afectiv,
-adică a inimei se explică de ce tn Creştinism rugăciunile
sunt mai mult imnuri decât proză, predicile mai mult piese
de elocinţă decât bucăţi didactice, şi însăşi scrierile Pă
rinţilor bisericeşt; sunt mai mult literatură poetică decât
opere de construcţie ştiinţifică.
Dacă «Dumnezeu e dragostea» cum zice Sf. Apostol
loan, apoi la El şi la împlinirea legilor lui nu se poate a-
j unge decât tot prin dragoste, adică prin puterile de tărie
şi de înalt cuvânt ale inimei. Ori, metoada psihologică
pune la treabă pentru învăţământul religios mai întâi şi
mai mult inima decât mintea; ceeace desigur este d'ejâ o
/bună garanţie a superiorităţei ei.

Natarai câ şi In metoda aceasta mintea nu va rămâne
fără nici o întrebuinţare. Ea Insă va fi chemată la muncă:
la timpul ei şi anume atunci când sufletul copilului Îndes
tulat cu prea multe fapte de ordin afectiv va simţi ne
voia să şi-le sintetizeze spre a-şi scoate din ele învăţături
generale.
In deosebi rolul minţei In această metoadâ va apărea
atunci, când dupăce sau predat elevului regulele moralei
In fapte istorice se va ajunge sâ i se arate elevului şi prin
cipiile din care decurg aceste reguli morale dejâ învăţate
prin istorie cum şi sancţiunile lor, adică dogmele şi legiuirile·
bisericeşti. ,
După cum se vede in metoda psihologică nimic nu se
lasă în afară nici dintre puterile sufletului, nici dintre cele
patru ramuri ale Teologiei de catedră, ci numai câ spre-
deosebire de metoda istorică, puterile sufletului şi ramu
rile teologiei sunt folosite la timp potrivit şi îrtr’o ordine
mult mai firească.
In ce priveşte puterile sufletului văzurăm de pijdă câ
inima prin care se poate împlini adevărata solidaritate pe
pământ şi intre pământ şi cer premerge minţii şi ca timp<
. şi ca Însemnătate; iar in ce priveşte ramurile teologiei,
văzurăm de asemenea că ramura istorică în care sunt fap
tele se predă odată cu morala care face parte din ramura
sistematică a teologiei şi cu ramura exegetică prin care
se tălmăcesc elevilor preceptele morale şi faptele istorice
prin care sunt Mustrate ele; de altă parte, că dogmatica
In care sunt principiile de credinţă să predă odată cu drep
tul bisericesc în care sunt sancţiunile şi anume tocmai după.
ce prin faptele biblice şi de istorie bisericească li s’au tăl
măcit elevilpr preceptele moralei creştine.
In acelaş timp, pe lângă dreptul bisericesc elevii au mai
făcut cunoştinţă cu teologia practică şi prin frequentarea
regulată in Duminici şi Sărbători a dumnezeeştilor slujbe.
Fiind vorba aci in deosebi de Învăţământul primar ţin.
să mâ explic ce înţelege smerenia mea la un astfel de
curs prin dogmatică şi prin drept bisericesc. Prin dogma
tică înţeleg desigur numai «Simbolul Credinţei» pe care
sub forniâ simplă de rugăciune trebue să-l ştie orice qreş
tin, iar prin Drept bisericesc înţeleg numai pe «Cele nouă.
136 ACTE OFICIALE________________________

•porunci ale Bisericei». Pentru cursul secundar desigur că
cadrul Învăţământului religios va fi acelaş ca ordine de
materie ca şi cel de cursul primar, dar conţinutul progra
mei va fi bine înţeles mult mai bogat şi prezentat mai
sistematic.
/. P. S. Mitropolit Primat. Aceasta se va discută în
comisiune.
P. S. Vartolomeu. Chestiunea este prea grea ca să se
discute numai de Comisiune. Aici suntem mai multe minţi
de cum vom fi în Comisiune şi ca atare se poate nădăj- »
dul în mai multă lumină.
/. P. S. Mitropolit Primai. Trebue mai concentrat căci
cu discuţiuni prea academice nu ajungem să putem luă
nici o" hotărîre.
P. S. Vartolomeu. Chiar numai chestiunea aceasta, care
este foarte importantă, de s’ar rezolvi de Onor. Consis
toriu în toată această sesiune, şi totuşi nimeni nu-i va pu
teâ impută ^acestui înalt Organ că şi-ar fi pecdut vremea
in zadar.
Prin cele arătate cred câ dacă n’am reuşit să mâ explic
îndeajuns, am făcut totuş sâ se vadă că după noua me
todă e vorba de un program unic, care se va aplică mai
pe larg sau mai restrâns după felul şcoalei şi că din acest
program unic nu lipseste elementul dogmatic .care e şi
dupâ smerenia mea piatra de temelie a oricărui învăţământ
religios.
Cu aceasta cred că am răspuns atât temerilor arătate,
cât şi obiecţiunilor ce s’au făcut modului acestuia de a vedea.
P. C. Econ. /. Gotcu. Atunci suntem de acord.
P. C. Ec. C. Nazarie. Spuneam că această chestiune
trebue discutată şi constat câ acum s’a lămurit; ceeace
trebuiâ sâ aflăm am aflat.
Este adevărat câ rândul trecut, P. S. Vartolomeu a a-*
tins în treacăt chestjunea dogmatică. După părerea P.S. S.
este chestiune de intervertire de materie, una să' se facă
la început alta la sfârşit; aceasta este chestiune de metodă,
cu atât mai mult, câ metoda intuitivă este mai practică.
Prin faptul că nu se exclude partea dogmatică sunt de
acord şi eu, căci amândouă programele urmăresc ace- -
laş scop.
___________ ACTE OFICTALE ^ 137

P. S. Vartolomeu. Propunerea mea este: Să se intro-i
ducă tn programele de Învăţământ religios, metoda psiho
logică aşâ cum o văzurăm.
1. P. S. Mitropolit Primat. Ce Înţelegeţi prin aceasta»,
-căci mie mi se pare că ar fi cevâ cenfuz pentru copi>..
mai ales.
P. S. Vartolomeu. Anume predarea, întâi a Noului Tes
tament, conducându-ne de puterea de pricepere a copilului;,
apoi Vechiul Testament în care să arătăm de ce a venit
Hristos; pe urmă a istoriei bisericeşti în care se va arătâ ce
a făcut omul pentru mântuirea lui în antiteză cu istoria Bi
bliei dejâ făcută prin Noul şi Vechiul Testament şi în care
* s’a arătat ce a făcut Dumnezeu pentru mântuirea omului..
Pe calea aceasta grafia lui Dumnezeu se va întâlni în o-
pera mântuirii cu meritul omului. In ambele aceste isto
rii elementul moral va predomină. Apoi se va predâ dog
matica cu arâtarea diferinţelor confesionale dintre creştini*
pentru cursul secundar, cum şi dreptul bisericesc din care
se vor face numai cele 7 taine. In acelaşi timp se va fre-
quentâ de elevi cultul în mod obligatoriu până la o anu
mită clasă liceală. *
P. C. Econ. /. Gotcu. Nu aş aveâ nimic de zis dacă
acest plan s’ar mărgini numai la cursul primar, dar la
cursul secundar, nu cred că aceasta ar fi bine.
P. S. Vartolomeu. întâi sâ stabilim principiul şi pe urmă
vom vedeâ aplicarea.
P. C. Econ. I. Gotcu. Principiul merge dela cursul pri
mar până la cursul superior ?
P. S. Vartolomeu.t Merge.
• P. C. Econ. I. Gotcu. Atunci cred că principiul acesta
se acomodează admirabil cu cursul primar, dar pentru cur
sul secundar să. luăm planul cum au decurs lucrurile în>
ordinea lor firească.
I. P. S. Mitropolit Primat. Sunt de părere că învăţă-
.mântui primar sâ aibâ partea complectă elementară a tu
turor obiectelor, căci mulţi din copii râmân numai cu în-
vâţâmântul primar; tot asemenea şi învăţământul secundar
să fie complect. De aceste chestiuni însă, se va ocupă
comisiunea în detaliu.
1. P. S. M itropolit a l Moldovei. Am luat parte şi eu la

ACTE OFICIALE 139
'discuţiunea acestei chestiuni aturîci când s’a adus Întâia
oară. Astăzi suntem in continuarea discuţiunei, dar pare-
mi-se câ sistemul de discuţiune nu este tocmai bine ales.
Noi trebue să examinăm aceste chestiuni, în şedinţa Con-
sistoriului Seperior, mai mult ca chestiune de sistemă şi
aceasta examinată numai în punctele principale, căci alt
fel am luâ locul Consiliului General, care singur este in
drept a se rosti. Noi nu avem putinţa de a face discuţiune
de program. Am spus că mă unesc cu părerea P. S. Var
tolomeu ca să avem două feluri de învăţământ religios:
primul, prin care sâ facem prin şcoală buni creştini şi al
■doilea, prin care sâ formăm specialişti, adică teologi. Nu
trebue sâ ne gând;m ca prin învăţământul religios din cla
sele·secundare să formăm teologi, ci buni creştini.
Programele nu totdeauna asigură succesul. Omul care
aplică programul. Dorinţa e, ca rezultatul final al iwrâţâ-
mântuluf să dea rezultate bune, ceeace acum nu e. Pen
tru aceea sâ facem şi noi ceeace fac alţii mai Înaintaţi de
cât noi. Noi nu creiăm şi nu trebue sâ avem pretenţie ca
sâ creiăm ceeace nu s’a mai văzut.
Experienţa'altora s*o folosim şi noi şi va fi bine.
N’avem decât să trecem hotarele ţârei câ să vedem ce
să face acolo. Voiu sâ ating o chestiune:
Eu sunt convins câ pentru a dâ ţârei ceeace aşteaptă
dela noi, trebue să ajungem la împărţirea sarcinei preo
ţeşti în sarcină: didactică şi sarcină pastorală, cum se face
în alte pârţi unde clerul e mai bine pregătit ca la noi.
Altfel nu se poate. Numai în aşâ condiţii învăţământul re
ligios la noi, va merge mai bine şi va fi considerat mai
mult; şi va luâ loc în rândul obiectelor fundamentale ce
se predă în şcoli.
Voim sâ ajungem la un rezultat bun? Apoi atunci numai
este de amânat, trebue sâ puneţi punctul pe i. Să facem
ceeace face alţii mai învăţaţi şi cu mai multă experienţă
decât noi.
Să facem ca toţi profesorii de religie să fie preoţi, şi a-
ceşti preoţi sâ fie numai profesori de religie, iar nu şi păs
tori de enorie.
Preotul profesor să fie pus în'aceeaş linie şi în fruntea
celorlalţi profesori de obiecte însemnate, iar nu ca azi

ACTE OFICIALE
când e socotit tn rândul maeştrilor de şcoli secundare,,
nici cum profesor.
Prin urmare, convingerea mea e că împărţirea sarcinei
preoţeşti tn sarcină pastorală şi sarcină didactică se impune-
Slavă Domnului, avem destui preoţi Învăţaţi şi bine pre
gătiţi, fie pentru profesorat, fie pentru păstorie In adevă
ratul înţeles al păstorului celui bun şi pregătit.
Discuţia de a se face învăţământul religios, ori după
sistemul psihologic ori după sistemul istoric, nu aduce nici·
un folos, dacă nu ne vom Interesă de aproape despre re
zultatul educaţiei sufleteşti a copiilor noştri prin şcoli.
A veni în contact odată sau de două ori pe săptămână
cu copiii şi a crede câ cu atât învăţământul religiei are să
aducă roadele dorite, ne înşelăm.
Copilul trebue dacă nu totdeauna, dar cât mai des a stâ
tn apropierea dascălului de religie; de aceea In alte părţi
veţi găsi că profesorul de religie care trebue să fie preot
şi numai profesor socotit ca fruntaşul profesorilor In orice
privinţă. El urmăreşte educaţia sufletească a elevului şi
numai atât. El nu e şi preot de păstorie. Acela are alte
sarcini tot aşâ de mari.
Avem profesori de religie bine pregătiţi. Dar aceiaş per
soană, a fi şi pe amvonul bisericei, a fi şi pe. catedra şcoa-
lei, nu se poate. A fi şi în enorie pentru a îndestulă su
fletele setoase de credinţe religioase şi nedomiriri din îm
prejurările vieţei şi de nevoile zilei, cu teoriile timpului,—
a fi şi tn şcoală, unde sufletele elevilor sunt adesea tur·
burate şi nedumerite de cele ce întâlnesc în cursul stu
diilor deosebite prin felul lor şi celor ce li se spun de pe
catedră, aceasta iarăş nu se poate.
In enorii avem adventiştii şi indiferentiştii religioşi etc.
In şcoală avem naturaliştii şi materialiştii, etc.
Şi unii şi alţii sunt adversari învăţaţi; oameni cu carte,
literaţi, filosfi.
Cine i va combate cu succes, când fiecare din ei lu
crează aparte; cu intenţie de a combate doctrina creştină,,
dacă preotul e unul şi acelaş şi pentru amvonul bisericei'
şi pentru catedra şcoalei ?
Azi, numai e ca tn vechime când preotul de păstorie,
erâ destul ca să slujească şi sA cânte frumos la biserică şi>

ACTE OFICIALE 141
treceâ ca un preot bun şi destoinic. Azi, se cere mult
şi multe dela păstor ? Să cere să fie un adevărat Inv&ţat
tn toate; să fie un om luminat, mai mult ca un profesor.
Căci el trebue să lămurească toate nedumiririle ivite tn
sufletele tutufor păstoriţilor lui şi a celor invăţaţi şi a ce
lor nelnvăţaţi; şi a celor credincioşi şi a celor necredin
cioşi; şi a celor bătrâni -şi a celor tineri.
A fi aşâ, păstorul trebue sâ se pregătească necontenit
cetind şi scriind şi abiâ va puteâ ca tn fiece sărbătoare
sâ cuvinteze tn biserică şi tn fiece moment să răspundă cu
competinţa Întrebărilor ce i se fac de către păstoriţii lui.
Când va face acestâ slujbă de păstorie, când el e şi
profesor şi acolo la şcoală are alte Întrebări de lămurit
şi alte suflete de Îndrumat pe calea vieţei ?
Răspunsul e greu de dat.
Altă dată preotul de păstorie eră cruţat de această
muncă; căci toţi enoriaşii lui şi cei mai Învăţaţi aveau o
şcoală făcută, prin Biserică: azi, numai sunt acele vremuri;
azi şcoalele s’au tnmulţit şi spiritul de critică şi-a luat liber
tate adesea contra credinţei şi filosofiei creştine.
Cum mă voi Îngriji de partea sufletească a elevilor din
şcoală unde sunt dascăl, când am altcevâ de făcut tn pa
rohia mea tot aşâ de grabnic şi de interesant pentru vieaţa
creştină ?
Noi trebue să ieşim din greaua şi Îndoita obligaţie şi
să tmpărţim sarcina tn două: didactică şi pastorală. Îm
părţirea sarcinei preoţeşti tn ţara noastră se impune şi de
cerinţele vremei.
Toţi au dreptul de a trăi In ţara aceasta, potrivit pre-
gătirei ce au. Nu mai e lipsă de oameni Învăţaţi tn preoţie.
Sâ ne gândim la toţi şi la nevoile vieţei. Toţi trebuesc
chemaţi la lucru tn Interesul ţârei aceşteial
S’a rădicat odată obiecţiunea! Dar ce veţi face cu pre
oţii profesori, când nu vor aveâ biserică la care.să slu
jească şi pe care sâ fie hirotoniţi?
întrebarea aceasta a fost pusă tn 1906 la primul con
gres al profesorilor de religie. Ştieam foarte bine de a-
tunci câ propunerea mea n’are să fie bine primită. S’a zis
că nu este canonică.
Dar oare canonic e ca copiii noştri ieşiţi din şcoalele
noastre să rămână ca nişte păgâni moderni ? ,

142 ACTE OFICIALE
Preotul profesor, duminicile şi sărbătorile când elevi»
nu au cursuri, trebue să meargă cu ei la Biserică, cu toţi·
dupâce tn şcoală sau liceu, le va face tutu-lor la un I o q I
conferinţă religioasă privitoare la vieaţa de toate zilele. M
Aşâ fac profesorii tn alte părţi.
Acolo enoriaşi profesorului de religie sunt elevii şcoalefl
unde el e profesor; de ei se ocupă sărbătorile mai mult·
ca tn zilele de lucru, căci atunci ti are pe toţi la un locfl
E o adevărată plăcere şi o admiraţie sâ vezi duminicile·
şi sărbătorile pe profesorii de religie mergând cu copiii·
lor tn rând, doi câte doi, toate clasele, la Biserică, şi profl
fesorii cu ei—lângă ei.
Dar la noii Când s’a văzut această frumoasă călătoriei·
spre Biserică a elevilor cu profesorii lor? Niciodată! L a i
noi aceasta o fac alţii. O fac străinii: Călugării şi câlugâ·^
riţile străine.
Aceştia merg cu copiii la Biserică.
Călugărilor şi călugăriţelor catolice, veniţi tn ţara noastrălCl
le-am Încredinţat tn mâinile lor sufletele copiilor noştri,*
care fac cu ele ce vor, sau mai bine ce le convine;
Ar trebui să ne deşteptăm cât mai curând şi să vedem 1
golul ce se lasă tn sufletele copiilor noştri.
Sâ ne ocupăm noi de ei şi sufletele lor să le îndreptăm 1
pe calea vieţei româneşti şi strămoşeşti.
P. C. Econ. Ilie Teodoreseu. I. P. S. Stăpâne, mie m ii
se pare că discuţiunea acestei chestiuni foarte importantă I
s’a abătut dela calea ei. Chiar tn cazul când s’ar simţi ne
voia, ca preoţii profesori de religie sâ rămâe numai cu 1
această calitate, socotim că e drept, că un mod de ave-i
dea, tn ce priveşte predarea Învăţământului religios, trebue
să se stabilească, şi deci această chestiune ar urmă s’o
deslegăm în Consistoriul Superior şi nu altă chestiune care
vine în atingere.
Este drept dar, că ar fi vremea unei discuţiuni Intere
sante dar. deosebite, şi de pildă chestiunea câ preoţii sâ
rămână preoţi şi profesorii sâ rămână profesori, dar ar
urma în acelaş timp să se întrebe doritorii unor asemenea
sisteme câte oare au profesorii în plus peste acelea pe care
le au astăzi ?
Poate Consistoriul să mijlocească la guvern ca profe
sorii în loc de o oră să aibă 10?

ACTE OFICIALE 143
Eu cred ci nu.
Şi dacă l-aţi lăsă pe preotul profesor de religie numai
la catedră, n are ce face. La noi şcoalele nu sunt inter
nate, ca să steâ preotul acolo toata ziua.
Şi atunci, rămâne de discutat dacă cum e spiritul lumei ·
de astăzi, nu se vor agftţa mai mult copiii de haina lui
decăt de tnvâţâmântul religios.
Prin urmare, această chestiune, eu cred ca să se lase
a se discută cu alt prilej şi astăzi Consistoriul după cum
e drept, să se pronunţe dacă Consiliul General ar trebui
sâ urmeze unele vederi, .sau altele, adică să·şi alcătuiască
programul, după metoda istorică ori psihologică, ca să ştie
membrii din consistoriu, cari iau parte acolo, ce vederi să
urmeze în susţinerea programului.
Vă rog dar, ca să ne pronunţăm asupra acestei ches
tiuni.
/. P. S. Mitropolit Primat. Sunt două chestiuni cari
s’au propus. întâia, predarea învăţământului religios după
sistemul psihologic, şi al 2-a acela propus de Păr. Gotcuf
predarea tn mod istoric.
P. C. Econ. C. Nazarie. Acum numai sunt·,2 păcfiri!
Cerem sâ se pună la vot propunerea P. S. Vartolomeu,
cu adaosul ca sâ se prevadă şi dogmele.
Se pune la vot şi se admite ca P. S. Arh. Vartolomeu
Bacaoanul să prezinte un program analitic conform cu pla
nul expus de P. S. Sa şi însoţit de un raport.
P. C. Econ. Cosma Petrovici dâ citire următorului ra
port privitor Ia proectul de regulament pentru construirea
caselor parohiale.
La comisiunea pentru parohii s’a trimis un proect de
regulament semnat de mai mulţi membri, pentru construi
rea de case parohiale, şi case pentru reşedinţa şi cance
laria Protoiereilor de judeţ, prevăzute de Legea Cassei
Bisericii (art. 8) la toate parohiile rurale şi urbane dirv
păzitul de Dumnezeu Regat al României.
Comisiunea, studiind acest proect de regulament şi gă-
sindu-1 că e bine întocmit şi necesar, roagă tipărirea det

144 ACTE OFICIALE
urgenţă a proiectului In chestiune Ia Tipografia Cărţilor
Bisericeşti şi apoi a se distribui membrilor Consistoriului
Superior Bisericesc spre studiere, după care va urmă paJ
nerea tn discuţiune. i
Aceasta, cu cel mai profund respect, se supune Onor.
Consistoriu spre aprobare.
Raportor (ss) Ecou. Cosma Petrovici.
Membri (ss) Econ. Safir lonescu.
Ne cerând nimeni cuvântul, se pune la vot concluziu-i
nea raportului de a se trimite la Tipografia Cărţilor Bi-|
sericeşti ca să se tipărească de urgenţă acest proect del
regulament şi tn şedinţa viitoare să se distribue membri-i
lor. Se admite.
/ P. S. Mitropolit Primat. Aşi fi de părere să ne o-l
cupăm, dacă fiecare este edificat asupra lui, de regula«1
mentul. relativ la preoţii de armată, căci primul proect del
regulament crezându se prea împovărător ni s’a cerut re-1
ducerea iui, pe carele Comisiunea prelucrându-1 din noul
vine acum la ordinea zilei, prevăzându se nevoia de a-11
avea cât mai curând.
P. Ş. Episcop de Roman. I. P. S. Stăpâne ar trebui sâ ]
amânăm discutarea acestui regulament pentru şedinţa vii-
toare, spre a puteâ lua mai bine cunoştinţă de el.
I. P. S. Mitropolitul Moldovei. Eu fac propunerea de *
a se da cetire acestui regulament acum.
Se pune la vot propunerea I. P. S. Mitropolit al Mol-
dovei şi se primeşte.
P. C. Econ. 1. Antonovici. Dă cetire următorului regu- 1
lament relativ la preoţii de armată.
PROIECT DE REGULAMENT
penfru
Poziţtunea şi îndatoririle preoţilor militari, din armata
Regatului României
CAP. I
Numirea preoţilor militari.
Art. 1. Fiecare garnizoană compusă din unul sau două'
regimente, va aveâ un preot paroh. Pentru un regiment

ACTE OFICIALE
sau două tn plus, parohul va aveâ şi câte un preot ajutător.
Art. 2. Fiecare şcoala militară de orice grad va aveâ
un preot militar catihet.
Art. 3. Spitalele şi închisorile militare vor fi căutate cu
cile religioase de personalul clerical al garnizoanelor res
pective.
Art. 4. In ce priveşte partea bisericească, preoţii mili
tari iau ordine dela Chiriarhii respectivi, iar tn ce priveşte
orânduelile militare, preoţii se conduc de indicaţiunile au
torităţilor respective.
Art. 5. Preoţii militari n’au parohii tn popor. Garnizoa
nele cu soldaţii şi ofiţerii respectivi, formează parohia lor.
Art. 6. Pentru a fi numit paroh militar sau ajutor de
paroh, se cere următoarele condiţiuni:
a) Să fie român născut tn ţară şi nu naturalizat;
b) Să aibă titlu de licenţiat sau doctor In Teologie dela
o facultate ortodoxă;
c) Să fi fost celpuţin doi ani preot de parohie;
d) Sâ fie robustşi cu înfăţişare prezentabilă; '
e) Preoţii catiheţi sâ posedeze şi examenul de capacitate
pentru religie cerut de legea Învăţământului secundar.
f) Să nu aibă etatea mai mare de 40 ani.
Art. 7. Numirea preoţilor militari şi ajutoarelor, se face
de către Chiriarhul tn Eparhia căruia cade garnizoana tn
deplină tnţelegere cu autoritatea militară şi prin decret
regal.
Când un loc de paroh sau de ajutor de paroh militar
a devenit vacant, comandantul garnizoanei aduce cazul la
cunoştinţa Chiriarhului respectiv.
Chiriarhul tn tnţelegere cu ministerul de răsboi, face
numirea.
Art 8. Numirea se va face prin concurs ţinut la reşe
dinţa Chiriarhiei respective, tnaintea unei comisiuni, com
pusă din doi delegaţi clenci numiţi de Chiriarh, şi un de
legat militar numit de ministerul de răsboi.
Art. 9. Concursul se publică cu două luni tnainte, prin
Monitorul Oficial şi al Oastei.
La concurs se vor dâ :
a) Probe scrise din teologia dogmatică, teologia morală,
din istoria Română şi a Bisericei Române şi b) din probe
. io

practice şi anume: o predică ţinută după 24 ore de pre-J
gătire, o predică improvizată şi un serviciu bisericesc, ce
se va orândul de comisiune.
Subiectele pentru examenul scris ca şi pentru cel oral,,
se vor dă de comisiuoe şi se vor trage la sorţi dintr’un
număr de chestiuni de trei ori mai mare decât numărul
candidaţilor.
Art. 10. Media generală de admitere, va fi de cel pu
ţin 7, iar una sau mai multe medii parţiale inferioare lui 5>,
atrag eliminarea.
Ari. 11. Numirile parohilor şi ajutoarelor se face în
ordinea de clasificare.
Cei admişi dar rămaşi pe tablou, în timp de trei ani,
pot fi numiţi la vacanţele din eparhia respectivă, adică
unde au depus examenul.
Art. 12. Locurile de parohi şi preoţi ajutători la pu
nerea în aplicare a regulamentului de faţă, se vor ocupă
toate conform articolului 8 din acest regulament.
După complectarea tuturor locurilor, numirea parohilor
se va face dintre preoţii ajutători, după vechime şi merit,
astfel că nu vor mai dă concurs decât preoţii ajutători, sau
şi candidaţii la posturile de parohi, în lipsă de candidaţi,
dintre preoţii ajutători.
Art. 13. Preoţii catiheţi dela şcoalele militare se vor nu- ,
mi dintre preoţii reuşiţi la examenul de capacitate de re
ligie pentru şcoalele secundare.
CAP. ÎL
Îndatoririle preoţilor militari.
Art. 14. Preoţii militari au următoarele îndatoriri:
a) Se oficieze serviciul divin în toate duminicile şi săr
bătorile de peste an în biserica orânduită de Chiriarh sau
în capela garnizoanei, dacă este.
Serviciul se va face sau de preotul enoriei împreună cu
cei ai garnizoanei, sau pe rând.
Preoţii militari nu beneficiază de nici un venit din bise
rică afară de cazuri când sunt poftiţi sau săvârşesc servicii
personalului militar al garnizoanei.
Orice neînţelegere s’ar ivi între preoţii militari şi pre
oţii de enorie, se dezleagă de Chiriarhul respectiv.

In vreme de resbel sau când trupele sunt tn tabără,
serviciul divin se face tn corturi, anume destinate acestui
scop. Sfânta masă, tâmpla lucrată tn pânză şi celelalte o-
biecte bisericeşti, sunt in păstrarea preotului, iar cortul,
tn al administraţiei militare. Asemenea corturi când seÎn
vechesc se ard.
b) Sâ oficieze serviciul divin la toate sărbătorile naţio
nale şi oficiale, tn sala cea mai spaţioasă indicată de co·*
mandant, sau afară dacă vremea permite.
c) Să ţină predici tn toate duminicile şi sărbătorile cu
cuprins religios şi cu aplicaţiuni la vieaţa soldatului ca ro
mân, militar, creştin, cetăţean, muncitor şi viitor gospodar.
d) Să predeâ tnvâţâmântul religios tn şcoalele de adulţi
ale garnizoanei.
e) Sâ pregătească pe recruţi prin convorbiri pentru de
punerea jurământului, vorbindu-le despre credinţa tn Dum
nezeu, despre patrie, folosul serviciului militar,, foloas&îe
disciplinei, credinţa către tron şi dinastie, şi despre însem
nătatea drapelului.
t) Se cerceteze pe bolnavii din infirmerii, căutând a le
dâ mângâierile religiunei creştine, precum şi tncurajeri şi
sfaturi părinteşti, pentru Întărirea credinţei şi a moralului lor.
g) Sâ ţină conferinţe religioase morale tn faţa corpului
ofiţeresc, după cum ţin şi ofiţerii.
h) Sâ îndeplinească toate serviciile religioase atât în gar
nizoană, cât şi tn familiile ofiţerilor.
i) Sâ lucreze din toate puterile spre a deveni adevă
raţi părinţi duhovniceşti ai soldaţilor, ofiţerilor şi familiilor
acestora.
j) Să viziteze pe cei arestaţi ca prin sfaturi blânde şi
înţelepte sâ le tnalţe moralul şi să-i convingă câ este o
datorie sfântă a se supune regulelor de disciplină şi a-şi
îndeplini chemarea din dragoste şi nu din silă.
k) Să pregătească pe soldaţi ca tn posturi şi cu deose
bire în Postul Mare să-şi îndeplinească datoriile lor reli
gioase prin post, rugăciuni, mărturisire şi împărtăşirea cu
Sf. Taine.
Va stărui ca şi familiile ofiţerilor să îndeplinească da
toriile de mai sus.
I) Să sfinţească apa la fiecare zî I şi sâ stropească cu
R î ._____________ ACTE OFICIALE ____________ 147

apă sfinţită cazarma şi pe soldaţi, iar sâmbătă seara când
timpul va permite să citească paraclisul Maicei Domnului!
cu care ocazie va pomeni familia Regală, Chiriarhul, că
peteniile armatei şi oastea.
m) Să însoţească trupa ori unde va merge. In timpul
concentrărilor şi pe câmpul de luptă, preoţii militari vor;
îngriji cu cele religioase pe bolnavi,' încurajând şi binecu-'
văntând trupe e.
n) Să cunoască şi să îndeplinească regulamentele mili-J
tare, privitoare la disciplină şi ţinuta trupelor în garnizoană^!
o) Să îngrijească de buna stare a capelei dacă este, pre-1
cum şi de obiectele sfinte necesare serviciilor bisericeştii]
Intru aceasta vor fi ajutaţi de unul sau doi soldaţi puşi '
sub ordinele lor.
Art. 15 La fiecare regiment va fi o cameră destinată a
se păstră atât capela portativă cât şi toate obiectele sfinte,,;
care se vor încredinţâ preotului cu inventar.
Art. 16. Obiectele sfinte necesare cultului, se vor pro
cură de garnizoane, care vor îngriji şi de o ladă pentru
păstrarea lor.
Art. 17. Preoţii militari vor aveâ un -registru în care
vor trece toate serviciile săvârşite.
De asemenea vor aveâ şi registre de botezaţi, cununaţi
şi înmormântaţi, registre prevăzute de legea clerului mirean.
Art. 18. Preoţii militari fac parte de drept, din consi
liul de disciplină şi de higienă al garnizoanei.
Art. 19. Preoţii catiheţi dela şcoalele inferioare militare,,
mai au următoarele îndatoriri:
a) Să predeâ religia după programul şcoalei;
b) Sâ ţină elevilor în fiecare lună câte o conferinţă cu
scopul de a sădi şi întări în elevi credinţa, ale imprimă
dragostea către cariera lor, a-i deprinde în dragostea că
tre aproapele, ca devenind ofiţeri sâ fie luminători ai tine
rilor pe care sunt chemaţi a-i conduce la apărarea credinţei
şi a patriei.
Art. 20. Preoţii militari catiheţi dela şcoalele militare
superioare şi speciâle, pe lângă îndatoririle pastorale, vor
mai predă şi religia printr'un ciclu de conferinţi cu caracter
religios moral.
Art. 21. Preoţii vizitând pe cei bolnavi, îi va învăţă să»
148 ACTE OFICIALE , ;|

Ill
aibă credinţă In Dumnezeu şi deplină Încredere tn ştiinţa
medicilor. Din când tn când le va ceti rugăciunile obici
nuite a se ceti prin casele creştinilor, rugăciunile pentru
iertarea păcatelor şi uşurarea de boală,
k Art. 22. Preoţii militari vizitând pe cei din Închisori, li
|va Îndemnă sâ suporte cu răbdare situaţia lor, sâ facă a-şi
idâ seama de greşala făptuită, sâ le deştepte conştiinţa
idespre libertate ca un bun nepreţuit, sâ le insufle dragos-
Iţea de a nu o perde prin purtarea rea. A le deşteptă sim
ţul de demnitate, de supunere la legi, de iubirea aproa
pelui, de respectul avutului altuia, de dragostea către mun-,
câ, singura care asigură .omului o vieaţâ bună şi tihnită.
In acest scop preoţii militari, vor ţineâ prin Închisori
(conferinţe, predici ilustrate cu exemple din vieaţa de toate
[zilele şi dându-le cărţi cu cuprins moral din biblioteca gar-
Inizoanei.
CAP. III.
# “
Controlul preoţilor militari.
Art. 23. Pentru bunul mers şi controlul preoţilor mili
tari, se va alege din sânul Consistoriului Superior Biseri
cesc un inspector confirmat prin decret Regal şi căruia i
se va pune la disposiţie o sală pentru canbelarie şi per
sonalul trebuitor.
Art. 24. Inspectorul Preoţilor militari va face parte din
marele stat major al armatei şi din consiliul superior al;
armatei»
Art. 25. Atribuţiunile inspectorului, militar sunt:
a) Să supravegheze şi să inspecteze pe toţi preoţii militari
fără ă-i vesti.
b) Să cerceteze cum îşi Îndeplinesc preoţii militari da
toriile impuse de regulamentele militare şi legile bisericeşti.
c) Sâ inspecteze cancelaria preoţilor, registrele şi arhiva.
d) Să consemneze într’un anumit registru constatările
făcute la inspecţii precum şi măsurile luate pentru viitor.
Copii după aceste procese·verbale de inspecţie se vor tri
mite Chiriarhului respectiv, când sunt tn joc chestiuni bi
sericeşti; iar când sunt chestiuni referitoare la trebuinţi
materiale şi de ordin militar, copiile se vor trimite coman--
dantului militar.
| ACTE OFICIALE ___________________ 149 ■

150 ACTE OFICIALE
e) Sâ recomande pe preoţii meritaşi pentru recompensare]
I) Să instaleze In posturi împreună cu un delegat al
"Chiriarhului, pe preoţii militari'.
g) Va face propuneri locurilor competinte, pentru orice^
îmbunătăţiri ar crede necesare, pentru organizarea şi bunul
mers al corpului preoţilor militari.
h) In fine va face un raport anual, Consistoriului Supe^
fior Bisericesc şi Ministerului.de Răsboi, în care va arătă!
activitatea clerului militar, precum şi starea morală religi-a
oasă -asoldaţilor, cu lipsurile observate şi progresele făcutei
CAP. IV.
Art. 26. Reclamaţiunile îndreptate contra preoţilor miJ
litari se vor adresă Chiriarhului respectiv sau Ministerului!
de Răsboi.
Art. 27. Cercetarea reclamaţiunilor se face de in^pec-1
torul preoţilor militari, sau de un delegat al său luat dintre
preoţii militari, în unire cu un delegat al Chiriarhului res-|
pectiv.
Procedura de urmat la cercetare e cea prevăzută tn J
legea şi regulamentul clerului mirean.
Art. 28. Actele despre cele constatate se Înaintează Chi-1
riarhului respectiv, care sau închide acta negâsind caz de 1
urmărire, sau face celui vinovat cuvenita dojanâ, sau tri-1
mite cazul In judecata Consistoriului eparhial.
Procedura de urmat în ultimul caz, e cea prevăzută de ί
legea clerului mirean şi regulamentul de aplicarea ei.
Art. 29. Acuzarea înaintea spiritualului Consistoriu o va
sprijini revizorul eparhial, iar preotul inculpat va aveâ drept
la apărătorul prevăzut de legea clerului mirean.
Art. 30. Dacă sentinţa Consistoriului Spiritual prevede
o pedeapsă mai mare decât dojana, Chiriarhul o va comu
nică şi Ministerului de Răsboi spre cele de cuviinţă.
CAP. V.
Poziţia preoţilor militari.
Art. 31. Preoţii militari în ceeace priveşte serviciul in
terior şi reglementele militare, depind de capii serviciilor
militare, iar In ce priveşte îndeplinirea îndatoririlor bise
riceşti şi pastorale, depind de Chiriarhii ‘respectivi.

ACTE OFICIALE 151
L Art. 32. Fiecare preot paroh, când intră în corpul preo
ţilor militari, este asimilat în totul gradului de Căpitan,,
iar preotul ajutor-gradului de Locotent.
Preoţii militari se vor bucură de respectul cuvenit în
doitei lor situaţiuni, ca grad şi păstor duhovicesc.
Art. 33- Preoţii militari au dreptul la patru gradaţii din
5 în 5 ani acordându li-se un spor de 10ft/0.
Art. 34. Legea pensiilor militare se apliqă în totul şi
preoţilor militări, afară de vârstă care trebue să fie de
60 ani.
Art. 35. Când un preot militar în timp de pace ca şi-
în timp de răsboiu, în timpul şi din cauza serviciului, a
căpătat o boală incurabilă sau care îl tace impropriu ser
viciului preoţesc, i se va regula drepturile la pensie după
remuneraţia gradului, plus gradaţiile obţinute.
Art. 36. Pentru diferitele servicii religioase pe care preo
ţii militari le vor iace familiilor militare, se vor bucură de
remunerării benevole.
înmormântările soldaţilor, ca şi alte servicii, se vor face
fără plată.
Art. 37. Preoţii militari, în afară de cazul regulat al—
ieşirei la pensie, mai pot fi puşi în retragere în următoa
rele cazuri:
• a) Când sunt atinşi de o infirmitate care îl face impro
priu serviciului pastoral;
b) Când s’ar retrage spre a ocupă o parohie în poporp
aceasta însă nu o pot face decât după ce au servit şase
ani în armată;
c) Când îşi vor pierde drepturile printr’o sentinţă con-
demnătoare, civilă sau bisericească, şi care i-ar atrage ca
terisirea sau eliminarea din cler.
CAP. VI.
Concediile preoţilor militari.
Art. 38. Preoţii din armată, până la 15 zile, îşi iau
concediu dela comandantul garnizoanei.
Concediile mai mari de 15 zile, se acordă de Chiriarhul.
respectiv, după intervenirea autontăţei militare în drept.
Orice concediu se va comunică şi Inspectorului preo
ţilor militari de către autoritatea care a aprobat concediuL

152
c a p : v ii.
ACTE OFICIALE
Dispoziţiuni finale.
Art. 39. Semn-:le de distincţiune ale parohilor militarii
sunt culion violet, iar al ajutorilor culion albastru.
La baston vor purtă dragon de fir galben. Bastonul va
fi de trestie, castaniu, cu mânerul de argint.
Art. 40. Toate regulamentele anterioare acestuia sunt
şi rămân abrogate.
Membrii Comisiunei: Econ. Const. Nazarie, Econ. I. Atitono-
vici, Econ. Ilie Teodoreseu.
I. P. S. Mitropolitul Moldovei. De sigur că regulamen-»
tul a dat mult de lucru comisiunei, dar, nu este maj pu- 3
ţin adevărat câ comisiunea, ar fi trebuit să ne prezinte şi |
o expunere de motive a acestui regulament.
Toate proectele de legi şi regulamente sunt precedate I
de o expunere de motive, ca astfel acei cari au să dis- ■
cute, sâ fie puşi in cunoştinţă de ceeace s’a călăuzit co-^1
misiunea la alcătuirea proectului.
Dacă până acum această expunere de motive nu o a-
vem şi dacă I. P. S. Mitropolit Primat va hotărî ca acest
proect de regulament să vie in discuţiune in şedinţa vii-
toare, eu aş fi de părere, ca Onor. Comisiune, să ne tacă |
o expunere de motive.
P. C. Econ. Ilie Te'odorescu. Este o expunere de mo- |
tive la regulamentul cel vechiu.
I. P. S. Mitropolitul Moldovei. Expunerea de motive
dela regulamentul cel vechiu, nu ne mai poate servi la re-,
gulamentul cel .nou, care e cu desăvârşire altul.
Şi atunci, trebue de a şti ce anume s’a modificat, pen
tru ce s’a modificat, şi ce a călăuzit pe comisiune ca sâ
alcătuiască regulamentul aşâ cum tl depune acum ?
/. P- S. Mitropolit Primat. Această idee de a face o
expunere de motive deosebită pentru acest al 2-lea proect
de regulament o am şi eu şi cred că comisiunea ne o va
pune la tndemână, iară şi părerile I. P. S. Mitropolit al
Moldovei sunt binevenite pentru câ a lămurit’o destul de
bine, deci dar recunoaşteţi că este nevoie de această ex-
punere de motive pentru proectul de regulament pe care

ACTE OFICIALE 153
l’a făcut comisiunea şi aşteptăm a se prezentă' la vreme.
Noi, după cum este tuturor cunoscut am făcut Încă din
anii trecuţi un bun şi bogat proect de regulament pentru
clerul armatei române, care urmă să-l discutăm şi apoi
să fie Înaintat Ministerului de Răsboi, pe care l’am şi
înaintat încă din Iunie anul trecut 1912, spre. a se observă
şi de câtre Ministerul de Răsboi pe care’l priveâ, dar
fiindcă la acel Minister s’a făcut chestiune de economie,
înapoindu-ni-se neadnotat, noi am trebuit să renunţăm la
detaliile acelui I proect şi sâ revenim la un altu al II mai i
redus în marginile posibilului. Şi acum acest nou proect
venind ia ordinea zilei, dorim să se studieze acum de a·
proape în Consistoriu, sâ se voteze şi sâ treacă înainte
pentruca încât mai curând putânîi trece şi prin Sf. Sinod,
sâ se aplice acest regulament pentru viitor.
De aceea, înainte de a intră în discuţia lui, aş rugă co
misiunea ca sâ şi deâ osteneala să formeze tot acum şi
expunerea de motive* care se va tipări şi aceea pe o coală .
care se va anexâ la acest proect de regulament, şi aşâ
complect să 1 luăm tn studiul cuvenit tot în sesiunea a-
ceasta.
/. P. S . M itropolitul Moldovei. Văd, câ nu se vorbeşte
de societatea «Crucea Roşie» ?
P . C. Ilie Teodorescu. Aeeasta se poate face pe.cale
de amendament.
I. P. S . M itropolit Prim at. Aşâ dar, puii la vot luarea
în considerare -a proectului de regulament aşâ cum se gă
seşte, cu dorinţa de a se adâogâ o expunere de motive
serioasă, şi a se ameliora cu propunerea prevederei in el
şi despre âerviciul Cnicei Roşii.
P. C. Econ. Ilie Teodorescu. I. P. S. Stăpâne, aşi vreâ
sâ am o lămurire asupra hotărlrei luate.
Parlamentar este câ, dupăce se citeşte regulamentul,
se pune în discuţiunea generală şi apoi se iâ în considerare.
Găsesc acum după exprimarea votului dat, cum câ acest
proiect de regulament s’a luat în considerare şi rămâne
ca în şedinţa viitoare odată cu expunerea de motive, care
o vom prezentă, sâ se discute regulamentul pe articole,
când are sâ se propună amendamentele ce se vor gâsi.
necesare.

Prin urmare aşi dori sâ am o lămurire In acest sensi 1
I. P. S. Mitropolit Primat. Aştept ca în şedinţa vii- I
toare sâ se propună amendamente relativ Ia Crucea Roşie*: I
ia locuinţele preoţilor şi la cheltuelile de transport ce vor I
fi obligaţi preoţii sâ facă, căci nu este drept cu dânşii sâ
suporte asemenea cheltueli.
Se pune la vot luarea in considerare a proiectului de re-j
gulament relativ la preoţii de armată, cu rezervele făcute j
de I. P. S. Mitropolitul Primat. Se admite.
P. C. Ec. Safir Ionescu, dă citire următoarei propuneri j
semnată de mai mulţi membri ai Consistoriului Superior,·;j
relativ la ridicarea curbei de asupra salariilor preoţilor şi la
îmbunătăţirea salariilor preoţilor şi cântăreţilor din întreaga
ţară:
P R O P U N E R E ,
Subsemnaţii membri ai Consistoriului Sup. Bisericesc,>
Având în vedere că în general aproape toţi preoţii din?
ţară au o posiţiune materială destul de modestă, în ra
port cu timpurile care sunt destul de grele de suportat; I
Având în vedere că salariile preoţilor şi ale cântăreţilor
sunt prea mici faţă cu greutăţile vieţei;
Având în vedere câ dejâ în una din şedinţele prece
dente ale Onor. Consistoriului Superior Bisericesc, înalt
Prea Sfinţitul Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, D. D.
Pimen in înalta solicitudine ce poartă clerului în general]
şi cu deosebire în special Clerului din partea de Nord a
ţârei, a propus ca la o viitoare modificare a legei clerului,
să se prevadă un spor de 20% lunar la salariile preoţilor
din Moldova;
Având în vedere câ propunerea înalt Prea Sfinţiei Sale
este foarte dreaptă şi bine venită, mâi cu seamă că este
pornită dela un înalt Ierarh al Sfintei noastre Biserici Auto
cefale Ortodoxe Române, care are dreptul şi posibilitatea
de a o susţine în maturul corp legiuitor al ţâţei;
Având în vedere că o mare mâhgăere şi îndulcire a
nevoilor preoţilor din întreaga ţară s'ar aduce, fără a se
îngreuiâ bugetul Statului, dacă s'ar adâogâ, un plus de*
20% la salariile tuturor preoţilor şi cântăreţilor având toţi
aceleaşi greutăţi şi datorii;
1£4 ACTE OFICIALE_______________________ · ,-Τ
ϋ Având în vedere că toţi P.P. S.S. Chiriarhi cunosc su
ferinţele şi nevoile clerului;
propunem: a se face cuvenita întefvenire către D-nul
Ministru al Cultelor, care este atât de binevoitor clerului
şi Bisericii şi care cunoaşte nevoile preoţilor, ca să bine-
voiască a luă măsuri:
1) De a se ridică curba dela salariile preoţilor şi
b) De a se adâogâ la viitorul buget pe anul 1914/15
sporul de 20% la salariile lunare ale preoţilor şi cântă
reţilor. din întreaga ţară.
(ss) Econ. Preotul Safir Ionescu.— Econ. Cosma Petrovici.—Ec.
jV. Jingoiu.—Econ. P. Procopiescu.— Econ. I. Antonovici.—Econ.
Const. Nazarie.—Econ, Titu Ciocârlan.—Econ. P. Ciosu.-*~Sachel.
Ζλ Popescu.— Econ. Const. C. Vasiliu.—Arhini. Tcoctist Stupcann.
j I. P. S. Mitropolit Primat. Depuneţi propunerea la biu-
rou şi se va trimite la comisiunea de petiţiuni.
' P. C. Econ. I. Gotcu. I. P. S. Stăpâne, s’a propus sâ
se aleagă o comisiune oare să revadă programele şi sâ al
cătuiască un nou proiect de program, tn vederea planului
admis şi care comisiune sâ meargă la Consiliul General.de
instrucţie şi sâ susţie acest program. Vâ rog să hotărîţi
asupra acestei chestiuni.
P. C. Econ. C. Nazarie. Nu este vorba de alegerea co
misiunei. P. S. Vartolomeu, a cerut câ In vedere, că pro
gramele nu se mai potrivesc cu ceeace a propus congre
sul de religie, să se delege câţivâ din membrii Consisto
riului Superior, carii tmpreunâ cu Consiliul General sâ al
cătuiască programele tn vederea ideilor propuse de P. S.
Sa. Cred însă câ P. S. Vartolomeu ar trebui să ne pre-
sinte un proiect de program în vederile ce a propus.
I. P. S. Mitropolitul Moldovei. Consistoriul Superior nu
poate nurp) o delegaţie care sâ iâ parte tn discuţiunile
Consiliului Superior. Acolo, se ştie, după lege, cine sunt
şi cine iâ parte. Cum putem noi sâ însărcinăm o delegaţie
în acest consiliu, când nu există în lege.
/. P. S. Mitropolit Primat. Eu cred, câ în Înţelegere
cu Onor. Minister s’ar puteâ adâogâ tn Consiliul Superior,,
câţivâ membri din Consistoriul Superior, pentru timpul cât
vor ţineâ discuţiile şi facerea acestor programe, insă aceşti

ACTE OFICIALE
membri sâ fie de aci din Consistoriu, spre a puteâ lui
parte şi la şedinţele sesiunei curente.
/. P. S. Mitropolit al Moldovei. Eu aşi face o propuw
punere, care cred că ar fi bine să o discutăm. E vorba
-despre reparaţiuni de biserici şi înfiinţarea caselor parohiale.
Credinţa mea e câ atunci, când satul are un preot, care
ştie a tntervenl la vreme, poporul contribue cu drag ca
sâ se repare biserica satului lor.
Dar, chestiunea care trebue sâ ne preocupe in deosebi,
este chestiunea caselor parohiale.
Legea Clerului mirean prevede înfiinţarea acestor caseJ
spre a. fi locuinţă pentjru preot. Eu aşi fi de părere ca sâ
intervenim pe lângă D-nul Ministru de Culte, ca treptat şi
cât posibil, mai ales în comunele săteşti fără mijloace, să
facă înlesniri pentru clădirea caselor parohiale.
I. P. S. Mitropolit Primat îmi spune câ s’a fâcut dejâ
intervenire în vara trecută. Sâ facem din partea Consis-
toriului Superior, ca Ia viitorul budget sâ se prevadă su
me necesare pentru casele parohiale.
Vi.s’a spus că preoţii noi trimişi în sate trebuie sâ lo
cuiască, Dumnezeu ştie pe unde.
Se impune neapărat facerea acestor case parohiale.
Tot în această ordine de idei, am a face o constatare.
După experienţa pe care am avut-o, eu nu sunt de pă
rerea aceea, ca numai decât seminariştii să.se întoarcă în
satul lor ca preot, sau în satul , de unde a luat femeia lui.
Şi ştiţi pentruce ? Pentrucă e bine, ca noul preot venit sâ
meargă într’o parohie în care poporul sâ nu-l cunoască.
Şi iată pentruce: Sunt motive de ordine pastorală şi în
interesul autorităţei morale ca preotul să n’aibâ legături
şi amintiri de copilărie cu ai lui păstoriţi. Noul preot ve
nit în parohie, sâ nu aibă relaţii prea întinse cu acei pe
care are a-i păstori. El sâ fie cu desăvârşire nou, să-şi
creeze autoritatea sa pastorală, şi din această admosferâ
de autoritate pastorală să-şi conducă parohia sa.
La noi, părerea aceasta e combătută chiar de unii din
prelaţi şi din preoţi.
A zice un nou preot câ, eu mă duc ca preot, în satul
meu sau în oraşul meu, că e mai bine. Acolo am colegi dr
şcoala satului meu. Acolo am atâteâ amintiri de copilărie.

ACTE OFICIALE 157
Acolo e casa părinţilor mei. Acolo sunt văile şi dealu
rile pe care eu mâ jucam ca copil şi îmi sunt foarte scumpe.
Da, aşâ e; dar pentru un păstor de suflete nu e bine;
căci toate acestea adesea sunt de natură de a ştirbi au
toritatea unui păstor, care merge a păstori, şi a păstori
Însemnează a conduce mulţimea care nu toată pricepe sar
cina păstorului.
Sâ nu credeţi câ e fericit acel’preot care merge a păs
tori pe prieteni sau rudele sale! La noi lumea nu e aşâ
de cultă, ca tn alte ţâri unde se cunoaşte de toţi însem
nătatea autorităţei păstorului sufletesc. Prietenul nostru de
copilărie e preotul noscru de azi şi noi suntem supuşii
sufleteşti ai lui, suntem ascultătorii lui. Aceastâ concepţie
încă n’a sosit la noi.
Candidaţii de preoţie nu trebue şi nu e bine sâ ceară
şi sâ meargă tn o parohie unde e născut sau unde au ru
dele femeii lui, căci nu totdeauna e spre folosul păstorii
lui sufleteşti.
Preotul nou trebue să meargă ori unde şi sâ descind*
in casa parohială ca un nou venit, aşâ după cum e In
Bucovina. ‘Acolo ’şi creează' autoritate pastorală aşâ cum
cere poziţia lui.
Neprocedând aşâ, se face şi un alt act de nedreptate. De
ex. pentruce sâ se condamne singur un preot raeritos,
care pentrucă s’a născut într’un sat, să (ie silit a merge
în satul său unde e o parohie slabă ? Pentruce pe un a-
semenea preot nu l'aşi puteâ muta ca o răsplată pentru
hărnicia lui pastorală la ο. parohie mai mare ?
Toţi preoţii trebue să fie buni, dar sunt deosebiri, de
aptitudini: Vorbeam de adventişti; închipuiţi*vâ că Într’un
sat adventiştii au luat o desvoltare câ au devenit o pri
mejdie pentru vieaţa creştină. Ce să facem când avem tn
sat un preot slab pe care nu-1 patern mută, căci are casa
părintească. Nu e aşâ că devine o nenorocire pentru sat?
Eşti nevoit să-l ţii acolo unde nu e de folos; nu poţi să
aduci altu care ar puteâ luptă cu mai multă putere, legea
oprind aceasta.
Din toate punctele de vedere dar, se impune necesita
tea înfiinţârei caselor parohiale si de aceea Consistoriul Su
perior să intervină prin I. P. S. Preşedinte către gu

vern pentru a se face ceva, iară preoţii noi hirotoniţi să
nu prefere satele sau oraşele In care sunt născuţi căci nu>
le va fi de folos.
P. C. Arhim. Stupcanu. I. P. S. Stăpâne, în legătură cu
propunerea făcută de I, P. S. Sa Mitropolitul Moldovei,,
rog să-mi daţi voe să aduc şi eu înaintea Consistoriufui
o dorinţă a unui preot din eparhia Moldovei, din Suceava
şi anume In chestiunea casei parohiale.
In Comuna Dolhasca, Judeţul Suceava, există desfiinţata
monastire Probota, zidită de Petru Rareş, a cărei biserică
a devenit biserică parohială. In această biserică se află
mormântul lui Petru Rareş şi al doamnei OUea soţia sa.
Acestei mănăstiri dela secularizare, nu i s’a mai făcut
nici un fel. de îmbunătăţiri, s’a lăsat pustie.
Biserica e mult mai mare decât biserica mănâstiret.
Neamţu, sau aproape ca S-ta Mitropolie din Bucureşti.
Din cauză că nu i s’a făcut nici o reparaţie plouă în-
tr’ânsa, nu are nici o sobă şi cu foarte mare greutate se
poate face serviciul divin. In incinta acestei mănăstiri ex
istă o casă care ar putea fi locuită de preot dacă i s’ar
face reparaţiuni.
Parohul de acolo în diferite rânduri a intervenit la Mi
nisterul Cultelor şi chiar D-l Io'fga, cu ocaziuneâ unei ex-
cursiuni acolo, a promis să intervină sâ i se acorde o sumă
oarecare pentru reparaţiuni şi până azi nu s’a luat nici o
dispoziţiune.
Fiind rugat de acel preot şi fiindcă am cinstea să fac
parte din Comisiunea pentru întreţinerea mănăstirilor şi
bisericilor, rog sâ se ia act de această cerere şi sâ se in
tervină la Minister spre a se da o sumă cu care sâ se
facă două sobe şi să se repare casa parohială.
Prea Cuvidşia sa citeşte apoi următoarea propunere:
P R O P U N E R E
Mănăstirea Probota zidită de Petru *Rareş, astă-zi a de
venit biserică parohială. In biserica acestei Mănăstiri se
găsesc mormintele lui Petru Rareş, Elena Doamna şi Oltea
Doamna.
Dela secularizare nu i s'a făcut nici o reparaţie, astfek

ACTE OFICIALE 159
câ in biserică plouă, iar din cauză câ nu are nici o sobă
cu foarte mare greutate se poate tace slujba iarna, fiind
ferestrele sparte.
De asemenea tn curtea fostei Mănăstiri se găseşte o
casă, căreia dacâ i s’ar face o mică reparaţie s’ar putea
locul de paroh, care nu are locuinţă proprie tn parohie.
Pentru aceste motive, cu onoare propun şi cu smere
nie rog, a se interveni către Onor. Cassa Bisericei, sâ se
acorde un fond, pentru facerea a 2 sobe tn biserică, re
paraţia terestrelor bisericii, şi reparaţia casei parohiale din
incinta Mănăstirii.
(ss) Arhint. Teoct. Stupcanu.—Econ. Const. Nazarie.— Econ. I.
Gotcu.—Ecou. Ilie Teodorescu.—Econ. P. Procopiescu.—Econ. I.
Antonovici.—Econ. P. Ciosu.
Se admite a se face cuvenita mijlocire.
1. P. S. Mitropolitul Moldovei. Mâ folosesc de .venirea-
D-lui Ministru tn mijlocul nostru.
Discutăm asupra necesitâţei ce se simte la noi in bi
serică, pentru clădirea caselor parohiale şi cu aceastâ o-
caziune, s’a adus de părintele Arhimandrit Stupcanu tn
discuţiune starea măâăstirei Probota, de unde a plecat
cel mai mare Mitropolit al Moldovei, Dosoftei.
In privinţa casei parohiale am rugat pe I. P. S. Mitro
politul Primat, Preşedinte al Consistoriului Superior, ca să
facă o nouă mijlocire câtrc D-voastră ca pe cât posibil,
tn limitele bugetare, să se tnceapâ clădirea caselor pa
rohiale, mai ales la satele sărace, care nu pot contribui să-şi
facă acele case, care sunt absolut necesare.
In privinţa chestiunei ridicată de părintele Stupcanu, des
pre mănăstirea Probota, vâ pot spune câ acesta este unul
din cele mai tnsemnate monumente religioase din ţară, in
tocmai ca şi mănăstirea Secul unde a fost metania şi unde
se odihnesc osâmintele Marelui Mitropolit al Moldovei
Varlaam.
La Probota este tnmormântat Petru Rareş şi soţia sa,
precum şi ai Doamnei Oltea, mama lui Ştefan cel Mare,
Am Intervenit persoml la Minister, ca M-rea Probota
sâ fie restaurată, cu regret constat că până acum nu s’a
făcut nimic.

ACTE OFICIALE
Aştept ca acum, în urma solicitudinei ce Dl. Ministru,
are pentru monumentele istorice ale ţârei, şi când s’a mo
dificat şi legea pentru comisiunea monumentelor istorice,
sâ pue la disposiţia acestei comisiuni mijloace necesare
pentru restaurarea monumentelor istorice.
D. Disescu, Ministru Cultelor. Rog autoritatea P. S ,.
Voastre, să întocmească ό listă de toate lucrările ce are
în vedere, căci în curând se va convocă comisiunea monu
mentelor istorice şi sâ cercetăm căreia sâ-i dăm preferinţă.
Dacă îmi daţi voe, mă folosesc câ sunt aci, ca sâ între
rup puţin lucrările, spre a vă face o comunicare.
S’a vorbit în sesiunea trecută despre lumânările de ceară;,
nu vreau să discutăm acum chestiunea, remit lucrarea Con-
sistoriului Superior şi până în şedinţa viitoare, sâ presen-
sentaţi observaţiunile ce veţi aveâ asupra proiectului de
lege.
P. S. Episcopul de Roman. Fiindcă s’a adus în discu
ţiune chestiunea monumentelor istorice, să-mi daţi voe sâ
vă amintesc şi eu despre Mănăstirea Borzeşti din judeţul.
Bacău, care este locul natal al lui Ştefan cel Mare.
Ştim legenda că, Ştefan cel Mare este născut acolo şi
câ, ca mic copil aveâ dispoziţiuni râsboinice şi câ într’o ■
zi a înscenat acolo, cu băeţii curteni, ψι simulacru de râsboi.
S’au făcut două armate, una comandată de micul
Ştefan şi o alta comandată de un altul, şi câ Ştefan, prin.
strategia lui a făcut ca armata comandată de dânsul sâ
fie biruitoare. Condiţiunea luptei a fost ca capul armatei i
biruite, sâ fie spânzurat; şi armata cealaltă fiind biruită,.
Ştefan s’a ţinut de condiţiunea stabilită şi a luat pe băia
tul acela şi l'a spânzurat, însă numai ca un simulacru. Pe
urmă când a devenit mare Voevod al Moldovei, în amin
tirea acelui eveniment a zidit această biserică din Borzeştir
în locul unui prun unde a spânzurat pe acel copil.
Biserica aceasta a fost făcută în 3 luni de zile. Inscripţia
spune: că e «clădită <Je noi Şteian Voevod al Moldovei,,
în amintirea strămoşilor noştri».
Comunicarea acestei inscripţiuni o face M... care ştiibi-
Icşte cum că biserica este zidită du adevărat de Şteian
cel Mare şi câ este născut acolo, căci din coprinsul in
scripţiei reiese aşâ ceva. Ia nici o inscripţie a lui Ştefan,
cel Mare nu este aşâ inscripţie.

ACTE OFICIALE 161
Aşâ fiind Domnule Ministru, eu încă ca Protoiereu al
judeţului Bacftu. ra’am interesat ca această biserică sâ nu
cadă în ruină. Adesea ori, atn forţat primăria ca sâ o a-
copere. '·*■ ·
Aveâ pe acolo nişte stâlpi mari cari sâ o sprijinească.
S’au stricat, s'au refăcut din nou, fiindcă biserica nefiind
îngrădită, vitele se frecau de pereţii bisericii; în fine cevâ
ce numai în ţara românească se vede—ca un monument
de aşâ valoare sâ fie neglijat. Astăzi ce se întâmplă?
Ne amintim că la 1904 a fost Jubileul dela moartea lui
Ştefan cel Mare. Acolo s’au făcut serbărilecele frumoase,
la care a luat parte şi ,D-nul Mini tru şi Chiriarhi. S’a
pus cu aceastâ ocazie nişte stâlpi de jur împrejur, aşâ în
cât aveâ perspectiva de a se repară. Puţini au mai rămas
şi din aceştia.
De atunci şi până acum nu se tace nimic.
Anul trecut, am făcut o adresă specială către comisiunea
monumentelor istorice, către D-nul Calinderu prin care tl ..
rugam sâ iâ m&suri de reparaţiune. Nu ştiu ce s’a mai făcut.
Eu fac ape! la Excelenţa voastră, ca sâ luaţi chestiunea
acestei biserici şi s'o duceţi la bun sfârşit.
D. M inistru C. Disescu. S’o puneţi pe listă ca sâ o
cercetăm. Este. de mare necesitate aceastâ listă.
P. S. Episcop a l Romanului. Foarte mulţumesc D-le
Ministru.
/. P. S. Mitropolitul Moldovei* D nul Ministru ne-a spus
câ in curând va aveâ loc întrunirea comisiunei istorice.
Dar, in orice caz, şi eu vâ rog, tot cu aceeaş insistenţă ca
şi P. S. Episcop de Roman ca sâ aveţi tn vedere mănăs
tirea Probota, căci şi aceasta este ameninţată a se ruină,
şi va fi prea târziu, ca sâ se mai restaureze un monument
de aşâ valoare. .
/. P. S. M itropolitul Primat. Fiind vorba tn şedinţa de
astăzi de taonumente istorice trebue sâ adaog şi eu cevâ.
La Târgovişte este biserica numitâ Slelea, făcută de Yasile
Lupu al Moldovei, In urma bătăliei care a avut loc la.
Sârca lângă laşi cu Matei Basarab de aid. Imp&cându-se a-
mândoi domnitorii râsboinici; ca condiţie de împăcare s'a»
pus de a-şi face câte o biserică spre pomenirea fiecăruia tn
ţara celuilalt. Deci Vasile Lupu a făcut lui Matei Basarab·
11

162 ACTE OFICIALE
biserica numită SteUa tn capitala Târgoviştea numită aşâ,'
fiindcă b sarica eră strălucitoare ca o steâ mare şi a rămas 1
numele aşâ şi pânl tn ziua de astăzi. Şi, tn acelaş timp ;
Matei Bisirab a făcut o biserică tui Va iile Lupu nu la
Capitali Moldovei' dar la Sojejtt, tot măreaţă şi solidă,|
care există până tn ziua de astăzi sub numele de mânăs-1
tirea Soyeja (Judeţul Pntna, Focşani). Nu ştiu cum o fi j
stând acum biserica Minăstirei Soveja, făcută de Matei4
Basarab, dar biserica Stelea a lui Vâsile Lupu aud că s’ar I
fi aflând tn foarte rea stare, şi aşi dori ca amândouă a-i
ceste monumente devenite istorice, atât prin arta arhitec-î
turei lor cât şi prin motivele ce le-au dat naştere sâ fie
puse in restaurare, cât mai curând, fiindcă au o impor
tanţă şi istorică şi artistică.
Noi am tnceput discuţi unea aceasta, plecând dela Mă- -i
năstirea Probota, după documentele vechi «Pobrota» află
toare tn jud. Suceava. Am fost şi eu pe acolo acum vre-o
15 ani, şi am vizitat biserica cu adevărat monumentală,
casele domneşti tncă întregi dar rău păstrate şi colosalele
ziduri înconjurătoare, care îmi oglindeau ideia de zidurile
vechiului Babilon. Pe atunci se află tncă tn bunişoarâ stare
atât biserica în care se liturghiseşte cât şi casele ctitoreşti
făcute de Petru Rareş, fiul lui Ştefan cel Mare, dar zidul cel ]
mare din prejorul mănâstirei, zid gros şi cu patru pirguri
(turnuri) la colţuri, ca de cetate, se ruinase mult şi pe alO-
curca crescuse arbori ca printre ruinele zidurilor vechi. J
Aceasţă veche şi însemnată «Mănăstire domnească» este
proprietate a familiei Marelui Ştefan şi pentru aceea el
a îngropat pe mamă sa «Oltea Doamna» la aceastS. mă
năstire, pe a cărei biserică veche să vede că Petru Rareş
a înlocuit-o prin actuala. Ultima restaurare mare, după pă
răsirea ei de a'fi îngrijită de-familia Marelui Ştefan, este
făcută de cătrâ fericitul tntru pomenire Dosofteiu Mitro
politul Moldovei, primul nostru poet bisericesc. După a-
ceea tn curând din nestabilitatea vremurilor a fost închi
riată sub protecţia unor mănăstiri din orient şi aceasta i-au
.adus pustiirea.
Eu încă dela vizita făcută, acolo mi-am făcut planul că
acea biserică ar puteâ fi bine restaurată, şi casele ctito
reşti ale lui Petru Rareş b:ne restaurate ar puteâ servi ca

o casă parohiala. Pentru a se restaurâ şi zidul cel puter
nic Împrejmuitor s’ar fi putut face nişte chilii mari cum au
fost, In care s’ar puteâ instala acolo o şcoală sau vre-un
stabiliment cultura! ori spital rural etc.
Biserica e mare şi frumoasă, casele ctitoreşti reparate
si acomodate trebuinţelor bisericii ar putea fi şi o frumoasă
amintire a trecutului nostru bisericesc.
Trebuie sâ o repet câ în istorie se arată cum că aceastâ
monastire ar fi făcută de Ştefan cel Mare. După aceia acest
aşezământ cu zidăriile lui au fost Îngrijite de familia Ma
relui Ştefan.
Petru Rareş, fiu) lui Ştefan cel Mare, a restaurat bise
rica cu monastirea domnească, şi a făcut din casele de
acolo şi zidul Împrejmuitor o frumoasă monastire, dotând'o
cu deosebite moşii, având credinţa câ aşâ se va pâstrâ
şi pe viitor.
Dar cu timpul, familia Marelui Ştefan stingându se şb
ne mai având cine proţejâ mai de aproape această monas
tire, vechiul cavou al familiei Marelui Voevod (osebit de'
Putna), au râma* ca lucrul nimănui, şi au ajuns pe mâi·
nele străinilor de peste hotar. Iară anii trecând, biserica şi
casele mănăstirei au rămas tn părăsire, încât astăzi au a-
juns tn o adevărată ruină.
Părerea mea a fost totdeauna şi este şi astăzi că acolo
la Probota, in apropiere de Pâşcani trebue sâ fie stabilit
un aşezământ public, ori o şcoală, ori un spital, sau un
mare atelier gospodăresc, ca cu chipul acesta sâ se poată.
Întreţine casele, biserica şi Întreaga monastire istorică,,
putând folosi şi tuturor acelor localităţi, unde nu au fost
şi nu este vre o altă monastire mai Însemnată.
I. P . S. Mitropolitul Moldovei. 1 P. S. Mitropolitul Pri
mat a făcut un istoric al mănăstirei Probota. Dejâ în bu
letinul monumentelor istorice s’a publicat tn amănunţimi
cu multă compttinţă.
I. P. S. Sa ziceâ câ ar fi bine sâ se facă acolo, ori;o»
şcoală, ori un spital. Da, un spital; am sâ fac o plângere
D lui Ministru de Culte, de modul cum sunt utilizate măr-
nâstirile când se stabileşte in ele un spital.
La mănăstirea Slatina, unde este înmormântat Venia
min Costache şi unde şi-a petrecut cele din urmă zile acel
_________________ ACTE OFICIALE____________________ 163

162 ACTE OFICIALE
biserica numit* SttUa tn capitala Târgoviştea numită aşâ,
fiindcă b sarica eră strălucitoare ca o steâ mare şi a rămas
numele aşâ şi pânl în ziua de astăzi. Şi, în acelaş timp
Matei Basarab a făcut o biserică lui Va iile Lupu nu la
Capitali Moldovei* dar la Soueja tot măreaţa şi solidă,
care există până tn ziua de astăzi sub numele de mânâs-j
tirea Soveja (judeţul Pntna, Focşani). Nu ştiu cum o fi
stând acum biserica Minâstirei Soveja, făcută de Matei
Basarab, dar biserica Stelea a lui Vasile Lupu aud că s’ar
fi aflând în foarte rea stare, şi aşi dori ca amândouă a-
ceste monumente devenite istorice, atât prin arta arhitec-
turei lor cât şi prin motivele ce le-au dat naştere sâ fie
puse în restaurare, cât mai curând, fiindcă au o import
tanţâ şi istorică şi artistică.
Noi am început discuţiunea aceasta, plecând dela Mă
năstirea Probota, după documentele vechi «Pobrota» află
toare în jud. Suceava. Am fost şi eu pe acolo acum vre-o
15 ani, şi am vizitat biserica cu adevărat monumentală,
casele domneşti încă întregi dar rău păstrate şi colosalele
ziduri înconjurătoare, care îmi oglindeau ideia de zidurile
vechiului Babilon. Pe atunci se aflâ încă în bunişoară stare
atât biserica în care se liturghiseşte cât şi casele ctitoreşti :
făcute de Petru Rareş, fiul lui Ştefan cel Mare, dar zidul cel
mare din prejurul mănăstirei, zid gros şi cu patru pirguri !
(turnuri) la colţuri, ca de cetate, se ruinase mult şi pe alo-
■curca crescuse arbori' ca printre ruinele zidurilor vechi. -J
Aceasţâ veche şi însemnată «Mănăstire domnească» este j
proprietate a familiei Marelui Ştefan şi pentru aceea el
a îngropat pe mamă sa «Oltea Doamna» la această. mă·
năstire, pe a cărei biserică veche să vede că Petru Rareş
a înlocuit-o prin actuala. Ultima restaurare mare, după pă
răsirea ei de a*fi îngrijită de -familia Marelui Ştefan, este
făcută de cătră fericitul întru pomenire Dosofteiu Mitro
politul Moldovei, primul nostru poet bisericesc. După a-
ceea în curând din nestabilitatea vremurilor a fost închi
nată sub protecţia unor mănăstiri din orient şi aceasta i-au
.adus pustiirea.
Eu încă dela vizita făcută, acolo mi-am făcut planul câ
acea biserică ar puteâ fi bine restaurată, şi casele ctito-
Teşfci ale lui Petru Rareş b'ne restaurate ar puteâ servi ca

ACTE OFICIALE 163
o casă parohială. Pentrfl a se restaurâ şi zidul cel puter
nic împrejmuitor s’ar fi putut face nişte chilii mari cum au
fost, In care s’ar puteâ instala acolo o şcoală sau vre-un
stabiliment cultura1, ori spital rural etc.
Biserica e mare şi frumoasă, casele ctitoreşti reparate
şi acomodate trebuinţelor bisericii ar putea fi şi o frumoasă
amintire a trecutului nostru bisericesc.
Trebuie sâ o repet câ In istorie se arată cum că această
monastire ar fi făcută de Ştefan cel Mare. După aceia acest
aşezământ cu zidăriile lui au fost Îngrijite de familia Ma
relui Ştefan.
Petru Rareş, fiul lui Ştefan cel Mare, a restaurat bise
rica cu monastirea domnească, şi a făcut din casele de
acolo şi zidul împrejmuitor o frumoasă monastire, dotând’o
cu deosebite moşii, având credinţa câ aşâ se va pâstrâ
şi pe viitor.
Dar cu timpul, familia Marelui Ştefan stingându se şi
ne mai având cine proţejâ mai de aproape această monas
tire, vechiul cavou al familiei Marelui Voevod (osebit de'
Putna), au rămas ca lucrul nimănui, şi au ajuns pe mâi-
nele străinilor de peste hotar. Iară anii trecând, biserica şi
casele mânăstirei au rămas in părăsire, încât astăzi au a-
juns tn o adevărată ruină.
Părerea mea a fost totdeauna şi este şi astăzi câ acolo
la Probota, tn apropiere de Pâşcani trebue să fie stabilit
un aşezământ public, ori o şcoală, ori un spital, sau un
mare atelier gospodăresc, ca cu chipul acesta sâ se poată.
Întreţine casele, biserica şi Întreaga monastire istorică»,
putând folosi şi tuturor acelor localităţi, unde nu au fost
şi nu este vre o altă monastire mai însemnată.
/. P . S. Mitropolitul Moldovei. I P. S. Mitropolitul Pri
mat a făcut un istoric al mânăstirei Probota. Deja tn bu
letinul monumentelor istorice s'a publicat tn amănunţimi
cu multă compitnţâ.
I. P, S. Sa z'ceâ câ ar fi bine sâ se facă acolo, ori o»
şcoală, ori un spital. Da, un spital; am sâ tac o plângere
D lui Ministfu de Culte, de modul cum sunt utilizate măr-
nâstirile când se stabileşte in ele un spital.
La mănăstirea Stalina, unde este înmormântat Venia
min Costache şi unde şi-a petrecut cele din urmă zile acel

164 ACTE OFICIALE
«nare Mitropolit al Moldovei, acolo s'a instalat un spital.
De sigur tn vederea accidentelor dela o fabrica de che
restea din vecinătate.
Ca local de spital deservesc casele unde a locuit şi a
adormit Veniamin Costache.
Acele sunt foarte aproape de uşea bisericii.
înainte de a-mi arăta plângerea mea, ţin să asigur pe
D-nu Ministru, că avem cea mai mare dragoste pentru!
toate aşezămintele şi instituţiunile umanitare, chemate să
dea îngrijire celor bolnavi şi nenorociţi.
Noi nu suntem contra înfiinţărei spitalelor pe lângă mă-J
năstiri, pentrucă sunt tot aşâ de scumpe şi binefăcătoare]
pentru ·omenire ca şi bisericile şi mănăstirile.
Din nefericire însă nu totdeauna dorinţa noastră e în
ţeleasă de aceia* care conduc spitalul.
Zilele trecute am avut o plângere din partea mai mul-j
tor Bucovineni, cari au vizitat mănăstirea Slatina, în tim-J
pul sărbătorilor Paştilor. Aceşti închinători Bucovineni, ve-I
niţi în ţară, se plângeau că tocmai pe timpul când se oficia
serviciul Sfintei Leturghii în biserica mănăstirei Slatina, din
locuinţa medicului se auzea cântece, piano, fonograf, aşâ
•de sgomotoase, încât toată lumea a eşit din biserică in-1
-dignată de această îndrăzneală.
Bucovinenii cu multă mâhnire îmi spuneau, că nu pri-vţj
cep de ce mănăstirile din Moldova sunt aşâ de puţin res- i
pectate, căci dânşii când se duc la mănăstirile lor, se duc ]
-cu toată evlavia creştinească, ca la nişte adevărate loca* i
şuri sfinte.
Vă denunţ şi D-voastră, ca representant al guvernului :
Intre noi aceastâ stare de lucruri, căGi, am făcut o mul
ţime de mijlociri, nu zic plângeri, căci nu mâ plâng, ci
trebue să cer guvernului, *în numele bisericei, şi guvernul
dator e să mă asculte ca să ia măsuri ca aceastâ stare
■de lucruri să înceteze; mănăstiri ca Slatina, e o mănăs
tire cu nume mare, aproape de Bucovina, unde vin străini
<de o vizitează.
Care vor fi impresiile cu care pleacă ?
7, P. S. Mitropolit Primat. Eu nu am susţinut să fie
viumni decât sau să nu fie spitale tn mănăstiri, dar poate
H ori şi ce.instituţiune publică.

acte oficiale 165
„ Cum am avut de exemplu prin mănăstiri primele mari
tipografii, fabrică de postăvărie, şi ateliere de tot felul, ca
la mănăstirea Neamţu etc.
Cunosc bine lucrurile dela Slatina şi e bine venit aci ca
zul acesta, şi cred că s’ar puteâ strămută acel spital la
mănăstirea Probota acelaş Judeţ tn loc să fie pustie ca
până acum.
Ordinea de zi fiind terminată, şedinţa se ridică la orele
12 din zi, anunţându-se cea viitoare pentru Marţi 14 Mai,
a. c., la orele 9 dimineaţa.
Secretar,'.Economul Cosma Petrovici.
Şedinţa dela 14 Mai 1913·
Şedinţa se deschide la orele 9.10 dimineaţa sub prezi
denţia I. P. S. Mitropolit Primat D. D. Conon, asistat de
1. P. S. Mitropolit al Moldovei şi Sucevei.
Se dă citire apelului nominal. Prezenţi 33, In concediu 2.
Se-dă citire sumarului şedinţei precedente, care se aprobă.
Se dă citire de către P. C. Econom Cosma Petrovici
Secretar, următoarelor comunicări:
. Obştea locuitorilor din comuna Obrejiţa, comuna Slo
bozia, jud. Râmnicu-Sârat roagă a se face parohie biserica
din acel sat. Se trimite la comisiunea pentru parohii.
D-nul Athanase lordânescu cântăreţ I la biserica Ospi-
ciului Sf. Pantelimon, Ilfov, Înaintează un manuscris pe
psaltichie, Intitulat «Leturghier Musicesc» şi roagă a se
cercetă şi aprobă. Se trimite la comisiunea pentru cântările
bisericeşti.
Economul D. Lungulescu din Craiova Înaintează 40 bro
şuri: «Priviri asupra bisericii Maica-Domnului-Dudu din
Craiova, spre a se distribui P.P. S.Ş. şi P.P. C C. Mem
bri ai Consistoriului Superior Bisericesc. Ss iâ act şi. se
vor distribui, j:,,..
Terminându-şe comunicările,/*. Car. Arhim. Dionisie Si-
in':onescu) citeşte un memoriu alcomisiunei pentru Mănăs-

lin relativ la îmbunătăţirile necesare de introdus pentru,
bunui mers al Sfintelor Mănăstiri din ţară. Se decide a se
depune la biurou.
Acelaş P. Cuv. Arhimandrit citeşte raportul Prea Cuvio-
şiei Sale ca Exarh al Sfintelor Mănăstiri din Eparhia Un-
gro-Vlahiei, relativ la activitatea lucrului manual în mănăs
tirile de monahii însoţit de 7 tablouri, spre a se vedeâ acti
vitatea monahiilor din mănăstirile Ungro-Vlahiei. Se tri
mite la comisiunea respectivă.
P. S. Arhiereu Valerian Râmniceanu roagă a i se a-
cordâ un .oncediu de 2 zile. Se acordă concediul cerut..
Tot P . S Arhiereu Valerian Râmniceanu roagă a se
acordă şi P.P. S.S. Episcopi de Râmnic şi Buzău, câte un.
concediu pentru şedinţa de astăzi, fiind ocupaţi în Epar
hie. Se admite.
P. C. Econom I. Anlonomci dă citire următorului rapoit
al comisiunei pentru cercetarea cărţilor didactice de re'igie,,
relativ la manuscrisul intitulat «Morala creştină», elaborat,
de D-nul D. Stănescu profesor:
în a lt Prea Sfinţite Stăpâne,
Comisiunea pentru cercetarea cărţilor didactice' de reli-
giune, examinând manualul de Morala Creştină lucrat de-
D-nul D. Stănescu,—în scopul de a fi întrebuinţat în clasa.
111-a secundară, a constatat cele ce urmează:
Manuscrisul corespunde în fond şi formă cerinţelor di
dactice şi programei oficiale.
Este de nevoe însă ca autorul: 1) să pună cuvintele sau
citatele din Sf. Scriptură intre semnele respective, indicând
peste tot capitolele şi versetele de unde acele citate au
fost luate;
2» Sâ îndrepteze cu îngrijire toate greşelile de ortografie
ce s’au strecurat la copiere cu maşina.
In consecinţă, comisiunea este de părere a se aprobă a—
cest manual ca carte didactică pentru clasa amintită,
menţionând câ si Onor. Minister al Cultelor şi Instrucţiunei
l-a aprobat cu adresa No. 127 din 26 Aprilie a. c. în urma
avizului Consiliului Permanent cu No. 230/913.
Suntem, înalt Prea Sfinţite Stăpâne, cu cel mai adânc

jrespect, ai înalt Prea Sfinţiei Voastre, prea plecaţi şi su
puşi servitori.
Membrii comisiunei: Econ. J. AntoHovici. Econ. P. Savin. Econ.
1. Teodorescu.
Se admite concluziunile raportului care sunt de a se
aprobă.
P. C, Econom /. Ciocan dă citire următorului raportai
comisiunei de petiţiuni, privitor la cererea de a se acordă
preoţilor din Dobrogea dreptul de a se transferă din Do
brogea, dincoace de Dunăre:
ricesc luând în cercetare petiţia preotului paroh Ştefan
Niculescu din comuna Cavaclar judeţul Constanţa, prin
■care arată că salariile preoţilor fiind prea mici, familiile
preoţilor dobrogeni In majoritate nu numai câ duc o viaţă
modestă, ba chiar au de luptat cu prea multe neajunsuri
şi suferinţe din cauza sărăciei. De asemenea îşi exprimă
•dorinţa de a se modifică acea parte din legea clerului mi
rean prin care sunt opriţi de a trece în stânga Dunărei,
în sensul ca legea clerului sâ fie una şi aceiaşi în întreaga
ţară, şi astfel sâ li se deâ şi preoţilor din Dobrogea po
sibilitatea de a fi transferaţi şi a ocupă parohii tn ţară, şi
la caz când legea nu poate fi modificată, roagă în mod
stăruitor pe P.P. S.S. Chiriarhi de a interveni către Gu
vernul Ţârei, ca cu din pământul ce Statul are disponibil
<în acea parte a ţărei să împroprietărească şi pe preoţi.
Comisiunea având în vedere câ salariile preoţilor nu
numai câ sunt modeste dar chiar prea mici; că de veni
turile din slujbe nu se mai poate vorbi decât pe alocurea
şi acolo cu totul reduse; având în vedere câ singurul mij
loc care să conlucre la îmbunătăţirea soartei preotului do
brogean în mod demn şi vrednic, nu-i decât agricultura
şi economia de vite; având în vedere că solul dobrogean
c cu mult mai puţin productiv decât ccl din ţară, pentru
care ş| preţul vânzărci şi al înch'rierei a unui hectar e mai
•mic ca a! unui pogon în ţară; şi mai presus de acestea
_____________________ AOTB OFICIALE_______________________167

avându-se In vedere, că aceşti preoţi deşi cu situaţii aşâ de
reduse, In mijlocul unor enoriaşi ce se formau, şî a com
plexului de naţionalităţi ce formează populaţia Dobrogei,
totuşi au muncit cu multă râvnă împodobind aproape fie
care comună cu biserici monumentale aşâ cum puţine se
găsesc în satele din ţară;
Comisiunea pe baza celor arătate, opinează câ în ceeace
priveşte transferarea lor în ţară, să se respecte legea, ră
mânând fiecare la locurile lor; iar în ceeace priveşte îm
proprietărirea lor opinează că ar fi nemerit să roage pe
P. P. S. S. Kiriarhi să stărue pe lângă Guvernul ţârei, ca
aşâ precum tace Statul cu o parte din funcţionari şi ve
terani împroprietărindu i în Dobrogea în scopul de a avea.
în anumite locuri o masă mai compactă de Români, tot'
aşâ cu prioritate chiar, potrivit legei de împroprietăriri,,
cu din pământul disponibil să împroprietărească pe preo
ţii urbani şi rurali cu câte 20 hectare cel puţin, iar pe
membrii familiei cu câte 5 hectare, legându-i cu chipul
acesta definitiv de pământul Dobrogei, încurajâridu-i la to
muncă mai fecundă în ogorul Bisericei şi neamului şi pur
nându-le la îndemână pământ necesar pentru asigurarea,
existenţei familiilor lor şi a nu mai fi consideraţi de cei
cu 100 de hectare, ca venetici.
- Comisiunea cu profund respect supune părerea sa de—
Raportor, (ss) Econ. I. Ciocan.
Membrii Comisiunei: f Arh. Valerian Râmniceanu, Econ. P. Ciosu..
P. S. Episcop a l Dunărei de Jos. I. P. S. Stăpâne, fiindcă
raportul care s’a citit tratează despre preoţii din Dtobro—
gea, ce cad în jurisdicţiunea Eparhiei mele, sunt dator ca
Chiriarh al locului să-mi spun şi eu cuvântul. *
împărtăşesc in totul vederile Comisiunei şi {elicit pe pă
rintele raportor, pentru vederile sale aşâ de clare. Mă aş
teptam la Început, când s’a citit raportul, că poate se tace
o digresiune, am văzut însă mai în urmă câ a fost hi per
fectă legalitate, pentru că preoţii din Dobrogea, s’au făcut
sub un anume regim. Adică când s’a votat legea cleru
lui mirean, s’a prevăzut prin lege un articol final: «Semi—
168 ACTE OFICIALE____________

«nariştii cari nu întrunesc condiţiunile acestei legi, li se
«da dreptul prin excepţie ca sâ se hirotonisească preoţi
«In Dobrogea». Şi a fost fericită ideia legiuitorului, câ de
atunci, In adevăr, o mulţime de seminarişti au primit a se
hirotonisi preoţi pentru Dobrogea.
Se ventilează Insă acum ideia, printre preoţii din Do
brogea, de a trece dincoace de Dunăre. Ar fi o mare gre·
-şalâ dacă s’ar face aceasta.
Ş'au făcut deja ioterveniri şi prin Onor. reprezentanţi
aleşi tn Dobrogea, cu toate acestea le am spus, când mi*au
exprimat dorinţa preoţilor, câ ar fi o greşalâ mare, pentru
câ ar rămâne Dobrogea deşartă de preoţi, dat fiindcă Se
minarul din Galaţi, are abia cinci clase şi tocmai după
trei ani, ne va da candidaţi de preoţie pentru Dobrogea.
Deja sunt parohii vacante tn Dobrogea, şi dacă s’ar ad
mite transferarea preoţilor cu patru clase seminariale dincoa,
nu ar fi bine; căci,s’ar ocupă locuri, care după lege tre
bue sâ le ocupe oameni mai bine pregătiţi, iar acolo/ni
ştiu dacă s’ar duce dintre cei pregătiţi mai bine. Încă
odată mulţumesc Comisiunei pentru vederile largi pe care
le-a exprimat şi felicit pe Cucernicul raportor.
Sunt de acord să se facă interveniri dela biuroul Sf.
Sinod pentru Îmbunătăţirea soartei preoţilor din Dobrogea.
Aceşti preoţi şi chiar Învăţători, merită o oarecare aten
ţiune, spre a se putea selecţionâ din tot ce avem mai bun
pentru această parte a ţârei, care formează ochii scumpei
noastre Românii. De aceia dar, rog respectuos pe I. P. S.
Voastră, ca raportul împreună cu concluziunile lui să 1pu
neţi la vot şi cred câ Consistoriul Superior tl va aprobă,
iar după aceia sâ faceţi intervenire la Onor. Guvern ca
să aibă tn vedere desideratele preoţilor, care sunt juste şi
indispensabile.
P. S. Episcop al Argeşului. I. P. S. Stăpâne, să·mi per
miteţi a face Cucernicului raportor o întrebare: Nu sunt
împroprietăriţi preoţii din Dobrogea ?
P. C. Econ. /. Ciocan. Sunt, tnsă cu cinci hectare, şi
aceasta Înseamnă câ nu ar putea ii, nu numai preoţi, dar
ar putea sâ ajungă argaţi. Când a venit veteranii, cărora
li s’a dat câte 10 hectare şi cu toate astea nu puteau
tace nimic, pământul fiind mult mai puţin productiv ca
_____________ACTE OFICIAL»__________________ 169

170 ACTE OFICIALE
in partea aceasta a ţărei. Dacă am pus 20 hectare, am
pus o nu ca preotul să devină un agricultor, dar Împreună
cu salariul şi cu celelalte beneficii ale serviciului său, să
aibă un mijloc mai demn pentru susţinerea familiei. Aşâ
sunt împroprietăriţi dintre cei bătrâni care au luat pământ
mai mult, când se dădeâ pe atunci 60 hectare, dar dela
o bucată de vreme, pământul impuţinându se, a început
să se dea câte cinci hectare, iar la cei tineri nu se mai dă..
P. S. Episcop al Argeşului. Am cerut cuvântul, căci
cred câ preoţii din Dobrogea ca şi cei din restul ţârei,
nu sunt împroprietăriţi, căci se ştie câ după legea dela
1864 nu li s’a dat dreptul preoţilor să se împroprietărească,
a fost consideraţi ca funcţionari; în cele din urmă li s’a dat
dreptul de a se împroprietări şi mă bucur că dreptul a-
cesta este întins şi în Dobrogea, mai cu seamă că în Do
brogea dreptul definitiv ca ţară a noastră, abia anul tre
cut li s’a recunoscut. Cred că sunt bine venite desidera-
tele raportului, căci preoţii au dreptul- ca şi ceilalţi civilii
să eumpere dela Stat şi loturi de 5 hectare, de 10 hec
tare şi chiar de 20; şi aşâ fiind cu atât mai mult se va
accentuâ faptul acesta când biuroul Sf. Sinod va interveni
în favoarea preoţilor Dobrogeni, subînţelegând şi pentru
ceilalţi preoţi, căci toţi surit cetăţeni români şi ca atare
trebue. să se bucure de drepturile de care se bucură fie
care cetăţean în parte. Sunt deci pentru concluziunile ra
portului. In ceeace priveşte permutarea din Dobrogea aci,,
această idee o ventilează nu toţi preoţii Dobrogeni ci nu
mai aceia făcuţi preoţi în urma lege! dela 1893 şi care au
gând de a se întoarce aci. Dar sâ se mulţumească că sunt
preoţi şi slujesc Domnului, căci legea nu le tngădue a se
mai întoarce. Cred că atunci când vor fi preoţi suficienţi
şi vor corespunde legilor ţărei, în ceeace priveşte instruc
ţiunea, nu va mai fi deosebirea între preoţii din Dobro
gea şi ceilalţi.
P · C. Econ. I. Gotcu. Atât consideraţiunile expuse de
raportor, de P; S. Episcop al locului cât şi ale P. S. E-
piscop al 4 rgeşului, sunt admirabile, dar în afară de toate
aceste consideraţiuni, cred că împroprietărirea preoţilor măi-
ales, şi a învăţătorilor şi într’o, măsură cât mai largă In
Dobrogea, este o chestiune de ordin naţional, mai presus

ACTE OFICIALE 171
de interesul personal şi de orice altă consideraţie, care se
referă fie la biserică, fie la şcoală. Cunosc situaţiunea Do-
brogei, nu trebue s’o discutăm; tnsă trebue să ţinem seamă
că aceşti preoţi şi învăţători trebue să constitue acolo
nişte stâlpi puternici ai naţionalităţei româneşti; ei trebue
sâ formeze acolo nişte cuiburi şi centre tari, din care să
se desvolte falangele puternice ale Românismului şi deci
să se găsească, trebue să se găsească, toate mijloacele de
a-i înfige cât mai adânc tn pământul acesta, ca ei să con
stitue izvorul naţional şi patriotic tn Dobrogea şi sâ nu
se mai gândească continuu să plece în altă parte. Căci dacă
este vorba de trebuinţi trupeşti, atunci sâ se deâ toate
mijloacele ca ei sâ se considere cât mai bine acolo şi ast
fel patria şi naţiunea· va câştiga sufleteşte. *
P. C. Econ. P. Procopiescu raportor, dâ cetire următo
rului raport relativ la lucrarea de cântări bisericeşti inti
tulată «Cântările Sfintei Liturghii>, transpuse şi armonizare
după psaltichie pe note liniare de D-nul Simion N. Ni-
culescu, dirigintele corului bisericei Zlătari din Capitală.
La Comisiunea de Cântări Bisericeşti s’a primit spre
cercetare Cântările Sfintei Liturghii armonizate pe patru
voci şi transpuse pe note liniare, după melodiile muzicei
orientale, din cartea de muzică bisericească a P. S. Ni-
fon Ploeşteanu, prezentată în dublu exeplar manuscris,
de D-nul Simion N. Niculescu dirigintele corului bisericei
Zlătari din Bucureşti, spre a fi cercetată şi a aviză pen
tru aprobare, tn dorinţa de a le imprimă şi introduce tn
şcoale şi usul sfintei noastre Biserici Creştine Ortodoxe/
Comisiunea ţinând seamă câ autorul se oferă a face
probă convingătoare de fapt şi efectul ansamblului şi ar
moniei acestor cântări tn o audienţă muzicală, ce i s’ar
acordă, a admis propunerea şi a fixat ziua de 9 Mai, ora
6 p. m. tn biserica Zlătari. Când, D-nul Niculescu, tn pre
zenţa Comisiunei, a unei numeroase asistenţe, compusă
din P. C. C. Preoţi, P. P. S. S. Arhierei, I. I. P. S. Mi-
tropoliţi şi alte persoane bine cunoscătoare, a executat cu
corul său întreg repertoriul prezentat, dând dovada unui

172
bun cunoscător în arta muzicală, în aprobarea întregei
asistenţe.
Deci, lucrarea D-lui Simion N. Niculescu este transpu
nere fidelă a cântărilor bisericeşti pe psaltichie, căror le-a
păstrat toată proforaua cuvenită. Are melodia şi armonia
uşoară, curgătoare şi duioasă, aşâ că mişcă inima şi înalţă
sufletul creştinului auditor! Astfel cântările liturgice cu
prinse In sus menţionatul manuscris, întrunind calităţile
cerute unei bune lucrări, corespund scopului pentru care
sunt alcătuite, adică spre a se întrebuinţâ în serviciul şcoa-
lelor bisericeşti şi mai ales în serviciul Sfintei Liturghii
interior al Sfintei noastre Biserici Creştine Ortodoxe.
Şi, pentru%aceste consideraţiuni, subscrişii suntem de
părere a se da cuvenita aprobare acestei lucrări.
Drept care o supunem deliberărei Onoratului Consistoriu
Superior Bisericesc, să binevoiască a decide cele de cu
viinţă.
Suntem ai I. P. S. Voastre, cu cel mai profund respect,
prea supuşi servi.
Membrii Comisiunei: Econ. P. Procopiescu, Ecou. M. Răuţ, Ecou·
. N. Jiugoiu.
I. P. S. Mitropolit Primat. Cere cinevâ cuvântul asu
pra raportului ?
Ne cerând nimeni cuvântul, se pun la vot concluziu
nile raportului şi se admit.
Acelaşi P. C. Raportor dă citire următorului raport asu
pra manualului de muzică intitulat Muzica Occidentală
(vocală), curs teoretic-practic, al D-lui M. Chiriţă, profesor
la şcoala de cântăreţi bisericeşti din Curtea de Argeş:
La Comisiunea de cântări bisericeşti s’a trimis pentru
cercetare un al doilea manuscris intitulat «Muzica Occiden
tală» (vocală) curs teoretic practic, de d-nul Mihail Chi
riţă, maestru de muzică la şcoala de cântăreţi de pe lângă
Sfânta Episcopie Curtea de Argeş, cerând a se cercetă şi
aprobă.
In vedere că această lucrare nu este decât o mai largă.

wr
ACTE OFICIALE 173
desfăşurare a celor cuprinse tn primul manuscris, pe care
am avut respectul a-1 tnapoiâ cu raportul anterior;
Având tn vedere că greşelile constatate de noi, sunt a-
celeaşi ca şi tn manuscrisul precedent;
Şi, mai având tn vedere că după tnsuşi afirmarea auto-
torului prin petiţiunea dată, autorul a pregătit lucrarea, mai
mult pentru şcoalele secundare laice;
In vedere că n’are nimic tnrudit cu cântările bisericeşti;
Comisiunea este de părere a se tnapoiâ autorului ma
nuscrisul spre a se adresă autorităţilor tn chestiune—de
resort.
Drept care o supunem tn deliberarea Onor. Consistoriu
Superior Bisericesc, sâ binevoiascâ a decide.
Suntem, cu cel mai profund respect ai înalt Prea Sf.
Voastre prea supuşi servi.
Membrii comisiunei: Econ. P. Procopiescu. Econ. M. Răuţ. Econ.
N. Jingoiu.
Punându-se la vot concluziunile raportului, se .aprobă.
P'. C. Econom N . Jingoiu dă cetire următorului raport
relativ la manuscrisul de cântări bisericeşti tnaintat de Dl.
C. Deleanu din Iaşi:
înalt Prea .Sfinţite Stăpâne,
La Comisiunea pentru cercetarea lucrărilor de cântări bi
sericeşti s’a trimis un manuscris, pe psaltichie, de D-nul
C. Deleanu din Iaşi, cuprinzând diferite cântări ca: tropare,
răspunsuri, axioane, chinonice etc.
Comisiunea luând tn cercetare numitul manuscris con
stată, că această lucrare a mai fost trimisă spre cercetare
şi tn sesiunea din Octombrie 1912, când a fost respinsă
de Onor. Consistoriu Superior, pentru motivele expuse
prin raportul Comisiunei respective.
De data aceasta Comisiunea mai constată că, pe lângă
lipsurile de atunci, lucrarea mai suferă şi de altele ca ur
mătoarele: lipsă de fraze muzicale definite, lipsă de ca
denţe şi de tact, accentuări nefireşti sacrificând silabele
tonice, a schimbat textele rugăciunilor, n’a coordonat fra
zele din texte cu frazele muzicale, tn fînaluri se observă o-
absolută lipsă de variaţiune etc.

174 ACTE OFICIALE
Comisiunea constatând câ autorul lucrărei n’are nici cele
mai elementare cunoştinţe tcchnice şi ignorează desăvârşit
regulele de combinare a vocalelor, în consecinţă opinează
a se respinge pentru toldeau ia această lucrare.
Suntem ai înalt Prea Sfinţiei Voastre prea supuşi şi prea
plecaţi setvi,
Raportor: Econ. M. Râuţ.
.Membri: Econ. P. Procopiescn. Econ. X. Jingoiu.
Punându-se ia vot concluziunile raportului care sunt pen
tru respingere, se admite.
P. C. Econom M . Râu( dă cetire următorului raport pri
vitor la broşura întitulată «Cântările Sfintei Liturghii» pe
trei voci, înaintată de D-nul C- Ghimpeţeanu, maestru de
muzică la Gimnaziul Cantemir din Capitală:
în alt Prea Sfinţite Stăpâne,
La comisiunea pentru cercetarea cântărilor bisericeşti,
s'a trimis «Cântările Sfintei Liturghii pe trei voci» de Dl.
C. Ghimpeţeanu, maeitru de muzică la gimnaziul Cante
mir-Vodă din Bucureşti, spre examinare şi aprobare.
Comisiunea luând în cercetare această lucrare, constată
că este tipărită şi dejâ pusă în executare, fără o preala
bilă aprobare, după cum însuşi autorul afirmă în petiţiu
nea cu care a depus-o.
După cum se constată din însuşi titlul cărţei, precum
şi din prefaţă, lucrarea fiind tradusă din ruseşte, autorul
transcriind neschimbat melodiile diferitelor cântări litur
gice, n’a fost în stare să le acomodeze textului românesc,
de unde provine o mulţime de greşeli neiertate de ritm,
accente, şi cadenţe ca’ de pildă: primul cuvânt «Amin» se
accentuiază pe prima silabă (pag. 1). Mai jos, în cuvântul
«mântueşte-r.e» accentul cade pe silaba finală, în loc de
ante-penultima, cum cere regula limbei româneşti; la pag.
2, în primul portativ, în 4 măsuri consecutive, sunt patru
greşeli de accente ca: Mărire, Tatălui, Fiiulîii şi Sfântiilui
Duh etc. Melodia, fiind transcrisă după autori ruşi, prin
genul ei greoi şi monoton, nu este dintre acelea care se
aseamănă cu melodia obicinuită în cântările noastre bi
sericeşti,. *

ACTE OFICIALE 175
- Mai constată că melodiile sunt lipsite de fraze muzicale '
cu figuri atrăgătoare, fără caracterul obicinuit tn rugăciu
nile cântate in Biserica noastră şi absolut străine de orice
inspiraţie duhovnicească, proprie unei cântări bisericeşti.
Se mai observă In text că majoritatea numelor proprii
sunt scrise cu literă mică ca: Fiului, Duh, Treime, Hri
stos etc.
Astfel dar, lucrarea judecată In întregime necorespun-
zând cerinţelor înălţătoare, plăcute şi impecabile cântării
bisericeşti, Comisiunea îşi exprimă părerea a se respinge
dela aprobare, pentru care o supune deliberărei Onor.
Consistoriu Superior Bisericesc, spre a hotărî cele de cu
viinţă.
Suntem ai 1. P. S. Voastre prea supuşi şi prea plecaţi
servi,
Raportor: Econom. M.Răuf.
Membri: Econ. P. Procopiescu, Econ. N· Jingoin.
Ne cerând nimeni cuvântul, se pune la vot concluziu
nile acestui raport pentru respingere şi se admite:
Acelaş P·. C. Raportor, dă cetire următorului raport pri
vitor la manuscrisul întitulat «Teoria muzicei occidentale
pentru şcoalele de cântăreţi, elaborat de D-nul M. Chiriţă:
Înalt Prea Sfinţite Stăpâne,
La comisiunea de cântări bisericeşti s’a primit spre cer
cetare un manuscris cuprinzând 60 file, în care se tratează
teoria muzicei Occidentale, cu solfegiile respective, în anex
câtevâ bucăţi corale—pe 2, 3 şi 4 voci pentru începători,
menite a servi elevilor din şcoala de cântăreţi; lucrare a
D-lui Mihail Chiriţă, maestru de muzică la şcoala de cân
tăreţi din Curtea de Argeş, cerând a se cercetă şi aprobă.
Subsemnaţii, examinând manuscrisul In chestiune, după
modestele noastre cunoştinţe, am constatat şi notat mai
jos, mai multe nepotriviri de definiţiuni, de care ar trebui
să ţie seamă autorul, înainte de a se imprimă şi anume:
La pag. 1, rândul 3. Definiţiunea rnuzicei ni se pare
nepotrivită şi ne permitem a pro-
. pune în modul următor: Muzica
se ocupă (ne învaţă) cu studiul,
combinarea şi executarea sune
telor regulate.

ACTE OFICIALE
rândul 13. Muzica se împarte nu tn două,
cum zice autorul, ci tn trei: O-
ticntală (psaltichia, cea mai ve
che) Occidentală sau liniară şi
cea instrumentală.
» 14. Cu notarea în text, a se vedea, i
» 4. Si se zică: Regulate şi neregu
late (sunetele); iar nu plăcute şi
neplăcute, cum zice autprul.
» 10. A se schimbă textul întrebârei,
prin «de ce semne se serveşte
muzica?»
» 11. A se exclude cheia de do, ca
neusitată.
19. Autorul confundă figurile note
lor cu numirile treptelor gamei.
• 4 şi 5. A se suprima trei rânduri din
text ca prea confuse şi de prisos.
» 1. In loc de ce num iri, să se zică;
de câte feluri (figuri) şi ce va
lori au pausele.
3. In loc de pausă de nota cutare,
a se seri: pausă egală cu nota
cutare.
» 16. A se scrie: gamă şi cel mult în
parantez: scară.
18. Zice definiţia gamei *urmată de
a optau fără sens. După păre
rea noastră gama mai complect
s’ar puteâ defini aşâ: «Gama este
o succesiune (suprapunere) de
opt şunete, dintre cari, primul
coincide, se confundă (seamănă
perfect) cu al optelea».
» 3. Autorul zice: Notele scăre'i, ex
presii nepotrivite. După noi mai
exact ar fi: treptele scărei, adică
ce numiri au ele. Notele 1 şi 2
de jos sunt nepotrivite pentru
anul I precum şi notele 1, 2, 3
dela pagina 9. .

m
La pag. XI rândul 1. A se lăsă pe mai târziu, când
această chestiune va fi urmata
imediat de exemple In solfegii,
(Măsuri). %
» » XIV » 3. Autorul zice: *Ptin nuanţă st.
înţelege gradul de tărie. Noi am
defini astfel: Nuanţele indică ta
rată) varietatea tăriei sunetelor.
» » * » 15.A se păstră termenii technfci
muzicali: crescendo fi descrescen-
doy iar nu creştere şi descreştere.
» » » * . 3. A se zice: Legato—uneşte două
note In unison, iar nu leagă}cum
zice autorul.
■< » * » 18.Teoria punctului ar trebui ur
mată imediat de solfegii (exerciţii
musicale).
» » XVIII » 3. A seschimbă radical definiţia ac -
cidenţilor după notările noastre
din text.
Această lucrare fiind menită, aproape exclusiv pentru
şcoalele bisericeşti, ca cele de cântăreţi, ar fi trebuit sâ
aibă neapărat la urmă cât mai multe bucăţi scurte cu cu
prins liturgic ca: Sfinte Dumnezeule, Câţi in Hristos, Cru-
ceitale, Hristos a înviat, Răspunsuri la ectenii, Pre stăpânul,
M ulţi ani trăiască—întrebuinţate la Te-Deum, precum şi
Sfinte Dumnezeule, cu Vectnica pomenire etc. Întrebuinţate
la slujba morţilor.
Cu aceste modeste observaţiuni, Comisiunea opinează a
se înapoiâ manuscrisul depus spre cercetare.
Drept care, de cele observate, supunem la aprecierea
Onor. Consistoriu Superior Bisericesc, sâ binevoiască a
decide cele de cuviinţă.
Suntem cu cel mai profund respect, ai I. P. S. Voastre,
prea plecaţi şi supuşi servi
Membri Comisiunei: Econ. M. Răuf. Econ. P. Procopiescu. Econ.
N. Jingoiu,
B l ________________ACTE OFICIAL·» _________________ 177
Ne cerând nilmeni cuvântul şi punându-se la vot con-
12

178 ACTE OFICIALE
cluziunile raportului care sunt de respingerea acestui ma
nuscris, se admite.
P. C. Econom 1. Ciocan raportor, dâ cetire următorului·
raport relativ ia participarea preoţilor la cercurile culturale::
înalt Prea Sfinţite Stăpâne
ricesc, luând tn cercetare raportul No. 5 din a. c. al pre
otului paroh din comuna Hârseşti· Vlăscuţa judeţul Argeş,,
venit pe lângă adresa No. 6275 din 7 Martie a. c. a Οπ..
Minister de Culte şi Instrucţiune Publică— Administraţia
Cassei Bisericei—prin care arată că: preoţilor le este ca
greu a luă parte la şedinţele tuturor cercurilor culturale,
din cauza distanţelor mari ce au a parcurge, a serviciilor
bisericeşti ce au de efectuat, şi mai ales că aceste şedinţe
ale Cercurilor se ţin Duminica, pentru care cere a se or
ganiza în aşâ fel ca ele să se ţină tn zile de lucru.
Comisiunea având tn vedere că cele arătate mai sus a-
duc neajunsuri preoţilor tn efectuarea serviciului Divin tn
Biserică şi enorie, cum şi art. 82 din regulamentul legei
Clerului mirean, prin care se pune tndatoriri preoţilor şi
diaconilor de a dâ tot concursul necesar pentru înfiinţarea
şi propăşirea şcoalelor de adulţi şi cercurilor culturale;
Opinează ca, cercurile culturale sâ se ţină tot Duminica
ca şi până acum; iar tn ceeace priveşte participarea pre
oţilor la şedinţele cercurilor culturale a se recomandă bi
nevoitoarei atenţiuni a P.P. S.S. Chiriarhi, cu rugămintea
ca preoţii sâ fie obligaţi a da concursul prin participarea
lor la şedinţele' cercurilor culturale ce se vor ţine la o
depărtare de cel mult 6 km. de sediul parohiei.
Comisiunea cu profund respect supune părerea sa, de
Raportor: Econ. I. Ciocan.
Membri: Arhiereul Valerian Râmniceanu. Econ. P. Ciosu.
P.. C. Econ. 1. Gotcu. I. P. S. Stăpâne, concluziunile
raportului spune că chestiunea sâ meargă la Chiriarh ca>
să stabilească modalitatea cum sâ ia parte la aceste cer-

ACTE OFICIALE 179
•curi preoţii şi tn modul de expunere ce zice: vor rugă,
•pe Chiriarh: cred că ar trebui să fi* cuvântul crdonâ.
P. S. Arh. Vartolomeu Bacaoanul. I. P. S. Stăpâne, Casa
'Bisericei a fost sesizată de o sumă de preoţi cari s’au plâns
că Cercurile culturale ti Impedică dela căutarea sufletească
a enoriaşilor. Am găsit această plângere întemeiată, căci
primul lucru de care trebue să îngrijească Biserica este
mângâerea sufletească şi sprijinul duhovnicesc pe care tre
bue sâ le deâ credincioşilor; şi am crezut că este bine sâ
vă sesizez pe I. P. S. Voastră atât tn calitate de Mitro
polit Primat, cât şi ca Preşedinte al Consistoriului Supe
rior, ca astfel sâ se ia. o hotârire în chestiunea aceasta.
Printre plângeri am găsit şi propunerea unui preot, asu
pra câreea Cassa Bisericei s’a oprit cu oarecare luare a-
minte şi după care ar trebui ca preoţii sâ nu ia parte Ia
1Cercurile culturale decât când se ţin în comuna lor sau
într'o apropiere imediată de comuna lor, ca astfel sâ nu
se găsească prea departe de enoriaşii pe care ti Îngrijesc.
Desigur câ este foarte bine ca tnvăţâtorii sâ lucreze înT”
preunâ cu preoţii in toate manifestările culturale care sunt
la tară, dar cu condiţiune ca nici Învăţătorul să nu păgu
bească şcoalei, nici preotul să nu păgubească Bisericei. Şi
dacă este vorba ca aceste organe să nu păgubească instr-
tuţiunile pentru care lucrează, se pune întrebarea pentru
noi, dacă nu se păgubeşte cumvâ această Biserică luptă
toare pe care o formează masele de enoriaşi, când din
cauza cercurilor culturale enoriaşii aceştia ar răposa fârâ
sâ Ii se deâ. mângâerea Sfintei Cuminecături înainte de
moarte ?
In faţa unei astfel de Întrebări, peste care nu se poate
trece%din punctul de vedere bişeriqpsc, şi prin care se vă
deşte greaua răspundere ce-şi poate atrage înalta Ierarhie
a ţârei pe această chestiune, smerenia mea mi am zis mai
mult ca prelat decât ca Administrator, că tn chestiunea
aceasta avem cu toţii cevâ de tăcut.
Desigur câ ceeace avem de făcut nu va fi în nici un
caz spre vătămarea acestor fireşti şi puternice organe de
popularizare a cuiturei, care se numesc cercurile culturale,
ci va fi numai o revedere a funcţionarei lor tn sensul ca
i·Biserica sâ nu fie stânjenită prin ele, tn divina ei operi

ISO ACTE OFICIALE
de mângâetoare a sufletelor şi de sanctificătoare a vieţeii
Nouă clericilor In deosebi, cercurile culturale.trebue să-
ne fie mai de preţ ca oricui, pentru îndoitul motiv, că pe
deoparte ele duc lumina culturei până la vatra săteanului,,
adică a celui mai credincios fiu al Sfintei noastre Biserici,
iar pe de alta că, ele contribuesc prin stabilirea armoniei
dintre preot şi învăţător la unificarea acţiunei culturale
la sate şi la buna pilduire pentru solidaritate între săteni..
Cum vom împăca deci nevoia de a lăsă pe preot în cer
curile culturale şi de a nu-1 sustrage prin aceasta dela.
îndatoririle lui duhovniceşti către enoriaşi ? Iată chestiune
de i*ezolvit.
I. P. S. Stăpâne, declar că împărtăşesc cu totul propu
nerea P. C. Preot de care am vorbit mai sus, întru cât a
obliga pe preot să ia parte numai la cercurile culturale,
care se ţm în comuna lui sau în comunele imediat înve
cinate, însemnează a nu-1 sustrage nici cercurilor culturale
şi nici enoriaşilor săi. Ceeace ar rămâne de stabilit, ar fi?
numai distanţa socotită în kilometri dintre comună lui şi
cele pe care le înţelegem sub numirea de «imediat în
vecinate».
. Tot în această ordine de idei smerenia mea ar propune,,
câ preotul să fie pus la îndemână mişcărei culturale dela
sate şi mai cu folos de cum se face şi se poate face prin*
cercurile culturale. Căci să nu se uite, că cu toată însem
nătatea lor, cercurile culturale rămân totuşi organe prin'
care preoţii şi învăţătorii se pun în contact mai mult unii
cu alţii, decât cu poporul. De aceea în ce priveşte preoţii
m'am gândit în privinţa aceasta la următorul lucru: cred'
că ar fi bine ca P. C. Preoţi să fie obligaţi de P.P.S.S.
Chiriarhi respectivi ca „Şâm,bâtă seara sau Duminică d. a.
sâ ţină anume şedinţe de lectură cu enoriaşii, cetindu le-
din anume cărţi recomandate de Sf. Sinod. Aceste cetiri
sâ fie consemnate într’un proces-verbal, care lunar sau·
din trei în trei luni să fie trimis Protoieriei şi de aci P.P.S.S..
Chiriarhi respectivi. Cred că prin mijlocul acesta Biserica
se va pune la îndâmâna culturei poporului cu mai mult
folos decât numai prin cercurile culturale, căci noi ştim
câ poporul în genere nu are gustul de cetit, fără de care·
desigur că niciodată el nu-şi va dobândi o cultură proprie.·

ACTE OFICIALE 181
Ca să-l faci deci sâ deschidă o carte trebue sâ găseşti o·
an um ită modalitate, şi găsirea acestei modalităţi fiind o
nevoie urgentă pentru tndrumarea poporului la cultură,,
cred că intervenirea clerului în telul arătat, ar fi la timpul
şi la locul ei.
Fireşte că priu aceasta nu mă gândesc sâ combat în mod
piepiş cercurile culturale, căci însumi am zis şi susţin, că
pe lângă că sunt instrumente de cultură, cercurile acestea
mai sunt şi organele de înfrăţire ale preoţilor şi învăţăto
rilor. Aşi dori însă, ca preotul sâ ia parte la mişcarea
culturală a satelor într’un mod mai efectiv şi anume făcând-
ca cărţile recomandate de Sf. Sinod sâ fie cetite şi tălmă
cite de ei în faţa sătenilor.
/. P. S. Mitropolitul Moldovei. Vă mărturisesc că sunt
rău impresionat câ preoţii se adresează către Cassa Bise
ricei,: ^plângându-se de chestiuni cu desăvârşire de ordin.
pastoral. Chestiunea pastorală este şi rămâne o parte in
discutabilă a Chiriarhilor chemaţi a se ocupă de educaţiu-
nea sufletească a poporului şi care au răspunderea aceasta.
Sâ admitem că preoţii noştri trebue sâ se plângă de
oarecare impedimente pe care ei le consideră ca atare,
către Cassa Bisericei, eu sunt cu desăvârşire contra. Cassa
Bisericei este şi rămâne o instituţiune administrativă pur
materială, iar nici decum cu atribuţiuni de ordin pastoral,
căci atunci ar fi o mistificare, o confuzie de atribuţii.
Nu înţeleg ca militarii sâ se ducă a se plânge Ministerului
de Finanţe, câ în sarcina lor militară întâmpină oarecare
neajunsuri! înţeleg ca militarul sâ se plângă Ministerului
de Răsboi. Am mai văzut apucături de acestea, cari, va
mărturisesc, foarte rău mă impresionează. S'au văzut ce
reri pentru înfiinţări de parohii sau desfiinţări de parohii»
din partea preoţilor, trimise la Cameră şi la Senat, fără ca
Episcopul sâ ştie. Şi întreb, este o cale logică aceasta r
Eu cred că nimeni nu o aprobă.
înţeleg sâ se adreseze Cassei Bisericei când este vorba
despre nevoi de administraţie şi atunci chiar, Episcopal
trebue sft fie încunoştiinţat. Dar unde se mai petrece a-
ceasta, ca un slujbaş, care aparţine unei anumite admi-
nistraţii, judecătoreşti ş a. să se ducă sâ ceară în altă
parte îndeplinirea unor nevoi ale sale? Eu aşi pedepsi pe

18 2 ACTE OFICIALE
un asemenea preot şi când zic aceasta, o zic cu părere de
rău, dar trebue să o zic, căci sunt cel mai devotat apără
tor şi susţinător a! preoţimei, dar In acelaşi timp sunt şi.
omul ordinei.
Când s’au Introdus cercurile culturale, s’au Introdus cur
scopul de a se· lumină poporul; e un fel de educaţie su
fletească şi literară a adulţilor. Şi când s’a prevăzut ca
preoţii să iâ parte Ia cercurile culturale, cu drept cuvânt
legiuitorul a dat această obligaţie preoţilor, fiindcă preotul
e cel mai cu patru ochi între săteni, el este lumina sa«|
♦ului.
Acum voiţi să-l sustrageţi pe preot dela cercurile cul
turale? Nu e aşâ câ prin aceasta am da şi mai mult de
vorbit acelora, cari spun că preoţii se sustrag dela obliga- ;
' ţiunea de a conduce poporul pe calea Iuminei ? Şi, nu jj
este aşâ, câ învăţătorul va fi singur la cerc şi va luptă pen
tru ducerea poporului către lumină? Bine e? A lucră pre
otul izolat de învăţător şi învăţătorul de preot, e a face
o cultură greşită. Έ bine ca preotul sâ fie totdeauna la
cercul cultural, unde satul întreg ascultă pe învăţător, ca
prezenţa lui sâ fie o garanţie că acolo' se face o educaţie
creştinească, în duhul Bisericii ?i credinţei noastre.
Dar dacă se întâmplă ca la un cerc cultural, să vie un '
învăţător, care să atace credinţa şi ordinea în Stat, atunci
preotul trebue să steâ acasă?
De aceea, încă odată, să obligăm pe preot sâ meargă să-şi !
îndeplinească şi această datorie, foarte potrivită cu che
marea lui preoţească.
De sigur, nimeni nu va cere preotului o sarcină mai
mare, decât poate s-o poarte. De sigur, câ nu se va cere
preotului ca să-şi părăsească enoria când are o înmormân
tare, o cununie, sau un botez grabnic.
Preoţii să meargă la cercurile culturale împreună cu în
văţătorii, sâ prezideze cercul, să fie o garanţie că la’ cerc
se face o educaţie adevărat sufletească, aşâ cum cere Bi
serica şi ţara noastră.
In ceeace priveşte chestiunea de recomandare, despre
care a fost vorba la Cassa Bisericii, eu rog pe P. S. Ad
ministrator sâ nu deâ curs unor atari cereri, pentrucâ nu
intră tn atribuţiunile Cassei Bisericii.

P. S. Arhiereu Vartolomeu Bacaoanut. I. P. S. Stăpâne,,
ţin să se lămurească un lucru.
Eu, prin Înalta şi deosebita bunăvoinţă a P. S. Voastre
sunt deocamdată şi administrator al Cassei Bisericii. Prin-
aceasta însă, nu cred că am tncetat de a mai fi şi mem
bru al Consistoriului şi Sf. Sinod, căci legiuirile sub care
suntem nu prevăd nici o incompetenţă de asemenea na
tură. Aşâ fiind, ş* spre lămurirea tuturor, ţin sâ fac de·
I claraţia următoare: că ori de câte ori vorbesc In acest
corp, vorbesc ca membru al lui şi nu ca Administrator at
' Cassei Bisericii. Prin urmare, *Vâ rog sâ fiu socotit aci nu
mai tn această dintâi caliţate. Ca atari fiind fiul Bisericii
după toate rânduelile ei, cele mai riguroase, eu nu pot fi·
decât un apărător foarte gelos al drepturilor chiriarhale.
Dar dacă am vorbit tn această chestiune este că, Admi
nistraţia Cassei Bisericei nu poate sâ refuze asemenea ce
reri. Ca Administrator, eu le trimit la Chiriarhul respec
tiv, pentrucâ se poate Întâmplă sâ fie vorba de vreun
frate preot bătrân sau nevoiaş care să nu ştie unde
să se adreseze. In asemenea cazuri, Cassa Bisericii se men
ţine la stricta obligaţiune de a nu le da o hot&rtre care
sâ treacă de competenţa ei. Cred câ prin aceasta nu se
contravine tntru nimic drepturilor Chiriarhilor, pentrucâ
dacă nu s’ar trimite P.P. S.S. Voastre şi s'ar pune pur şi
simplu la dosar, petiţionarul ar rămâne păgubit tn unul din
cele mai fireşti şi mai generale drepturi ale cetăţeanului,
care esteţ dreptul de a petiţionâ.
De aceea rog pe P.P. S.S. Voastră sâ fiţi absolut con
vinşi, câ voiu respectă cu toată rigoarea, drepturite P. P.
S. S. Chiriarhi, pentrucâ sunt drepturi canonice fireşti şi
tn contra unor astfel de drepturi tn afară de cazuri de e-
roare, este o crimă ca să se opue cinevâ.
/. P. S. Mitropolit at Moldovei. N’am avut de loc gân
dul ca sil spun câ P. S. Arhiereu Vartolomeu, prin cele ce
aveam de observat, adică câ P. S. Sa tntre noi, n’ar aveâ
dreptul s& faeâ propuneri. Dar această observaţiune am
făcut-o cu tnţelesul, că Cassa Bisericei nu poate primi şi
rezolvă chestiuni de ordin pastoral, care sunt proprii nu
mai Episcopatului.
Este şi rămâne un atribut al episcopatului.
^ _________ APTE OFICIALE 183:

ACTE OFICIALE
Că s’ar fi găsit in ţara românească preoţi cari să nu ştie
cui sâ se adreseze In chestiuni de ordin pastoral, aşi de
plânge pe acei preoţi şi i aşi considarâ ca nevrednici de
a fi preoţi in Biserica română. Am văzut câ şi la Senat
şi la Cameră intervin preoţi, fără ca sâ ştie protoiereul sau·
Chiriarhul. Se poate să vină un proiect de lege pentru·
Înfiinţarea unei parohii, la Senat; cine are să deâ desluşi-,
rile decât Chiriarhul respectiv, si dacă nu ştie nimic, înţe
legeţi cât de delicată situaţiune are. Să discută înfiinţarea
unei*parohii, în cuprinsul eparhiei lui şi el nu ştie .nimic,.
Din acest punct de vedere se cade sâ se ştie odată
pentru totdeauna, câ ordinea disciplinară şi ierarhia este
şi trebue să rămână neatinsă în Biserică.
P. S. Episcop al Romanului I. P. S. Stăpâne, se ob
servă în Biserica noastră, un spirit aşâ zicând, cam de
anarhie.
Eu observ în Eparhia mea următorul lucru: s’a întâm
plat un caz în timpul când erâ Administrator altcinevâ,
nu P. S. Vartolomeu: un preot fiind Intr’o duşmănie con·^
tinuâ cu parohienii săi, în timp de 20 ani, nu a venit sâ.
steâ in mijlocul lor. Chiar sub I. P. S. Voastră a fostad-^
monestat că nu se mută în parohie, a fost dat în jude·
decată şi nu a vrut sub nici un cuvânt sâ se mute în ftiij-1
locul poporului. Când a venit chestiunea înaintea mea,
mi-am zis câ chestiunea aceasta trebue să fie tranşată îna* .
intea Consistoriului Spiritual. Atunci preotul vine la Cassa
Bisericii şi dâ o suplică prin care cere ca Cass<^ Bisericii
sâ-i acorde încă doi ani ca sâ steâ în casa unde stâ şi
dupâ acest timp să se mute în parohie. Când se prezintă
Înaintea Consistoriului Spiritual la timpul fixat, se prezintă
cu o învoire din partea Cassei Bisericei care li dâ permi
siune preotului de a mai stâ încă doi ani unde stâ, pânâ
când parohia unde este paroh va face casă parohială. Con
sistoriul Spiritual când a văzut această hârtie, ce a tre
buit sâ facâ? Râu a făcut, dar alţii dacă erau în Consis
toriu nu făceâ aşâ, a achitat pe preot. Dar ca această sen
tinţă să fie valabilă trebuiâ sâ fie aprobată de Chiriarh şi
când a venit înaintea mea nu am aprobat·o şi am făcut
o adresă foarte energică către Ministerul Cultelor arâtânu
cum s’a petrecut cazul. Spuneam câ totdeauna se cere or

ACTE OFICIALE 185
dine In Biserică, dar cum să fie ordine şi regulă, dacă Chi-
riarhii iau o dispoziţiune şi'Cassa Bisericii o contraman
dează? şi rugam Ministerul să iâ măsuri tn aceastâ pri
vinţă. Chestiunile acestea fiind de ordin duhovnicesc,· Chi-
riarhii sunt în drept de a spune preoţilor unde sâ steâ, .
iar nu Caâsa Bisericii. D-nul' Ministru a binevoit sâ re-
voace această dispoziţiune şî am dat pe preot din nou în
judecată. Luna trecută un alt caz, Întâmplat pe când este
P. S. Vartolomeu Administrator, căruia i se cereâ învoire
de a sfinţl· o biserică. P. S. Sa mi-atrimis mie acea hâr
tie şi foarte bine a făcut şi aşâ trebue să facă în totdea
una. Eu; am dat în judecată pe preot, câci trebuiâ sâ ştie
că Chiriarhul are să sfinţească biserica, iar nu Cassa Bi
sericii. Este un fel de anarhie şi trebue ca preoţii să-şi
înţeleagă rostul lor, căci direct depind de Chiriarh. Acum
este o chestiune, care mai curând ori *mai târziu ar tre
bui să se rezolve în Sfânta noastră Biserică, anume: ca
Chiriarhii singuri sâ fie şi stăpâni absolut a pârţei duhov- -
niceşti, după cum le dâ dreptul canoanele, dar şi partea
materială sâ depindă de el. Ar trebui să se găsească un
mijloc ca bugetul Ministeriului de Culte să fie pus în a-~
plicare de Chiriarh tn Eparhia sa.
/. P. S. Mitropolii al Moldovei. Aceasta nu o sâ se
poată.
P. S. Episcop al Romanului. Aceasta este de dorit, căci
astăzi cum ne găsim, preoţii sunt slugă la doi domni, de
pind şi de Chiriarh şi de Ministru. Trebue sâ lucrăm în
acest sens, câci noi nu vrem sâ facem Stat tn Stat, dar
este bine ca Biserica sâ fie administrată cum trebue.
I. P. S. Mitropolital Moldovei. Militarii ascultă şi trebue
să asculte de ordinul Ministrului -deRăsboi farâ discuţiune.
deşi sunt plătiţf de Ministerul de Finanţe Aşâ şi aci: pre
oţimea rămâne, tn ceeace priveşte partea duhovnicească,
sub ordinele Chiriarhilor, iar Cassa Bisericii face gospo
dăria bisericească;—bine ar fi sâ o facă de acord cu Chi
riarhii. . < fr- .
P. C. Econom Cosma Petrovici. I. P. S. Stăpâne, tn lege
la art. 14 aliniatul 5 spune: «Preoţii snnt datori să deâ
tot concursul lor la cercurile culturale învăţâtoreşti. (Ci
teşte....;) ' ='

1 8 6 ACTE OFICIALE
E drept acest lucru, însă noi nu ştim până unde putem
să mergem, căci şi noi suntem oameni, cu puteri care
dela un timp slăbesc şi dacă vom căută să întindem prea
mult, atunci nu vom realiză nici puţinul.
De aceea, m'am ridicat să cer să se clarifice această
chestiune, să ştim până unde suntem obligaţi a lua parte
2a cercurile culturale.
Noi avem în Eparhia noastră obligaţiunea de a luâ parte
la 8 cercuri preoţeşti, 8-10 cercuri învăţătoreşti şi la a-
cestea se mai adaogă 3 zile la conferinţele generale preo-,
ţeşti. Eu socot că sunt prea multe şi socot să nu se pună
sarcini prea mari asupra preoţilor pentrucâ vor fi siliţi,
•din neputinţă, să nu le poată purta, să calce acele dispo-.
ziţiuni, acele regulamente şi'sâ se expue, într’un chip ne
vinovat la pedepse ce i-ar veni din partea Chiiiarhului.
Noi nu vrem să ne sustragem dela îndatoriri, aceasta
am declarat-o totdeauna, însă vrem să ştim până unde
putem merge.
Acest articol, aliniatul 5, a fost clarificat prin o dispo-
ziţiune ministerială, acum câţi va ani de zile, prin Chiriar-
îiie prin care ne impuneâ ca sâ luăm parte în Duminici
şi sărbători la toate cercurile care se vor ţine în circum
scripţie.
Eu am fost acela care la regulamentarea cercurilor preo
ţeşti, am spus că e mult mai bine ca sâ se ţină Duminica. 1
.Şi atunci, I. P. S. Preşedinte de pe vremuri, mi-a spus: |
«Preotul ru trebue să-şi părăsească biserica Dumineca». 1
Ori, ordinul acesta ministerial, care ni se dâdeâ prin
Chiriarhie suna din contră câ noi trebue sâ luăm- parte în
toate Duminicile, chiar dimineaţa in localitatea unde se ţineâ
cercul. Acest lucru este foarte greu, fiindcă sărbătoarea
şi Duminica avem îndatoriri, sarcini de îndeplinit. Mi s’a
întâmplat, când plecam la un cerc cultural să-mi iasă ;
înainte poporeni şi să-mi ceară sâ împărtăşesc un bolnav
sau alte împrejurări. Şi atunci am spus: faţă cu. aceste
îndatoriri, sunt nevoit să absentez dela cerc. Să mi fac
întâi datoria mea de preot şi dacă îmi mai rămâne timp
material, atunci să mă duc şi în altă parte.
Şi atunci când am iăcut aceasta, domnul învăţător pre
şedinte al cercului -a găsit de cuviinţă, Ia apelul nominal, '

sâ semneze absenţa mea şi să comunice revizorului şcolar,,
că eu nu respect ordinele ministeriale şi nu·mi înţeleg mi
siunea, şi m'am văzut supus observaţiunilor pe nedrept.
Mai departe: sâ mă ierte Prea Sfinţiţii Chiriarhi, dar
preotul nu este numai al cercurilor culturalei
Eu văd o înstrăinare, prin aceste dispoziţiuni care se
iau, dela ceeace ar trebui sâ facă preotul mai întâi.
I. P. S. Stăpâne, este un spirit care ne depărtează dela
Biserică, din cauza prea marei activităţi extrabisericeşti.
Nu zic ca sâ nu luâm parte şi să fim îndrumători pen
tru activitatea extrabisericească. Dar, să nu avem— cum
s’a văzut î— prilejul să ni se spue: câ noi suntem numai .
ai pAmântului şi nici decum ai cerului, noi, cari suntem .
întâi datori a ne uită în sus şi apoi în jos.
Mi s’a spus de o persoană din administraţia bisericeas:â
«Mai bine sâ lipsească Biserica, decât activitatea extra-
bisericească».
Expunând această stare de lucruri, rog Onor. Consis
toriu sâ hotărască până unde preotul să fie obligat ca sâ
ia parte la cercurile culturale? Numai în comuna sa? şî i
comuna sa are poate 4*5 sate, sau şi în alte comune ?
- Mai departe exprim dorinţa ca preoţii sâ ia parte atunci
când vor puteâ, şi sâ nu li se ia în nume de rău absenţa
lor, când puterile nu le îngâdue.
/. P. S. Mitropolit Primat. Sunt şi am fost totdeauna
de părerea aceasta, ca preoţii sâ lucreze necontenit, fie
in Biserică fie în mijlocul poporului, pentrucâ preoţii au >
datoria şâ ia parte la asemenea conferinţe şi la cercurile
culturale întotdeauna când ar puteâ.
E vorba însă, cum să împăcăm interesele educaţiei po
porului în public cu interesele şi îngrijirea sufletească a
poporenilor în Biserică. Eu cred câ foarte bine se pot îm
păca aşâ: Mai întâi Biserica şi apoi în cea dintâi zi când
preotul este liber sâ ia parte la cercurile culturale, con-
lerinţi etc., fiindu i acestea şi lui individual mult instructive.
Al doilea, fiiindcâ cercurile culturale sunt puse Dominica
şi sărbătorile, preotul să se Înţeleagă cu Învăţătorul din
vreme, ca sâ se facă dimineaţa serviciul bisericesc, unde
să fie şi Învăţătorul cu şcolarii, şi apoi după aceea sâ con- -
tinue cu lucrările cercului.
_______________ACTE OFICIALE________________________ 187

188 ACTE OFICIALE
Cu modul acesta, se pot satisface şi trebuinţele credin
cioşilor tn Biserica şi educaţia poporului tn adunările sale,
de unde preotul ca principalul element cult tn localitate,j
nu ar trebui sâ absenteze niciodată, dacă ar fi posibil, v
Preotul In mijlocul poporului alături de Învăţător şi la
orice ocaziune, este bine să nu lipsească; aceasta însă va
depinde de priceperea fiecăruia, ca sâ se acomodeze aşâ.]
în cât să-şi facă întâi datoria bisericească, şi apoi să nu
rămână de carul cu care merge lumea înainte. Aceastai
este părerea mea şi se poate aplicâ cu puţină osteneală
P şi bunăvoinţă.
P. S. Episcop al Argeşului. I. P. S. Stăpâne, deşi venii
târziu-, dar am înţeles despre ce este vorba. Noi când eram
preoţi, ceream Chiriarhilor să ne deâ posibilitatea de a
ne întruni in conferinţe pastorale şi mulţi Chiriarhi împli
nea, in unele părţi, această dorinţă a clerului. A venit vre
mea, când toţi Chiriarhii împreună cu Ministrul Culteloca
au recunoscut că cererea preoţilor erâ dreaptă, ca să se]
întrunească tn conferinţe pastorale, conferinţe care aveau
.de scop ca sâ facă pe preot sâ se mai pună în contact]
cu cartea, pe care de multe ori nu o mai vede. Sunt şi
azi preoţi in casa cărora nu veţi găsi decât un aghiasma-
tar jegos, de cele mai vechi, şi mai ales din acelea care '
va aveâ şi un descântec la urmă. S’a făcut aceasta cu atât .
mai mult, cu cât eu ştiu că învăţătorii vin In contact unii
cu alţii, învaţă să vorbească şi sâ susţie nevoile lor, preo-1
ţii Insă nu aveau această ocaziune. De când sunt Episcop '
am procedat conform legei şi regulamentului făcut de Sfân
tul Sinod anunţând subiecte în conferinţă, şi care credeţi
că a fost rezultatul ? Nici jumătate din preoţi n’au venit i
la conferinţe şi nici măcar sâ justifice lipsa lor. Când am
văzut că legea şi regulamentul conferinţelor pastorale, lâ- j
sate aşâ trebue sâ moară, m’am folosit de puterea itiea
de Chiriarh şi am zis: 2-3 zile se fac la conferinţe şi deci,
acei care lipsesc dela conferinţe, să vină 2-3 zile sâ facă
Liturghie la'Curtea de Argeş.
Ce s’a întâmplat? Când au văzut această comunicare,
au tnceput să mi scrie, spunândumi că s-nt bolnavi. Am
răspuns să vină săi văd; alţii miau trimis anonime, prin
•care-mi spuneau că nici un an n’um Împlinit de când sunt

ACTE OFICIALE 189
Episcop şi am băgat spaima tn cler. Vedeţi dar cn cine
ne isbim noi in Eparhii. Unii spun câ nu vor sâ se ducă
la aceste cercuri, ca sâ nu audă pe tnvâţâtori totdeauna
discutând subiecte în contra Bisericii; le-am spus să-mi
comunice şi eu voiu luă măsurile necesare.
Eu când mâ duc in vizite canonice, mâ duc şi la şcoli,
şi spre marea mâhnire sufletească a mea, tn 150 comune,
nu am găsit 5 coruri care sâ cânte la biserică! întâiul care
îmi ţine discurs de laudă este Învăţătorul; -le-am spus
foarte bine, dar eu aşi vreâ să aud cor. Mi-au răspuns câ
n’au copiii ureche. Cum se poate într’un sat de 300 de
familii să nu se găsească copii destui pentru a tormâ cor,
eu cred câ D-voastră n’aveţi urechi (aplause).
De aceea-rog pe P.P. S.S. Chiriarhi şi vâ povâţuesc şi
pe P.P. C.C. Voastre ca să nu părăsim conferinţele pas
torale, nici cercurile culturale, mai ales când am ajuns şi
cu voe şi fără voe sâ pătrundem în ele.
După regulamentul Consistoriului Superior, fiecare preot
este dator să vină cu o chestiune şi sâ o desbată între
ei; la mine nu a venit nici un fel de desiderat, nici asu
pra conferinţei, nici asupra stărei materiale ori moraltrâ
clerului. De aceea zic sâ dăm noi probă cei dintâi, să ne
supunem legilor şi cu atât mai mult să iubim ceeace am
■cerut altădată, conferinţele şi cercurile culturale. Femeia
bună, cât de săracă ar fi, ştie să-şi hrănească copiii; aşâ
şi preotul harnic, poate să-şi facă datoria şi de preot şi
de conferenţiar. Am fost şi eu preot şi când am vrut sâ mi
fac datoria, mi-am făcut-o, dar când n'am vrut, am stat
acasă şi n'am făcut nimic.
De aceea termin şi zic: Preoţimea sâ nu se supere de
sarcina care li se pune prin regulamente, respectiv de con-
terinţele pastorale sau cercurile culturale şi sâ facă tot po
sibilul a se duce la aceste adunări, pentruca astfel sâ ri
dice demnitatea preoţimei acolo unde trebue.
P. C. Econ. I. Gotcu. I. P. S. Stăpâne, chestiunea pusă
în discuţiune, trebue sâ declar, dela tnceput, câ nu ne face
cinste, pentrucă se Întreabă, trebue preotul sâ participe
la cercurile culturale ori nu? Şi tn ce măsură?
‘ Gre'd că legiuitorul când a venit şi a zis, preotul trebue
sft iâ parte la cercurile culturale, şi nu numai atât dar sâ

şi prezideze aceste cercuri, îmi Închipui câ a avut cea mai-
înaka concepţie pentru cultivarea şi moralizarea poporu
lui, a avut şi cea mai desăvârşită bunăvoinţă faţă de preot
şi de Biserica; a înţeles carc este rolul cultura] şi social·
a! Bisericii şi al preotului, a înţeles că acest preot are o
înrâurire puternica şi asupra hranei duhovniceşti pe care
trebue sâ o deâ poporului. A înţeles tn acelaş timp câ
Biserica—iertaţi·mi comparaţia care o fac— este saliva care
poate sâ facă ca hrana ce să dâ poporului, prin cultură,
sâ fie asimilată prin credinţă şi moralitate.
Aducem toata stima şi respectul nostru acelora care au
recunoscut preoţilor acest mare rol, recunoştinţă acelora
care aii înfăptuit aceste idei atât de salutare neamului
nostru.
Mă minunez, câ se găsesc preoţi cari ar voi sâ se sus
tragă dela aceste datorii atât de nobile şi de înălţătoare..
Sâ zice, câ trebue sâ mărginim activitatea şi modalita
tea de a participă a preoţilor la aceste cercuri. Mărginirea
activitâţei preoţilor cred câ nu e demnă de situaţiunea
preoţilor.
S’a vorbit de activitatea extrabisericească. Nu există
nici o activitate extrabisericeascăI Căci nu ne putem în
chipui activitate extrabisericească.
Preotul este chemat sâ lumineze sufletul poporului din
toate punctele de vedere. Cred câ aceasta este cea dintâi ■
şi cea mai esenţială datorie a preotului de ordin Dumne-
zeesc. Şi tot aşâ când este vorba despre îmbunâţirea vieţei i
sufleteşti şi trupeşti. Rolul lui nu trebue sâ se reducă la
îndeplinirea oarecăror forme religioase, ci la tot ce ar pu
teâ desvoltâ şi cultivă puterile sufleteşti şi trupeşti ale
omului.
Toată activitatea preotului deci este o activitate bise
ricească, poruncită şi practicată de Mântuitorul Hristos şi
de urmaşii Săi.
Dacă se poate spune câ învăţătorul are o activitate ex-
traşcolarâ, nu acelaş lucru se poate spune de preot câ are
o activitate extrabisericească. Tot ce tace preotul pentru·
b nele şi folosul poporului este a .tivitate bisericească.
De aceea rog pe I. P. S. Voastră sâ scoateţi din dis-
cuţune aceasta chestiune şi s *rămână ca preotul, In mar--

191
ginile posibilităţei, sâ participe la toate cercurile culturale
ş când .nu va puteâ, sâ se justifice Chiriarhului sâu.
Am apoi de obiectat câ nici Învăţătorul nici revizorul
n’au drept să aducă acuzaţiuni preotului, nici să-i ceară
socoteală de ce n’a venit.
Aceastâ socoteală sâ o deâ preotul Chiriarhului sâu şi
mu altora, căci atunci se Încurcă lucrurile şi este tn dauna
poporului.
P . S. Episcop a l Dunărei de Jos. I. P. S. Stăpâne, din-
tr’un raport privitor la cercurile culturale s’a făcut o dis
cuţiune prea lungă. De altfel, I. P. S. Voastră ştie ci la
oricare autoritate, nu se poate respinge o petiţiune, de
Îndată ce acea petiţie se înregistrează.
Dacă se fac Încălcări de drepturi, atunci trebuesc opriţi
preoţii dela aceasta, prin o circulară, aşâ precum de altfel
am făcut eu.
P. S. Vartolomeu are destulă bunăvoinţă şi Işi dâ toată
•osteneala ca Administrator al Cassei Bisericii, pentru res-
pectarea drepturilor Chiriarhilor.
Acum tn privinţa cercurilor culturale. Adevărul este câ
nu toţi preoţii pot aşi face datoria pe deplin,' dar, tini
■oarecare puncte de vedere au şi ei dreptate.
împărtăşesc în totul vederile antevorbitorilor şi mai a-
les ale I. P. S. Mitropolit al Moldovei.
Că preoţii sunt datori sâ vină tn mijlocul poporului, câ
sunt datori sâ iâ parte la luminarea poporului; dar sunt
şi împrejurări când poate un preot să fie Impedicat de a
se duce la aceste cercuri. Aci e chemat la cununie, sau
înmormântare, dincolo la o împărtăşanie etc. Şi, tn a-
ceastă privinţă, sâ fim mai culanţi ca atunci când preoţii
sunt siliţi să absenteze prin forţa împrejurărilor imperi
oase sâ nu li se iâ In nume de râu, şi sâ nu fie pedepsiţi.
Un alt lucru de care se plâng preoţii, este că termenul
de chemare pentru conferinţele pastorale s'a pus în No*
embrie. In Noembrie se desfundă pământul şi e grea de
parcurs drumuri pe asemenea timpuri. Ce au păţit preoţii
din Dobrogea sărmanii, unde nu sunt drumuri bune sau o
ilinis ferată, numai Dumnezeu ştie, comunele fiind departe
•unele de altele.
De aceea aşi rugă bunătatea I. P. S. Preşedinte, ca să

se schimbe termenul, căci asta este dorinţa întregei pre
oţiei, ca conferinţele pastorale să se facă tn a 2-a jumă
tate a lunei Angust. Şi cu aceasta, aşi rugă să se închidă,
incidentul.
Se pune la vot închiderea incidentului şi se aprobă.
Se pune la vot concluziunile raportului şi se admite.
Se iâ tn discuţiune proiectul de regulament privitor la ·
clerul de armată.
P C. Econ. 1. Antonovici, dă citire următoarei expu
neri de motive relativ la proiectul de regulament pentru.
*'■' preoţii de armată:
EXPUNERE DE MOTIVE.
In actuala organizare a statelor, armata joacă un rol:
hotârîtor tn afirmarea popoarelor ca neam şi putere de
progres; pentru aceasta toate ţările se întrec, pe deoparte,
în a face sacrificii pentru armată, iar pe de alta, spre a le
dâ organizarea cea mai bună.
Pentru organizarea şi disciplinarea unei armate sunt, de
sigur, multe mijloace; pentru înviorarea şi menţinerea spi
ritului râsboinic al soldatului se răscolesc multe dintre sen
timentele lui, cum este spre pildă, sentimentul dragostei
de patrie, sentimentul legăturii cu străbunii etc. Nici un
sentiment însă, nu e sădit mai adânc în sufletul omului
ca sentimentul religios; nici un sentiment nu dâ mai multă,
înflăcărare şi mai rjiult spirit de ordine şi disciplină, mai
mult curaj moral, în luptă şi nevoe, ca sentimentul religios,:
care se înalţă pe piatra cea tare a credinţei în vieaţa
viitoare.
Na e destul ca o ţară «ă aibă soldaţi mulţi, nu e des- -
tul ca soldatul să fie voinic numai cu trupul, ci se cere*,
ca soldatul sâ fie tare şi cu duhul: *cd duhul este osâr—
duitor, iar trupul neputincios* (Mat. XXVI, 4) zice Mântui--
torul şi deci, cu cât o armată este mai osârduitoare cu <
atât este mai tare, învingătoare. Osârdie, trezarie, vite
jie şi statornicie in luptă şi greutăţi nu ne dâ insă decât
sentimentul· religios, decât Religia.
Iată pentruce in toate statele se dâ o mare însemnă- -
tate Religiei, ca mijloc unic pentru educarea şi înălţarea.
192__________ ACTE OFICIALE

ACTE OFICIALE 193
spiritului de disciplină şi vitejie, a soldatului; iată pentruce
în armatele cele mai bune corpului preoţesc i se da un
loc de frunte şi o organizare corespunzătoare scopului
urmărit.
Noj suntem în multe la tnceput şi deci nu e de mirare,
că suntem la început şi in ce priveşte preoţii de armată.
Un regulament din 1870, îmbătrânit, preoţi recrutaţi, a-
desea, 1a întâmplare şi deci fără alegere, reducerea influ
enţei lor la stropirea cu aghiazmă şi înmormântarea sol
daţilor morţi, iată aproape tot. ce se poate spune despre
rolul preoţilor de armată. Câ vor ti fost şi vor fi, ici colea,
unele excepţii fericite nu mă îndoesc, dar cu o floare,
zice Românul, nu se face primăvară. Prin urmare, cu drept
cuvânt putem zice, câ la educarea soldatului nu s’a pus
in joc tocmai sentimentul cel mai puternic şi mai apt a
face pe adevăratul soldat, sentimentul religios şi acest fapt
dăunător Intereselor Ţârei şi Bisericei nu trebue sâ mai
dăinuiască. In fine, o armată modernă şi deci la înălţimea
misiunii ei, nu este chemată numai să apere avutul şi pres
tigiul Ţării In vreme de răsboi, ci are şi rolul de a .fi, pe._
lângă o şcoală de disciplină şi o şcoală de luminare şi de
cultivare cetăţenească şi creştinească. Soldatul trebu# sâ
iasă din armată cu spirit de ordine, cu mintea îmbogă
ţită, cu cunoştinţi nouă, cu vieaţa îmbunătăţită prin influ
enţa Moralei creştine, ca astfel şi el, la rândul lui, sâ fie,
în mijlocul concetăţenilor, element de ordine, cetăţean şi
creştin conştient.
Iată pentruce Consistoriul Superior Bisericesc a luat ini
ţiativa organizării serviciului preoţilor de armată, potrivit
cerinţelor vremei şi ale Neamului, potrivit cu elementele
culte de care dispunem.
Proiectul alcătuit de comisiunea, compusă din Econ. C.
Ionescu, I. Antonovici şi Ilie Teodorescu, întâmpinând, din
partea Onor. Minister de Răsboiu, oarecare obiecţiuni mai
ales In ceeace priveşte partea materială, comisiunea ac
tuală compusă tot din Ec. I. Antonovici, Ilie Teodorescu
şi subsemnatul a întocmit proiectul de faţă in aşa fel ca:
personalul preoţesc al armaţii şi deci cheltuelile să fie re
duse la strictul necesar. A se dâ mai puţin decât prevede
proiectul de Regulament este a nu se dâ nimic sau, în
13

194 ACTE OFICIALE
■cel mai bun caz, a se face o parodie dintr’o chestie aşâ
de itală.
Proiectul de faţă, in raport cu cel anterior, mai are ac
centuată partea, că preoţii de armată, în loc de a depinde
exclusiv de inspectoratul preoţilor de armată, cum pre-
vedeâ proiectul anterior, vor depinde de Chiriarhul res
pectiv, in toate chestiunile bisericeşti.
Proiectul de faţă nu reclamă nici o cheltuială cu cape
lele militare, căci soldaţii se vor îmbiserici la una dintre
bisericile din cuprinsul garnizoanei, iar capela portativă a
unei garnizoane, unde nevoeâ va cere, va reclamă o sumă
absolut neînsemnată.
Sunt, de sigur, In proiectul de Regulament unele puncte,
cum este chestia punerei la pensie a preoţilor militări,
cari stau în legătură şi vor cere modificări în alte legi,
dar asemenea lucru este inevitabil, când se face pentru
prima oară, organizarea unui serviciu; a ne opri în drum
de astfel de consideraţiuni ar fi a nu merge; ci a stă
pe Ioc.
S’a prevăzut un inspector, luat dintre membrii Consis
toriului Superior Bisericesc, pentruca el sâ deâ o direc
ţiune unitară activităţii preoţilor militari, să-i ţină în dis
ciplina cuvenită şi să propună diferite schimbări reclamate
de împrejurări. In definitiv comisiunea a ţinut seamă, la
alcătuirea prezentului proiect de Regulament, de toate greu
tăţile, căutând să reducă totul la strictul necesar; n'a cru
ţat însă nimic, când a fost vorba a se asigură recrutarea
unui personal clerical select pentru armată şi care să stea
pe picior de egalitate, în îndeplinirea datoriilor, cu preoţii
•din alte armate.
Recunoaştem, că organizarea corpului preoţesc de ar
mată va reclamă, poate 150.000— 200.000 lei; însă a-
ceastâ sumă, faţă cu un buget de 60 milioane, şi faţă cu
serviciile reale ce va aduce preotul armatei, este absolut
neînsemnată; în tot cazul pentru înfăptuirea binelui nici
un sacrificiu nu e mare şi când nici sacrificiul nu e mare,
e o adevărată fericire, că se poate face cu puţin, mult
bine armatei şi naţiunei române.
Econ. Const. Nazarie. Econ. I. Antonovici. Ec. Ilie Teodorescu.

AOTE OFICIALE
J. P. S. Mitropolii Primat. Discuţiunea generalA este
deschisa. P. S. Episcop al Dunărei de Jos are cuvântul.
P. S. Episcop al Dunărei de Jos. I. P. S. Stăpâne, deşi
nu am fost tn şedinţa trecuta, când s'a cetit regulamentul
pentru armata, Insa l-am avut prin bunavoinţâ a I. P. S.
Voastre, câci odatâ cu adresa pentru convocarea Sf. Sinod,
ne-aţi trimis şi regulamentul împreună cu expunerea de
motive. Am văzut cu mulţumire sufletească câ acest pro
iect îmbrăţişează o cauză dreaptă, o cauză absolut trebu
incioasă pentru instituţiunea ţârei noastre, mândra şi brava
noastră armată, câci se vede grija ce o are şi organele
bisericeşti de a se ocupă şi de sufletul soldâţi'or. Am vâ-
zut In râsboaele ultime, fie de o parte fie de alta, preoţii
au avut un rol preponderent pe câmpul de luptă. însufle
ţind şi Imbăibătând pe ostaşi la vitejie. Ştim dela un po
por care eră oarecum tn declin, că a fost nevoit sâ facă
apel la preoţi, ca sâ îmbărbăteze soldaţii pe câmpul de
luptă. Cetind am văzut câ proiectul de faţă Îmbrăţişează
toate chestiunile privitoare la preoţii necesari armatei şi nu
am decât sâ exprim mulţumirile şi felicitările mele comi
siunei ad hoc Însărcinată cu elaborarea acestui proiect.
L-am cetit tn linişte şi nu am putut sâ găsesc multe obie-
cţiuni de făcut, poate alţi fraţi cu pricepere mai multă
In ale armatei să poată tace observaţiuniie lor; deci bine
s’a făcut că s’a luat tn consideraţie. Sunt de părere dar,
sâ se citească articol cu articol şi cine va aveâ cevă de
obiectat sâ prezinte observaţiuniie sale, dar votarea tre
bue sâ fie grăbită, câci lucrarea este eminentă.
P. C, Econ. P. Procopiescu. I. P. S. Stăpâne, am luat
cunoştinţă de conţinutul expunerei de motive, precum şi
de regulamentul ce-l Însoţeşte, m’am gândit mult şi ca
păstor sufletesc şi ca român şi am ajuns la convingerea»
că oricât de meşteşugit ar fi pregătit ostaşul român, dacă
i-ar lipsi fondul moral, pe care trebue sâ steâ această
pregătire, la un moment dat, nu poate să se prezinte pen
tru apărarea ţărei, neamului,, cu acea însufleţire, ca atunci
când ar fi stăpânit de sentimente religioase.
Cine sunt chemaţi In armată sâ tacă această pregătire
de fond ? socotesc că este preotul. Deci târâ sâ mai stă
ruim asupra tnsemnâtăţei şi scopului ce u·măreşte acest re

ACTE OFICIALE
gulament, cred câ suntem de comun acord, câ răspunde
acestei nevoi şi deci sunt de părere să se deâ cetire pe
articole.
f. P. S. Mitropolitul Moldovei. Sâ-mi fie îngăduit ca sâ
spun câteva cuvinte asupra acestui proiect de regulament.
Am cerat ca comisiunea tnsflrcinatâ de Consistoriul Su
perior cu revederea primului proect de regulament, de care
I. P. S. Mitropolit Primat ne-a spus că Ministerul de Răs-
boi nu s’a ocupat, considerând că sumele băneşti ce ar
atrage după sine, sunt atât de mari, încât Statului i s’ar
părea greu sâ le prevadă; am cerut comisiunei ca sâ ne
prezinte o expunere de motive. Expunerea de.motive o
avem, am cetit’o şi eu şi am văzut care sunt modificările
care s’au adus vechiului proiect.
Ca şi P. S. Nifon Episcopul Dunărei de Jos, ca şi pă
rintele Procopiescu şi eu găsesc, că proiectul de regula
ment alcătuit acum, se prezintă tn condiţiuni mai apro
piate de posibilitatea de a fi aplicat. Nu găsesc însă un
lucru; nu găsesc dacă în regulament se prevede lin personal
bisericesc mai numeros în timpul de râsboi, decât în timpul
de pace.
Comisiunea în expunerea de motive, ne dâ strictul ne
cesar, dar acest strict necesar este pentru timpul de pace,'
când soldatul este în cazarmă şi când tunul este în arse-'
nai. Dar când soldatul este scos din cazarmă şi tunul ieste
tras de cai pe câmpul de râsboi, atunci când pregătirea
sufletească a militarului trebue sâ fie în deosebi mai în
grijită, îndestulâ-se vor nevoile sufleteşti ale soldaţilor în
timp de râsboi numai cu acel personal preoţesc ? Am
căutat sâ găsesc aceasta în regulament şi n’am găsit. Şi
atunci mi-am zis: desigur, comisiunea noastră doreşte nu
mai pace şi pace să deâ Dumnezeu asupra ţărei noastre
şi asupra tuturor, dar nu ştiu dacă pacea dorită de noi va
fi păzită şi de alţii!
•Părintele Nazarie, unul dintre alcătuitorii acestui regu
lament desigur trebue să aibă o cunoştinţă mult mai În
tinsă, decât noi, asupra organizaţiunei personalului preo
ţesc din armata rusă. Sunt alţii cari au cunoştinţe despre
organizaţia serviciului preoţesc din alte armate străine.
Eu vă pot comunica, cum că îngrijirea sufleteasca a Sol-

datului tn timp de râsboi tn alte armate, se face de un
personal preoţesc mai numeros ca la noi. In alte părţi
«unt preoţi activi, cari în timp de pace pregătesc oştirea
sufleteşte, dar pe lângă aceştia sunt şi preoţi cari tn timp
de râsboi sunt chemaţi de’şi tmplinesc datoria lor pasto
rală tn mijlocul trupelor. Aceştia sunt aşâ numiţii preoţi
de rezervă.
Sunt deci, două categorii de preoţi.
Poate că ceeace a Îndemnat comisiunea sâ nu mai pre
vadă şi aceastâ a 2-a categorie de preoţi a fost motive
economice.
In 1877 noi am avut preoţi de flecare regiment, unii
călugări şi alţii puţini, mireni.
Nici aceasta nu este prevăzută în regulament, probabil
din economie. Dar ce ne facem tn timp de râsboi ?
In afară de acieasta: ce veţi face cu aşezămintele spita
liceşti şi îngrijirea de cerinţele sufleteşti ale răniţilor, cari
au nevoe de mângâere sufletească. De ce n'am avea tn
vedere şi acest rol tnsemnat ce-1 are preotul la «Crucea
Roşie*
Nu văd nici aceasta în regulament.
P. S. Episcop de Argeş m’a întrerupt şi mi-a spus că
tn fruntea flecănli regiment tn timpul răşboiului eră câte
un preot călugăr. Relativ la aceasta am de observat: In
toate armatele ortodoxe, nu vorbesc de cele catolice, căci
acolo preoţii sunt celibatari, mai ales în Rusia, preoţii sunt
monahi, sau preoţi fără familie şi aceasta cred că este o
procedură vrednică de luat aminte. Poate câ erâ nemerit
să se prevadă aceasta şi la noi. Eu cred câ preoţii fără
familie adică văduvi şi călugării ar trebui preferaţi pentru
regimente, pentrucă, ia închipuiţi-vâ ce se Întâmplă când
armata este chemată pe câmp de răsboi şi preotul de re
giment e cu familie ? Nu este aşâ câ ti vine greu sâ meargă
pe câmpul de râsboi deşi are inima legată de soldaţii săi ?
Arta râsboiuJui e aşâ tndrumată, ca pe cât e posibil, sâ
se cruţe vieaţa omenească, deşi râsboiul prin el tnsuşi e
.îndreptat Împotriva forţei omeneşti, până Ia ameninţarea
■vieţei omeneşti. Nu putem sâ pretindem preotului fami—
list ca sâ-1 trimitem pe câmpul de răsboi. Aceasta este şi
raţiunea pentru care In alte armate orthodoxe a fost şi
P _____________________ ACTE OFICIALE___________________________ 197

admis preotul singuratic. Şi nu este de luat In alt Înţeles,
aceasta, decât cum am spus, al cruţărei viţei omeneşti şi
anume: moare un om, când n’are pe nimeni, Doamneî!
este o pagubă, dar este o mai mare pagubă când tn urma
lui rămâne o familie cu sarcini de îndeplinit.
In Austro-Ungaria sunt preoţi activi şi preoţi de rezervă»
Ştiţi cine sunt preoţii de rezervă ? Preoţii de rezervă suntr
foştii studenţi teologi, cari când au fost chemaţi Înaintea
consiliului de recrutare, ei au fost recrutaţi cu destinaţia^
de a face serviciul preoţesc In armată, cum fac la noi ofi
ţerii de rezervă. Repartizaţi la regimente fac serviciu preo- ,
ţese In timp de concentrare şi in timp de răsboi, Întocmai·
după cum fac la noi serviciu, ofiţerii de rezervă.
Veţi vedea preoţii români din Bucovina, câ In timpul
de concentrare şi de manevre, se duc dela parohia unde
sunt titulari, şi fac educaţiunea sufletească a soldaţilor..
S’ar păreâ că lucrul este de necrezut, dar aşâ se petrece
şi cred că această orânduire este vrednică de cunoscut şi-
la noi. Soldatul are nevoe de exerciţiu chiar In timp de
pace, pe câmpul de manevre, pentru a şti să ochiascâ,.
, tot aşâ are nevoe pentru ridicarea sufletului său militar
în toate împrejurările. In Austria merg prea departe dis-
poziţiunik acestea relativ la preoţii de armată, şi nu cred'·
necesar ca să le expun aci, dar se vede cum se Îngrijesc
alte ţări, ca să poată plini această necesitate a pregătire»
sufleteşti a soldatului de către preot, în toate împrejurările..
Să-mi daţi voie, observ că In numirea unui inspector,
precum îl numeşte comisiunea, ca să inspecteze preoţii*
ca sâ vadă dacă Işi împlinesc datoria, comisiunea prevede
un membru delegat de Consistoriul Superior. Eu cred—
fără a face obiecţiuni de ordin pastoral — că nu Consis
torial Superior poate să delege din sânul său pe un aşâ.
numit inspector al preoţimei din armată. Consistoriul Su
perior nu are această competenţă. înţeleg ca Sf. Sinod să
aibă această însărcinare, ca prin Preşedintele lui să inter
vină pe lângfi Minister, pentru numirea unui inspector, dacă
o fi necesitate.
In Austro-Ungaria a fost şi este şi astăzi un episcop în
sărcinat cu aceasta. Dar atribuţiunile acestui episcop sunt
numai de ordin administrativ, iar nu de ordine de rituali
198 ACTE OFICIALE_______________ J

199
sau de credinţă. Ştiţi câ acolo oştirea se compune din o
mulţime de religiuni. Toţi preoţii de toate confesiunile, şi
rabinii jidoveşti stau sub conducerea administrativă militâ-
rească a episcopului. In ce priveşte chestiunile de credinţă,
fiecare preot stă sub'nemijlocita conducere a episcopului
tui de a cărui Biserică aparţine.
Tot aşâ şi la noi, acest inspector să nu poată să emane
de aiurea, decât numai dela legiuitul Chiriarh, adică E-
piscop sau Mitropolit. Dacă se admite să fie un inspec
tor, atunci el nu' poate să fie numit de Consistoriul Su
perior îri unire cu Ministerul de' Culte, ci numai de Sf.
Şln&d ca instituţiune legală şi canonică, care se ocupă de
chestiuni de ord>ne pastorale şi de credinţă.
Siiât sigur, că Onor. Membri ai comisiunei alcătuirei re
gulamentului, găsesc câ motivul invocat de mine, nu este
Tără temei.
Ca-aceste observaţiuni, eu sunt pentru admiterea aces
tui proiect de regulament şi putem intră In discuţiunea
lui pe articole.
P. C. Econ. Const. Nazarie. In calitate de membru al—
•comisiunei care a alcătuit acest proiect, sunt dator sâ dau
mici explicaţiuni şi foarte scurte, asupra obieiţiunei ridi
cate faţă de regulamentul nostru de către I. P. S. Mitro
polit al Moldovei. Mântuitorul Iisus Hristos a zis: că îm
părăţia lui Dumnezeu se fură; pentrucâ 1. P. S. Stăpâne,
am ajnns la starea, câ atunci când vrem sâ facem câte
un bine pentru Biserică, trebue să ne turişem, pentru mo
tivul că la tot ce există tn ţara'românească se găsesc mij
loace,, dar când este vorba sâ se deâ Bisericii cevâ, ca
să realizeze un bioe, 'nu se gţsesc mijloace. Astfel fiind
lucrul, a trebuit sâ alcătuim proiectul acesta, cu oarecare
meşteşugire, ca să nii speriem oamenii câ o sâ se Îmbo
găţească preoţii de armată, pe spatele armatei; de aceea
principiul economiei a prcdominat şi de aceea nu s'a pre
văzut un preot de regiment ca In celelalte state. S’a spus
exemplul Rusiei, dar acolo fiecare regiment are preotul
lui şi fiecare bastiment pe mare are preotul lui şi capela
lui; noi am făcut aşâ cevâ, dar Ministerul de Război nc-a
spus câ nu se poate, câ s'ar (ace cheltueli de aproape un
milion; deci a trebuit să admitem o altă modalitate şi sâ

ACTE OFICIALE
dăm preoţi de garnizoane. S’a zis că nu s’a pus preoţi de-
răsboi. Am discutat aceastâ chestiune în comisiune si am*
ajuns la rezultatul, câ deocamdată In proiect este bine sâ
tăcem, Insă sâ relevăm acest lucru la discuţiunea pe arti
cole, ca sâ vedem care ar fi senţimentul membrilor Con
sistoriului Superior, şi noi tn comisisiune ne oprisem la so-
luţiunea, câ preoţii de rezervă tn timp de răsboi să Re
consideraţi acei cari sunt studenţi In teologie, tnsâ a căror
clasâ este chemată la răsboi,—cam ce a spus şi I. P. S..
Mitropolit al Moldovei.
La discuţiunea pe articole, dacă va fî necesar, puteţS>
sâ o spuneţi, dar cred câ o să se sperie Ministerul de
Râsboi. Noi sâ ne facem datoria în aceastâ chesţiune.
Nu ne-am ocupat de Crucea Roşie, căci mi şe pare câ
aceasta este o instituţiune cu caracter particular, care no
poate fî băgată în corpul armatei, decât numai prin aju
torul ce vine sâ deâ armatei şi de aceea îşi are organiza
rea ei.
Voci. -Este instituţiune privată.
P. C. Econ. Const. Nazarie. Atunci nu ne putem băga.*
noi tn instituţiuni private.
Ce iei sâ fie preotul, dăcâ sâ fie celibatar sau neceli
batar? Câ se duc la râsboi şi rămân soţiile şi copiii; apoi
toată lumea care se duce, nu lasă soţie şi copii? Şi ci»'
toate acestea se duc; ce sâ facă?
In Rusia s’a introdus de mult preoţi celibatari—fiind un>
personal mai bine pregătit decât la noi. S’ar puteâ face
aşâ cevâ şi la noi, dar ou vremea, după ce vom pregâth
acest personal. De aceea In aceastâ privinţa, regulamentuL
nu pune nici o soluţie şi Chiriarhii vor chibzul, dacă se
vor găsi din acei cari vor Îndeplini condiţiuni» căci se în
ţelege că trebue sâ fie elemente culte.
In ceeace priveşte inspectorul, se va vedeâ ce ese din*>
discuţiunea pe articole.
Voci. Ne-am gândit la un P. S. Arhiereu.
P. C. Ecou. Const. Nazarie. De altfel tot cese lucrează
aici trebue sâ meârgâ spre ratificare la Sf. Sinod.
Deci dar, regulamentul este susceptibil de orice modi
ficare care se ya găsi cu cale.
/. P . S. Mitropolit Primat. Punla vot închiderea dla—

ACTE OFICIALE 20l·
cuţiunei şi luarea In consideraţie aşâ cum este proiectul
prezentat.
P. C. Econ. I. Gotcu. Este vorba In acest regulament
de şcolile militare. Ce se înţelege prin şcolile militare?
Noi ştim câ sunt şcoli militare şi licee de fii de militari.
Ca şcoli militare avem şcoala militară de geniu şi artilerie,
şcoala de cavalerie etc. şi ca Licee de fii de militari avem
gimnaziul din Craiova· cu un curs inferior, liceul militar de
la Iaşi cu un curs superior şi liceul dela Mănăstirea Dea
lului din nou înfiinţat. Aceste gimnazii şi licee cred câ
sunt excluse din vederile acestui articol (2) Intru cât a-
ceste şcoli nu sunt şcoli militare/ci nişte licee şi gimnazii
de fii de militari, având o organizaţie bine stabilită cu pro
fesori şi cu programe In concordanţă cu gimnaziile şi liceele
Statului (civile). Organizaţia acestor şcoli este cea stabi
lită de legea învăţământului secundar, cu oarecare adap-
taţiune specială militărească.
De aceea cer să se clarifice din acest articol cuvintele
«şcoli militare>.
Voci. Lăsaţi aşâ, articolul este bun.
Se pune la vot articolul cu redacţia actuală şi se prî-_.
meşte.
Se dă cetire art. 3.
P. S. Arhiereu Antim Botoşeneanu. I. P. S. Stăpâne,
eu am fost preot militar, am putut sâ constat câ la spi
talele militare dela reşedinţe de garnizoane mari este foarte
mult de lucru şi că un preot paroh tn o garnizoană mare
se găseşte tn imposibilitate de a îndeplini cu-stricteţă ser
viciile militare.
De aceea aşi fi de părere să se adaoge ca «fiecare spital
militar dela reşedinţe de corp de armată să aibă câte un
preot*.
P. C, Econ. 7eodoreseu. Propunerea P. S. Antim Boto
şeneanu este foarte bine venită.
Noi tnsâ pe deoparte am avut tn vedere eqonomia care .
ni s’a ceruţ, iar pe de altă parte să nu se uite că tntr’o
garnizoana ce trece de 2 regimente, preotul mai are şi un
ajutor şi deci munca s'a uşurată.
I. P. S. Mitropolit al Moldovei. Este foarte adevărat câ
la un corp de armată este un spital, dar a consacră nu-
«nai pentru spital un preot este prea mult.

acte o f ic ia l e
Dacă voiţi a prevedeâ un preot pentru un spital apoi·
acel preot câ albi sub a sa îngrijire pe soldaţii din ares
tul militar care e pe lângă fiecare corp de armatA. Aceasta
o înţeleg. Atunci este o raţiune, pentrucA vA mArturisesc
cA eu dau mai mare preţ pe preotul dela arestul militar,.
In ceeace priveşte pregătirea sufleteasca, decât pe cei de
la spital, care nu are de fAcut decât să înmormânteze sol
daţii decedaţi; are multe de făcut In timpul de epidemii,,
doamne fereşte ţara şi armata noastră, dar In timp bun nu
ar trebui să fie un preot numai pentru spital. Dacă vă
gândiţi la aresturile militare, da, am fost la arestul militar
dela Iaşi şi vă mărturisesc câ am făcut un pas de mare
Însemnătate pastorală. Am găsit mulţi soldaţi închişi pen
tru diferite abateri. Le-am dat poveţe, care au avut un
mare efect asupra stărei lor sufleteşti. Acum e un preot
care face poveţe militarilor desertori regulat şi mă Intere
sez de aproape de această datorie ce avem.
P. C. Econ. V. Paveleseu. Cred că articolul este bine
redactat, cAci este ştiut cA corpurile de armatA se aflA In .
oraşele mari şi după art. 1 se prevede cAsunt mai mulţi·
preoţi şi prin urmare se poate Împărţi atribuţlunile. Spi
talul In corpul de armată nu cuprinde pe toţi bolnavii ar
celui regiment, cAci fiecare diviziune are un spital. Deci
unde este garnizoană mare, are sA fie mai mulţi preoţi,,
şi se pot repartizA atribuţiunile.
I. P. S. Mitropolit Primat. Eu cred cA articolul este
bine redactat şi vA rog să 1 admiteţi.
Se pune la vot art, 3 astfel cum este redactat şi se
primeşte.
Art. 4 se primeşte fArA discuţiuni.
Se citeşte art. 5.
7. P. S. Mitropolit al Moldovei. Sunt foarte lericit că
prin acest regulament, este cea dintâi ocasiune când se
prevede hirotonia unor preoţi pentru anumite misiuni pre
oţeşti, fără a aveâ biserici. Aceasta se va aplică şi pentru
hirotonia preoţilor profesori care nu vor aveă biserici. Et.
vor fi hirotoniţi pe numele bisericei mitropolitane.
P. S. Episcop al Romanului. In tot proiectul regula
mentului nu se prevede unde are să steâ preotul militar şi
cred că aici ar fi locul să se facă această intercalare. Sft

203
se adaoge «preotul militar va locul In cazarma garnizoanei».
La cap. 2, Îndatoririle preoţilor militari, se pun 15 în
datoriri, aşâ că toată ziua are sâ fie ocupat şi dacâ va locul
tn oraş nu va puteâ să-şi Îndeplinească bine aceastâ datorie.
P. S. Episcop al Dunărei de Jos. Socotesc, fârâ sâ su-
pftr pe P. S. Episcop de Roman, eă lăsăm ca preoţii de
garnizoană sâ*şi aleagâ domiciliile—întocmai ca şi ofiţerii—
pe lângâ serviciilepe care le au, sâ nu se zicâ câ le fa
cem şi la cazarmă chilii ca la mănăstiri. Cazărmile se în
chid la o anumită oră, la poartă este santinelă, nu poţi
intră şi eşi fârâ sâai voe dela şeful de gardă; deci nu e
bine ca preoţii sâ locuiască tn căzârmi.
In acest articol se zice soldaţii şi ofiţerii respectivi for-
meazâ parohia fiecărui preot de garnizoană; este bine sâ
se ştie dacâ locuinţele ofiţerilor şi familiile lor dintr'o gar
nizoană, tn orice parohie ar fi ele, are sâ fie sub îngrijirea
religioasă a preotului de garnizoană.
Se pune la vot art, 5 cu aceastâ interpretare şi se pri
meşte.
P. S. Arhiereu Antim Botoşeneanu. Cereţi numai decât,
doi ani ca preot tn o parohie?
P. C. Econ. /. Teodorescu. Da, pentruca sâ aibă deprin
derea celor preoţeşti.
1. P. S. Mitropolit al Moldovei Eu vâ rog sâ eliminaţi
■din acest articol cuvântul «robust». Sâ zicem numai sâ
fie sănătos.
In privinţa aliniatului (e) Eu nu cred câ profesorul de
la un liceu sau gimnaziu este propriu pentru şcoala mili
tari. Preotul de şcoala militară sâ fie Însăşi cu sufletul
oarecum militarizat, ca să mă exprim impropriu, pentru a
pregăti pe militari.
*Nu oricine poate sâ tacă cuvântări de ordin milităresc.
E grea aceastâ sarcină.
Acei ce trebue sâ deâ o direcţie sufleteasca tinerilor
cari vor sft se facft militari, trebue să simtă ei singuri ca
să vorbească aşâ. Aceşti tineri sâ vadă Înaintea lor numai
militari şi fapte ostăşeşti, glorioase, de lupte şi vitejie,
până la jertfire pentru ţară.
De aceea cred că trebue scoasă afară, partea care cere
examenul de capacitate potrivit legei învăţământului secun-

204 ACTE O FIC IA LE
dar. Trebue sâ considerăm şcoalele militare, ca şcoli spe
ciale cu menire specială, şi deci să se ceară condiţiuni
de admitere specială (ca preot).
Un profesor de învăţământul religios Ia şcoalele de fete*,
trebue să aibă o direcţie anumită a învăţământului pentru
fete, decât învăţământul religios pentru băeţi.
In adevăr tot învăţământul se referă la sufletul indivi
dului căruia voeşti să i dai o îndrumare: dar s'o cunoşti.
Acolo voeşti sâ faci din copile nişte femei vrednice ale
ţârei. Voeşti. sâ faci nişte educâtoare ale generaţiilor vii·
toare, dincoace voeşti să faci nişte cetăţeni vrednici.
In şcolile militare vrei sâ faci nişte buni ostaşi, apără-■
tori devotaţi ai patriei până la jertfa de sine. Eu cer ca
la şcolile militare să fie un concurs special, iar nu după
prevederile examenului de capacitate al învăţământului*
secundar.
P. C. Econ. I. Gotcu. I. P. S. Stăpâne, fiind vorba de·
şcolile militare şi am stabilit care sunt şcolile militare:
şcoala de artilerie, geniu şi infanterie, cred câ nu mai e
nevoe de examen de capacitate cerut de legea învăţămân-
tului secundar. Aici e de nevoe un bun conferenţiar, care
cel mult să treacă un examen de specialitate pentru a—
ceastâ calitate, ca la alte şcoli speciale. In adevăr, la se-
minării se face tot învăţământul religios, dar el e acomo
dat pregătire) viitorului preot.
Dincoace se caută sâ entuasiasmezi sufletul rjiiliţârescJ
Deci e vorba de o şcoală specială. Aşâ fiind n’avem ne
voe de examen de capacitate prevăzut de legea secundară
ci, pentru aceste şcoli, sâ aleagă Chiriarhii pe cel mai ca
pabil şi să-l trimită conferenţiar şi nici decum preoţi·;
catiheţi.
Aşâ In cât sâ se elimineze acest aliniat.
P. S. Arh. Antim Botoşeneanu. In calitate de fost preot
şi fost profesor militar, ţin sâ dau aici o lămurire. Cuvân
tul de şcoală militară coprinde tn sine o idee mai gene
rală. Aceste şcoli militare se Impart tn mai multe cate
gorii: gimnaziu militar cu un curs inferior, liceul militar şi
dupâ aceea şcolile speciale militare.
Aici, In art. 1 sc înţelege foarte bine, c&ci spune *μο-
lilc militare de (fiice grad*, se Înţelege câ e vorba de ş.coala.

inferioară (gimnaziu militar) de liceu şi şcolile speciale
militare·
Nu de mult s’a alcătuit un regulament pentru aceste
şcoli inferioare, nu ştiu dacă este şi pentru cea superioară,
tn care se prevedeâ lămurit, cum trebue să se recruteze
profesorii acelei şcoli.
Acei profesori, şi deci şi cei de religie, erau supuşi unui
examen tn faţa unei comisiuni mixte, compusă tu mare
parte din reprezentanţi ai Ministerului de Răsboi şi tn
urma acestui examen candidaţii admişi rămâneau profesori
definitivi ai şcpalei. Aşâ încât s'ar puteâ adâogâ la acest
articol, alin. ultim, următoarele*sd îndeplinească cerinţele
sau condiţiunile actualului regulament pentru şcoalele mi
litare.
1. P. S. Mitropolit Primat. Sâ zicem: conform cu regu
lamentul şcoalelot militare.
Se citeşte art. 6.
/. P. S. Mitropolitul Moldovei. Desigur că trebue să se
ceară condiţiuni anumite pentru preoţii cari vor fi însărci
naţi cu educaţiunea sufletească a ostaşilor, şi întâiei con·*—
diţiune se cere ca să fie Români. Dar să nu mergem prea
departe. Să prea poate să fie preoţi români născuţi in alte
părţi, să fie foarte buni Români şi să fie mai bine pregă
tiţi ca la noi, dat fiindcă câ acolo organizaţiunea militară
e mai veche, pe lângă aceasta cunoscâlid şi o limbă străină,
tn care e o literatură bogată tn această materie, de ce
să fim prea pretenţioşi.
P. C. Ecou. /. Gotcu. Profesorii dela gimnazii şi licee
al căror mod de recrutare este specificat prin. legile şi re
gulamentele militare; aşâ câ gândesc că nu trebue să in
tre tn acest regulament, care este relativ numai la preo
ţii de regiment. Căci un gimnaziu militar nu intră în nu
mărul regimentelor şi elevii liceelor şi gimnaziilor militare
deşi sunt pregătiţi pentru vicaţa militară, dar sunt scoşi
afară φη cadrul militar, sunt numai elevi cărora li se face
cducaţiunea într'un liceu militar, pe când cei din şcolile
speciale, aceştia intră tn cadrul organizaţiunei militare şi
depun jurământul şi sunt consideraţi ca militari.
P. C. Econ. M. Rduf. I. P. S. Stăpâne, iaţâ de lămuri
rile date de I. P. S. Mitropolit al Moldovei, privitor la po-
ACTE OFICIALE 2 0 5

206 ACTE OFICIALE
ziţiunea, de multe ori criticată a preoţilor de garnizoană
şi având amintire câ aci a fost Narcis Creţulescu şi fostul
Episcop al Râmnicului Bobulescu, sunt de părere să spun
ca sâ se prefere la titluri egale, preoţii văduvi.
Se pune la vot art. 6 cum este redactat şi se primeşte.
P. S. Episcop a l Romanului. I. P. S. Stăpâne, fiiind ne
voit sâ mă duc Ia Eparhie, vă rog să binevoiţi a-mi acordă
un concediu de 3 zile.
Se pune la vot concediu şi se primeşte.
Şedinţa se ridică la orele 12 din zi, anunţându-se cea
viitoare pe a doua zi, Miercuri 15 curent, la orele 9 dimi
neaţa.
Secretar, Economul M arin Iltescu.
Şedinţa dela 15 M ai 1913.
Şedinţa se deschide la ora 9.20 dimineaţa sub preşe-
denţia I. P. S. Mitropolit Primat, asistat de I. P. S. Mi
tropolitul Moldovei.
P. C. Econ. M. Ilieseu,, Secretar, dă cetire apelului no
minal. Prezenţi 29. în congediu 6.
Se dă cetire sumarului şedinţei precedente.
/. P. S. Mitropolit Primat. Ne cerând nimeni cuvântul
asupra sumarului, ţin să dau o mică lămurire. 1) Pentru
românii care vin de peste hotare şi care ar cere a fi preoţi
în armată, eu sunt de părere a fi primiţi la noi negreşit
dintre aceia cari sunt mai bine pregătiţi.
Pentru acest lucru, propun ca la aliniaiul a dela art. 6
sâ se zică: «român sau recunoscut cu calitatea de cetă
ţean român. 2) Noi am luat în discuţiune regulamentul cle
rului armatei, care este un regulament necesar şi urgent,
împrejurarea a venit însă, câ este de nevoie' să suspen
dăm mai departe discuţiunea acestui proiect şi a luâ în
discuţiune proiectul de lege pentru fabricarea lumânărilor
de ceară. Ni se cere acest lucru, pentruca D-nul Ministru
sâ vină cu aceastâ lege chiar tn sesiunea actuală. Cu a-
ceastâ observaţiune pun la vot sumarul.

207
Consistoriul aprobă.
/. P. ;S. Mitropolit Primat. Vă consult tncă odată, sun
teţi de părere ca să suspendăm discuţiunea regulamentu
lui, ori sâ o continuăm.
Voci. Să continuăm mai departe cu regulamentul.
I. P. S. Mitropolit al Moldovei. De oarece am ajuns
cu discuţiunea pe articole acestui proect de regulament,
cred câ, nu se poate Întrerupe sau a fi Înlăturată, afară
de cazuri extraordinare şi eu nu văz nici un caz extraor
dinar şi de aceea sâ continuăm cu discuţiunea mai de
parte, dupăce vom termina, vom începe discuţiunea şi a
proiectului de lege pentru fabricarea lumânărilor de ceară.
P. C. Econ. C. Nazarie. I. P. S. Stăpâne. Prea Sfin
ţitul Calistrat cere un congediu de o zi. De asemenea Prea
Sfinţitul Episcopul de Buzău cere congediu până la finele
sesiunei.
P. C. Arhim. Dionisie Simionescu roagă a se acordă
congediu P. S. Sofronie, Episcopul Râmnicului, pentru
ziua de 15 Mai curent.
Punându-se la vot congediile cerute, se aprobă.
I. P. S. Mitropolitul Primat. Să continuăm atunci cu
discuţiunea proiectutui de regulament. Se dâ cetire art. 7.
P. S. Arhiereu Vartolomeu Bacaoanul. I. P. S. Stăpâne,
regulamentul acesta este un pas tnainte faţă cu cel trecut
şi corespunde tn bună parte nevoilor de astăzi. Mi se pare
însă câ ar fi tn el dispoziţiuni care n'ar puteâ sâ-şi aibă
locul decât tntr'o lege. Aşâ de pildă tn art. 7 văd o dis-
poziţiune de caracter legal, care ar puteâ cu greu să facă
materia unui regulament,· pentrucâ se ştie, câ Biserica noa-
stră corespunde cu puterea executivă, cu puterea laică, prin
Ministerul Cultelor. Prin urmare Prea Sfinţiţii Chiriarhi
numesc pe clerici tn înţelegere cu Ministerul Cultelor. Ori,
după regulamentul de faţă, se vede că clericii de armată
au să se numească tn Înţelegere cu Ministerul de Răsboiu.
Nu este oare aceasta o derogare dela principiul, câ Ministe
rul Cultelor reprezintă Biserica tn numele puterii civile.
I. P. *5. Mitropolit Primat. Cu D-nul Ministru de Răs
boiu am vorbit şi a rămas sâ dăm această lucrare, pentrucâ
D-sa voeşte să o facă lege, cât mai curâud.
Va să zică, de aici proiectul merge la Ministerul de

ACTE OFICIALE
Răsboiu ca să-i adaoge tot ce-l priveşte din punct de ve
dere al poziţiunei datoriilor şi apuntamentelor etc. ale preo
ţilor din armată. Apoi regulamentul primit dela Ministe
rul de Râsboi se va trim ite la Sf. Sinod şi acolo., fi vom
adâogâ ce mai trebue şi numai aşâ ieşit dela Sf. Sinod va
merge Ia ·Minist: de Răsboiu, care·1va transformă în lege
stabilă pentru viitor.
P. S. Arhiereu Antim Botoşeneanu. I. P. S. Stăpâne,
am de făcut o observaţiune privitor la alin. e art. 6 în
privinţa concursului.
Se pune la vot art. 7 aşâ cum este şi se primeşte.
Se dâ cetire art. 8.
P. C. Econ. C. Nazarie. Cred că ar trebui un aliniat la
acest articol şi anume: «înscrierile de concurs să se facă
Iâ Chiriarhia respectivă». Punându-se la vot propunerea
P. C. Ec. Nazarie, se primeşte.
P. S. Episcop de H uşi. Rog ca la examenul ce se va
face de către candidaţii de preoţi la Regimente să existe
şi inspectorul respectiv.
I. P. S. M itropolit a l Moldovei. P. S. Episcopul de Huşi
cere să fie propus ca membru în comisiunea de examen
la poziţiunea de preot de armată şi inspectorul.
Eu găsesc că părerea P. S. Sale este dreaptă.
Dar, să-mi daţi voie să vă comunic părerea mea: ins
pectoratul eu tl cred de prisos. A pune un inspector pen
tru a inspectâ câţi-vâ preoţi de armată, este pe deoparte
a îngreueâ bugetul Statului, iar pe de altă parte mi se
pare că acest post poate cu mult succes să fie îndeplinit
şi de către altcinevâ. Dreptul de control al preoţilor de
armată îl are Chiriarhul respectiv; căci, el are dreptul de
a controla -pe toţi cari cad sub jurisdicţiunea sa canonică.
Lasaţi acest post afară, câci nu aveţi atât de mulţi preoţi
de armată, ca să avem nevoe de un inspector. In Rusia
există un asemenea inspector, dar acolo armata este de
20 de ori mai mare ca a noastră.
Tot asemenea şi în Austro-Ungaria, care are armată
mult mai mare ca a noastră. înţeleg ca acolo sâ fie un
inspector. Lăsaţi sarcina aceasta Vicarului Episcopal, care
este cel dintâiu chemat de a controlâ tot ce priveşte în
văţământul religios. Aceşti vicari ar fi cei mai potriviţi

ACTE OFICIALE
-ca ei să facă acest control şi-l vor face cu mai multă au
toritate, ţinând In curent pe episcop.
I. P. S. Mitropolit Primai. Eu sunt de părere că tre-
buesc inspectori, aşâ cum este prevăzut tn regulament,
căci cunosc lucrul de când s’a alcătuit vechiul regulament,
făcut de o comisiune din care am făcut şi eu parte îm
preună cu Arhimandritul losif Bobulescu, mai târziu Epis
cop de Râmmnic; Arhimandritul Chiriac Nicolau, fondato
rul şcoalei din Vânătorii Neamţului şi Arhimandritul Narcis
Creţulescu, în urmă Arhiereu Botoşeneanu, toţi trei preoţi
de armată şi colegi ai mei de şcoală. Şi fiindcă eram şi
eu destinat să fiu preot de armată, de aceea sunt tn cu
rent cu toate lucrările acestea şi sunt convins că este ne
voe de asemenea inspectori. Mă unesc însă cu părerea,
ca vicarii diferiţilor Chiriarhi să aibă această însărcinare
In cuprinsul Eparhiei respective; dar tn fine inspecţiunile
trebue făcute.
P. C. Econ. C. Nazarie. Chestiunea ridicată de I. P. S.
Mitropolitul Moldovei desigur că este importantă şi o vom
discută, Insă să se amâne această discuţiune, când va veni
chestiunea inspectorilor preoţilor militari. In ceeace. pri
veşte părerea P. S. Episcop de Huşi, se poate tranşă tot
atunci, inspectorul va face parte de drept şi din comi
siunea de examinare, aşâ că acest articol sâ· rămână sâ
se voteze împreună cu amendamentul piopus de mine.
P. S. Vartolomeu Bacaoanul. Văd că la concursul care
se va ţine va asistă şi un delegat al Ministerului de Râs-
boiu. Ce are sâ examineze omul acesta ? Căci văd la art. 9
că materiile de examen sunt numai teologice.
I. P. S. Mitropolitul Moldovei. Lucrul este firesc, căci
fiind preoţi de armată, Ministerul de Răsboiu are dreptul
sâ şi aibă un reprezentant acolo. Se pune la vot art. 8
împreună cu amendamentul Ec. Nazarie şi se primeşte.
Se citeşte art. 9.
I. P. S. Mitropolitul Moldovei. Aceasta este o chestiune
de mare însemnătate. E vorba ca recrutarea personalului
preoţesc al armatei sâ se facă prin concurs. Dar aş cere
ca concursul sa corespundă scopului lui; adică concursul
se ţine cu scop de a se alege preoţi cât mai bine pre
gătiţi, pentru a pregăti sufleteşte pe soldaţi.· Din materiile
14

210 AGTE OFICIALE
puse aci nu reese aceasta. Comisiunea nu s'a gândit câ
este vorba de un concurs, care se dâ de cei chemaţi de
a instrui sufletele ostăseşti— probe— şi de aceea, precum
!n toate concursurile de specialitate, se pun chestiuni care
sa răspundă intenţiunei ce se urmăreşte, adică de a fi
cât mai aproape de scopul ce se dâ acestor preoţi. Aci
spuneţi câ se dă un concurs scris şi In urmă unul oral;,
din proba scrisă sunt obiecte de studii teologice, dogma
tice, morale, istoria română şi a bisericei române; din proba
practică, o predică ţinută după 24 de ore de pregătire,
o predică improvizată etc. De ce oare nu am pune aci
obiecte care sunt strict necesare unui preot de armată ?
Cred câ ar fi bine ca sâ punem ca obiecte acelea care
sunt şi răspund direct la chemarea acelora cari se exami
nează. Pentru aceea ar trebui să punem ca probă de scris
istoria universală, privitoare în deosebi la răsboaie şi la
pregătirea sufletească a soldaţilor.
Eu cred că atunci când este vorba de un astfel de
concurs, nu trebue să se pună chestiuni de ordin obiş
nuit, ci de acelea care să facă proba competinţii acelor
care trec concursul.
De aceea, eu a-şi fi de părere ca să se pună chestiuni
din istoria ţării,- cu privire la rolul îndeplinit de premer
gătorii răshpinici şi viteji ai soldaţilor. Cine nu-şi aduce
aminte în răsboiele vechi premergătorii sufleteşti ai solda
ţilor! Cât de scumpe ne sunt numele acelora care cu crucea
In mână, îndemnă la faple vitejeşti. Asemenea chestiuni
sunt numeroase şi sunt potrivite a se pune ca teme la
aceste examene.
Mai departe, este vorba de o predică ţinută după 24
de ore. Eu a-şi cere ca predica aceasta sâ fie o predică
de curat spirit milităresc adică, o. predică care sâ trateze
chestiuni cu privire la rolul ostaşului în timp de răsboiu
şi o predică care să fie privitoare la purtarea soldatului
în timp de pace. In cele ce se spune aci, nimic nu ar in-
vederâ câ este vorba de un concurs pentru ocuparea lo
curilor de preoţi de arm ată.
/. P . S, M itropolit Primat. Eu cred că, aşâ cum este
articolul ar fi bun, însă, sâ se adauge şi cuvintele «o con
ferinţă ad-hoc» pe dinaintea căreea trebue să treacă can-

ACTE OFICIALE 2 1 1
didaţii la preoţia de armaţi, şi încolo să rămână articolul
aşâ cum este şi comisiunea să aibă ea latitudinea sâ aleagă
materia de examinare după numârul candidaţilor.
P. C. Econ. Procopîescu. 1. P. S. Stăpânei Rog să nu
mi se ia tn nume de râto ceeace vorbesc. In felul cum este
redactat articolul se dâ o largă competinţâ comisiunei.
Iată ce zice: «Subiectele se vor alege de comisiune» şi
aici comisiunea se găseşte In largul său, să chibzuiască,
sâ aleagă şi sâ hotărască acele chestiuni care vizează ca
lităţile sufleteşti ale ostaşului. Astfel fiind lucrurile, eu sunt
de părere ca sâ se primească articolul aşâ cum este re
dactat. Se pune la vot art. 8 şi se primeşte.
Se dâ cetire articolului 9.
P. S. Episcopul de Huşi. Aşi face întrebarea: cine dis
pune concursul şi cine publică concursul In Monitorul Ofi
cial şi mai apoi: cine alege comisiunea ?
P. C. Econ. C. Nazarie. In adevăr trebue sâ lămurim
această chestiune. Vacanţa, ca şi publicarea concursului
cred câ e bine să se facă de Chiriarhul respectiv şi din
acest punct de vedere am formulat următorul aliniat: «va
canţele ca şi publicarea concursului o face Chiriarhul res
pectiv».
Se pune la vot art. 9 cu amendamentul propus şi se
admite.
Se dâ cetire art. 10.
P. S. Arh. Vartolomeu Bacaoanul. Mă rog, media aceasta
din care note rezultă ? din notele tuturor membrilor ?Dacă
este aşâ, atunci delegatul Ministerului de Râsboiu cu ce
competinţâ dâ nota tn materie de Teologie ?
I. P. S. Sâpânel Cred câ delegatul acesta ar trebui sâ
fie prevăzut numai ca asistent, căci a da notă pentru ocu
parea unui post plătit tnsemneazâ a dispune de viitorul
unui om, care a muncit şi care nu poate fi hotârtt de
oameni necompetinţi In materia de examinat.
/. P. S. Mitropolitul Moldovei. Chestiunea ridicată de
P. S. Arh. Vartolomeu merită atenţiune. Voiţi ca să aveţi
membri In o comisiune care sâ fie cu desăvârşire străini
de obiectele ce se examinează ? a face aceasta este a-i
creia delegatului Ministerului de Râsboiu o poziţiune ne
plăcută şi a provocă nedreptăţi. Şi fiindcă P. S. Sa a ri-

ACTE O F IC IA L E
dicat aceastâ chestiune, mie tmi vine la Indemânâ sâ rea
mintesc chestiunea pe care am mai spus-o, că dacă pu
neţi in programa chestiunilor in care se va trece exame
nul şi alte chestiuni religioase, dar privitoare la pregătirea
soldaţilor, atunci reprezentantul Ministerului de Râsboiu
ştie să aprecieze şi el şi să deâ notă in cunoştinţă de
cauză. Dar cum o să deâ el notă ascultând numai din
dogmatică ? Ce va zice reprezentantul Ministerului de Râs
boiu ? Va spune: Eu nu ştiu ce notă să dau, dacâ voiţi,
dau nota zero; ori, dacâ voiţi dau nota zece. Nu ştiu sâ
mâ orientez în darea notei, după cum nici D-voastră mem
brii din comisiune, nu veţi şti să daţi o notă când a-ţi
auzi un subiect de ex.: din arta militară. Prin urmare eu
cred câ trebue *>â se găsească o soluţiune chestiunei ri
dicată de P. S. Sa Vartolomeu.
P. S . A rh. Meletie Consiănţeanu. Soluţiunea este găsită
de oarece tn articolul acesta se prevede între obiectele
de concurs şi istoria ţării româneşti. Orice delegat din
partea Minist. de Răsboiu are sâ fie unofiţer şi desigur
câ are să ştie istoria ţării româneşti.
P. S. Arhiereii Vartotomeu Bacaoanul. Atunci să preci
zăm tn proectul acesta, unde dâ notă şi când o dă.
P . C. Econ. C. N azarie. Nu cred să ne neliniştim de
lucrul acesta de fel. De exemplu astăzi după regula
mentul şcoalelor militare, părintele Gotcu ca să i se deâ
definitivatul, nu vine un cleric ca să 1 examineze, .ci un
colonel, care s’ar păreâ câ nu pricepe nimic în chestiu
nile religioase şi cu toate acestea mi se pare câ pricepe
foarte mult. Părintele Gotcu a fost supus până acum, la
două examene de către militari. Apoi la universitate se
petrece lucru următor: Când se prezintă la examen pen
tru profesor la facultatea de teologie, tn comisiunea de
examinare sunt şi profesori dela alte facultăţi, care nu au
aface cu teologia, insă ca orice om cult, are să fie în stare
sâ priceapă răspunsurile date. Aşi fi de părere sâ se lase
acest articol aşâ cum este redactat, căci ar fi o ofensă pen
tru Ministerul de Răsboiu, să-i cerem sâ deâ numai un
vot consultativ; şi pe urmă să fim convinşi că are sâ nu
mească personal destoinic, câci sunt ofiţeri destui, cari au
cultura superioară.

Sc pune la voj art. 10 aşâ .cum este redactat şi se pri -
meşte.
Se cetîşte art. 11.
/. P . S. M itropolitul Moldovei. Văd cA spuneţi aci tA nu
ntirea parohilor şi ajutorilor sA se facă In ordinea de cla-
sificaţie j cei admişi, dar rămaşi pe tablou, in timp de trei
ani, pot fi numiţi la vacanţă din eparhia respectivă, adică
unde au despus examen. Rog să mă luminaţi şi pe mine,
cum veţi alege pe paroh şi tl veţi deosebi de ajutori, dacă
concursul este unul şi acelaş ?
P. C. Econ. C. Nazarie.După clasificaţie; întâi este
parohul, al doilea ajutorul.
I. P. S. M itropolitul Moldovei. Cred că noi trebue sâ
facem lucrurile in mod serios şi dacă este vorba de a dă
categorii de slujbaşi în urma unui concurs, trebue să pre
cizăm că concursul pentru paroh este cutare şi pentru a-
jutori este cutare. Dar, ca să mă primiţi pe mine împre
ună cu alţii la concurs şi să spuneţi că din acest con
curs vor esi două serii de preoţi, o serie de preoţi titulari
şi una de ajutori, aceasta nu este la nici un concurs ,din
lume Căci, încă odată găsesc că preotul paroh îl numeşte
în urma unei medii mai mare şi când rămâne locul va
cant, numeşte pe ajutor. Apoi cum a devenit a'utorul ca
pabil de a fi paroh, când în urma concursului eră numai
ajutor? Dacă este aşâ, mă abţin dela votul acestui regu
lament.
P . C. Econ. Ilie Teodoreseu. Fac parte din comisiune-
şi asigur Consistoriul Superior că chestiunea ridicată de
I P. S, Mitropolitul Moldovei a format tn fânul comisiunei
obiectul unei amănunţite şi Întinse discuţiuni. Noi am pus
chestiunea pe toate feţiie ei şi am discutat-o. S'a discutat
acum în urmă cu privire la votarea unor arţicole, că nu
sunt decât prea puţini preoţi de garnizoană şi noi am zis,
pentru un număr de cinci, zece sau 20 preoţi, să ţinem,
sute de concursuri? Am redus lucrul la simpla expresie,
aşâ în cât să fie şi practic -şi demn ce vom face. Şi am
zis: stabilim un concurs, in urma căruia preoţii, atât pa
rohi cât şi ajutori, au aceeaş îndatorire şi deci trebue să
aibă aceeaşi aptitudine şi pregătire, ca să corespundă idea
lului înalt, la care tindem prin redactarea acestui regula—
-' : / _____________ ACTE OFICIALE 215

214 ACTE OFICIALK
ment; şi am zis cA şi unii şi alţii sunt preoţi de armatA
şi se cere ca sâ dispunA de aceleaşi cunoştinţe şi sâ aibă
acelaş merit. Dar In vedere cA un preot paroh nu are sA
fie suficient, când garnizoana Ar fi mare, numai prin ex»
cepţiune i-am dat ajutor, şi l-am dat ca sâ aibA aceeaşi pre-
gfttire şi posibilitate de a ajunge unde este parohul. De
aceea am prevAzut nota şcapte cu care poate sâ fie şi pa·
roh şi ajutor, dar sub'şeapte nu poate sA fie nici una nici
alta; şi pentru simplificarea lucrului am zis sA numim pe
acei cari au peste nota şapte paroh şi aceia cari are nota
şeapte sâ-i considersm cu aceiaşi pregAtire şi tn posibili
tate de a fi avansaţi, când postul de paroh va fi vacant.
Deci lucrul este chibzuit şi pentrucA Interesul nostru, al
tuturor, cere ca regulamentul sA treacA, sA se voteze şi
Sf. Sinod care va ratifică regulamentul, va propune aceea
ce va credc cA este bine, dar lucrarea e grabnicA şi tre
bue sA treacA, cAci fArA nici un interes comisiunea a ju
decat şi studiat lucrul In amAnunte şi a venit cu o lucrare
demnA tn faţa Consistoriului Superior. VA rog dar sA daţi
comisiunei încrederea pe care i-aţi acordat· o cAnd a fost
numitA şi să votaţi art. aşâ cum este redactat.
Se pune la vot articolul astfel cum este redactat şi se
primeşte.
Se citeşte art. 12.
P. S. Arh. Âniim Botofcntanu. Este vorba tn acest
proiect, ca toate locurile de preoţi militari, sâ fie ocupate
prin concurs. Se pune întrebarea: Ce facem cu actualii
preoţi militari, cari nu tndeplinesc condiţiunile cerute de
acest regulament? Sunt unii cari nici nu sunt licenţiaţi,
ba unii chiar cu patru clase seminariale, tn ce categorii
rAmAn.
/. P. S» Mitropolit Primat. Toţi trebue sA vină la con
curs privitA fiind starea lor actualA ca provisoriat,
Voci. Nu au dreptul sâ se presinte. Şi apoi nu sunt nu
miţi acolo cu drepturi legale ci numai provisoriu.
/. P. S Mitropolit Primat. Eu sunt de pârere ca sA se
preiinte la concurs, pentru a*şi dovedi titlurile şi cunoştin
ţele avute spre a nu le mai rAmAneâ cuvinte de reclamă.
Voci. Dar dacâ n'are titlu ?
/. P, S . M itropolitul Moldovei. Legea nu are putere

I
retroactivi. Este un principiu de drept, şi observaţiunea
P. S. Arhieieu Antim este dreaptă. Preoţii actuali sunt şi
rămân la locurile lor, cu drepturi câştigate. Nu va puteâ
legea sau regulamentul nostru ca să diiloace pe un preot
de armată, care este tn serviciu de ani de zile. Cine va
zice: D-ta nu mai eşti bun de acuma. Admit, câ sunt mo*
nahi din monastiri, cari sâ găsesc In armate, nu putem
sâ i dislorâm pentrucă nu e drept, legea nu are putere re
troactivă.
P. C. Econom /. Ciocan. I. P. S. Stăpâne. Am vtut să
cer cuvântul chiar dela art. 11 relativ la numirea preoţilor
parohi. Propun ca la concursul care se face, preoţii, cari
au satisfâcut legea de recrutare, care au făcut un stagiu
tn armată, la medii egale să. fie preferiţi.
/. P . S. M itropolit Primat. Acest articol s'a votat şi a·
cum nu se mai poate face nimica asupra lui.
P. C, Econom /. Ciocan. I. P. S. Stăpâne, s’ar puteâ
pune la sfârşiţi I proiectului ca o anexă.
P . S . Episcop de Argeş. I. P. S. StăpAne. N’aşi fi cerut
cuvântul dacă n'aşi fi ştiut că numirea preoţilor actuali pe
lângă garnizoane şi regimente nu s'a făcut dintre preoţii
cei mai meritoşi, dintre preoţii cari au dat dovadă de ac
tivitate pastorală tn parohia lor, şinici nu suntnumiţi cu·
decret Regal. Şi ca să vă faceţi oidee de ce felde preoţi
avem tn armatft vft citez: la Piteşti a fost o vacanţă şi s'a
dus un preot şi a propus comandantului: alege mă pe mine
că eu slujţsc pe 12 franci, un altul, alege·mă pe mine că
eu slujesc cu 10 şi a. m. d. , -
Rog pe I. P. S. Mitropolitul Moldovei să-şi facă idee ce
fel de preoţi avem tn regimente, şi spre cinstea noastră
cred că e timpul să-i lăsăm la o parte.
P. S . ,Ark. Antim Botoşeneanu. I. P. S. Stăpâne. Am
un amendament: «actualii preoţi militari care n’au titlu
cerut, dar prezentându-se la concurs şi vor fi găsiţi apţi
vor rămâneâ cel puţin ca ajutători.
Λ S. Arh. Metetie Constanfeanu După amendamentul*
acesta suntem siguri că vor fi respinşi toţi. Sunt dar de
părere să se respecte legea sub care au fost numiţi, adicâ
sâ se menţină acolo unde sunt.
/. P S. Mitropolitul Primat. Asâ cum sunt, eu nu sunt
ACTS OFICIALE ____________________ 2 1 5

de părere; câci sunt şi de acei cari necorespunzând, au
ajuns şi sâ mânţin numai prin stâriiinţi nepotrivite.
P. S. Arh. Metetie Conslanţeanu. Nu sunt tofi răi, sunt
şi printre dânşii unii foarte buni, şi sunt de părere sâ se
respecte drepturile câştigate.
/. P. S. MitropolitPrimai. Cunosc un preot de armată,
care a înşirat mai multe garnizoane şi mai pe urmă a fost
primit în Bucureşti, căci sc consideră" a nu mai fi bun de
nimic; dar dacă nu am admite amendamentul propus, u-
nul ca acesta ar rămâneâ tot ca preot de armată şi cre-
^ deţi câ trebue să rămână tot ca preot de armată aşâ ne
examinat ? Eu cred câ noi suntem puşi pe calea de a a-
veâ un regulament bun, şi de aceea trebue să avem în
vedere preoţi cu capacitate ştiinţifică şi calităţi alese, cari
să arate că cinevâ este un vrednic preot. De aceea sunt
de părere să nu admitem ca preoţi în armată, decât preoţi
buni şi care au-dat sau vor dâ dovada unui concurs se
rios de titluri, cunoştinţi şi calităţi alese.
P. S. Arhiereu Antim Botoşeneanu. Atunci cum rămâne
cu amendamentul meu ?
Voci. Să se pună la. vot art. 12 aşâ cum este fârâ a-
Amendament.
Se pune la vot art. 12 astfel cum este redactat şi se
admite.
Se dă cetire art. 13.
1. P. S. M itropolitul Moldovei. Aceleaşi consideraţiuni
pe care le-am spus, cum că unui preot catihet 4a o şcoală
specială, trebue să i se ceară cunoştinţi de specialitate
lc spun din nou. A trimite un preot care a eşit la exa
menul de capacitate pentru .şcolile secundare, la o şcoală
specială şi anume la şcoala militară este a nu corespunde
de loc cerinţelor acestei şcoli. De aceea dacă voiţi ca pro
iectul acesta de regulament sâ devină o lege bună, trebue
ca să facem un concurs· de specialitate pentru preoţii şcoa-
lelor militare, după cum se face concursuri speciale pen
tru preoţii dc seminare ori pentru aite catedre de specia
litate. Acest lucru este o chestiune care este la ordinea
zilei şi anume: a împărţi sarcina pe specialităţi. Nu mai
merge astăzi cu cunoştinţe enciclopedice, ca aceleaşi cu
noştinţe să fie aplicate şi la fete şi la bâeţi şi la medici
2 1 6 ____________________ ACTE on c fAL E _____________________’

etc. de aceea cred ca ar trebui să se laic la o pai te a-
ceasta că «preoţii catiheţi la şcolile militare, ie vor numi
dintre preoţii reuşiţi la examenul de capacitate de religie
pentru şcolile secundare*. Azi diploma de medicină uni
versal nu mai are valoare.
I. P. 6. Mitropolit Yrimat. Şi eu cred că ar trebui să
se facă cevâ tn această privinţă; pentrucâ preoţii de ar
mată să fie bine legitimaţi asupra cunoştinţelor ce posed:
atât ca preoţi catiheţi tn şcoala de adulţi a regimentului
sau a garnizoanei respective, cât şi ca nişte buni predi
catori, având imperioasa datorie de a predică înaintea ofi-
ţerimei şi a soldaţilor pentru formarea spiritelor acestora
din punct de vedere moral şi patriotic. Pe care rol dacă
nu-1 vor puteâ îndeplini cu vrednicie, vor fi despreţuiţi ca
incapabili şi vor fi priviţi ca neavând nici un rost. Trebue
deci un serios «examen de capacitate» pentru toţi preoţii
de armata Română.
P . C. Econ. Iile Teodorescu. 1. P. S. Stăpâne, comisiu
nea nu pune numai decât temciu aşâ de mare şi nu cere
cu.stăruinţă ca art. sâ se voteze. Noi nc-am gândit câ
întru cât preotul de armată, are să facă lecţiuni regulat
cu elevii, să aibă şi un examen de capacitate pentru pro·
fesorat. Dacă se admite şi cred câ este b *nâ părerea 1.
P. S. Mitropolit al Moldovei, de a se numi profesor In
urma unui examen de specialitate, cred că am puteâ foarte
bine sâ ştergem acest articol şi sâ rămână ca preoţii reu
şiţi pentru demnitatea de paroh sau ajutor la garnizoane,
să poată fi numiţi după acelaş concurs care se cere şi
la şcolile militare şi atunci preoţii dela şcolile militare să.
fie luaţi In urma examenului depus ca preoţi de regimente
şi chiar s'ar puteâ zice, dintre cei mai distinşi dintre preo
ţii de garnizoană.
P. S. Arh. Anlim Boţoşeneanu. Aci trebue să se aibă
tn vedere următoru* lucru, ca acei cari se află actualmente
ca profesori la şcolile militare să li se respecte drepturile
câştigate.
P. C. Econ. Iile Teodorescu. 1. P. S. Stăpâne, am făcut
propunerea şi am redactat amendamentul, dar mă lovesc
de un inconveni' nt. La art. 6 voiat deja este al. e unde
se spune «preoţii Catiheţi....etc. Prin urmare revenind a-
ACTE 0F1CJALE 217

supra acestui articol este sâ nu încălcăm votul dat la art.
■6. De aceea sâ râmânâ articolul cum este redactat şi Sf.
Sinod sâ-I modifice în sensul care va crede de cuviinţă.
Se pune la vot art. 13 cum este redactat şi se primeşte.
Se citeşte art. 14.
I. P. S. Mitropolitul Moldovei. Articolul acesta preci
zează atribuţiunile şi sarcinile preoţilor de armată. Vă măr
turisesc că mâ aşteptam la cevâ mai mult.
Dacă voiţi ca preoţilor de armată, sau dacă voiţi ca
Bisericii să-i daţi un rol în educaţiunea sufletească a sol
datului român, atunci acest rol trebue sâ-1 îndeplinească
în chip mai rodnic. Cerem ca să se prevadă preoţi titu
lari pentru armată şi numai pentru armată şi cerem ca
acestor preoţi să li se deâ sarcini care să pregătească su
fleteşte pe soldaţi. Ştim bine cum că astăzi cazarma nu
mai este socotită ca altădată. Astăzi cazarma e socotită
ca o şcoală. Cazarma nu mai este locul de constrângere
pentru obligaţiunea serviciului militar de teamă şi de frică;
astăzi e o şcoală care este chemată la timp de a face o
educaţiune feciorilor ţărei. Este o continuare a celor ■fă
cute de tânărul soldat tn afară de cazarmă şi o continuare
de cultură sufletească. P. S. Antim a-ridicat vocea şi a
spus că şcoale de adulţi nu este. Apoi, tocmai şcoli de
adulţi ne trebue şi aşi dori şi cred că sunteţi toţi de pă
rerea mea, ca şeful şcoalei de adulţi din cazarme, să fie
preotul, câci aci, este partea principală a oficiului preo
ţesc în armată, adică de a face o educaţiune sufletească
a soldaţilor şi de a face ca soldaţii cari au venit tn ca
zarmă fără ştire de carte, când vor plecâ din cazarmă să
ştie carte. Ştiţi, că moravurile nu mai sunt aşâ de rigide
cum erau odinioară când se prindeau tinerii pentru ar
mată cu harcanul şi când cazarma era considerată aproape
ca închisoare; astăzi cazarma trebue să fie privită de ti
neretul unui stat şi a-unui neam, ca cassa cea mâi iubită
şi mai dragă. Atunci este vârsta cea mai plăcută a tână
rului, când stă în cazarmă. Ori se ştie că la noi analfa
beţii sunt încă în majoritate şi deci cazarma ar puteâ să
deâ concursul cel mai mare la educaţia şi luminarea po
porului românesc, căci după cum toţi sunt obligaţi de a
trece prin cazarmă, toţi se vor folosi de cunoştinţile pre
date în aceste şcoli de adulţi ?

ACTE OFICIALE 2 1 9 *
Cine va conduce şcolile acestea de adulţi) Preotul. Eu
credeam cum câ aici este pârghia principală pentru a ri
dică pe preotul viitor al armatei, faţă de preotul de azi.
Nu văd acest lucru nicăieri. Eu cer Onor. Consist. Supe
rior să ţină socoteală, cum că şcolile de adulţi sunt în
cazarme, dar nu sunt recunoscute ca atari. Cursuri de a-
dulţi se fac la cazarmă, dar nu este recunoscut.
Dacă nu există o şcoală de adulţi recunoscută, s’o ce
rem să se recunoască. S’o cerem să se înfiinţeze şi să
facem ca preotul în fiecare zi să se ducă la această şcoală..
A sluji numai Duminica şi sărbătorile, a da câtevâ poveţi
etc. aceasta măi mult sau mai puţin ar fi o sarcină cu
desăvârşire foarte uşoară şi un serviciu foarte redus.
Şi astăzi soldaţii merg la Bijserică. La mine, la Mitro
polia din Iaşi vin soldaţi să asculte slujba bisericească.
Mai departe, obligaţi pe preotul de garnizoană să facă
serviciul împreună cu preotul dela o biserică din apro
piere sau care se va dispune de Chiriarhul respectiv. Şi
a-ţi avut grija ca printr’un aliniat să spuneţi: orice neîn
ţelegeri se vor ivi între aceşti preoţi să se deslege de
Chiriarhul respectiv. Cu alte cuvinte comisiunea a şi pre
văzut că preotul de armată, care va aveâ să facă slujbă’
Duminica şi sărbătoarea împreună cu un preot dela o pa
rohie, se va pune în conflict.
Trebue să ne gândim la ciocnire între preoţi ? aveţi con
vingerea cum că va ajunge la aceasta ? eu cred că ev
drept cuvânt a-ţi crezut’o, dar ar trebui sâ se elimineze
toate împrejurările care ar puteâ să aducă acest conflict.
Pentru acest lucru trebue ca preotul de armată şă-şi aibă
rostul şi rolul lui de a face cu soldaţii lui serviciul bise
ricesc şi întrucât este posibil numai între soldaţii lui. Nu
este destul să meargă cu o companie la Biserică şi de a
face serviciul cu preotul parohiei respective. Ascultarea
slujbii bisericeşti o poate auzi şi din gura oricărui, alt
preot; dar ceeace e necesar e, ca preotul de armată în
biserica tui, să poată oţeli sufletul soldaţilor, scoţând mereu
momente de viaţă militară, din viaţa bisericească. Şi din
acest punct de vedere, mai bine este ca preotul de ar
mată sâ rămână veşnic la armata sa şi dacă n’are biserică,
atunci e mai bine ca să facă conferinţi de educaţie sufle-

ACTE OFICIALE
tra te i soldaţilor tn saloanele cele mari ale cazarmei, decât
sâ slujească la alte biserici, pentrucă pe de o parte prin
ducerea trupei fn Biserică se va produce perturbări, iar
pe de altâ parte se evita orice neînţelegeri între preotul
de armata şi preotul paroh.
Oare credeţi câ educaţia soldaţilor în alte pârţi se face
ca Ia noi, de a merge la Biserică şi a ascultă slujba ?
Doamne fereşte! Sâ vâ spun eu lucruri cunoscute de mine.
Preoţii din alte pârţi nu merg în timpul serviciului bi
sericesc, ci merg adesea ori dupăce s’a isprăvit leturghia.
Relativ la aceasta mi s’a comunicat că în Mitropolia dela
Cernăuţi merg preoţii de regiment cu soldaţii şi acolo fac
educaţia lor sufletească dar numai el şi cu soldaţii lui
sunt acolo, după slujba pentru popor. Mai departe, unde
se ţin predicile şi când ? ziceţi la Biserică. Apoi soldatul
are orele lui de recraţie. In timpul unei săptămâni nu iese
afară din piagul cazărmii, sau când iese, iese în serviciul
militâresc. Are şi el dreptul la o recreaţie. Dacă Duminica
II duci la Biserică şi după prânz II duci la conferinţă, a-
tunci II privaţi de ceeace are drept şi el, de această re
creaţie.
Foci. Are să se stabilească un program de lucru, făcut
tn înţelegere cu comandantul.
1. P. S. Mitropolitul Moldovei. In privinţa vizitei celor
arestaţi eu aşi schimbă redacţiunea acestui articol. D-v.
a-ţi zis să viziteze pe cei arestaţi «Ca prin' sfaturi blânde
şi înţelepte.... Aşi crede cât ar trebui să se zică «sâ meargă
în arestul militar.... (citeşte).
Cu chipul acesta, pare câ atun:i, când ne ducem în a-
restul militar, trebue sâ umblăm cu mănuşi, ca cel ares
tat să nu se supere că le facem vizită. In aceastâ privinţă
cred că ar fi bine să înfiinţăm şcolile de adulţi la cazarmă
şi preotul să fie acela care sâ conducă aceste şcoli.
P . S . Arh. Antim Botoşeneanu. I. P. S. Stăpâne, aci se
prevede un program de activitate a preoţilor militari şi
este numai o secţie de ceeace trebue sâ desfăşoare preo
tul între soldaţi. Ca fost preot militar, am putut observă
cele douâ piedici de care se loveşte preotul militar: întâiu
de lipsă de biserică proprie, şi al doilea de programul cel
prea încărcat al serviciului militar zilnic. Trebue si se ştie,

că In cursul săptâmânei, este un program, ceas du ceas,
de dimineaţă până seara, de tot ce trebue să facă sol
datul. Astfel fiind lucrul, du se poate schimbă acest pro
gram, pentrucâ el este aprobat de comandantul corpului
de armată şi de comandantul regimentului, aşâ Încât preo
tul are să se isbeascâ de această greutate şi numai dacă
va fi înlăturată va puteâ cu succes sfl-şi îndeplinească ro
lul său. Ca să aibă flecare garnizoană biserica sa, are sâ
fie foarte greu; eu tn timp de şapte ani am mijlocit pe
lângă comandantul de armată ca să se deâ câtevâ objecte
şi, cu toată bunăvoinţa comandantului respectiv, s'a res
pins dela Minister câ nu sunt fonduri.
Numai atunci va puteâ preotul militar să-şi îndeplinească
datoria lui dacă se va înţelege cu comandantul regimen
tului, căruiâ să-i spună din vreme, câ vreâ sâ ţină o con
ferinţă şi când sâ o ţină, căci trebue sâ ştiţi, câ cu mare
greutate li se acordă, din cauza programului militar, care
este uniform pentru toată trup.-·. De aceea cred câ e bine
sâ se specifice'prin acest regulament, orele, tn care pre
otul militar sâ facă educaţiunea sufletească a soldaţilor.
Cât priveşte pentru biserici, nu cred sâ fie greu ca Chi-
riarhii respectivi sâ hotărască în oraşele acelea o biserică,
mai în apropiere. în care să meargă soldaţii şi unde pre
otul militar va servi cu preotul enoriei şi vă asigur câ nu
vâ fi nici o neînţelegere între ei. Am observat cât am
fost preot de armată, două rele între soldaţi şi chiar intre
gradaţi şi ofiţeri; este nepăsarea faţâ de cele religioase şi
sudalma de lucrurile sfinte. Lucrul acesta l-amobservat cu
ocaziunea spovedaniei, când mulţi soldaţi îmi spuneau, că
aceste rele le-au învăţat tn armată dela gradaţi şi chiar de
la ofiţeri. De aceea ar fi bine sâ se prevadă concursul
autoritâţei militare, pentrucâ preotul să-şi îndeplinească
acest rol. Cu privire la şcolile de adulţi am spus că nu
există, tn schimb fiecare regiment are o şcoală regimen-
mentalA. Ce este această şcoală? Toamna când vin recru
ţii, tncepe a funcţionâ această şcoală, unde sunt profesori,
dintre ofiţerii cei mai culţi şi sub comanda unui major.
Aceste şcoale regimentale au un scop foarte mare, in
structiv şi educativ; la aceste şcoale va puteâ lucră pre-
•otul cu succes. Deşi nu se prevede tn regulament, însă
__________ a c te o n c u L i 221

unde eram eu, am fost poftit fi mi s’a dat un număr de
ore şi am predat la aceastâ şcoală regimentală noţiuni re
ligioase şi de morală. Mai este o greutate tn ceeace pri
veşte Împărtăşania In Postul cel Mare. Până acum nu s’a
stabilit In ce post să se spovedească, se ştiâ numai câ a-
ceasta se fâceă odată pe an, In al doilea rând, nu se a-
minteşte în ce anumit timp, la început sau la sfârşitul
postului. Dacă ar fi la început au parte să se spovedească
toţi soldaţii, dar la sfârşit nu, căci o parte dintr’înşii pleacă
la căminurile lor, unii dela Duminica Floriilor şi alţii dela
Duminica Paştelui până la Duminica Tomei. Aşâ încât, ar
fi bine să se menţioneze acest lucru; sunt mici lucruri,,
care nu le băgăm în seamă, dar preotul militar se loveşte
dc mari greutăţi când vine sâ le îndeplinească.
P. C. Econ. C. Nazarie. Cred câ s’ar puteâ face mo
dificări la aliniatul de sub litera b, sâ se prevadă învăţă
mântul religios in şcoalele de regiment. Când am făcut
miliţia eră tot aşâ; comandantul regimentului m’a însărci
nat sâ fac acest lucru şi am predat cursuri în timp de
şase luni, cu deosebire in timpul iernei când de obiceiui
se face aceastâ şcoală şi aceste cursuri sunt foarte folo
sitoare. In ceeace priveşte diferitele dificultăţi, erau nece
sari să se ivească, Intru cât nu erâ nici un regulament,
mă duceam la colonel şi îi spuneam câ voiu sâ ţin con
ferinţă. Mi se râspundeâ: Nu sunt prevăzute ore pentru*
conferinţă. Pe când acum, când totul se vede in regula
ment, Colonelul volens, noles, are să-mi deâ timpul ca sâ
fac aceste conferinţe. Aşâ că I. P. S. Stăpâne, noi nu pu
tem prevedea iotă cu iotă ce are sâ fie, acestea sunt lu
cruri de detalii. In ceeace priveşte bisericile, In Rusia cea
mai mare parte din regimente au bisericile lor, însă cu
toate acestea tot n’ajung şi de aceea, se duc şi pe la alte
biserici. Din acest punct de vedere am dispus şi noi In re
gulament, ca preotul regimentului sâ facă slujbă la o bi
serică din apropierea regimentului. Imitând prin aceasta
ceeace se face în Rusia.
Voci. închiderea discuţiunei.
1. P. S . Mitropolitul. Moldovei. Nu este bine sâ se în
chidă discuţiunea aşâ de grabă. Eu aşi cere, fiindcă este
vorba ca serviciul sâ se facă la biserici pentru soldaţi, cat
2 2 2 ________________ ACTE OFICIAL E ____________”

ACTE OFICIALE
tin Hsemenea serviciu sâ se facă şi pe bastimentele ma
rinei noastre de răsboiu.
Suntem pe punctul de a aveâ o flotă militară mai mare
•ca azi şi cred, că trebue sâ se prevadă un preot la fie
care bastiment. Acolo vieaţa este mai primejduită şi e
nevoie de prezenţa unui părinte sufletesc.
Mă unesc cu părerea P. C. Ec. Nazarie. N’am ştiut câ
există o şcoală de regiment. Acea şcoală, tntr'adevâr este
o şcoală de adulţi şi aşâ fiind, la această şcoală de re
giment, preotul de armată, ar puteâ sâ propună cunoş
tinţe pentru ridicarea sufletească şi In spirit ostăşesc al
soldatului.
Se înţelege câ lucrul acesta 11 va face cu unităţi mai
reduse de exemplu pe compănii. Eu nu sunt de părere
ca preotul sâ se mărginească a predă numai învăţământul
religios. A predă numai învăţământul religios, unor oa
meni cari nu ştiu carte, mi se pare câ este a predă cevâ
care nu se pricepe. Preotul acolo sâ fie un adevărat das
căl de regiment pentru toate objectele, afară de cele mi
litare.
P. C. Econ. C. Nazarie. I. P. S. Stăpâne! Nu este po
sibil a se adâoga aici cuvintele de bastiment, dar ca o
dispoziţie tranzitorie la finele proectului putem zice: In caz
de se vor face şi bastimente de râsboiu sâ fie prevăzuţi
şi preoţii respectivi.
P. C. Econ. Procopiescu. I. P. S. Stăpâne, pe lângă cele
discutate tn jurul acestui articol aşi aveâ de făcut o mo
destă observaţiune şi anume la aliniatul fntâiu. «Preoţii
militari nu beneficiază de nici un fel de....
Asupra acestui conţinut eu găsesc câ preoţii militari na
trebue să fie atât de interesaţi şi iată de ce:
Este chestie de camarederie, de demnitate, care trebue
sâ-l pună pe preot mai presus de cât un preot de celă
lalt. Nu trebue să fie atât de interesat Intru cât după art.
32 situaţiunea preoţilor de armată este acum egală cu a
unui căpitan. Pe de altfl parte avem precedente de ase
menea natură: medicul militar când este chemat de ofiţeri
spre a-i cercetă, o face gratuit. Să fim şi noi tot aşâ şi
sâ le facem servicii gratuite.

22 4 ACTE OFICIALE
/. P. S. Mitropolitul Pri/uflt. Cu observaţiunea fâcufă şi
cu amendamentul prezentat pun la vot art. 14. Consisto
riul Superior aproba.
Se dâ citire şi se admite fără discuţiune art. 15, 16*
Se da citire art. 17
P. C. Econ. Antonovici.I, P. S. Stăpâne! Sâaibe toate
registrele pe care le are un paroh. Punându-se Ja vot art.
17 cu acest adaus propus de P. C. Econ. Antonovici, se
aprobă.
Se dâ citire art. 18 şi se aprobă.
Se dă citire art. 49.
P. C. Econ. Gotcu. I. P. S. Stăpâne, după toate discu-
ţjuniie ce s’au făcut in jurul ideei de şcodâ militară, s’a
eliminat din cuprinsul acestui regulament, şcolile interioare,,
gimnaziul şi liceul militar şi s’a avut tn vedere numai şco
lile superioare, speciale. Acum. văd câ prin acest articol
se Înglobează şi şcolile acestea, care au un regulament şi
legi speciale, care stau in strânsă legătură, cu legea Învă
ţământului secundar in genere. Eu cred, după. cum s’a.
dat explicaţiuni, câ aceste şcoli nu intră tn cadrul acestui
regulament şi deci acest articol nu are raţiunea de a fi..
Se pune la vot suprimarea art. 19 şi se primeşte.
Se citeşte art. 20 devenit 19 şi se primeşte.
Se citeşte art. 21 devenit 20.
/. P. .S’. Mitropolitul Moldovei. Propun altă redacţiune
art'colului; tn loc să -fie «preoţii vizitând pe cei bolnavi»
sâ se zică «cercetând pe cei bolnavi».
P. C. Econ. Gotcu. Eu cred câ ar fi bine sâ zicem «nu
din când tn când Ie va ceti rugăciuni» ci sâ se precizeze
anume cum; şi tn loc de «vizitând» sâ se zică «cercetând»
şi In loc de «din când tn când» să se zică «la nevoe*..
Se pune la vot articolul astfel modificat şi se primeşte.
/. P. S. M itropolitul Moldovei. Acest articol e de pri
sos tntru cât In art. 14 litera j se prevede acest lucru..
Intr'o lege trebue să fie lucrurile precise şi scurt arătate.
Dacă este vorba de a se menţine art. 21, atunci scoateţi
litera j de sub art. 14 ori dacă s’a menţinut litera j tie.
sub art. 14, atunci scoateti art. 2t.

P. C. Econ. Ilie Ţeodorescu. In art. 14 la litera j este
o Îndatorire care se pune preoţilor şi In acest articol se
prevede cum are sâ-şi Îndeplinească această datorie. Este o
explicaţie şi nimic altcevâ. Cred câ lucrul este foarte bine
studiat şi că în tot cazul râu nu poate face câci, lămureşte
şi spune cum sâ-şi îndeplinească datoria preotul militar.
Se pune la vot art. aşâ cum este redactat şi se primeşte.
/. P. S. Mitropolitul Moldovei. Am cerut cuvântul şi
menţin cele spuse în cuvântarea precedentă cu privire la
alegerea unui inspector care să controleze pe preot. Nu
zic că acesta este de prisos, dar nu este necesar. P. S.
Episcopul de Huşi spuneâ ce sâ facă acest inspector? cu
drept cuvânt întreb şi eu acelaş lucru? Dacâ este vorba
de a face un funcţionar, trebue sâ i precizezi ce anume sar
cini sâ îndeplinească. Noi nu putem cere slujbaşi care să
aibă o anumită sarcină, ci dorim a aveâ slujbaşi care sâ
fie pentru cât mai multe nevoi. Lăsaţi ca exercitarea con
trolului pentru modul de îndeplinire al preoţilor de ar
mată sâ-l facă Chiriarhul respectiv. Noi nu avem o ar
mată aşâ de mare şi un personal bisericesc atât de în
tins, tn cât sâ nu fie cu putinţă de controlat peste tot de
către organele care fac şi astăzi acest control.
P. C. Econ. Gotcu. Protopopii dupâ modul lor de re
crutare şi In împrejurările In care se găsesc astăzi mi se
par inferiori preoţilor de regiment, cari trec şi se recru
tează In urma unui concurs. Şi de aceea I. P. S. Stăpâne,
sunt de părere câ, controlul sâ se facă direct de Chiriarh
sau de vicarul său.
P. C. Econ Ilie Ţeodorescu. Un control asupra mersului
serviciului preoţesc Înarmată se impune. Să nu credeţi câ
este de prisos. Cred câ este necesar un control fie el fă
cut, şi de vicar. Deci în acest articol, sâ se zică: pentru
bunul mers, controlul preoţilor militari II va face Chiriarhul
respectiv prin vicarul său.
P. 5*. Arh Antim Botoşeneanu. Aşâ cum este redactat
art. 23 găsesc că este toarte bun. In toate ramurile de
activitate omenească,‘se prevăd anumiţi inspectori. Cu a-
tât mai mult mai important va fi rolul unui inspector peste
preoţi, pentrucâ prin aceasta se va dâ mai multă unitate
a c te o fic i a l e 225

22 6 ACTE OFICIALE
întregului corp bisericesc şi al 2) I se va dâ şi importanţa
cuvenită.
Se zice câ inspectorul n’are mult de lucru. Eu vă spun
ca unul care cunosc, că are foarte mult de lucru.
Sunt de pârere ca sâ se menţină inspectorul, însă, ca
acest inspector sâ se aleagă din sânul Sf. Sinod.
P. S. Episcopul de Huşi. Eu sunt de părere că întreg
acest capitol al treilea să se suprime şi să se înlocuiască
printr’un simplu articol In care să se spună prin ce organe
va face Chiriarhul controlul sâu.
P. S. Episcopul de Argeş. I. P. S. Stăpâne! Eu înainte
de a se intrâ In discuţiunea acestui articol şi înaintea pro-
punerei ca inspecţia să se facă prin delegatul Chiriarhului
respectiv, care este vicarul său, mâ gândeam că cel care
.este in drept de a face controlul acestor preoţi de regi
ment este tocmai Chiriarhul.
Intru cât preoţii de regiment şi ei sunt puşi sub directa
priveghere a Chiriarhilor şi după cum autoritatea lui se
întinde asupra tuturor preoţilor din jurisdicţiunea sa, tot
aşâ se va întinde şi asupra preoţilor de regiment, şi a-
doptând acest mod de a vedeâ, atunci putem ca să pă
trundem mai bine in spiritul militâresc şi In cel bugetar,
că nu ne va dâ un inspector cu cancelaria lui.
Se vede că părinţii n’au afaceri cu cei ce dau parale.
Iţi fâgâduesc şi nu-ţi dau nimic.
De aceea cer suprimarea întregului acest capitol, a-
dăogându se un articol în locul articolului 23 devenit 22:'
Câ inspecţia se va face de Chiriarh sau prin vicarul sâu.
P. C. Econ. V. Pavelescu. I. P. S. Stăpâne, propun ca
art. 23 sâ fie redactat asttel: «pentru bunul mers, contro
lul preoţilor militari se va face de Chiriarhul respectiv sau
vicarul său.
P. C. Econ. C. N azarie. Prevederea unui inspector am
luat-o după existenţa lui din alte armate. Nu se poate con
cepe un serviciu bine organizat, fără să aibi un punct cen
tral dela care să radieze toate dispoziţiunile, iar pe de altă
parte să vină dela periferie la acel centru toate nevoile şi
toate îmbunătăţirile ce urmează sâ fie de luat.
Prin urmare, cftnd noi am prevăzut acest post de ins
pector am prevăzut ca postul acesta sâ fie punctul central)

care sâ Însumeze tn sine Întreaga activitate a preoţilor de
armată, de care armata să deâ seama Consistoriului Su
perior sau Sf. Sinod. Din moment însă ce veţi prevedeâ
opt inspectori, cum vreţi sâ prevedeţi tn cazul de faţă,
atunci este o difuziune, nu se va pricepe nimic, fiecare
va lucră tn direcţiunea sa şi nu va fi nimeni care sâ cu
noască această activitate a -preoţilor de armată. S’a zis
că trebue sâ fugim de cheltueSi prea mari, dar P. P. S. S. Lor
vor face aceste inspecţiuni gratuit?
Voci. Să le facă fără plată.
P. C. Econ. C. Nazarie. Sunt tn contra acestor Însăr
cinări fără plată. Prin urmare tn Ioc sâ avem un singur
inspector, de fapt vom aveâ opt şi Ministerul de Râsboiu
se va speriâ. De aceea sâ lăsăm articolul cum este, căci
este foarte bine şi foarte înţelept prevăzut, are o menire
foarte însemnată; şi după cum tn toate instituţiunile tre
bue să fie un punct central; sâ lăsăm să fie şi aici şi dacă
vreţi, acest inspector să fie luat din Sf. Sinod.
P. S. Episcopul Dunărei de Jos. Văd că pentru un re
gulament, care va servi numai ca materie pentru legife
rare şi care va trece şi prin filiera Sf. Sinod şi prin cen
zura Ministerului de Răsboi se face prea multă discuţiune.
Discuţiunea este bună, dar mâ gândesc la proiectul de
lege relativ la lumânările de ceară, şi Intru cât D-nul Mi
nistru actual este favorabil unui proiect de lege mai bun,
fiindcă cu legea In vigoare se prăpădeşte pictura biseri
cilor, sunt de părere sâ grăbim lucru, până ce Camera e
deschisă spre a votâ acel proiect al lumânărilor. Câ trebue
un control este firesc, dar rugăm pe fraţii preoţi să se
gândească câ ne isbim de alt impediment canonic; nu poate
preoţii dintr’o parohie să fie inspectaţi de alţi preoţi din
alte parohii, câci se iâ din drepturile Chiriarhului şi se dâ
unei alte persoane. Aşi rugă deci, ca acest control să se
facă prin Chiriarhii respectivi. Când I. P. S. Mitropolitul
Moldovei a binevoit să primească personal jurământul sol
daţilor recruţi,—lucru ce-i face cinste—de ce Chiriarhii sâ
fie depărtaţi de armată?
/, P. S. Mitropolitul Moldovei. Ridicarea obiecţiunei de
către P. S. Episcop al Dunărei de Jos, implică o chestiune
de ordin juridic şi dogmatic. Nu poate nimeni să exercite
____________________________ AUTE OFICIALE______________ 227

llimtue un iţ yuyd i*eu9A9 aij ye p '·|Ιιρ·4Ϊϊ vikuijh u|p
40|ti<*»ml yap 9R nu ye *9 undojd p t q 4yn uu e u| u|9Jif
9 04V9 iu9te(e un uiaifuipv ye dui|i ie p o t u| |6 irwuua
•e jnjosjd |A 9|| nu ye 90 9Q *(9UO|Oq op |np94# uţ yuyd
ygeaguiAi 9499 'pipiuiJV i (ft pipatu va |taq(n|e ap ip o ta i
■vs 9i|v (A june tew vihuj4« u{ 7/*// ip ρ φ η ^ VI
'W)9Vp&l 0}S9
wna y4» |ΐΐ|οο|Μθ wyey| yi 8oj yA p e g — *9un|i9unj 0 94*
9499 (n)Q9jd njiuad 40|junţeu9d βθ90| 9p9A94d uinp ()£ nu
49) ‘ni|UI|| PfJ «I (UR 9p Q9 *9 *1* wff l1*1 1*U|94»9 99999U
•||d9[>U| ji y§ 9JBOd nu )d*j 9P f0f9 ‘49UO|BU9d 9)99 id o jp
9 p 9499 UIO UR 0 (0 9 0 yQ8B9.ţyjd ye |Π)Ν)β Uiyj40J y« |d J4p
-9U<9)fld 99 *β|Ι tun puniv |£ «—'9$ Û9W9|»lÎÎ94 JB999 U|4d
9u n d u i) 9fl I 99 9Up49R 9}4*d9p |BHJ 999p y« )dw |9 |J 9 Λ
( fue 9 p 09 9p f)V)U|l)U| R9}«)9 y9A9 9A DUyp yU9QXfU49n
9 p )094d un 99VJ iA 9^ *fWfA B| 3|pUp UiR«9U } 0 d y
'ţţnill V94d
j«p wb.u ya p94^ ')|>«pnj8 w| (njdsjp luyp |·Ρ 9499U9A
>9 V| )U*4p 94U nu |9|094d )yu tUlll} !fl|8 UJ9 puniH
•yeuyAy n 9p 90|(|uj un p|u ymy nu ye p |9j
OOţ n9 im r)h9|a yteo* yuywţM ye |n)094d «9 jd®4p 9 iio
nu ys i|puy)l wb«9u 'pflaeuBAB p 9P999 |np94Îf u| nivo
>|A yiiio] nyje nu ||uyj|dy9 |4 |})U9U9)O90| y9 *yeu{ 9J9p9A
u| #ţu9u9}099ţ |AU9)|dy9 &p |np94fl n9 ]Π{ ţn40jn(· |ί 4nţf|ţui
III]00,Ι(Ι 9d 1»||W|II W« |0$ 'ftfUAOp&^J tţjf 'Jtf 'J
4|HB 9p Qg 9p f}IJfA 99 9p ‘(Ode
i«K i |iU9U
-uôyoj |A jUR;)|ilyo nj p§|x@ |jl«pnjâ a ţ iu a y ^|u« p u p u(
p u p Ufp PV 9p9A94d 9« 99 9Q '9J9p9A 9p •{{^yd
ujiioj u |p y)99ţd u io o 9ţi y§ 94«||ui|ev yi«i99t u jjn d |0 9 )o u n |
• y *j|U 9U 9ţ090| n9 |ii| p jo in fy | i ui)|dy9 n o jrn o
•94d 3B||IU|BB B,8 y9 i|l B,g ’fMOpftflf '$ y/ ·/
i f · n
Of: · Ki;
6Z * eg
is « te
LI 4 06
91 )|U9A9p 6ft
·|·|00|)49 9un|^no«ip yjyj yqo4di 9β |l α|·999πη 9iţito yp og
yq04dl a i |il 1(U9A9p gg 'ţJJB 94|)09 yp
81VJ0I4O sy<oy
'•3A|)99de94 |9fl|4W|4fl|^ |Π4Β9'
>|A ap 999J VA 9V 40||un|)9UI9p94 H949MJ490» '0P||)B f9|AOU<
•oiuv '93 0|9)U|4yd 9p ymido4d ua.im>ijjpom no aûipo
*)oa f| PN>npuyund sjmh fft i|U9A0p u 4 'jjb a,i(jap yp ag
'94|UJp· 99 ft yz )|UilA9p Q£ ')49 )OA R| 9Und 9ţf
'«|49M|fUI rlO||jf)3.|d 994999p*
-nfo |0)|d«9 ji9 9 » v| ίηίϊ(i uieuiid yg ·βμρ§ηρ/ ·?,/ y
'££ l|UOA*ip fjZ M49 94|)99 VP 9f|' |9 fft *)4Vf ff4l|4dn9 9g
*fri|ni|4VfJfMO |ΐ·ΜΐΒμΐΡ5ί^.κΙθ:ΐ uîoîj rn aniji
•944 9 2 9 I 9 l| 9 9 jd 9R RM 9 1 1 ^ 9 4 ^ 'd fd V B V flJ ·$ ’P i/ " J ' J
• ’yju|Af<fd
f)iiVd9V U| 9|9)Uf)^0UII0 OII'O) 3411 04Bp 40)R4|ll|U|t4lpy 'gr
n9 yun94duj| f4b1mp6ίjj) ye - pH ii?|(|p 4μop &p u jf |4^-
y4B0d ©p 40|Myuyuin| ne unfiee ip (upa ha puyp ua 'ipA
-9 up 9||4V4pnf 9| p j,ifld yii| io d fin fib )i?uipqp ronw yapui
•• W 'M fW W '4i tu/ 1* rW/flrjHŞ f * * W » W n w i f Q 'p ·ρ 'Q
*9499y|d 119 v)en9pR ui|iufjd p u n i»
I# f)9U449 9p |)094d 40)H9PR H^)H|||lipOW ydnp |)9)Π4994 9U
ye I|949f0)04d 99 i^ppbj ye #04 yy 'iwţof) j ' j
*d)Vod 99 nu viey
'A|194)e|U|Ujp9 (PPJPP 9p UIBJU U| 9)«9 94·»
)094d un U49AH yap ye e ^ 7 ββψ/0/φ piwotfeifţft/ '§ y / y
'•CJ *9*4
4fll|H94(lfO|lild 9 9J9Ujf
-•A|4d 9}094|p qR9 9^ ¥§ 99 y)9UJ49 9p )094d |RUn 94)9)IU
•uidp (jns 9)99 yp |$9p943 'fSMp/efl/ ·§> f ·/
'| n | n 9 J9 | 0 )0 4 d u | | p n d e | p
9| |4H4|||U4 ||)0U4d |)99V| PIJ ItU HJ/0p '/ J}/ ·’) '( j
Mttjfifty |n)09ja §d ιό jot
9|pn)eod U| V|»MNU( ha *|04|U09 impph y9uy| dd pjhp 'jbpia
U(4d po |wuoe49d (A fp a d e fj |μμ»μ;<{;j ui{^ -ia jp 4oa h petfpui
jo||)oo4d |yjui|A|ipm injojţuop» yin yune 419499 |Afa *okj
ţf9A9 9A 9J99 |09f)J9 Ufl JIU pd }fli;iO|U| P|j ye |0}|d99 )e9d
•v ^04hi199 undojd 'ouydyjff 'fj *| njfiffţ ήρα/ ·) ·β»
'Miuopyx o )0|u 94yj y^49dui ye tune uinp fppaeid
•|U0pn4deMll( |A 9|9UVOU99 4Up lÎHeU* J '99UI 9fd09e|d9(U4y
U| 49|||Od4(J 94dnH9 |U4|lll)9 yp9j yn ŞAPUjP yillA V« ţltp
*yMu| |oa nu p t a ,yp||d9 p|9ad 09 nu 9un|ţ|«odeip yieua,)
*9 M »9|UOU93 '|UI(l9|4Mp typ^p '9fl|049d U|p f|)fU4d 9I40|
•ep P90U||d0pu| |Ă| uimo fn|npoui ujdneti |04|U0P up pitiÎPip
i^ tv io u o m o v

230 ACTE OFICIALE
P. S. Episcopul Dunărei de jos. I. P. S. Stăpâne, chiar
deunăzi s'a votat la Senat o lege prin care căpitanii cari
din diferite împrejurări nu pot inaintâ la gradul de major,,
legiuitorul a prevăzut pentru aceşti căpitani o gradaţie.
Cred că avansarea este bună, dar acesta este tipul arma
telor celor mari, se va modifică acest regulament In acest
sens mai târziu, dar să nu părem acum că cerem prea
mult; şi de aceea vâ rog sâ se admită articolul cum este'
redactat.
I. P. S. Mitropolitul Primat. Eu am fost la început de
părere ca atunci când intră preotul în serviciul armatei,
sâ* intre cu un grad şi să se avanseze după vechime. Aşâ
a fost şi cu Arhimandritul Chiriac şi cu Arhiereul Bobu-
lescu care a fost avansat până la gradul de major. Aşâ.
dar a fost obiceiul în armata noastră ca să se asimileze
la avansare preoţii cei vechi aşâ cum se avansează me
dicii şi farmaciştii militari. Dacă erâ înainte avansare şi?
in salariu, nu ştiu, dar erâ asimilare de grad; aşâ am în
ţeles ca sâ fie şi aici avansare şi asimilare după vechime-
etc. la diferite grade. Deci sunt pentru ideia de avansare,.
Insă până la un anumit grad.
Se pune la vot art. 34 devenit 30 şi se primeşte.
Se citeşte art. 35 devenit 32:
I. P. S. Mitropolitul Moldovei. Propun să se şteargă»
cuvintele «în timpul şi» ca fiind mai conform cu dorin
ţele noastre.
Se pune la vot articolul astfel modificat şi se primeşte..
I. P. S. Mitropolitul Moldovei. Vă mărturisesc câ nu
pot concepe ideia, ca pentru serviciile ce preotul va face
soldaţilor să primească plată. Am cerut în totdeauna ca.
preotul să fie primit cu demnitate ori unde se duce;, ce
fel de demnitate va fi aceasta când la ori şi ce serviciu
va fi plătit. Sunt de părere ca preotul, pentru serviciile re
ligioase ce le va face familiilor militarilor să nu primească·
nici o plată.
P. C. Ec. Ιζ. Paveleseu. Cred că art. cum este redac
tat este foarte bine. Dacă se duce cinevâ In familia unui
ofiţer şi botează un copil, când na? poate sâ fie Un civil*
şi dacâ li plăteşte acest serviciu nu înţeleg sâ refuze plata»

231
Tot aşâ şi la Înmormântarea unui soldat» care are un tatâ
gospodar şi cu dare de mânâ, sâ refute plata care i se
oferfl?
I. P. S. Mitropolitul Primat. Preotul militar este dator
să facă pentru armată ori ce serviciu, căci pentru acea
sta este plătit. Când ar primi dela ofiţeri plată pentru ser
viciile făcute, aceasta însemnează câ ar primi parale dela
•colegii săi, ceea ce cred că, i-ar micşoră demnitatea. Eu
sunt de părere că chiar tn caz când va fi plătit, să nu
primească plată, căci altfel ar fi considerat ca inferior şi
când va fi avansat, nu trebue să fie înjosit. Sunt deci de
părere să se suprime întreg acest articol.
Se pune Ia vot Suprimarea art. 36 devenit 33 şi se pri
meşte.
Se dă cetire art.37 devenit 33 şi se aprobă.
Se dă cetire art. 38, devenit 34.
P. C. Ec. Gotcu, I. P. S. Stăpâne! Cred că cel mai bun
lucru e ca preotul să-şi ceară concediul chiar pentru două
zile tot dela Chiriarhul său.
/. P. S. Mitropolitul Moldovei. Trebue să fim logici în
concluziunile ce le luăm. Ori tot personalul unui regiment
de toate categoriile stă sub privegherea şefului regimen
tului, care are întreaga răspundere. Preotul, care este şi
el un slujbaş de frunte la un regiment şi In acelaş timp
este şi asimilat în grad cu ofiţerii, nu este firesc ca să
fie scos de sub privegherea firească a şefului de regiment
şi să zică: mă ducla Chifiarh să cer congediu Aceasta
ar fi o lipsă de atenţie, şi pe de altă parte s’ar produce
şi confuziuni de atribuţiuni.
Cred că nici Chiriarhul nu poate să acorde congediu
unui preot de armată, până nu ia înţelegere cu şeful re
gimentului. De aceea, preotul sâ-şi ceară- congediu prin
şeful regimentului, congediu mic sau mare, cele mici fiind
aprobate direct şi pe proprie răspundere de către coman
dant, fără să rhai aştepte consimţimântul Chiriarhului, iar
congediile cele mari sâ se ceară prin comandantul regi
mentului la Chiriarhul respectiv.
1. P. S. Mitropolitul Primat. Pentrucâ preotul este asi
milat în grad şi se găseşte sub autoritatea internă a re
prezentantului regimentului se înţelege câ cererea de con

232 a c t e o f ic ia l e
gediu trebue adresată direct lui, dar sâ rămână ca Chiriar-
hul pus In cunoştinţă sâ acorde acest congediu.
P. C. Ec. Nazarie. Propune următoarea modificare:
«Preoţii din armată îşi iau congediu dela Chiriarhul res
pectiv, după intervenirea autoritflţei militare în drept.
Tot pe aceastâ cale se va regulă şi suplinirea.
/. P. S. Mitropolitul Moldovei. Cred câ este o scăpare
de vedere. Se cere un congediu de către un preot având,
trebuinţă, sau fiind bolnav. Pleacă în congediu, sâ zicem
de două luni, cine rămâne In locul lui ? Rămâne regimen
tul fârâ preot?
P. C. Ec. Nazarie. Observaţia I. P. S. V. este foarte
justâ. Vom prevedeâ şi chestiunea suplinirei preoţilor care
pleacă în congediu.
Se pune la vot art. 38 cu modificarea introdusă de pă
rintele Nazarie, şi suprimându-se ultimul aliniat al acestui
articol şi se aprobă.
Se dâ cetire art. 39 devenit 36.
I. P. S. Mitropolitul Moldovei. Eu cred că înainte de a-
cest capitol al «dispoziţiunilor finale» trebue sâ ne amin
tim despre observaţiunile care le-am făcut adineaori, a1
dică, sâ se prevadă pieoţi la bastimente. Şi aşi rugă pe
părintele Nazarie sâ formuleze un articol cu privire la a-
ceasta.
Părintele Ec. Nazarie, dă cetire următorului viitor ar
ticol: «Marina militară va aveâ un preot paroh, celibatar,,
recrutat în condiţiuniie şi cu .obligaţiunile preoţilor din
prezentul regulament.
P. S. Arh. Melelie Conslănfeanu. Noi avem deja basti
mente marine.
/. P. S. Mitropolitul Moldovei. N’avem propriu zis o flotă
şi până astăzi nu există un preot titular. Dacă se va în
fiinţa o flotă, ceea ce Înseamnă un mare număr de vase
şi un mare număr de militari, atunci se impune şi intro
ducerea preoţilor militari pe aceste bastimente.
P. C. Ec. Gotcu. Să se mai adaoge ca serviciile religi
oase pe care preoţii militari le fac la regimente, sâ le tacă
însoţiţi de unu sau 2 cântăreţi. Despre aceasta nu s’a po
menit nimic şi fârâ ei serviciul leligios este imposibil.
J . P. «S*· Mitropolitul Primat. Se va găsi ajutoare Intr’un.

ACTE OFICIALE 233
întreg regiment care sâ ajute pe preot !n serviciul sâu,
câci sunt destui tineri cântâreţi care sâ iau la armatâ.
Se pune la vot amendamentul tn formâ de articol, for
mulat de pârintele Nazarie şi se aprobâ ca art. 35.
I. P. *5. mitropolit al Moldovei. Aşi rugă, fiindcă nu
s'a prevăzut nici o persoană care sâ asiste pe preot...
P. C. Ec. Ilie Ţeodorescu. S’a prevăzut sâ fie asistat de
doi soldaţi.
I. P. S. Mitropolitul Moldovei. Trebue sâ ne Închipuim
câ acum voim sâ intrâm într’un mod serios tn vieaţa mi
litară şi cred câ fiecare preot, tn exerciţiul serviciului său,
sâ fie asistat de un cor ostăşesc făcut dintre ostaşi.
Se pune la vot art. 39 devenit 35.şi se primeşte.
P. S. Episcopul Dunărei dejos. Îmi pare câ coloarea
violetă a culionului se confundă cu aceia a membrilor Con-
sistoriului. Am avut un regretat cumnat preot tn armatâ
şi care purtâ culionul de o culoare verde măslinie; şi cred
câ această culoare ar fi mai potrivită pentru culionul pre
oţilor militari.
I. P. S. Mitropolitul Moldovei. Eu aşi mai cere, fiindcă
trupa va face adesea ori marşuri, ca preoţii pe lângă cu
lion sâ poată purtâ şi pălărie. Aşâ este obiceiul şi în Ru
sia şi în Austria unde preotul poartă capelă identică eu
a ofiţerului.
P. C. Ec. Ilie Ţeodorescu. Sunt de părere ca pe ches
tiune de coloare sâ nu facem caz prea mare, această co
loare care se prevede în art. se impune mai bine decât
oricare alta.
I. P. S. Mitropolitul Prima/. Va veni la ordinea zilei
regulamentul pentru costumele clerului, prin urmare ches
tiunea aceasta se va discută cu acea ocaziune. Sunt deci
de părere, ca preoţii sâ poarte în serviciu culion, iar când
fac marşuri cu trupa sâ aibă pălărie. In Austria am văzut
preoţi ortodocşi purtând chipiul gradului la care sunt a-
similaţi, aceea ce însă la iţoi, poate nu s’ar potrivi, dar
pălăria cu semnul gradului este bine venită.
Se pune la vot articolul redactat astfel: «Ţinuta preo
ţilor militari e cea prevăzută în regulamentul Sf. Sinod
pentru costumul clerului de mir, şi se primeşti.

P. S . Ark. Antim Boioşeneanu. I. P. S. Stăpâne s’au
omis două lucruri şi anume- întâiu nu s'a hotărît ca pre
oţilor sft li se deâ un soldat ca ordonanţă. Trebue să se
menţioneze acest lucru, căci cu multă greutate i. se dă a-
cest lucru; al doilea in privinţa salutului. Este prevăzut
In regulamentul serviciului interior, ca preotul de garni
zoană are dreptul la salutul soldaţilor. Rog să se treacă
aceasta şi In acest regulament ca dispoziţiune finală.
P. Or Er. Nazarie. Noi am prevăzut că preotul are
dreptul la respectul ce i se cuvine ca grad, deci ca unui
căpitan.
P. C. Ei . Ciocan. I. P. S. Stăpâne, am cerut adineaore
şi anume ca preoţii cari au făcut armata, şi cari se pre
zintă la examenul de capacitate, la medii egale să fie pre
feriţi faţă de alţii.
I. P. S. Mitropolitul Primat. Comisiunea va apreciâ şi
lucrul acesta.
Se pune la vot proectul de regulament în totalul său
şi se aprobă.
Şedinţa se ridică la orele 12.30, anunţându-se cea vi
itoare pe a doua zi 16 Mai, la orele 9 dimineaţa.
Preşedinte, Conon Mitropolit Prim at
Secretar, Econom Cosma Petrovici
234________________ACTE OFICIALE____________________________ _
Şedinţa dela 16 Mai 1913.
Şedinţa se deschide la orele 9.10 dimineaţa sub preşe-
denţia I. P. S. Mitropolit Primat asistat de I. P. S. Mitro
polit al Moldovei.
P. C. Econ. Cosma Petrovici, Secretar, dâ cetire apelului
nominal. Prezenţi 29, tn concediu 6.
Acelaşi P. C. Secretar dă cetire sumarului şedinţei pre
cedente.
Ne cerând nimeni cuvântul asupra sumarului, se pune la
vot şi se admite.
P. C. Econ. Cosma Petrovici, Secretar, dă cetire următoa
relor comunicări:
Suplica D-nei Anastasia N. Barcan, văduva defunctului
N. Barcan, fost psalt I la biserica catedrală din Piatra-

ACTE OFICIALE 235
Neamţ şi profesor de mutica bisericească la şcoala de cân
tăreţi din acest oraş, cu care suplică lnainteăză un manu
scris de cântări pe psaltichie, Intitulat «Micul Anastasima-
tar» spre cercetare şi aprobare.
Se trimite la comisiunes pentru cântările bisericeşti.
/. P. ·£. Mitropolit Primai. Acum sâ se deâ cetire ra
poartelor comisiunilor.
/. P. S. Mitropolitul Moldovei. Rog sâ se interverteascâ
ordinea de zi.
Chestiunea Invâţâmântului religios care primeazâ asupra
tuturor celorlalte chestiuni, are preferinţă din toate punc
tele de vedere. Vă vog să consultaţi Consistoriul.
/. P. Mitroopolit Primat. Şi eu sunt de aceiaşi pă
rere, dar aşi vreâ ca sâ nu rflmâe celelalte rapoarte ne
trecute tn actuala sesiune.
/. P. S, Mitropolit al Moldovei. Nu se poate şti ce dis-
cuţiuni vor surveni tn urma cetirei acestor rapoarte, pentru
aceea rog puneţi la vot luarea tn considerare a raportului
învăţământului religios.
Consultându-se Consistoriul se aprobă cu unanimitate
luarea tn discuţiune a raportului tnvâţâmântului religios.
P. S. Episcop al Argeşului. I. P. S. Stăpâne, ca cel care
am trecut prin şcoală şi am fost tn contact cu copiii—nu
neg nimănui dreptul acesta, cu toatecâ majoritatea n’au
trecut, prin rândurile luminărei copiilor—aduc laude P. S.
Raportor, Intru cât dacă tn vechimese tncepeâ învăţătura
cu Dumnezeu Tatăl, acum văd câ se răstoarnă programa,
şe începe cu Dumnezeu Fiul, ca să fie după mintea co
pilului.
Fi-va şi aceasta cevâ!
Dar, atunci se răstoarnă totul, se răstoarnă şi organi
zaţia şi tot ce avem noi. Trebuealtfel făcut, ca sâ treacă
dela Fiul nu dela TatălI Se răstoarnă şi mersul istoric al
Sfintei Scripturii Şi, nu ştiu dacă vom fi mai fericiţi, în
cepând dela Fiul şi lăsând pe Tatăl.
•Este o încercare care se face.
fn clasele primare, eu pe cât îmi aduc aminte, lasă câ
acum nu se face nimic In clasele primare, absolut nimic,
nişte bucăţi din Biblie adeseori cu fraze Intortochiate care
.n'au nici un tnţeles şi atâta totl

2 3 6 ACTE O FIC IA LE
Şi nefiind miniştrii religiei cari sâ împărtăşească copiilor
ştiinţa despre Dumnezeu, işi fac unii învăţători şi institu
tori— nu toţi—plăcerea de a luă In râs şi acele bucăţi re
ligioase care se prevăd prin cărţile de lecturâ.
Dorinţa noastră, a ăstora bătrâni, erâ ca religia In cla
sele primare să se facă prin tipuri caracteristice, fiind
vorba de copii—să se vorbească de copilăria lui Hristos,
de copilăria lui Moise, a lui losif, a lui loan Botezătorul etc.
Aceasta erâ dorinţa pe vremea mea de a se predâ stu
diul religiunei in clasele primare; acum dacă vom aveâ şi
fericirea ca In clasele primare să se ingâdue preotului pre
darea studiului religiunei, sâ fie predat de către miniştrii
religiunei, Începând cum am zis dela Fiul lui Dumnezeu
şi terminând cu Dumnezeu Tatăl, nu vi se pare aceastâ
schimbare câ ar contribui la înjosirea respectului către
Tatăl ? după cum ar contribui când am începe tn familie
cu Înjosirea tatălui.
I. P. S . M itropolii a l Moldovei. Sâ nu fie.
P . S. Episcop al Argeşului. Şi eu zic să nu fie şi să deâ
Dumnezeu să producă roade, roadele acelea pe care le-a
produs învăţătura dela Tatăl şi apoi dela Fiul. Eu nu cu
nosc in timpul când am fost profesor, vre-o neplăcere a
elevilor de a face Vechiul Testament şi apoi Noul Testa
ment; depinde dela profesor cum o şti el să expună ma
teria, ca copilul să capete dragoste de ea, dacă însă pro
fesorul nu este profesor, apoi atunci ori. de începe dela
Duhul Sfânt ori dela Tatâl, ori dela Fiul, nimic nu rămâne;
se va spune băiatului să înveţe bucata aceasta pe din a-
fară şi atunci are cea mai mare oroare de studiul de re
ligie si fuge de ea. Când profesorul însă esţe adevărat
tată, care îşi iubeşte pe fiii săi sufleteşti, şi vreâ să-i hră
nească în aşâ fel în cât sâ fie mulţumiţi cu hrana duhovni
cească, atunci se schimbă, nu mai este spaimă de studiul
religiunei; spaimă în felul cum a arătat în raportul ce a
prezentat P. S. Sa foarte documentat, că a fost în trecut
şi noi ştim când eram la seminar In clasa I-a, când pro
fesorul respectiv ne spuneâ să luăm şase foi şi când mai
pui că chiar cărţile întocmite pe atunci., de multe ori limba
aceea în care se puneau lecţiunile de religie, erâ cel mai·
mare canon şi mai ţineâ încă unii din profesori ca să în
veţe buchia, câci aşâ o scrisese el.

ACTS OFICIALE 237
Dupftce a venit curentul latinist din Transilvania, atunci
s’a introdus termeni latineşti şi cu mare greutate a înce
put sâ se rupă autorii vcwhi dela aceşti termeni, parei le
eră ruşine să vorbească româneşte, şi astfel fiind, studiul
religiunei erâ urlt pretutindeni.
Eu nu cred câ studiul religiunei va face progrese mari
[prin schimbare de program, el va face progrese mari prin
mari dascâii.
Când aud discursuri şi astăzi pline de cuvinte străine,
care sunt bune pentru cel ce le înţelege, dar pentru po-
porul de jos nu face nici un ban, pentrucâ nu le pricepe
şi deşi se duce la predică, dar pânâ când sâ se gândesscâ
ce Însemnează cuvântul acela, s'a pierdut şirul şi predica
ar fi ca şi când nu ar fi fost. Mâ aştept ca preoţimea prin
înlesnirile ce i se pune astăzi la dispoziţie de a se instrui
la seminarii cu profesori deosebiţi, care pe mine m'a mân
drit, cum îşi predau cursurile faţă de ceilalţi, atunci cred
că o sâ avem şi preoţi predicatori, dar sâ avem şi buni
profesori.
Nu sunt contra raportului, facâ-se şi o schimbare, sâ
începem şi dela Fiul Γη loc sâ începem dela Dumnezeu
Tatăl, dela Creatorul tuturor, cu care copilul încă vine In
contact de când începe sâ priceapă lumina zilei; sâ se facă
o încercare, dar dacă nu vom aveâ buni maeştri şi încer
carea de astăzi, ca şi practica de astăzi, nu are sâ deâ
roade.
Ceeace cere raportul, înţeleg foarte bine, dar să vedem
avem noi maeştri care sâ priceapă raportul ? S’a scris is·
tofia bisericei române cu noi discipoli veniţi mai în urmă
în şcoală, câci din nefericire noi Românii nu ne-am prea
iubit.
Când eram în seminar nu se fâceâ cursul limbei române
la seminar şi nici cursul de istoria bisericei române; la
facultate aveam oarecare notiţe ale lui Eusebiu Popovici
şi Ghenadie Enâceanu pe care le copiam; noi nu ne-am
prea iubit ţara, nici limba, nici biserica; şi dacă limba ro
mână şi-a luat mai mare desvoltare, deşi nu se predă In
seminare, dar se fâceâ prin şcolile celelalte, au fost maeş
trii care au putut să facă cărţi.. Câci nu uitaţi câ înainte
de a aveâ un program, trebue să avem cărţi, câci ·nu va

fi nici un profesor care sft poatft pune tn practic* progra
mul, fârâ sft aibft o carte. Din acest punct de vedere pro
gramul va aveâ mare greutate, cAci nu o sft avem scrii
tori destoinici. Deşi avem astAsi scriitori de istoriţ biseri
cei romAne, aceasta tot este incomplectA şi când se ln-
tAmplA ca unul din noi sA scrie o paginA din istoria bi
sericei, autorii de mai sus cari se cred a tot ştiutori, te
ia tn rA«, sicAnd cA a scris el, tn loc s'o primeascA ca
binevenit*, pentru complectare. Sunt sece ani de când s’a
introdus iitoris bisericei române In licee şi pânA astAsi
n'avem un curs complect.
De asemenea n'avem un curs complect, potrivit licee
lor cu «Istoria RisericeascA». Unii au tratat-o tntr'un fel
alţii tntr'alt lei, dupA cum s'a pijjut strecurâ pe la Mi
nister.
Eu vAd programs propusA superbA, dar vAd mari greu·*
tAţi tn punerea ei tn aplicare, mai cu deosebire pentru li
cee şi şcoli speciale, psrticulare.
In şcoalele primare nu va fi poate atât de greu; niţel
bun simţ din partea preotului predAtor—dacA va fî— clar
cAnd este vorba de preot vedeţi, cA nu ştiu cum se tace,
cA fug autoritAţile laice de el, ca de ucigA-l toaca, de teamă
sa nu fie preot tn şcoalA. îşi aduc aminte cel ce erau tn
Sf. Sinod, cA stând de vorbA cu un domn Ministru, ne
spuneA cA un alt ministru din'naintea lui, prin o decisie
ministerialii, a Îngăduit preoţilor streini sft faoft religia tn
şcoalele primare rurale, iar preoţilor noştri, bal Poate c&
se conduceA şi de ideia cA am avut preoţi—şi mai avem—
din cei agramata şi din cei cu 4 clase, a căror cunoştinţe
se reduc numai Iu serviciul religios şi aghiasmatar.
Dar, dscA aceştia nu pot predA cursul de religie tn scoa-
lele primare, apoi cred cA-Ι pot predă cu deplin succes
absolvenţii seminariilor, acei cari au şi cursuri de peda
gogie practicA, mai bine decAt tnvAţAtorii şi institutorii,
ai poate unii ca aceştia sA corespundA programei noastre,
dar şi din acest punct de vedere sA nu ne facem ilusii,
pentrucAt nu avem nici a 8 a parte de preoţi luminaţi, pe
când ceilalţi cari n'au habar de noul mod de predare, vor
face cum au fAout şi profesorii noştri, luaţi de ici pAnâ
colea.

AOTfl OFIOIALB 239
Ori, bâeţii din şcoalele primare nici nu ştiu* al citească,
necum eft-şi deâ socoteala, eft prindă cevft din istorioara
unei cftrţi de cetire. Acolo, trebue* dibăcia preotului, el
trebue sft nareze copilului bucata religioasa In aşâ fel, tn
cât sâ fie pricepută de el, tn termenii pe care ti Înţe
lege el.
Pe urmft trebue să li se pună sub ochi şi icoanele anu
mitelor figuri din istoria religiei noastre.
Eu mâ duc la o şcoală «IrObeliană» şi de câte ori mâ
duc, le spun câte o istorioara scurta şi cer să-mi arate
pe Sf. Nicotae, şi care mai de care, cu mare drag Îmi
aratâ icoana lui.
Prin icoane se late minunii
Dar, pentru aceasta se cere mâestric. Deocamdată va
fi aplicabil programul, dacfl vom aveâ posibilitatea ca preo
tul sâ fie tn contact cu copiii la şcoalele primare.
La noi este o nenorocire, un curent nenorocit dela o
vreme Încoace.
Dacă ţara noastrâ a făcut dela 1848 mare lucru pe te
renul cultural şi economic, din punctul de vedere religios,
a fâcut un mare râu, depărtând pe copil de preot, pen
tru motivul câ dacfl copilul va prinde dragoste de preot
şi biserica' ţârei lui, atunci se va Înfiinţa tn România un
clericalism care va sgudul politicianismul, aşâ cum este tn
alte părţi, se vede treaba câ pe acolo i a mirosit florile.
Şi, aceat curent nenorocit, de atunci şi pânâ astăzi tşi ur
mează cursul său.
Pot tnvflţfltorii şi institutorii sâ deâ învăţământul religiei ?
Dar ce cursuri de religie face tnvâţâtorul şi institutorul
tn şcoalele normale? Nici atât cât se face tn liceu. Şi,
când te mai gândeşti câ tn şcoalele normale mai sunt şi
profesori materialişti şi socialişti, cari infiltrează vederile,
Învăţăturile şi ideile lor, ca sâ se distingă câ ei sunt oa
meni superiorii
Apoi de act, avem noi Chiriarhii nemulţumiri, cu bieţii
preoţi cari merg la cercurile culturale, câ domnul tnvâţâ-
tor caută sâ ia subiecte nepotrivite, ca sâ ia tn râs pe preot
sau Biserica. Şi, eu m'am pronunţat câ pe învăţătorii de
felul acesta, sft-l recomandăm D*lui Ministru, pentrucâ sea
mănă învăţături rele şi vrajbă tn popor. Datoria lor este
sâ samene dragoste pentru Biserică.

24 0 ACTE OFICIALE
Cred, dar, că prin ajutorul seminariilor şi al facultăţei
de Teologie, să putem ajunge la realizarea formulelor aces
tui program. Dar, şi programa aceasta ca şi cea veche,
are să mai îndure nevoi, câci tot ce vine In lume nevoi*
Jor este supus. Sâ nu credeţi câ dascălii vechi o să-l vadă
cu ochi buni. Ei ştiu calapodul lor, şi acum, ca sâ facă
programul nou, trebue să înveţe şi ei din nou, şi iar au
sâ înceapă cu «foaia».
După- aceia cu autorii o sâ găsim greutăţi, pentrucâ
autorii sunt cei dintâiu cari întâmpină greutăţile programei
şi apoi profesorii.
Eu, cum am spus, văd cu ochi buni programul acesta,
însă-1 văd cu oarecare sfială, câci nu o să fie pus în prac
tică deocamdată, aşâ cum cerem noi; dar deâ Domnul sâ
se facă, cei ce vin după noi sâ meargă mai înainte, sâ
desvolte sentimentul religios de Biserică şi de *Patrie în
sufletul copiilor, începând cu Christos, mai mult decât noi
cari am început cu Dumnezeu Tatăl.
P. C. Econ. Const. Nazarie. I. P. S. Stăpâne, chestiu
nea programului este una din cele mai importante; a dis
cută însemnătatea unui program dacă este trebuitor, sau
nu este trebuitor învăţământul religios astăzi, cred că ni
meni nu mai îndrăzneşte să iacă lucrul acesta; *câci siste
mul de a se fixa materiile pe clase, ca sâ nu se facă abuz
pentru surmenarea tinerimei, este aprobat aproape de în
treaga omenire. Deci dela această cucerire, făcută pe te- ·
renal pedagogic şi didactic, este imposibil ca sâ ne sus-
tragem. Are însemnătate dascălul şi dela dibăcia sa, poate
să depindă în cea mai mare parte bunătatea unui program;
dar nu este mai puţin adevărat câ şi programul are o
foarte mare dosă de însemnătate asupra persoanei, asupra
profesorului, călăuzindu-1 şi arătându-i modul cum sâ lu
creze şi .limitele până unde trebue să se întindă In pre
darea materiei. De aceea, un program bun, oricât de râu
ar fi aplicatorul lui, rămâne bun, dupâ cum şi morala
creştină, prin faptul că unii dintre noi şi dintre creştini
se abat dela dânsa, nu încetează de a fi bună; tot aşâ
şi programul; câ se vor găsi răi aplicatori, nu însemnează
câ este rău.
Dar sâ vin direct la chestiune. întrebarea noastră este:

programul preconizat de P. S. Vartolomeu, cu asentimen
tul nostru şi al întregului congres al profesorilor de reli
gie, este un program care corespunde cerinţelor învăţă
mântului nostru ? Este un program bun sau nu, faţă cu
programul vechiu ? Aceasta este chestiunea care ne preo
cupă şi asupra căreia trebue să discutăm strâns, fără sâ
ne întindem la alte chestiuni. Dacă mă întrebaţi pe mine
asupra acestui punct, eu răspund în mod hotărît, câ pro
gramul preconizat de P. S. Vartolomeu, în numele Con-
-sistoriului Superior cu asentimentul lui şi cu al profesori
lor de religie este un program—dacâ pot să mă exprim
aşâ—ideal; ţine seamă şi de metoda pedagogică şi isto
rică şi .cunoştinţele religioase, pe care noi dorim sâ le
dăm unui creştin, sunt toate cuprinse în acest program.
Pe noi aceasta ne interesează, adicâ ca sâ iasă creştinii
din şcoală cu o anumită ştiinţă de cunoştinţe religioase,
care sunt absolut necesare în viaţă. Acum, câ aceste cu
noştinţe le vom dâ la început sau la sfârşit, aceasta este
chestiune de procedură şi sâ lăsăm libertate profesorului,
ca dânsul, mulţămitâ capacitâţei şi culturei lui sufleteşti,
sâ pună programul în aplicare cum va crede el mai ni
merit. Din punctul de vedere al materiei prevăzute în pro
gram, mă simt pe deplin satisfăcut şi mulţâmit.
Câ cu aplicarea acestui program se vor întâmpină di
ficultăţi din partea personalului, se poate, dar dacâ ne vom
opri de consideraţiuni de asemenea natură, niciodată nu
vom puteâ face un bine. Au sâ aplice, în primul rând,
programul poate mai râu, peste un an mai bine, peste
doi trei ani ideal şi aşâ vor merge ca sâ se aplice la un
moment dat cum trebue.
Câ vor trebui tablouri pentru predarea învăţământului
religios în şcoale, de aceasta nu se îndoeşte nimeni, şi
eu cred câ Cassa Şcoalelor, la dorinţa noastră, numai de
cât va imprimă tablourile necesare învăţământului religios,
pentru predarea în şcoalele primare. Deci nu trebue sâ
ne îngrijească lucruri de mâna doua, când sunt chestiuni
de mâna întâia foarte importante învăţământului religios,
care prin actualul program capătă soluţiunea ei bine dată
şi bine chibzuită. Astfel fiind lucrurile, eu mâ declar pe
deplin mulţâmit cu schema de program propusă de P. S.
_________________________ ACTE OFICIALE_____________________ 241
16

242 ACTE OFICIALE
Vartolomeu şi sunt de părere ca sâ daţi autorizare comi
siunei sâ sc prezinte tn faţa Consiliului General de instruc
ţie şi acolo sâ se susţinâ sporirea numărului de ore la
toate clasele, ca programul pe care noi îl preconizăm, să
înceapă din acest cadru de ore. Comisiunea să aibă fa
cultatea de a prevedea pe lecţiuni subiectele programei
şi astfel să înlesnească Consiliului Permanent ce doreşte,
adică Biserica să i pună la dispoziţie tot ce este In che-
marea-'-ei, ca învăţământul religios să sporească, să înflo
rească în ţara românească (aplauze).
P. C. Econ. 1. Gotcu. I. P. S. Stăpâne, învăţământul
religios la noi în ţară, după cum toţi cunoaştem, se mişcă
într’un cerc strâmpt şi acest lucru gândesc că nu trebue
să-l mai spunem, căci 11 cunoaştem cu toţii. învăţământul
religios tn şcoale a fost mai mult decât oropsit şi rezulta
tele, cu drept cuvânt, trebue să fie din cele mai puţin
plăcute şi mai puţin eficace; nici mijloace, nici timp, nici
posibilitate şi duşmani câţi poftiţi. In asemenea condiţii
se predă învăţământul religios la noi. Această nemulţămire
dacă se manifestează sporadic şi de toţi membrii învăţă
mântului religios şi de toţi conducătorii religiunei din ţara
noastră, apoi această nemulţămire s’a manifestat în mod
oficial şi aici, în Consistoriul Superior şi apoi ca o com-
plectare şi în congresul profesorilor de religie. In faţa a-
cestor nemulţămiri s’a venit cu soluţia gata, cu dorinţi
bine precizate şi bine studiate. In primul loc s’a ridicat
drepte şi întemeiate plângeri, că timpul ce se dă învăţă
mântului religios este prea restrâns, acest învăţământ a fost
pus pe planul al treilea şi chiar al patrulea; au ajuns unii
dascăli să zică, că învăţământul religios este tolerat. Gim
nastica are mai multe ore decât învăţământul religios, sub
cuvânt că ea desvoltă trupul, ba încă merg până acolo sâ
zică că gimnastica moralizează, că ridică sufletul, că for
mează caracterele, că face minuni; iar Învăţământul religios
nici nu merită discuţie. Ei bine, în congresul de astă toamnă
s’au arătat aceste nedreptăţi, şi cu toţii într’un suflet şi
într’un gând, au arătat că învăţământul religios, pentrucâ
să poată fi ceeace trebue sâ fie, în primul rând are nevoe
de timp. Şi de aceea, toţi profesorii au cerut câte două
ore de clasă în licee de sus până jos, extinderea învăţă

ACTE OFICIALE 24 3
mântului religios la toate şcoalele speciale.. Căci este de
neînchipuit, cum se concepetn mintea oamenilor de şcoală,
ca elevilor din şcoalele de arte şi meserii, celor din şcoa
lele comerciale, celor din şcolele de agricultură etc. sft nu
li se deâ învăţământul religioso-moral, ca şi când mese
riaşii, comercianţii, agricultorii, nu trebue să fie susţinuţi în
vieaţâ şi în întreprinderile lor de credinţa şi nădejdeâ în
Dumnezeu, ca şi când ei nu trebue să fie oameni cinstiţi
şi morali în societate. Nişte astfel de concepţii falşe şi ne
norocite ne-au dus la fâlimentul moral social şi ca urmare
firească la dispariţia şi împuţinarea meseriaşilor, agricul
torilor şi comercianţilor români. Aceste bresle trăesc şi
propâşesc prin credinţa în Dumnezeu şi prin vieaţa morală.
De aceea I. P. S. Stăpâne, s’a cerut în congres extin
derea învăţământului religios la toate şcoalele şi înmulţi
rea orelor de studiu.
A trecut apoi la programă. S’a făcut critica actualei pro
grame' de învăţământ religios.
1. P. S. Mitropolit Primat. De ce în'congresele neca
nonice şi nu la Chiriarhii respectivi sâ fi venit cu asemenea
chestiune ?
P. C. Econ. I. Gotcu. Congresul profesorilor de religie
s’a ţinnt cu binecuvântarea I. P. S. Voastre şi am fost
autorizat şi însărcinat de Congres, sâ expun aceste dorinţi
ale Congresului şi Consistoriului Superior Bisericesc, cu
rugămintea de a-şi însuşi acestevederi şi dorinţi, ca astfel
ele sâ se poată înfăptui cât mai curând; iar Onor. Consis
toriu Bisericesc a binevoit ca să şi însuşească acele dorinţi
ale Congresului profesorilor de religie, deci Congresul n’a
lucrat izolat şi afară de vederile I. P. S. Chiriarhi, ci în a-
ceeaşi inimă şi cu acelaş ciiget spre binele Bisericei.
I. P. S. Stăpâne, s’au criticat în Congres programele
vechi şi critica a fost foarte judicioasă şi s’a cerut modi
ficarea ei, bazată pe toate cerinţele pedagogice şi experi
enţa sufletului dăscălesc doritor de binele poporului şi al
Bisericii
Şi atunci Congresul a ales din sânul său o comisiune
care a alcătuit acest proiect de program pentru învăţămân
tul religios, în vederea şi în dorinţa de a satisface toate
cerinţele şi ale sufletului creştinesc şi al regulelor peda
gogiei şi potrivit mentalităţei copilului.

Acest proiect de program apoi, comisiunea l-a trimis
autorităţilor în drept spre a-i dâ sancţiunea cuvenită şi care
autoritate este «Consiliul General de instrucţie».
Consiliul General a înţeles— după cum P. S. Vartolomeu
a spus foarte frumos— şi este o notă admirabilă şi vred
nică de toată atenţiunea noastră, zic a înţeles şi a recu
noscut competenţa celei mai înalte autorităţi bisericeşti,
care e în drept sâ vadă şi să conducă învăţământul reli
gios din ţara noastră şi a trimis proiectul de programă
aici, cu dorinţa de a află care sunt vederile Consistoriului
Superior Bisericesc şi ale Sf. Sinod cu privire la noua
programă.
P. S. Vartolomeu a preconizat pe temeiul vieţei psiho
logice a copilului, a regulelor pedagogice, a modului de
desfăşurare a sentimentului religios şi a manifestărilor din
*vieaţa de toate zilele, un plan de program, pe care l-a
expus tn şedinţa trecută; acea expunere însă s’a făcut în-
tr'o formă nu tocmai complectă, căci a tratat numai par
tea morală din învăţământul religios, şi de aceea s’a cerut
lămuriri pe care P. S. Sa acum je-a dat. Şi astăzi a expus
acest plan de învăţământ în o formă cât se poate de com
plectă, căci pe lângă partea morală a expus şi pe cea de
credinţă cum şi pe cea istorică şi ritualistică.
In faţa acestei expuneri şi a principiului statornicit ad
mis şi de membrii Consistoriului Superior Bisericesc şt
care principiu dejâ a fost urmat şi de membrii comisiunei
Congresului profesorilor de religie, pentru alcătuirea pro
iectului de program la învăţământul primar, declarăm cu
toţii că suntem pe deplin mulţămiţi şi recunoscători P. S..
Vartolomeu.
Dacă în planul de program admis se începe cu Dum
nezeu Fiul, spre a ajunge la cunoştinţa Tatălui, cred câ
nu rătăcim; câci cine doreşte sâ vadă pe Tatăl, trebue să
se uite la Fiul. Fiul este cel care ne descopere nouă pe
Tatăl. Şi Mântuitorul când începe a împrăştia învăţăturile
sale Dumnezeeşti, le expune pe baza principiului etern al
Divinităţei, începând cu cele cunoscute şi simţite pentru
a ridică omenirea la Tatăl.
/. P. S. M itropolit Prim at. Fiul nu este Ta'tăl! Această
chestiune o lămureşte bine Teologia Dogmatică. Sâ nit
cădem in Protestantism de care nu avem trebuinţă.

P. C. Econ. /. Gotcu. Nu. Doamne fereşte.
Şi comisia a avut In vedere psihologia copilului tn al
cătuirea anteproiectului de program, dar nu e mai puţin
drept, că copilul meu dela vârsta de 3 ani, mă ia de mână
şi mă întreabă: Tatăl Cine a făcut soarele, stelele etc. A-
cestea sunt lapte psihologice pe care noi le examinăm în
fiecare zi în copil şi deci trebue să satisfacem pe cât po
sibil curiosităţei lui.
1. P . S. Mitropolit al Moldovei. Cine conduce pe copil
astăzi la Biserică?
Voci. Nimeni.
1. P. S. Mitropolit al Moldovei Da, nimeni 1
Nu-1 conduce nici mama, dar nici dascălul sufletesc.
P. C. Econ. 1; Gotcu. Mama l-ar conduce dacă şi pe ea
ar fi condus-o mama ei.
Altă dată când copilele erau conduse la Biserică, îşi
conduceau şi ele la vreme pe copiii lor, nimic mai simplu
decât să luăm pe copii de mână şi să-i conducem la Bi
serică.
Deci dar, în ce priveşte planul de program, aşâ pre
cum s’a complectat, cred că răspunde scopului său, căci
ţine seama şi de starea psihologică a copilului; este în
conformitate cu cerinţele, cunoştinţele şi necesităţile peda
gogice şi răspunde, pe de altâ parte, în totul adevărurilor
religiunei: dogmatice, morale, istorice şi liturgice, pe care
trebue să le aibă un bun creştin.
Astfel fiind, Vă rugăm I. P. S. Stăpâne, să binevoiţi a
aprobă şi planul şi comisiunea şi a-i dâ împuternicirea ca
să lucreze în amănunt cu Consiliul General programele în
văţământului religios în şcoale, ca astfel să se îndrepteze
cât mai curând starea tristă a învăţământului religios din
şcoalele publice şi care dâinueşte de atâta amar de vreme.
In acelaşi timp I. P. S. Stăpâne, vă rugăm să binevoiţi
a interveni cu toată energia ca dorinţa manifestată de
mulţi ani în acest Consistoriu Superior, să se înfăptuiască
cât mai curând, şi anume ca preoţii să fie dascăli de religie
•ai copiilor şi în cursul primar şi în cursul secundar şi în
toate celelalte şcoli publice şi private.
S’a obiectat că nu toţi preoţii sunt bine pregătiţi—dar
după cum am spus şi altâ dată—scopul primordial al pre-
j________ '· __________ ACTE OFICIALE 2 4 5

246 A C T ! OFICIALE
dârei învăţământului religios este de a face pe oameni cu
frica Ini Dumnezeu, oameni morali, cetâteni cinstiţi şi cred
şi stârnesc In credinţa mea, câ nimeni nu ar fi mai în mă
sură pentru a le insuflă această credinţă, frica de Dum
nezeu şi ruşine de oameni, decât preotul, fie el chiar şi
un simplu catihet.
învăţământul religios înainte de toate are nevoie de cu
cernicie şi de devotament ţi acestea sunt cele mai sigure
şi fireşti mijloace de reuşită; nu vom tăgădui însă nici tre
buinţa regulelor pedagogice. Slavă Domnului, seminariştii
sunt bine pregătiţi şi in aceastâ privinţă.
Astfel fiind, Vâ rugăm, I. P. S. Stăpâne, ca pe lângă
aprobarea planului sâ stăruiţi ca învăţământul religios să
fie dat pe mâna preoţilor, natural cu exceptarea celor ce
nu sunt destul de pregătiţi.
/. P. S. Mitropolit a l Moldovei. Nimeni dintre vorbitori
nu ne-a relevat, dacâ referatul cel propus al P. S. Var
tolomeu este opera Congresului profesorilor de religie,
sau nu.
P . C. Icon. Const. Nazarie. P. S. Vartolomeu a venit în
Congresul profesorilor de religie, şi vederile expuse acum
în mod minunat, le-a expus acolo într’un mod mai sumar
Şi Congresul profesorilor de religie în unanimitate, a apro
bat aceste vederi.
/. P. S. Mitropolit al Moldovei. A! Acum se schimbă
chestiunea.
Tocmai aceasta am voit ca sâ se ştie. Opera este a
unui neprofesor de religie. P. S. Vartolomeu este un bun
cunoscător în cele ale religiei, pot zice este un teolog lu
minat, dar nu este un didact; adică P. S. Vartolomeu nu
a fost în faţa elevilor ca profesor. Nu a făcut încă expe
rienţă dacă sistemul propus se lipeşte cu sufletul copiilor
şi deci interesul Consistoriului Superior este de a şti, care
sunt concluziunile la care a ajuns Congresul învăţătorilor
de religie. Am dori să ştim dacă la congresul profesori
lor de religie nu s’a mai luat şi o altă concluziune, adică
ce? înmulţirea orelor de religie şi alt evâ nimic? Am dori
să ştim opera proprie a Congresului si nu a P. S. Varto-
Jomeu care nu erâ un teolog practic ci teoretic.
P. C. Econ. I. Gotcu. I. P. S. Stăpâne, proiectul de

ACTS OFICIALI
program alcătuit de comisiune pentru cursul primar, este
In totul de vederile P. S. Vartolomeu, afară de mici amă
nunte, aşâ câ vederile P. S. Sale au coincidat cu vede
rile Congresului; iar noi comisiunea, am alcătuit proiectul
de program, care este In acest sens. Pentru cursul secun
dar am păstrat ordinea firească a desfâşurârei evenimen
telor In opera mântuirei,
P. C. Econ. Const. Nazarie. Cred câ chestiunea cum
este pusă, nu are rostul de a fi pusă aşâ. Consistoriul
Superior este autoritate tn chestiuni de felul acesta, şi are
toată calitatea fie de a aprobă propunerea P. S. Varto
lomeu, fie aşâ venită din partea profesorilor de religie.
Prin programul fixat aici de comisiunea respectivă, este
o adevăraţă fericire câ între cepreconizează P. S. Varto
lomeu şi tntre ce lucrează comisiunea Congresului, este a-
proape o unitate de vederi, şi dacă nu ar il, Consistoriul
Superior nu este ţinut sâ ţină seamă de ceea ce a zis
Congresul, dacă ar găsi că este nevoie de a pune chestiunea
altfel. Prinurmare, cred că Consistoriul Superior poate sâ
hotărască perfect de bine, pe baza lămuririlor date şi anume,
că programul de religiune al profesorilor de religie, este în
acelaş plan cu al P. S. Vartolomeu, cu singura deosebire
că P. S. Sa a pus chestiunile de detaliu aşâ fel, în cât
se poate alcătui uşor programul şi programul să iasă In
felul acesta.
/. P. S. Mitropolit Primai. Şi eu am fost câtevâ zeci
mi de ani profesor şi cunosc foarte bine cum au fost pro
gramele şi cum trebue să fie. Modul cum se preconizează
acum aceste programe îmi pare foarte complicat, ca sâ I
rezolvăm numai într’o şedinţă; nădejde ar fi în comisiune,
care va fi de ajutor pe lângă Consiliul General de instruc
ţie. Dar dacă comisiunea nu va puteâ luâ parte şi ne vom
pomeni cu un program care nu va fi conform cu părerile
noastre, atunci ce rămâne de făcut? In alte împrejurări aşi
fi dorit studiul mai amănunţit, câci este vorba de a schimbă
un sistem întreg de a se predă studiul religiei In şcoalele
noastre. Nu sunt contra sistemului ca ideile psihologice
trebuiesc să fie cunoscute, tnsâ’mi par prea grele pentru
copii. Tinerimei şcolare foloseşte mult sistemul intuiţiunei,.
care tocmai pentru aceasta se vede admis şi în cele mai.

248 ACTE OFICIALE
multe acte al Bisericei, folositor adulţilor, dar aplicarea
sistemului psihologic In predarea religiunei va depinde
foarte mult dela capacitatea profesorului, şi mâ tem ca la
finea cursurilor, şcolarii îmbuibaţi cu teorii psihologice şi
cu intuiţiuni adeseori neînţelese, ei sâ nu se pomeneascft
la fine, aproape fără nici o cunoştinţă despre ce ar trebui
să ţină minte pe viitor, lucru la care foarte mult ajută
pânâ acum şi rostirile cu recitări anumite, care pot ră
mâne! in minte pe totdeauna. Chestiunea deci fiind aşâ
de grea, îmi pare că prea puţin s'a studiat până acum,
o admit Insă cu marea nădejde în munca comisiunei, care
îşi va dâ toată osteneala ca să complecteze programele
cu No. suficient de ore şi cu sistemul de predare folosi
tor; dar comisiunea trebue să fie foarte energică, ca să
poată trece aşâ în Consiliul Superior. Deci membrii co
misiunei cu toţii nu trebue să absenteze dela şedinţele
Consiliului General şi să lucreze cu sârguinţâ ca să tra
ducă în fapt ideile exprimate aici.
P. C. Econ. P. Procopiescu. Am ascultat şi expunerea
făcută de P. S. Vartolomeu şi felul de a vedeâ al Onor.
Comisiuni, care a luat cunoştinţă de aprecierile şi impresiu
nile ce a făcut la Consiliul General şi din toate am rămăs
încredinţat, cum că este o coincidenţă minunată întru felul de
a vedeâ al Onor. Comisiuni, cu felul de expunere al P. S.
Vartolomeu. Cum că erâ necesară această modificare de in
trodus şi de a se alcătui programul de învăţământ religios
pe alte principii, erâ firesc. Am avut cinstea altădată să fac
o modestă prcpunere, căTci am observat şi întrecutul meu
ca dascăl şi al colegilor mei preoţi, că nu se împacă cu con
ţinutul programei şi am lăsat o la o parte şi am căutat
alte căi mai lesnicioase, ca sâ dăm aceste cunoştinţe e-
levilor. In felul cum se prezintă astăzi, vâ mărturisesc câ
este conform cu natura copiilor, să ţie seama de manife
stările lor sufleteşti şi sunt de părere să se aprobe şi sâ
se deâ comisiunei autorizarea, ca sâ reprezinte1Consisto-
riul Superior în Consiliul General, unde sâ susţină cu tă
rie aceeace ştie că este dorinţa noastră.
J. P. S. Mitropolit Primat. Acolo este de temut ca sâ
nu vă majorizeze şi să rămâneţi tot pe loc.
I. P. S. M itropolitul Moldovei. Am pus o chestiune

ACTE OFICIALE 249·
prealabila la care mi s’a răspuns că, P. S. Sa ca şi alţi
I membri al Consistoriului Superior, fiind în Congresul pro-
I fesorilor de învăţământul religios, au fost rugaţi sâ ne co-
I munice concluziunile pe care le-au luat tn congres.
Această mărturisire pentru noi e o bază de discuţie.
I Dacă noi plecăm dela concluziunile care s'au luat în Con-
! gres, de către profesorii de religie, înţelegeţi câ e mult
j mai de apreciat, decât a le luâ din o teorie pedagogică,
I ştiinţifică^ cum veţi voi să o numiţi, dar care nu este încă
I aplicată. Căci în tot învăţământul de toate categoriile, ori
I care ar fi el, scopul principal pe care îl urmăreşte aplica·
I torul e ca acest învăţământ sâ intre în duhul elevilor, sau
1 al acelora pe cari voeşti să-i îndrumezi.
Prin referatul program, sau mai bine zis tratatul P. S.
I Vartolomeu'în adevăr că se pune în evidenţă în mod pe-
1 dagogic câ învăţământul religios predat aşâ—să adaptează
I sufletului copilului 'şi e mai de preferit decât acela care e
I rece şi nepriceput de către elev.
Tocmai acesta e succesul cel mare pe care l’am puteâ
obţine, ca învăţământul religios sâ fie iubit şi priceput de
I elevi. Cu drept cuvânt s’a spus. Trebue să ştim, ce îi tre-
I bue copilului? Şi P. S. Vartolomeu spune: trebue să iu-
I bească învăţământul religios, ca să se poată folosi de el.
Eu cred că sistemul psihologic, ca şi obiectul pe care îl
j predă, fiind sufletesc, răspunde, e mai potrivit decât cel
I istpric.
Dar întreb un·lucru: Cei chemaţi a aplică acest nou sis-
I tem, vor aveâ curajul de a l aplică şi vor aveâ credinţa că
I va aduce un folos mai mare?
P. S. Episcop de Argeş spuneâ că mai întâi profesorii
I trebue sâ înveţe, ca şi ei să poată învăţă, la rândul lor pe
j elevi. Eu nu zic aşâ. Dar nu este mai puţin adevărat—să
1 fie ştiut—că acela care crede că ştie totul, nu ştie nimic.
In învăţământul religios e şi mai greu a susţine atotşti-
I inţa şi deplina pricepere şi înţelegere.
Ei, ce facem acum ? Admitem părerea ce ni s'a comu
nicat de P. S. Vartolomeu ca a sa; sau admitem noi pro
punerea ca a comisiunei, însuşită de ea dela P. S. Varto
lomeu? Şi autorizăm noi pe delegaţii noştri ca mergând
tn Consiliul General în numele Consistoriului Superior Bi

2 5 0 ACTE OFICIALE
sericesc sâ zică? Noi rupem cu sistemul vechiu, venim cu
altul nou, pe propria noastră răspundere ?
In adevăr, este un act de curaj! Eu cred că e prudent
ca mai toate încercările pedagogice, când e vorba despre
o experienţă,—să se facă în mic. Să facem şi noi ca în
ţeleptul şi inteligentul cultivator. El începe în mic, un nou
sistem de cultură, pentru, a vedea ce roade dă! Şi, dacă
se convinge prin el singur, că experienţa dă rezultate bune,
atunci îşi întinde sistemul cel nou de lucru.
Ntf crede Consistoriul Superior Bisericesc că ar fi pru
dent, ca şi noi să facem începutul în felul acesta ? Nu se
teme Consistoriul Superior că se poate întâmplă, ca în
tot ce se face grăbit, să nu deâ rezultate bune ?
Câte experienţe nu se fac în laboratoriile de chimie,
până ce se pare că s’a ajuns la un rezultat, dar care n’a
fost proclamat ca bun şi definitiv, decât după o lungă ex
perienţă?
Eu încă odată zic: nu e prudent ca începând un sistem
nou, să avem curagiu, că începutul să-1 facem în mare,
cu asigurări de succes, căci se prea poate sâ nu fie aşâ.
Şi de aceea, părerea mea e să facem o experienţă în
mic, ca să' putem cu siguranţă şti, când vorn face în mare
care sunt roadele.
Mi-aduc aminte de când s’a făcut cea dintâi aplicare de
principii pedagogice pentru învăţământul nostru. S’a făcut
de către un fost profesor dela seminarul central, regretatul
Barbu Constantinescu, care eră un pedagog de frunte al
timpului.
Dar, credeţi că începutul acela al învăţământului primar
s’a făcut deodată pentru toată ţara ? Nu. Barbu Constan
tinescu a aplicat principiile cele mai pedagogice, la şcoala
primară alipită pe lângă şcoala normală a «Societăţii pen
tru învăţătura Poporului Român». Asemenea şcoli de apli
caţie astăzi sunt pe lângă fiecare şcoală normală.
Ei bine, numai după rezultatele obţinute, şi în urma
multor congrese făcute de către Barbu Constantinescu cu
învăţătorii şi institutorii, s’au introdus preste tot aplicarea
tn învăţământ.
Sunt de părere ca noul sistem pe care voiţi să-l Intro
duceţi pentru propunerea învăţământului religios, să-l în-

ACTE OFICIALE 25 f
I troduceţi In mic, şi sub un control, ca sâ vedem ce rezul-
! tate va aveâ.
P. S. Episcop de Argeş face o observaţiune pe care eu·
I nu o împărtăşesc. P. S. Sa a zis câ anul 1848 a adus "cu
el o ridicare a vieţei noastre naţionale, dar In acelaş timp
I a răcit legăturile sufleteşti, dintre cler şi popor. Nu este
adevărat. O legătură între cler şi popor totdeauna a fost.
In ţara Românească nimeni n’a ajuns până acum la acea
gândire rătăcită câ preotul este un om primejdios, din
potrivă, observaţi multe năzuinţe ce se pun din partea oa
menilor de Stat, ca preoţimea să Intre in vieaţa publică
de Stat şi societate şi sâ deâ sprijinul şi concursul ei. A-
ceasta nu este o dovadă că preotul e chemat să deâ con
tingentul său de muncă pentru ridicarea vieţei poporului ?
Am întrunit la Galaţi, când eram Episcop, pe revizorii
şcolari de judeţe cu protopopii dejudeţe,. în înţelegere cu
regretatul Ministru Spiru Haret. O făceam cu credinţa că
e în folosul ţârei o înfrăţire cât mai mare între preotul
şi învăţătorul sătesc. Nu am găsit nici o părere, din par
tea revizorilor şcolari, în afară de dorinţa de a face o
conlucrare cât mai apropiată şi mai caldă între preotul şi
învăţătorul sătesc.
De ce să bănuim pe oameni când nu avem motive; că
unii învăţători cari nu ştiu ce fac, cu o minte rătăcită,.
Intr'o conferinţă sâ Vorbească cu uşurinţă la adresa pre
oţilor, nu trebue să tragem concluziunea câ ceilalţi colegi
au aceleaşi vederi. Am văzut învăţători săteşti cari sunt
convinşi despre legământul care trebue să existe între ei
şi preot, şi prin multe satte am văzut că, această legătură
de muncă între ei, dâ fructele cele mai frumoase.
Ca preotul sâ meargă la şcoalele primare şi să predeâ
învăţământul religios, este idealul urmărit de toţi şi atunci
am fi în vederile P. S. Vartolomeu, că catedra e unul din
mijloacele pe care Ie întrebuinţează preoţimea unei naţiuni
de a contribui la-fericirea poporului. Aşi vreâ ca tot în
văţământul religios să fie predat numai de preoţi. In a-
ceastă privinţă eu vă pot spune, că a fost un moment,
când legea care prevede câ învăţământul religios, sâ se
predeâ numai de preoţi eră sâ fie desfiinţată. Lucrul a-
cesta a fost oprit de un ministru care nu mai este printre·
noi, şi care îi face memoria fericită.

2 5 2 ACTE OFICIALE
Sunt de acord cu vederile P. S. Vartolomeu şi voi fe
rici ziua aceea, când vederile sale vor deveni nişte fapte
reale pentru învăţământul religios la noi, ca şi pentru edu-
caţiunea sufletească a poporului.
întrebam pe părintele Gotcu, unul dintre cei mai buni
profesori de religiune din ţară, cine duce de mână pe co
piii noştri la Biserică ? f. P. S. Mitropolit Primat îmi şop
tea câ slugile. Eu adaog: călugării şi călugăriţele streine,
aceia^formează sufletele copiilor noştri, mai ales al fetelor
noastre. Iată marea problemă care o pun în discuţiunea
Consistoriului nostru Bisericesc.
Ce credeţi de fetele noastre, care în braţele călugări
ţelor străine, sunt duse în bisericile catolice! Ce simţiminte
româneşti vor aveâ! Ce mame românce vor fi!
Aceasta e chestiunea cea mare care să ne îngrijească,
nu numai programele care nu totdeauna garantează suc
cesul.
Programele rămân în mâna celor cari le execută.
Programul este un instrument,· ori instrumentul fiind rece,
rece rămâne şi sufletul pentru care este făcut. Oricare ar
ή programul şi sistemul, dacă copiii vor rămâne cu sufle
tul rece şi nu vor fi duşi la Biserică de dascălii de reli
gie, ca să le încălzească sufletul şi inima, nu vom aveâ
nici un folos. Aceasta este marea chestiune. Aceasta e
singura pârghie pentru ridicarea vieţei noastre naţionale.
De geaba vom face programe, dacă copiii noştri vor ră
mâne neduşi la Biserică şi dacâ copilele noastre vor ră
mâne tot în braţele călugăriţelor catolice.
Cunosc de aproape institutele catolice din ţară.
Eram Episcop la Galaţi şi P. S. Nicodem, atunci vica
rul Episcopiei Dunărei de Jos, fusese însărcinat de a merge
în institutul catolic din Galaţi, dar trecând ca Vicar l&
Mitropolia din Iaşi, n’a fost în institut. Sunt sigur câ ar fi
făcut mult şi fără un program.
In timpul când s'a agitat chestiunea institutelor streine
în ţara noastră de' către un ministru, eu la Galaţi am tri
mis răspuns directoarei institutului de acolo, ca sâ duci
fetele noastre românce la bisericile noastre româneşti, iar
nu la biserica care o au sub acoperemântul institutului.
Ştiţi ce mi-a răspuns: să facem biserică mai aproape de

institut şi atunci vor duce copilele româncc la biserica
românească. Aceasta a fost un motiv câ Catedrala Epis
copală să fie zidită in faţa Institutului. Am avut un mare
succes pe care l-am Îndeplinit. Catedrala am stăruit şi s’a
făcut cu gândul că copilele noastre sâ fie duse la biserica
noastră catedrală.
Uitaţi-vâ, nu e Duminică şi sărbătoare mare, In care fe
tele catolice să nu fie duse la Biserică de către preoţii-
profesori de religie. Dar fetele şi bâeţii noştri din şcoa
lele noastre, unde sunt Duminicile şi sărbătorile mari ?
Când vom face şi noi acelaş lucru, vom aveâ rezultate
fericite, altfel învăţământul religios cum se face azi nu va
dâ nici ufi rezultat.
Treceţi hotarele ţârei şi veţi vedeâ toţi profesorii de
religie ducându-se cu elevii lor la Biserică în toate Dumi
nicile şi sărbătorile şi de aceea şi educaţia sufletească a
celor de acolo, e mai îngrijită cu neasemânare ca la noi.
A-ţi văzut că au o educaţie sufletească şi naţională su
perioară de a noastră, pentru ce? Pentrucâ se introduce
în sufletele copiilor în şcoală odată cu obiectele ştiinţifice
şi culturale după catedră, şi cultura sufletului printr’o at
mosferă bisericească.
Să o facem şi noi.
P. S. Episcop ai Argeşului. Dar când sunt câte 700 de
elevi în o şcoală, cum o sâ-i mai duci la Biserică ?
I. P. S. Mitropolit al Moldovei. Se poate tace şi aceasta
Prea Sfinţite. La şcoalele catolice sunt mai numeroşi de
cât sute.
P. S. Episcop al Argeşului. Da, dar au mai mulţi pro
fesori de religie.
I. P. S. Mitropolit al Moldovei. Nu sunt mai numeroşi
ca la noi, dar sunt numai profesori la şcoală; nu şi preoţi
de păstorie.
Acolo se face aşâ numite exorde sau conferinţe religioase
asupra subiectelor cuprinse în Evanghelia zilei, de către
profesorii de religie* in faţa tuturor elevilor din şcoală.
După conferinţa ţinută în cea mai mare sală a şcoalei,
pleacă cu ei la Biserică şi după slujba bisericească, îm
preună cu profesorul se întorc iar la şcoală. Aci în urma
unui scurt rezumat istorisit asupra celor văzute ia Biserică,
___ ______ ___________ ACTE OTICUL·»_______ 253

254 ACTE OFICIALE
se face apelai nominal, apoi se duc acasă, dorindu le das
călul lor sufletesc, adică preotul profesor recraţie plăcută
după prânz. La noi se fac lucruri de acest fel ? Nu.
La noi, copiii şi copilele sunt în orele de cjasă îndru
mate pe calea credinţei, cu lecţiunile ce li se dau, dar
cu desăvârşire neorientate şi neduse tn atmosfera biseri
cească şi a credinţei prin practică. Fără de acestea, nu
vom {ace nimic.
S ’a^.zis adineaori că la noi profesorul de religie e so
cotit în afară de categoria profesorilor de prima mână şi
e considerat mai puţin decât maestrul de gimnastică. Ştiu
aceasta.
Am fost eu în Consiliul General şi am o scumpă amin
tire că de atunci s’au păşit peste clasa a 5-a cu învăţă
mântul religios. Aveam în Consiliul General ca coleg, un
bun prieten care nu mai trăeşte. Amândoi şi cu ceilalţi
colegi d* aici, am avut parte a întinde învăţământul reli
gios şi în clasele superioare. Am amintiri bune de atunci.
Să nu credeţi că profesorul de religie e socotit în rân
dul maeştrilor dela licee numai de către ceilalţi profesori;
ci e privit la fel şi de elevii şcoalelor. Asta e un semn rău.
In alte părţi afară de ţară noastră, profesorii de religie
sunt fruntaşi între profesorii fruntaşi ai şcoalei de orice
grad. La noi, mi se pare, că atâta consideraţiune i se dă,
locul a fi trecut întâiul în ştat, nu cu leafa ci cu numele.
Eu sunt din toată inima ca preotul să fie întâiul şi la
muncă şi la poziţie.
Să cerem ca Statul să recunoască preotului profesor de
religie dela liceu aceeaşi muncă şi să-i deâ aceeaşi răs
plată ca celorlalţi profesori. Dar să muncim şi afară de
puţinele ore de clasă, mergând cu elevii la Biserică. Nu
trebue să cruţăm nici o osteneală şi să ne abatem dela
datoria la care ne chiamă situaţia noastră preoţească.
Pentru aceea am cerut ca preoţii sâ ia parte la cercu
rile culturale şi aţi văzut concluziunile raportului, ca preo
ţii să nu se ducă la cercurile culturale, dacă cercul este
mai departe de 6 Kilometri.
Voci. Aşâ s’a votat.
1. P. S. M itropolit a l Moldovei. Eu cred că nu aşâ- s’a
înţeles a se votâ. Aminţiţi-vă că propunerea părintelui

ACTE OFICIALfi 255
* Gotcu şi a mea e: ca să se lase la aprecierea-P. S. E-
piscop care să-şi dea seama de distanţă.
De unde voiţi să Înceapă cei 6 kilometri ? Din centrul
comunei ?
Atunci veţi găsi oomune care sunt mai lungi decât 6
kilometri şi tn cazul acesta nu l-am lăsa pe preot nici să
iasă afară din cuprinsul satului său. Apoi aşâ trebue sâ
lucrăm pentru popor ?
înţelegeţi că dacă cerem drepturi, atunci să fim şi cei
dintâi la datorii.
Voiţi să lăsăm pe Învăţătorii săteşti, ca singuri sâ deâ
educaţiune poporului nostru şi sătenii să-şi datorească În
treaga existenţă şi educaţiune sufletească a lor numai În
văţătorilor? iar preoţii sâ aibă numai sarcina sâ ducă pe
cei ce mor la groapă?
Trebue sâ facem cevâ mai bun. Sâ muncim pentru lu
minarea poporului nostru şi pentru Îndrumarea lui pe toate
căile bune. Trebue să pregătim sufleteşte poporul, ca
munca noastră să deâ roade.
I P. S. Mitropolit Primat. Am convingerea că aceastâ
chestiune este foarte grea şi că nu poate fi tranşată In-
tr’un timp aşâ de scurt; totuşi ca să facem un pas Îna
inte, admit lucrul cum s’a prezentat, cu speranţa că co
misiunea îşi va dâ multă osteneală ca să câştige un pro
gram şi bine aranjat şi satisfăcător, 1ηceeace priveşte tim
pul în care Învăţământul religios să fie predat.
Se pune la vot raportul astfel cum s’a prezentat şi se
primeşte.
Se pune la vot comisiunea care va luâ parte la cerce
tarea programei compusă din P. S. Vartolomeu, Econ. C.
Nazarie, Econ. Ilie Teodorescu, Econ. I. Gotcu şi Econ.
I. Antonovici şi se primeşte.
P. C. Arhim. Dionisie Simionescu raportor, citeşte un
memoriu al comisiunei pentru tntreţinerea mănăstirilor re
lativ la Îmbunătăţirea bunului mers al monahilor din ţară.
/. P. S. Mitropolit al Moldovei. Eu tnţeleg ca comisi
unea aleasă de Consistoriul Superior, sâ vină cu un pro
iect de regulament, iar nu cu memorii; câci memoriile ne
va servi nouă de bază la discuţiunea ce o vom face asu
pra lor. Bine ar fi fost, ca comisiunea sâ fî luat de bază

ACTE OFICIALE
regulamentul Sf. Sinod privitor la vieaţa monahală şi atunci
sâ vină cu propuneri ca să putem discută.
.Memoriile sunt făcute pentru a pregăti pe cinevâ, dar
clnd este vorba de a discuta, trebue sâ avem o bază de
discupune şi această bază trebue să o deâ comisiunea.
P. C. Arhim. Dionisie Simionescu. Eu rog să se tipă
rească memoriul acesta şi In sesiunea de toamnă să-l pu
tem discută In cunoştinţă de cauză.
/. P. S. Mitropolit Primat. Sf. Sinod are un mare re
gulament general, mai are de asemenea şi alte dispozi-
ţjuni de mai încoace, relative la vieaţa monahală şi eu nu
găsesc nevoia unui nou regulament. In orice caz dacă se
aduce un altui, trebueşte foarte bine studiat şi pus în
concordanţă cu cele vechi. Găsesc deci câ raportul acesta
nu este bine venit acum şi să se amâne pentru altădată.
Se admite de Consistoriul Superior spre a se veni în
sesiunea de toamnă cu un alt memoriu de regulament
bine studiat.
P. C. Econ. /. Ciocan. Citeşte următorul raport relativ
la îmbunătăţirea soartei clerului şi cântăreţilor:
Inait Prea Sfinţite Stăpâne,
ricesc luând în cercetare propunerea făcută de 11 Prea
Cucernici Preoţi membri ai Consistoriului Superior în şe
dinţa dela 11 Mai a. c. prin care arată că posiţiunea ma
terială aproape a tuturor preoţilor din întreaga ţară este
destul de modestă în raport cu timpurile grele de supor
tat, precum şi a cântăreţilor bisericeşti, cer a se mijloci la
locurile competinte în sensul reducerei curbei şi sporirei
salariilor cu cel puţin 20% lunar.
Comisiunea având în vedere că o mare mângâere şi în
dulcire a nevoilor preoţilor din întreaga ţară s’ar aduce»,
fără a se îngreuiâ prea mult bugetul statului, dacă s’ar a-
dâogâ un plus de lei de 20°/0 la salariile preoţilor şi cân
tăreţilor întru cât toţi au aceleaşi greutăţi şi datorii.
Comisiunea având în vedere că toţi P. P. S. S. Chiriarh*
cunosc suferinţele şi nevoile clerului şi că asemenea pro
puneri s’au făcut aproape în toate sesiunile Consistoriului
Superior Bisericesc;

ACTE OFICIALE 2 5 7
Opinează a se face cuvenita intervenire către D-nul Mi
nistru al Cultelor şi Instrucţiune! Publice, care este atât
de binevoitor clerului şi bisericei, cu rugămintea de a face
următoarele îmbunătăţiri:
I). De a se ridicâ curba dela salariile preoţilor; şi
II). De a se adâogâ la viitorul buget pe anul 1914/915
sporul de 20% la salariile lunare ale preoţilor şi cântă
reţilor bisericeşti din întreaga ţară.
Comisiunea cu profund respect supune părerea sa deli-
berârei Onor. Consistoriului Superior Bisericesc, spre a de
cide cele ce va crede de cuviinţă.
Raportor, Econ. I. Ciocan.
Membrii Comisiunei: f Arh. Valerian Râmniceanu. Econ. P. Ciosu.
1. P. S. Mitropolit Primat, Văd câ chestiunea aceasta
care ne preocupă mai de multă vreme, este bine venită,
pentrucâ cântăreţii sunt singuri ca şi preoţii, cari au ră
mas cu faimoasa curbă asupra modestelor lor salarii. Am
tot vorbit pentru ei şi văd câ se întârzie cu îmbunătăţirea
soartei lor budgetare. Am ajuns de nu mai avem buni
cântăreţi pe la biserici, salariul lor fiind extrem de redus.
De aceea, chestiunea aceasta fiind foarte importantă, sâ
o alipim pe lângă aceea a preoţilor, câci nu pot preoţii In
biserică fără cântăreţi, precum nici cântăreţii nu pot face
nimic fără preoţi.
Dacă nu-i vom tncurajâ, îi vom pierde şi pe cei pe care
îi mai avem. Se impune a li se dâ şi lor din veniturile
epitrahirului, câci unii preoţi le dau, dar sunt alţii cari nu
le dau, ba mai mult, că unii preoţi nici nu voesc a-i luâ
pe la serviciile din familie, aceea ce provoacă nemulţâ-
miri, şi aceasta Intre altele o reclamă ei.
Eu In diferite rânduri, şi ca Episcop de Huşi şi aicea,
îngrijindu-mă mult de soarta cântărilor bisericeşti, le-am
susţinut o anumită şi bine organizată şcoală pentru for
marea lor şi la orice ocazie am susţinut şi susţin intere
sele lor, dar din nefericire, chestiunea budgetară este greu
a se urni din loc.
Am făcut mijlocire pentru îmbunătăţirea soartei lor, şi
e regretabil lucru câ se împinge ţ)ânâ acolo, câ sunt a-
17

2 5 8 ACTE OFICIALE
meninţat câ va iî grevă de cântăreţi. Şi doresc să nu fie,
căci ar fi cu totul necuviincios.
P. C. Econ. V. Paoelescu. Sunt de părere, I. P. S. Stă
pâne, ca cântăreţilor să li se ridice leafa cu cel puţin 20
lei pe lună. La 11 lei pe lună nu vine nimeni de acum
înainte.
P. C. Econ. I. Gotcu. I. P. S. Stăpâne, chestiunea cân
tăreţilor este o chestiune foarte importantă, mai întâi că
sunt foarte necesari bisericei şi 2) Cu cât vor fi mai bine
pregătiţi, cu atât şi slujba bisericească va fi mai bine pri
vită şi plăcută.
Ei nu vor fi mai bine pregătiţi dacă nu vor fi şi mai
bine salariaţi.
Ne aducem aminte în ce floare erâ Biserica când erau
acei vestiţi cântăreţi şi cu cât ei au fost desconsideraţi
cu atât şi Biserica a început a fi mai rar cercetată şi a
devenit mai goală de credincioşi, căci ştim cu toţii că
toată lumea se desgustă de cântările acelea ne îngrijite
a multor din- cântăreţii de astăzi.
In Moldova, I. P. S. Stăpâne, deşi starea religioasă şi
materială a creştinilor este inferioară celei de aici, şi prin ■
urmare şi veniturile preoţilor sunt mult mai mici, totuşi
cântăreţii sunt mai bine consideraţi de către preoţi, căci
totdeauna Ii s’a dat jumătate de parte, din tot ce a pri
mit preotul la altar, chiar şi după aplicarea legei clerului,
care le dâ a patra parte.
Nu ştiu cum se face câ în astălaltă parte a ţârei, unde
şi starea religioasă a poporului şi mijloacele materiale sunt
«nai prospere, totuşi cântăreţilor nu li se dâ nimic, nici
chiar aceea ce le acordă legea, şi aceasta este o nedrep
tate, e păcat.
/. P. S. M itropolit Primat. Puneţi un considerent pri
vitor la această chestiune.
P . C. Econ. I. Gotcu. Propun să li se deâ cântăreţilor
partea ce li se cuvine după canoane şi legea clerului mi
rean, iar diaconilor, fiindcă sunt asimilaţi preoţilor, să li
se deâ aceeaşi parte pe care o primesc şi preoţii, conform
Jiterei şi spiritului legei.
Voci. Sâ se aplice legea.
I. P. S. M itropolit Prim at. Pun la vot concluziunile ra

ACTE OFICIALE
portului cu ridicarea leturilor preoţilor şi chestiunea privi
toare la cântăreţi de a li se dâ ceeace li se cuvine.
Consistoriul aprobă.
P. C. Econ. Safir lonescu dâ cetire următorului raport:
La comisiunea de parohii s’a trimis adresa Onor. Minis
ter al Cultelor (Ad*ţia Cassei Bisericei) No. 18698/912,
prin care se comunică, câ nu se poate lâsâ personalului
parohiei din comuna Rudari, judeţul Ooljiu, terenul bise
ricei filiale din cătunul «Domnul Tudor», de oarece art. 8
alin. ultim din legea organică a Cassei Bisericei prevede
câ averea unei biserici, sâ nu se amestece cu averea altei
biserici. In schimb insă, i se serveşte sporul de 25% a-
supra salariului conform legei.
Comisiunea, având tn vedere că Onor. Minister nu poate
să se abată dela lege, fiind categoric arătat cum trebue
a se urmâ tn asemenea cazuri;
Având tn vedere câ, răspunsul Ministerului este Înte
meiat pe lege.
Comisiunea opinează a se urmâ conform legei şi a se
trece la ordinea zilei.
Această opiniune cu smerenie se supune deliberârei
Consistoriului, prin subscrisul raportor.
Raportor (ss) Econ. Preotu Safir lonescu.
P. C. Econ. Cosma Petrovici. Aici, se vede din cererea
făcută, câ la biserica parohială nu există un pământ bi
sericesc, câ un asemenea pământ există la biserica filială.
Art. 9 aliniatul 2 spune:....(citeşte).
Prin urmare atât biserica filială care are pământ, cât şi
biserica parohială care nu are, se găsesc tn aceeaşi co
mună. Aşâ fiind, eu cred câ nu este o tnstreinare de pă
mânt când se dâ bisericei parohiale tot din aceeaşi comună.
Eu tnţeleg ce este tnsâ. Onoratului Minister ii e mai la
Indămânâ, mai uşor, să nu interprete tn modul acesta şi
deci să deâ acest pământ altora.
Preoţii au nevoie de pământ, prin urmare neavându-l la
ibiserica parohială, sâ Ii se deâ pe cel al bisericii filiale.

260 ACTE OPICJAU
P· S· Arh. l 'atţolouttu lumionnul. i. P. S. StApAne, dis-
poxiţiunile juridice ele oricArei legi speciale, atunci cAnd
nu sunt arătate anume, nu «« pot pricepe, decAt la Iu*
mina dreptului civil.
In caşul de fafâ este vorba de pAmAntul care aparţine
bisericilor filiale şi pe care personalul dela biserica paro
hiala ar voi sA'l iâ In loIosinţA, conform legei, spune P. C.
Econ. Petrovici.
Aici. pentru înţelegerea legei, care nu lAmureşte ches
tiunea,'Intervine de sigur dreptul civil, care spune: Toate
bisericile sunt persoane juridice şi deci ca orice persoană
juridicA, tot ce e pe numele unei biserici, ti aparţine nu
mai ei, dupA regulele aceluiaşi drept de prioritate pe cure
II au şi persoanele fizice asupra patrimoniului lor. Ca şi
persoanele fizice deci, persoanele morale, eum sunt tn ca·
sul nostru bisericile, nu pot fi deposedate una In paguba
alteia.
Prin urmare, nu se poate luA pAmAntul bisericii filiale
şi dA personalului bisericii parohiale. Personalului acestei
din urmA biserici, ca de altfel şi personalului bisericilor
filiale, li se dA un spor de 23%. atunci cAnd bisericile
la care serveşte, nu au pAmAnt.
Aceasta dispoziţie e prevăzuta tn legea clerului şi se a-
plicA regulat. Cu toate acestea s a nu credeţi cA n'ar fi ce
zuri şi IncA foarte multe, In care D-nul Ministru ar preferi
mai de grabA să deâ pAmAnturile filialelor, personalului de
la biserica parohialA decAt 25%.
Pe alocurea sporul acesta scoate mai mult din punga
Statului, decAt ti aduce arendarea pAmAntului filialei, cAci
tn foarte multe localităţi pAmAnturile acestea nu se aren-
deazA decât cu 4 lei pogonul) dacA nu chiar hectarul.
Mai mult, In timpul din urmA, decAnd prefecţii au luat
seama cA ar fi cevA de meşteşugit In chestiunea arendArei
pământurilor bisericeşti, care trebue sA se facA prin ei»
amAnA licitaţiunea pAmAntului pAnA In Iunie, atunci cAnd
araturile au trecut şi cAnd se trimite Ministerului cu un
preţ ridicol.
Prin urmare, dacA uneori Ministerul ar fi !n câştig aren
dând pAmAntul, tn majoritatea cawrllor Miniiterul este In.
pagubft, plătind 25%·

/. P, .S. Mitropolit at Moldovei. Regret câ trebue >â
•fiu contra pârerei P. S. Administrator.
Nu cunosc dreptul civil, dar tmi dau teama câ nu poate
aA fie un drept care ·Α treacA tn afarA de o minte clarA
şi «AnAtoasA. Este adevArat cA Bisericii eite o persoanft
moralA şi nu poate sAtie deposedatA de propriul ei avut.
O bisericft filialAnu poate ca sAcedeze propriul «Aii avut tn
folosul celei parohiale, cAci amAndouA au propriul lor avut.
PAnA aci auntcm de perfect acord, cAnd InsA eite vorba
despre uzul avutului bisericilor, sunt contra. A se Inter
pretă tn felul cA biserica parohialA nu are pAmânt, ca dota
ei, pentru folosinţa preoţilor, dar are avut biserica filialA
şi cA Ministerul nu admite ca preotul sA se serveascA de
pâmAnturile filiale, oAnd parohia nu ,are, nu înţeleg, de
oarece prin aceasta nu se tnstreineazAaverea bisericii filiale,
rAmAne iot proprietatea ei· DacA ar fi aşâ, cA Ministerul
are drept de a se folosi de pAmăntul bisericii filiale şi nu
preotul paroh, atunci care este tnrudirea mai apropiatA?
Cea tntre biserica filialA şi Minister sau tntre biserica filialA
şl parohialA? Eu ca paroh sunt mai aproape şl o inter
pretare trebue sA fie datA de Cassa Bisericii, tn felul cA,
acolo unde pAmAntul pentru biserica parohiei lipseşte, sA
se deâ spre folosinţa parohului din acel al bisericii filiale.
Aud cA Administraţia Cassei Biserişii tnchiriazA pămân
turi cu 4 lei hectarul, când se ştie cA tn ţara noastrA va
loarea pământului s'a înzecit. Aceasta rea închiriere nu este
vina nici a pământului nri a parohiei, este vina Adminis
traţiei, adicA a prefecţilor, care nu pun tn licitaţie la vreme
pAmântul.
Deci, sunt de perfect acord cu vederile pArintelui Pe
trovici ca acolo unde existA pAmAnt la biserica filialA sA
se deâ tn deservent la parohie fArAtnsA sft se tnstrAineze.
P. i . Episcop al Argeşului. CAnd o bisericA parohialA
are pAmânt, nu este aşâ cA se dA şi preoţilor dela bise
rica filialA?
Voci. Da.
P. S. Episcop u i Hufului. Nu se poate sice cA pAmân
tul bisericei filiale, dacA se dA personalului dela parohie
ae tnstrAinoazA, cAci de fapt personalul bisericii parohiei
deserveşte şi filialele şi dAndu-se acest pământ personalului

leg pria CiMti Btewtell* niA ea p i putem
e^ftwi di^ptulMi mod de a vtde& &l 11V Sk Mttfopollt
*1 MeUtowt |( Sueevei*
A C β##ι t AtMktoHi xPt 8; Sliplntt iw sApfus
pvm ϋ ebestiMfte de fept* Imî mmde dtept* pe ottt IV S»
VaitoloueM foMfte biMe w poftit? verifte&t
Am test ţftfâhţ iM&lute vie n Ata ItofâţMMiţ U I'asM
v^fti jvkdeţMl Boteţihli Im Meea eeuUM& auMt inel pwfthilt
Ptotttvefui D^videa! ţi ţtfeafttv
Uteetic* wwi dift Pi&tv&vefti M'aveA p&w&Mt eaMtpleet
*i mi s'a d il p&M&tt* legei dela pitohi* t)*vi-
defti eaft iye4 p&m&Mt de prises pHM faptul et tieeA
pavte dift tomMMA Pisttfcveuiv
$t ftfctlli pfttohMl StâplMeţte MeMjMMSul* pria eel del·
Davldem*
ţat& o ebestiuae de fapt> e&re ered că elMeideasA ehee-
ttuMet u diseMţiev
Λ & *M * f a m M m h Twte $ m $&*ew
iregul& tĂftd pe t&ndt
A $tif**cdf>*1Hto$kvIfttttb^ da*& buMMHle bfcerieii
filiale mm pot fi tteeMte Im bteeifieM p&roUi&l&t atuMot eîed
ca mm treee Im alte ptoţl ţi hmm4m ale bteelrteii Altoie şi
peutru Mevoile ei Μ
3) PAM>&MtMtile biieHtii filiale mmeste mmbMM al btoerieti
ftliaie peftlVM Mevoile ţi tep*t*ţiMMile ei* ti este mmbMM *1 bi-
tţfteft Alitlf> peMttM folesiMţ* petsoM*lului e&ţe mdesetvests
AtMfteit tiwe desefrveţte bteertti filială ? itafthuK De ee a-
tMMti mm se fHMttâiyte drept £ Aeeaata e%te toată
ebeiMMMeMt
A A j Aţi fateţi eMiMtţeba^■
«Mm* de bMMi tewlwiHi diM tMebifiefeă ραμ^ μιμηΚμγ dela
biseHvile filial^ mm iMtrtL Im feftdMl bl%en^i t iw e pw-
pHetMA M pÎkM^MtMlMiî1
IW#. Nm iitrti hOiMâ Bisetfei^ ei tw bMgeiMl geMentK
/v A ^ f)h**h Cb^tiMMeâ AMAshi esteh-
eMveMtĂ^ să xs Usâm eM teefedew Im seiMM AdMtMisttthv-
îmImI Ciissei l^seHtii * o fe#dlv&wiwţtie m^îbne> ^M d
U tMdem^MA mui mMlte Mijfo*«e ţi mv^ de% eoMttet tM
t>*MMl MlMistt-M peMtţw biget ehs

lie fSAK'W^ it 44 teloi hi <tte£t |i MUWl<f nit< WhtsttftittAte.
ΓΛ t . fShNt. ΙλΗ HI folŞt¥4ki. Itt WKNH# pHVîK? ΙΗΗ()η!(
ttoi nu vom tact ttonduH speciale pentftt bisetica ftlia ll
âu patohiala» va r unulv i| i wAi uu i*at puleA ttte ta
i f tn*tHrtneata.
r. r . î5k MttHă$ki ifv l^tr# I f t U W ttttfc
AiftdA; ele suut şţ vftmÂw Ale Retttei biseritl tn parti?* feta
dteptul pertttu bisetM patoltialft «ft lA avutul; numai ptin
tt> leje *e poate Alte fistA.
/*. Λ .4* 4. f Am si prtrt tlteSH-
dirt rtou trt cortsitiut avocaţilot ta sâ de;vi deslegate*
rid thtstiunea pusa vie I. t S. Mihopoltt al Moldovei*
este fbatle Rteascft. fa it 0 de?legate din pattea OtgArteloi*
jmidice ale Adrtiirtisttuţiei Cassei ttisetitii* viei puţin mat-
tutisesc ti, mi at R gteu sa uttnet altfel* pertttuta thiat
perttpettft usuthnMutut este o atirtgeti* a ptoptiet&ţiei. Şl
cârtd (este votba de doua pattimftttii rtu toebue s& atingă
un patrtmortiu pe cellalt rtiti tu usuthictul. Cati «a pre
supunem ca bisetica filiala ate o avete mobiliatft* adita o
avete trt efecte cate adut ptotentej poate biserita paro
hiala sa se atirtgft de ateste ptotente ? In lotul tapftaluluf
mobiliar* avem trt chestiurtea de cate He ocupam, un taps-
tal imobiliar* pam&rttul. Atesta produce şi el un procent
cate este tetolta. Poate biserita parohiala sft se atirtgft de
tecolta pământului filialei ί De sigur t i dupA turti trt tatu!
dmd a fost votba vie un tapitel mobiliar nu s'a putut a-
tinge* tot a?â nu se va puteâ atinge niti trt taftul at doilea^
Irtttu tit hi arttbele tazuti e vx>tba vte utvertit at utitrt â-
ttimottirt ptoptiv^ cate se numita et ptititte dteptuttte
de t>tbt>Hetate ale stapatiutul rtumitului batHmbtitu.
Aceasta trtsemrteaea tft bisetita |>atbh(atl nu poate sa
se itttittdâ jutiditeşte asupta pattirtiortiului btsetitfi Rtiale^
nici micat pertttu pettepetea utu(hittututv
Ptirt utirtâte^ p^rta ta ό «oua hotlttte» pe tare In virtu
tea adtesei venita de aici> fagftduesc ta am sâ o ptovot
imediat^ Cassa Bisetitii tu toata dreptatea tautei nu va
puteA sa ptotede&s alttel. Şi aşi dotl ta> tfnevA dfntte tu-
tetrtitli pteoţii sa ne Tata ţbiat un ptotes» ta sâ vedem
tate at R ţi jutisptudertţa Cutţei de casaţie trt chestiunea
de raţa5 ţiAna atuwti tusa smetenia mea mi oblig sa o des^

ACTE OFICIALE
Acelaşi P. C. Econ. Safir Ionescu citeşte următorul ra
port privitor la cereri pentru înfiinţarea mai multor parohii:
/nalt Prea Sfinţite Stăpâne,
La comisiunea pentru parohii s'au trimis mai multe ce
reri privitoare la modificări şi înfiinţări de parohii şi anume:
1). C*rerea locuitorilor din satul Băloşani, parohia Că-
preni jud. Doljiu, de a se fnfiinţâ o nouă parohie în acel
sat sau a fi alipiţi la parohia Băceşti din jud. Gorjiu, de care
sunt mai în apropiere.
2) Idem a locuitorilor din comuna Aurora, judeţul Mehe
dinţi, de a se formă o nouă parohie In acea comună.
3) Idem a locuitorilor din satul Leleasca, comuna Urşi,
judeţul Olt, de a se formă o nouă parohie In acel sat.
4) Idem a locuitorilor din comuna Turia judeţul Olt, de
a se formă o nouă parohie în acea comună.
5) Idem a locuitorilor din comuna Poiana, jud. Suceava,
de a se înfiinţa o parohie nouă, deoarece este comună nouă.
Comisiunea având în vedere că legea clerului tn art. 2
prevede înfiinţarea de parohii rurale noui, tn caz de nea
părată trebuinţă şi că «aceste parohii noui (alin. ultim) se
▼or face prin Decret Regal, in urma Inţelegerei dintre
Chiriarhul respectiv şi Ministrul Cultelor şi Instrucţiune!;
Având In vedere că petiţionarii au trecut peste Chiriar-
hul lor, adresându-se direct la Consistoriul Superior, pen
tru a se formă parohii In satele arătate mai sus;
Având In vedere că P.P. S.S. Chiriarhi şl D*nul Ministru
de Culte au organele de administraţie care pot fi însăr
cinate de a face cercetare locală spre a se tncredinţâ dacă
cererea este dreaptă şi tn cazul că se găseşte dreaptă, li
se va satisface tn conformitate cu legea, adică tn urma
Inţelegerei dintre P. S. Chiriarh respectiv şi D-nul Ministru
de Culte.
Pe baza acestor motive, comisiunea opinează a se tri
mite toate acestea P.P. S.S. Chiriarhi respectivi spre a
dispune cele legale.
Această opiniune cu smerenie o supune deliberărei Onor·
Consistoriu prin subscrisul raportor.

Suntem ai Prea Sfinţiei Voastre, Înalt Prea Sfinţite Stă
pâne, prea supuşi |i prea plecaţi servi.
Raportor, Econ. Preotul Safir Ionescu.
P. S. Episcop al Argeşului. 1. P. S. Stăpâne, înainte de
a mâ pronunţă asupra concluziunilor raportului, vreau ·Α
fac o Întrebare P. S, Administrator. Vad că acum te în
fiinţează parohii pe 2 căi, ba chiar pe trei: Prin preve
deri budgetare, prin lege specială şi prin... protecţie.
Acum parohia de care e vorba nu face parte din cele
2 din urmă, şi nu au făcut râu câ au trecut peste Chi
riarh, câ eu i-am trimis aici, câci degeaba am făcut mij
lociri şi nu s'a făcut nimic. Şi cred câ tot aşâ au făcut şi
ceilalţi Chiriarhi. Câ de aceeaeste comisiune care sâ studieze
aceste lucruri şi sâ refere.
Acum întreb, aceastâ parohie tăcând parte din satele
noi, cade tn rândul celor 12 care se înfiinţează pe an ?
P. S. Arh. Vartolomeu Bacaoanul. Nu.
P. S. Episcop al Argeşului. Atunci rogpe Onor. Con-
•istoriu, eu fiind contra concluziunilor raportului, sâ inter
vină pe lângă Ministerul de Culte, câ sunt sate noi de
300 familii şi nu au nici parohie nici preot, ca sâ se În
fiinţeze atari parohii prin Decret Regal.
P. S. Arh. Vartolomeu Bacaoanul. Este adevârat câ sunt
trei categorii de parohii şi anume: unele care sunt pre-
văzute tn legea clerului, la numărul restrâns de 12 pe an,
altele care se pot tnfiinţâ prin lege specitlâ şi tn fine al
tele care se înfiinţează deadreptul tn comunele noui, tn
virtutea art. 3 din legea clerului şi numai prin Decret
Regal. *
In ce priveşte anul acesta, s'au înfiinţat cele 12 paro
hii din lege, s'a mai Înfiinţat una prin buget care are fi
el caracterul până la un punct, de lege specialâ şi s'au
înfiinţat alte 3 parohii In trei comune noi. Ce se va mai
puteâ face tn limitele legei şi ale bugetului mai ales, care
nu p dintre cele mai fericite, tn ce priveşte plata perso
nalului, fâgâduesc câ voi face cu grabă şi cu toatâ mul-
ţâmirea sufleteasca.
P. S. Episcop al Argeşului. Propunerea este ca sâ se
ACTE OFICIAU_________________ 265

266 acte o f ic ia l e
intervină pe iăngâ C u n Bisericei, ca parohiile în satele
noi. sA se înfiinţeze conform legei, prin Decret Regal.
Se pune la vot această propunere, de a se mijloci la
Minister sâ se înfiinţeze parohie nouă în com. Urşii şi Turia
ca comune noi, iar celelalte cereri din raport se vor
înainta P. S. Kiriarhi spre cele de cuviinţă. Gonsistoriul
aprobă.
P. C. Econ. P. Procopiescu dă cetire următorului raport,
relativ la lucrarea de cântări bisericeşti a D-lui Anastase
lordănescu:
La Comisiunea de cântări bisericeşti s’a trimis spre cer
cetare un manuscris de muzică bisericească pe psaltichie
Intitulat «Liturghier muzicesc* cu cântările sfintei şi dum-
nezeeştei Liturghii şi cu un adaos din cântările Vecerniei
şi Utreniei de Domnul Anastase lordănescu, întâiul cântă
reţ la biserica ospiciului Sf. Pantelimon Ilfov, cerând a fi
cercetat şi a încuviinţă imprimarea.
Comisiunea făcând amănunţită cercetare acestui manu
scris, prezentat într'un singur exemplar, constată câ în
treaga lucrare este o culegere după diferiţi autori de cân
tări bisericeşti, cărora, dacă le-ar fi păstrat originalitatea
nealterată, ar fi fost vrednice de a fi introduse în usul
Autorul însă, a strecurat în această culegere de cântări,
o sumă de fraze şi figuri muzicale de ale sale proprii, şi
astfel s'a depărtat în mod radical dela adevăratul spirit
umilit, serios şi pios al vechilor cântări bisericeşti, şi a in
trodus faceri de muzică profană şi salturi streine şi ne
potrivite duhului bisericesc cum de pildă: «Unule născut»
dela pagina 32 şi 38, «Câţi tn Hristos* dela pag. 57-61,
«Pre Tatăl, pre Fiul» dela pagina 131, etc.
Pentru aceste consideraţiuni comisiunea, în comun acord,
este de părere a se respinge dela aprobare.
Drept care cu respect supune deliberărei Onor. Consis
toriu Superior Bisericesc spre a decide cele de cuviinţă.
Suntem ai I. P. S. Voastre, prea supuşi şi prea plecaţi
servi.
Raportor, Econ. M, Răuţ.
Membrii: Econ. P, Procopiescu, Econ. N.·Jingoht.
Înalt Prea Sfinţite Stăpâne,
bisericesc. L_» A. îk 'S iit'f

a ct s o n c iA lB 267
Se p u n e Im vot concluziunile raportului şi se admit.
P. C. Econ. Meletie Răuţ. Dâ cetire următorului raport
asupra manuscrisului de cântări bisericeşti, Intitulat «Mi
cul Anastasimatar», lucrat de răposatul N. Barcan din
Piatra Neamţu:
La comisiunea de cântări bisericeşti s'a trimis spre cer
cetare un manuscris de muzică bisericească pe psaltichie,
întitulat «Micul Anastasimatar», lucrare întocmită de că
tre răposatul N. Barcan din Piatra Neamţ şi depusă spre
cercetare şi aprobare prin doamna Anastasia, soţia au
torului. ·
Comisiunea făcând amănunţită cercetare acestui manu
scris, am constatat următoarele:
Autorul—credincios căilor normative—temeinic fixate de
către clasicii maeştri: Macarie şi Suceveanu, mai mult decât
mulţi alţi autori de cântări bisericeşti, a păstrat, cu toată
cuvenita sfinţenie, toate figurile, or facerile muzicale cla
sice consfinţite de uzul bisericesc nealterat, aşâ cum s’au
practicat de către mai toţi psalţii distinşi de pe la cate
dralele sfintelor Mitropolii şi Episcopii.
Pe temeiul acestor scurte observaţiuni, cu condiţiunea
de a se seri cu litere capitale numele proprii şi că pen
tru corecturi tiparnice să se rânduiască o persoană cunos
cătoare care să suplinească pe răposatul autor; suntem de
părere să se aprobe lucrarea in chestiune şi a se îngădui
imprimarea numitului Anastasimatar.
Drept care supunem la aprobarea Onor. Consistoriului
Superior Bisericesc.
Suntem ai 1. P. S. Voastre, prea supuşi şi prea plecaţi
servi.
Membrii Comisiunei: Econ. P. Procopiescuu Econ. N. Jingotu·
Econ. M. Răuţ.
Se pune la vot concluziunile raportului şi se primeşte.
P. C. Econ. P. Savin. I. P. S. Stăpâne, pe baza celor
discutate tn şedinţa precedentă şi relativ la chestiunile
reamintite chiar de I. P. S. Voastră tn cuvântul de des

268 ACTE OFICIALE
chidere, la numărul mare de parohii vacante şi tn vedere
că numărul actual al preoţilor tn majoritate bătrâni şi
mâine, poimâine tn imposibilitate de a puteâ servi şi nu
mărul absolvenţilor de seminar fiind insuficient de a pro
cura numărul trebuincios de preoţi, propunem să se stâ-
ruiască la Onor. Guvern, ca sâ se înfiinţeze La începutul
anului viitor, patru seminare curs superior la Episcopii.
Aceste seminarii poate să aibă elevi din cei dela gimna
zii şi chiar dela seminariile actuale, unde numărul elevi
lor este prea mare.
/· P- S. M itropolit a i Moldovei. Primesc cu toată inima
această propunere, dar trebue sâ găsim o modalitate. Dacă
vă gândiţi să înfiinţăm seminare superioare la episcopii,
unde astăzi lipsesc, nu credeţi că ar fi mai bine ca aceste
seminarii să fie complecte începând dela clasa I, şi semi
narele superioare începând cu clasa V-a să le daţi la o-
raş. Ar fi un non sens ca cursul superior să fie la Epis
copii, unde sunt şcoli secundare foarte puţine; de exem
plu sâ luăm cei dintâi patru ani dela Seminarul din Iaşi
şi să i ducem la Huşi şi la Iaşi să începem dela clasa. V a.
Eu cred că seminarele care le înfiinţăm acum, începând
curs cu clasa IV-a, să fie acolo unde sunt şcoli secundare
■ca sâ avem mai mulţi candidaţi.
P. S. Episcop a l Argeşului. I. P. S. Stăpâne, eu dintr’o
discuţiune anterioară aci, având în vedere că seminarele
inferioare nu mai au nici o valoare, întrucât legea cleru
lui nu mai permite a se face preoţi cu patru clase, am zis
ca seminarele dela ciasa I până la a IV-a sâ nu mai exi
ste şi sâ se înfiinţeze seminarii superioare în toate epar
hiile în care sâ se primească absolvenţi a patru clase de
liceu sau gimnaziu; căci socotesc că este destul timp de
a se forma un băiat în patru ani ca să devină bun preot.
Deci sunt de părere să avem opt seminarii superioare,
iar cele patru clase dela început sâ se suprime.
I. P. S. M itropolit a l Moldovei. Este vorba ca să se
desfiinţeze -cursul inferior al actualelor seminarii, penţrucă
avem gimnaziile şi cursul inferior al liceelor, care vor fur
niza elevi în seminarele superioare, din ai căror absolvenţi
vom recruta personalul preoţesc pentru comunele rurale.

2 6 9
Cât pentru oraşe, mai ales tn Muntenia, sunt prea mulţi
cari ies din tacultatea de Teologie.
Cred câ lucrul acesta este foarte uşor de îndeplinit, în
trucât Statul nu are sâ facă noui cheltueli.
Modul acesta este mai practic, decât cel făcut de pă
rintele Savin propunătorul, care a cerut sâ se înfiinţeze
seminarii superioare cu 8 clase.
P. C. Econ. P. Savin. I. P. S. Stăpâne, ceeace n ea fă
cut pe noi ca să cerem aşâ, este urtnătorul fapt: Semi
narele câte sunt, au clase, dela clasa I-a, ori, dacă s'ar
Înfiinţa dela Septembrie Seminare noui, In Eparhiile unde
nu sunt, tncepând cu cursul superior, ne am întrebat, ce
facem noi cu actualele cursuri inferioare.
Pe de altă parte, teama noastră e câ nu avem preoţi,
şi de aceea stăruim să se Înfiinţeze Seminarii complecte,
ca sâ avem absolvenţi câţi mai mulţi, din care să avem
un număr suficient de preoţi. .
/. P. S. Mitropolit al Moldovei. Rog pe Domnul Minis
tru să asculte propunerea şi poate că D-sa se va gândi
asupra ei.
Domnule Ministru, lipsa de preoţi nu e chestie neauzită
până acum. S'a vorbit adeseori ca să găsim mijloace care
să serve pe de o parte, spre a aveâ preoţi mai bine pre
gătiţi, iar pe de altă parte a aveâ candidaţi suficienţi
pentru ocuparea locurilor vacante.
Eu cred că propunerea făcută de P. S. Episcop al Ar
geşului este cca mai nimerită.
P. S. Sa propune următorul lucru: Să se reducă cursul
inferior dela seminariele existente şi tn iocul lor să se în
fiinţeze alte patru seminarii numai cu curs superior, aşâ
In cât vor fi tn total 8 seminarii, toate numai cu curs
superior
Prin aceasta se rezolvă pe deoparte o problemă care
nu costă bani, iar pe de alta vom aveâ o recrutare mai
fericită pentru preoţii de sate.
Acum candidaţii de preoţi ies din seminarii la o vârstă
prea crudă. Apoi sunt seminarişti cari nu simt vocaţiune
pentru chemarea preoţească,
Dacâ noi, tn seminarii am luâ elevi cu vârsta de 17 ani,

27 0 ACTE OFICIALE
ei pot să-şi deâ seama dacâ au chemare către această
poziţie.
Prin armare am aveâ două bunuri:
1) Că am aveâ candidaţi;
2) Am face o recrutare mai apropiată de ceeace gândim.
Propunerea P. S. Episcop de Argeş o găsesc vrednică
de luat tn seamă şi de studiat, şi anul viitor bugetar, fără
să aduceţi o greutate bugetului, aţi puteâ tndestulâ ne
voile Bisericii. '
Cât pentru preoţii urbani, avem facultatea de teologie
şi nădăjduim ca cu timpul să avem şi o facultate la Iaşi.
Afară de aceasta, D le Ministru, tn Moldova prin împre
jurări nefavorabile cunoscute, populaţiunea sătească se află
în condiţiuni economice foarte slabe. Se înţelege de sine,
că şi preoţimea din Moldova este tn mare suferinţă.
In Iaşi sunt parohii numai cu 40 sau 50 enoriaşi şi a-
ceştia din o populaţie flotantă. Dar nevoile sociale ale
preoţimei- sunt tot aşâ de grele ca şi a celor de aici.
Cu stăruinţă Vă rog, Domnule Ministru, ca la o mo
dificare a legei clerului sâ aveţi tn vedere această stare
regretabilă a preoţimei din Moldova, spre a li se ridică
salariu cu cel puţin 20%, ca sâ poată duce o viaţă demnă
şi compatibilă cu chemarea lor.
P. S. Episcop de Argeş. Mai revin asupra chestiunei pe
care am propus·o.
Eu am zis aşâ: Sâ nu mai fie seminarii inferioare, in lo
cul acestor seminarii avem gimnaziile şi liceele cari ne
vor dâ candidaţi, şi să fie numai seminarii superioare.
Astăzi, noi avem patru seminarii superioare cu 8 clase.
Reducând cele patru clase inferioare, putem sâ mai facem
alte 4 clase superioare. Aşâ că în definitiv, să avem 8 se
minarii superioare, cu câte 4 clase, fără câ prin această
schimbare sâ deranjăm bugetul.
D-nul Ministru al Cultelor C. Dissescu. Ideia, fie şi sub
forma acestei modalităţi, mi se pare Întemeiată şi bună şi
ar ţrebui sâ luptăm penţru realizarea ei.
Eu mă gândesc că poate ar fi bine sâ facem ceeace se
face In unele state, unde preoţia fiind considerată ca o
vocaţie, chiar acei cari sunt laici, dacă sunt capabili, după

ACTE OFICIALE
o preparare personală a lor, să deâ examen, să facă do
vadă de capacitatea lor şi atunci să le fie deschisă calea.
Cu modul acesta nu vom mai aveâ ocazia de a vedeâ
cazuri anormale, ca tineri cari au stat ani de zile în se
minarii să·şi părăsească prima lor pornire şi să meargă la
alte facultăţi. Această trecere nu e tocmai....legală.. Câ nu
e tocmai legal să fie primiţi, dar am făcut să fie primiţi.
In realitate ei voiau sâ fugă şi sâ vină la o carieră care
este mai producătoare. Cu atât mai mult ar trebui să se
permită ca în facultatea de teologie, dacă face dovadă câ
are o preparaţiune specială, să fie primiţi. Fiindcă sunt
preocupat de necesitatea de a aveâ preoţi, mâ unesc cu
dorinţa exprimată de P. S. Episcop de Huşi ca să se
permită, acolo unde lipseşte personalul, din lipsa preoţilor
de mir, să poată fi călugări. Mi se pare că P. S. Sa Epis
copul de Argeş nu încuviinţează acest mod de a vedea,
căci nu ar voi ca vieaţa monahală sâ fie Influenţată de
vieaţa din afară; dar în mod provizoriu, cred că s’ar pu
teâ tace. Serviciul cu caracter de Mănăstire mi se pare
mai impunător, are cevâ care întăreşte. Eu sunt dispus sâ
fac sacrificii băneşti chiar anul acesta, ca să mărim mi-’*’
mărul seminarîilor.
I. P. S. Mitropolit Primat. In acest moment mâ simt
fericit, căci ideia reînfiinţărei tuturor seminarîilor eparhiale
şi îmbunătăţirea programei acestora, eu o profesez de mulţi
ani de zile şi fiindcă acum marea necesisate ne forţează
sâ facem acest lucru, când avem mii de parohii vacante şi
iiindcâ această chestiune s’a discutat de către Consis
toriul Superior, şi fiindcă Domnia Voastră, Domnule Minis
tru, aveţi bunătatea a ne promite că ne veţi dâ tot con-
■cursul trebuitor, o repet că mâ simt fericit de faptul a-
cesta şi vă mulţumesc din tot sufletul, dorind realizarea
•celor de aci promise.
Propunerea făcută de Părintele director al Seminariului
din Iaşi, P. C. Ec. Savin, complectată de P. S. Episcop
de Argeş, dimpreună cu I. P. S. Mitropolit Primat, se
pune Îs vot şi se admite-
D-nul ministru al Cultelor fi Instrucţiunei dă citire ur
mătorului Decret Regal pentru închiderea sesiunei:

2 7 2 ACTE OFICIALE
Prea Sfinţiţi Părinţi,
Prea Cucernici Părinţi,
Consistoriul Superior Bisericesc convocat In sesiune de
primăvară cu Decretul Nostru No. 3278, terminându-şi
lucrările;
Eu, declar Închisă această sesiune,
Dat tn Bucureşti la 16 Mai 1913.
CAROL.
Ministrul Cultelor şi Instrucţiunei
C. G. DISESCU.
No. 3913.
/ P . S. M itropolit Prim at, Preşedinte. In virtutea De
cretului Regal cctit de D-nul Ministru, declar închisă sesi
unea de primăvară a Consistoriului Superior.
Şedinţa se ridică la orele 12 şi jumătate din zi.
Secretar, Economul Cosma Petrovici.

1913 5 6

More Related Content

What's hot

Viewers also liked

Similar to 1913 5 6

More from Dalv Alem

1913 5 6